Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1192/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1192/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1192/2015

Ședința publică din data de: 26 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. V.

JUDECĂTOR: O. V. P.

GREFIER: C.-A. F.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: M. G.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de inculpatul A. L., împotriva sentinței penale nr. 55 din 03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat A. L., legitimat cu C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Săbăoani la data de 17.04.2014 asistat de avocat ales T. D.-L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei, după care:

Apărătorul apelantului-inculpat depune la dosar împuternicire avocațială.

Fiind interpelat, apelantul-inculpat precizează că se prevalează de dreptul la tăcere.

Apărătorul apelantului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat T. D. pentru apelantul-inculpat A. L. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 C.p. în infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. 1 din noul cod penal, deoarece consideră că legea penală mai favorabilă este noul cod penal și nu vechiul cod penal. Din motivarea instanței rezultă faptul că a considerat ca fiind mai favorabilă legea penală veche, deoarece dacă instanța s-ar orienta spre o pedeapsă cu închisoarea spre maximul special nu ar fi avut posibilitatea să aplice pe dispozițiile noului cod penal decât condamnarea sub supraveghere, ceea ce ar fi impus în sarcina inculpatului anumite măsuri de supraveghere. Ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond este faptul că este mai favorabilă legea nouă pentru inculpat, deoarece pe lângă instituția condamnării sub supraveghere noul cod penal prevede și amânarea aplicării pedepsei sau posibilitatea ca instanța să renunțe la aplicarea pedepsei. Mai mult decât atât, limitele de pedeapsă în noul cod penal sunt mai mici și pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu amenda. Solicită a se observa faptul că la fondul cauzei solicitarea sa de a se considera legea penală mai favorabilă ca fiind noul cod penal a fost identică cu cea a parchetului, care din aceleași motive a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul cod penal. Ca atare, solicită admiterea apelului formulat sub acest aspect.

În ceea ce priește fondul cauzei, solicită achitarea pentru motivele pe care le-a detaliat în fața instanței de fond și pe care consideră că le-a și dovedit. Din punctul său de vedere nu există o contradicție între declarația dată în fața parchetului și declarația dată în fața instanței de judecată în acea cauză în care a fost urmărită și în cele din urmă condamnată mama inculpatului din prezenta cauză. Solicită a se avea în vedere că ceea ce a însemnat autosesizarea parchetului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, așa cum se arată în rechizitoriu este contradicția dintre cele două declarații. Ori, consideră că a dovedit faptul că declarația dată în fața tribunalului în procesul în care a fost judecată mama nu a însemnat o negare a celor declarate în fața parchetului. Ambele declarații conțin mențiuni referitoare la faptul că inculpatul își ajuta uneori mama la aprovizionare, că nu a vrut să fie implicat în nimic ilegal, că nu știa ce se întâmplă la magazinul acesteia, respectiv că nu cunoștea numele S. D. M.. Ca atare, consideră că sub aspectul elementului obiectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, motiv pentru care solicită achitarea. Nici sub aspect subiectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și solicită a se observa că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că la momentul la care a fost audiat inculpatul în fața Tribunalului N. mama sa recunoscuse săvârșirea faptei și ca atare nu se poate aprecia că ar fi avut intenția de a minți. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că în fața tribunalului a fost audiat în calitate de martor la propunerea parchetului, fără a i se aduce la cunoștință faptul că este scutit de a fi martor și că avea posibilitatea procedurală de a nu face declarații în această calitate. Pentru aceste motive, în principal solicită achitarea.

În subsidiar, în condițiile în care instanța va aprecia că dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta există și constituie infracțiune, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 80, 82 NC.p., având în vedere că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, atât în ceea ce privește fapta săvârșită, împrejurările și scopul pentru care instanța va aprecia că aceasta a fost săvârșită, dar și în cea ce privește persoana făptuitorului. A depus la dosar dovezi din cuprinsul cărora rezultă că acesta este student și frecventa cursurile de zi ale Universității Al. I. C.. Din caracterizările depuse de profesori rezultă faptul că are un comportament exemplar și are rezultate deosebite. Are vârsta de doar 24 de ani și nu va putea ocupa un post conform pregătirii dacă i se va consemna în cazier săvârșirea infracțiunii. Având în vedere toate motivele prezentate, solicită admiterea apelului formulat.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului formulat de inculpatul A. L., a se menține sentința penală nr. 55/2015 a Judecătoriei Piatra N. ca fiind legală și temeinică. Apreciază ca fiind făcută corect individualizarea pedepsei raportat la probatoriul din dosar, iar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța a motivat de ce s-a orientat spre dispozițiile vechiului cod penal și aplicarea art. 81 C.p.

