Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 796/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 8012/270/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.796
Ședința publică din 03 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
JUDECĂTOR: A. B.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - reprezentat de procuror P. V.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr.371 din data de 15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - inculpat, lipsă fiind intimatul - parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul - inculpat se legitimează cu C.I. . nr._. Depune la dosar înscrisuri, respectiv scrisoare medicală, decizie medicală asupra capacității de muncă și două bilete de externare.
Întrebat de instanță, apelantul - inculpat B. V. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apelantul - inculpat B. V. arată că a fost lovit pe terenul său. Precizează că a lovit apărându-se, iar partea civilă nu a fost pedepsită.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa de 1400 de lei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire este corect individualizată în raport de împrejurările comiterii faptei. Precizează că și latura civilă este corect soluționată. Pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Apelantul - inculpat B. V. solicită reducerea pedepsei și a daunelor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 371 din data de 15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul_ s-a dispus următoarele:
În baza art. 193 al. 2 din noul Cod Penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Noul Cod Procedura Penală, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, condamnarea inculpatului B. V., fiul lui I. și M., născut la data de 24.05.1951 în Urechești jud.Bacău,domiciliat în