Apelantul-inculpat A. L. precizează că regretă situația în care se află.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

Deliberând

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a dispus:

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală nou raportat la art.5 alin.1 Cod penal nou s-a respins ca nefondată schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. L., fiul lui M. și C., născut la data de 18.06.1990 în municipiul R., Județul N., CNP_, din infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal din anul 1968 în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin.1 și 2 lit. d) Cod penal nou.

În baza art. 260 alin.1 Cod penal din anul 1968 condamnarea inculpatului A. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 Cod penal din anul 1968 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua,b) Cod penal din anul 1968 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art.81 Cod Penal din anul 1968 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal din anul 1968.

În baza art. 71 alin.5 Cod Penal din anul 1968 s-a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata de 4 ani a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală vechi s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din anul 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârși din nou o infracțiune cu intenție, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 274 alin.1 Cod Procedură Penală nou a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.2345/P/2012/05.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, dosarul de urmărire penală fiind înaintat acestei instanțe prin adresa nr. 2345/P/2012/05.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-N., formându-se astfel dosarul penal nr._ .

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că, prin rechizitoriul nr. 64/D/P/2011 din 23.01.2012, DIICOT- Biroul Teritorial N. a dispus trimiterea în judecată, printre alții, și a numiților S. D. M. și A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere a unei asocieri infracționale, prev. de art. 8 din Legea 39/2003, contrabandă, prev. de art. 270 al.3 din Legea 86/2006, respectiv aderarea la o asociere infracțională, prev. de art. 8 din Legea 39/2003, contrabandă, prev. de art. 270 al. 3 din Legea 86/2006 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.a din Legea 241/2005 .S-a reținut în sarcina acestora că, la începutul anului 2011, numitul S. D. M. a inițiat o asociere infracțională având drept scop principal distribuirea pe raza jud. N. de țigarete fără timbru provenite din Ucraina și Rep. M. și introduse prin contrabandă pe teritoriul României.

În realizarea scopului infracțional arătat, S. D. și-a asigurat colaborarea numitei A. C., administrator al . Săbăoani, vânzarea de țigări netimbrate urmând să se facă prin intermediul spațiului comercial aparținând acestei firme.

Până la data de 26.09.2011 când S. D. M. a fost reținut de către organele de urmărire penală s-a probat prin intermediul interceptărilor telefonice efectuate în baza autorizației nr. 11 l/U/24.05.2011 emise de instanța de judecată că locul de întâlnire în majoritatea cazurilor era un punct situat în apropierea Restaurantului Route 85 din . drumului E85, unde avea loc predarea mărfurilor de contrabandă sau încasarea de către S. D. M. a prețului țigaretelor .

La o parte din aceste activități desfășurate în perioada iulie-septembrie 2011, a fost implicat și inculpatul A. L. care a fost trimis de mama sa A. C. pentru a se întâlni cu S. D. M.; în acest sens, urmează a fi interpretate ca probe notele de redare a convorbirilor interceptate, desfășurate în zilele de 04 și 11.07.2011, respectiv 09,13 și 20.09.2011 din care rezultă că A. L., la solicitarea mamei sale A. C., s-a întâlnit cu „M.", de mai multe ori, în realizarea scopului infracțional cunoscut de mama sa.

Audiat fiind la data de 26.09.2011 de către procurori din cadrul DIICOT-Biroul Teritorial N., după ce a fost de acord să dea depoziție, inculpatul A. L. a susținut că a observat în aceeași zi pe holurile parchetului un bărbat pe care îl cunoaște pe numele „M.", susținând că îl cunoaște de aprox. 3-4 luni, mama sa făcându-i cunoștință cu acesta și spunându-i că se ocupă cu țigări. inculpatul a declarat că a înțeles că este vorba de țigări de contrabandă cerându-i mamei sale să nu fie implicat Personal a fost de 3-4 ori la Restaurantul Route 85 și a dat sume de bani unor persoane pe care îi indica mama sa, dând în mod sigur bani și lui „M.", ultima oară în jurul datei de 15.09.2011.

În baza unui ansamblu probatoriu din care făcea parte și declarația dată de A. L., S. D. M. și A. C. au fost trimiși în judecată. La termenul din 03.05.2012, în dosarul penal nr._ al Tribunalului N., inculpatul A. L. și-a schimbat declarația pe care a dat-o ca martor la urmărire penală, în sensul că a afirmat că nu îl cunoaște pe S. M. și că nu a observat ca mama sa să aibă discuții cu alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu țigări de contrabandă. A susținut că declarația de la urmărire penală nu este reală, la acea dată fiind obosit și stresat, iar procurorul de caz i-a dictat iar el a scris.

Pentru a vedea care din cele două declarații exprimă adevărul în condițiile în care au un conținut profund contradictoriu au fost analizate legătura acestora cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, precum și cu motivul invocat de învinuit în momentul retractării declarației de la urmărire penală.

În acest sens se reține că procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate se coroborează cu declarația dată de inculpat la urmărire penală și nu cu cea de la instanța de judecată. La urmărire penală inculpatul A. L. și-a consemnat propria declarație în scris, din calitatea și conținutul acesteia nu rezultă că ar fi fost obosit sau stresat într-un asemenea grad care să denatureze în mod involuntar sau voluntar adevărul .

În timpul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: Proces-verbal de acte premergătoare - f. 6;Proces-verbal de sesizare din oficiu - f. 8;Xerocopii declarații A. L. și note de redare interceptări - f. 10-23; Xerocopii rechizitoriu nr. 64/D/P/2011 din 23.01.2012, după declarații date de inculpați și martori în faza de urmărire penală și la instanța de judecată - f.27-96.

În faza de judecată au fost administrate următoarele probe: declarația inculpatului, rechizitoriul nr.64 D/P/2011/23.01.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial N., sentința penală nr.140/P/18.12.2012 a Tribunalului N. în dosarul nr._, decizia penală nr.65/09.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, DVD –ul conținând înregistrarea în fromat electronică a momentului audierii inculpatului în calitate de martorîn ședința publică don data de 05.03.2012 în dosarul nr._, declarațiile date de inculpat în calitatea de martor în dosarul de urmărire penală nr.64 D/P/2011/23.01.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial N., declarația martorului Bacoscă C..

Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut că: prin rechizitoriul nr. 64/D/P/2011 din 23.01.2012, DIICOT- Biroul Teritorial N. a dispus trimiterea în judecată, printre alții, și a numiților S. D. M. și A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere a unei asocieri infracționale, prev. de art. 8 din Legea 39/2003, contrabandă, prev. de art. 270 al.3 din Legea 86/2006, respectiv aderarea la o asociere infracțională, prev. de art. 8 din Legea 39/2003, contrabandă, prev. de art. 270 al. 3 din Legea 86/2006 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.a din Legea 241/2005 .S-a reținut în sarcina acestora că, la începutul anului 2011, numitul S. D. M. a inițiat o asociere infracțională având drept scop principal distribuirea pe raza jud. N. de țigarete fără timbru provenite din Ucraina și Rep. M. și introduse prin contrabandă pe teritoriul României.

În baza unui ansamblu probatoriu din care făcea parte și declarația dată de A. L., S. D. M. și A. C. au fost trimiși în judecată .La termenul din 03.05.2012, în dosarul penal nr._ al Tribunalului N., inculpatul A. L. și-a schimbat declarația pe care a dat-o ca martor la urmărire penală, în sensul că a afirmat că nu îl cunoaște pe S. M. și că nu a observat ca mama sa să aibă discuții cu alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu țigări de contrabandă. A susținut că declarația de la urmărire penală nu este reală, la acea dată fiind obosit și stresat, iar procurorul de caz i-a dictat iar el a scris.

Acesta situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor probe: Proces-verbal de acte premergătoare - f. 6;Proces-verbal de sesizare din oficiu - f. 8;Xerocopii declarații A. L. și note de redare interceptări -f. 10-23; Xerocopii rechizitoriu nr. 64/D/P/2011 din 23.01.2012, după declarații date de inculpați și martori în faza de urmărire penală și la instanța de judecată - f.27-96, administrate în cursul urmăririi penale și rechizitoriul nr.64 D/P/2011/23.01.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial N., sentința penală nr.140/P/18.12.2012 a Tribunalului N. în dosarul nr._, decizia penală nr.65/09.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, DVD –ul conținând înregistrarea în format electronic a momentului audierii inculpatului în calitate de martor în ședința publică don data de 05.03.2012 în dosarul nr._, declarațiile date de inculpat în calitatea de martor în dosarul de urmărire penală nr.64 D/P/2011/23.01.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial N. declarația martorului Bacoscă C., administrate în faza de judecată.

Instanța a înlăturat din probatoriu declarațiile inculpatului ca nefiind concludente în condițiile în care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în aceste dosar și care au fost reținute ca fiind pertinente și concludente în condițiile în care nu s-a dovedit în nici un mod faptul că inculpatul ar fi fost supus vreunei violențe fizice sau psihice pentru a declara aspecte care nu corespund adevărului atunci când a fost audiat în calitate de martor în dosarul de urmărire penală nr.64 D/P/2011/23.01.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial N., chiar martorul Bacoscă C. audiat în faza de judecată arătând că inculpatul nu i-a relatat despre astfel de situații imediat după ce au fost audiați în faza de urmărire penală

Instanța a reținut că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal din anul 1968 respectiv ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin.1 și 2 lit. d) Cod penal nou, atât din punct de vedere subiectiv cât și obiectiv.

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală nou raportat la art.5 alin.1 Cod penal nou s-a respins ca nefondată schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. L., din infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal din anul 1968 în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin.1 și 2 lit. d) Cod penal nou.

Pentru a decide în acest sens instanța a avut în vedere faptul că în Monitorul oficial al României nr.372/20.05.2014 s-a publicat Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României care devin astfel general obligatorie și care stipula că aplicarea legii penale mai favorabile se face în mod exclusiv global, în sensul că se aplică în întregime instituțiile de drept penal din legea penală considerată mai favorabilă pentru inculpat în cazul succesiunii în timp a mai multor legi, neputându-se aplica anumite instituții din aceste legi succesive și alte instituții din alte legi: Astfel instanța a constatat că art. 260 alin. 1 Cod penal din anul 1968 stipula că infracțiunea de mărturie mincinoasă se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, iar prevederile art. 273 alin.1 și 2 lit. d) Cod penal nou stipulează că infracțiunea de mărturie mincinoasă se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală,.

În condițiile în care instanța s-a orientat către o pedeapsă cu închisoarea egală orientată mai mult spre maximul special decât spre minimul special prevăzut de lege astfel cum este acesta redus cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală nou se poate concluziona că, dacă s-ar aplica ca și legea penală mai favorabilă Codul penal nou, inculpatul ar fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în timp ce dacă s-ar aplica ca și legea penală mai favorabilă Codul penal vechi, inculpatul ar fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare; pentru a decide în acest sens instanța avut în vedere împrejurarea că apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului pentru fapta comisă și nu a unei pedepse cu amenda penală care este prevăzută în mod alternativ la pedeapsa închisorii de către Codul penal nou, caz în care se constată că limitele minime și maxime speciale prevăzute de textul incriminator sunt parțial diferite atât în vechea cât și în noua reglementare, astfel încât, pentru a putea aprecia asupra legii penale mai favorabile se vor lua în considerare modalitățile de executare efectivă a acesteia.

În acest sens se reține că Codul penal din anul 1969 prevede prin dispozițiile art.81 și urm. Cod penal din anul 1969 posibilitatea ca executarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul să poată fi suspendată condiționat fără a institui nicio altă obligație în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare al suspendării, dar art.91 și urm. Cod penal nou stipulează că instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei închisorii doar sub supraveghere, iar pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, instanța putând impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței, fiind de asemenea obligatoriu ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

La individualizarea pedepsei la care urma a fi condamnat inculpatul, instanța urma a avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal din anul 1968, respectiv prevederile cuprinse în partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă fixate de art.260 alin.1 Cod penal din anul 1968; gradul de pericol social al faptelor comise care este unul ridicat circumstanțiat de frecventa ridicată a unor fapte de acest gen și potențialul pericol deosebit de ridicat privind siguranța desfășurării procedurilor judiciare, în condițiile în care inculpatul a refuzat în mod constant să își recunoască vinovăția și a prezentat în apărare susțineri care nu au fost dovedite în nici un mod; persoana inculpatului, care are vârsta de 25 ani, studii liceul, necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, nu are antecedente penale; precum si neincidența în cauza de fata a împrejurărilor care atenuează sau care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța apreciază ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea orientate mai mult spre maximul special decât spre minimul special.

Conform art.246 din Legea nr.187/2012, Legea nr.286/2009 privind noul Cod penal intră în vigoare la data de 01.02.2014, iar conform art.250 din Legea nr.187/2012, la data de 01.02.2014, se abrogă Legea nr.15/1968 privind vechiul Cod penal; conform art.3 din Legea nr.187/2012 dispozițiile art. 4 din Codul penal nou privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii cerute de legea nouă pentru existența infracțiunii, cu mențiunea că dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, aspect realizat în cauza de față cu privire la infracțiuni care sub incidența noului Cod penal sunt incriminate de dispozițiile art.273.

În consecință, având în vedere și dispozițiile art.7 din Legea nr.255/2013 conform cărora cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi, în baza art. 260 alin.1 Cod penal din anul 1968 a condamnat inculpatul A. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 Cod penal din anul 1968 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua,b) Cod penal din anul 1968 pe durata executării pedepsei închisorii.

Având în vedere vârsta și persoana inculpatului, inclusiv situația sa materială, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat fără ca inculpatul să o execute în mod efectiv.

În baza art.81 Cod Penal din anul 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal din anul 1968.

În baza art. 71 alin.5 Cod Penal din anul 1968 a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata de 4 ani a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală vechi a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din anul 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârși din nou o infracțiune cu intenție, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art.274 alin.1 Cod Procedură Penală nou a obligat inculpatul să plătească către stat suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1.000 lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, având în vedere împrejurarea că inculpatului îi revine în întregime culpa procesuală în cauza de față.

Împotriva sentinței penale a declarat apel în termenul legal numai apelantul inculpat A. L. care a criticat sentința sub un prim aspect solicitând achitarea iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în legea nouă, care permite instituția renunțării la aplicarea pedepsei amânării aplicării pedepsei față de pedeapsa prea mare aplicată și solicită redozarea acesteia .

Examinând cauza de față sub aspectul motivelor de apel invocate dar și cauza sub toate aspectele potrivit art 417 alin 2 Cpp constată că apelul de față este nefondat, și în consecință îl va respinge din următoarele considerente.

Curtea reține că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului .

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Curtea constată că prima instanță a dat faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea,instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei inculpatului ,atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art 74 Cp.

Fără a relua în integralitatea lor și în mod exhaustiv probele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată, instanța de apel și-a însușit motivele ce au stat la baza soluției adoptate de prima instanță iar cu privire la criticile analizate anterior a apreciat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă . Susținerile inculpatului cum că nu se face vinovat de săvârșirea faptei întrucât nu și-a schimbat declarația, sunt nefondate.

Inculpatul întrebat fiind despre împrejurările esențiale ale cauzei în care mama sa avea calitatea de inculpat deși având posibilitatea de a refuza să depună declarație conform art 117 Cpp a dat în fața instanței de judecată o declarație schimbată. Astfel în activități desfășurate în perioada iulie-septembrie 2011, a fost implicat și inculpatul A. L. care a fost trimis de mama sa A. C. pentru a se întâlni cu S. D. M.; în acest sens, urmează a fi interpretate ca probe notele de redare a convorbirilor interceptate, desfășurate în zilele de 04 și 11.07.2011, respectiv 09,13 și 20.09.2011 din care rezultă că A. L., la solicitarea mamei sale A. C., s-a întâlnit cu „M.", de mai multe ori, în realizarea scopului infracțional cunoscut de mama sa.

Audiat fiind la data de 26.09.2011 de către procurori din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial N., după ce a fost de acord să dea depoziție, inculpatul A. L. a susținut că a observat în aceeași zi pe holurile parchetului un bărbat pe care îl cunoaște pe numele „M.", susținând că îl cunoaște de aprox. 3-4 luni, mama sa făcându-i cunoștință cu acesta și spunându-i că se ocupă cu țigări. inculpatul a declarat că a înțeles că este vorba de țigări de contrabandă cerându-i mamei sale să nu fie implicat Personal a fost de 3-4 ori la Restaurantul Route 85 și a dat sume de bani unor persoane pe care îi indica mama sa, dând în mod sigur bani și lui „M.", ultima oară în jurul datei de 15.09.2011.

La termenul din 03.05.2012, în dosarul penal nr._ al Tribunalului N., inculpatul A. L. și-a schimbat declarația pe care a dat-o ca martor la urmărire penală, în sensul că a afirmat că nu îl cunoaște pe S. M. și că nu a observat ca mama sa să aibă discuții cu alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu țigări de contrabandă. A susținut că declarația de la urmărire penală nu este reală, la acea dată fiind obosit și stresat, iar procurorul de caz i-a dictat iar el a scris.

Se constată așadar că împrejurările cu privire la care a fost chemat să depună ca martor, cu privire la participarea inculpatului S. M. la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, erau esențiale pentru soluționarea cauzei iar inculpatul și-a schimbat declarația între cele două declarații fiind diferențe fundamentale.

Așa fiind motivul de apel al inculpatului A. L. prin care solicită achitarea nu poate fi primit.

Cu referire la motivele subsidiare de apel referitoare la schimbarea încadrării juridice în legea penală nouă, considerată mai favorabilă Curtea constată următoarele.

Potrivit art. 74 C. pen. ,, Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă legea penală nouă – Noul Cod penal este identic în sensul că prevede pentru săvârșirea art 270 alin 1 și 2 lit d Cp limitele închisorii de la unu la 5 ani închisoare identic față de Codul penal din 1969 . Prima instanță a apreciat că spre exemplu instituția amânării aplicării pedepsei care este însoțită de prestarea unei munci în folosul comunității nu este mai favorabilă suspendării condiționate prevăzute de art 81 Codul Penal din 1969 aceeași fiind situația și în cazul suspendării sub supraveghere . Din aceste considerente nu a fost incidentă nici aplicarea amenzii penale prevăzută de legea penală nouă.

Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate chiar dacă acesta este relativ ridicat efectul este atenuat de suspendarea condiționată. De altfel cuantumul pedepsei este justificat față de importanța cauzei în care inculpatul a dat declarația mincinoasă și limitele speciale ale pedepsei și având în vedere atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului care chiar în fața Curții susține că declarațiile sale nu diferă în conținut.

Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, pedeapsa aplicată este just dozată.

Sentința primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de desființare a acesteia.

Din aceste considerente, Curtea, în baza art 421 pct 1 lit b Cpp va respinge apelul de față ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art 275 alin 2 Cpp

Pentru aceste motive;

În numele legii,

DECIDE :

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge apelul declarat de apelantul inculpat A. L., împotriva sentinței penale nr 55/3.02.2015, pronunțată în dosar nr _ al Judecătoriei Piatra N. ca nefondat.

În baza art. 275 al.2 c.pr.pen., obligă apelantul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică ,azi, 26.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. V. O. V. P.

GREFIER,

C.-A. F.

Red. sent. M. C. M.

Red. dec. V.M./09.12.2015

Tehnoredactat F.C.A./14.12.2015 - 4 ex.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1220/2015.... →

Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1192/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1192/2015. Curtea de Apel BACĂU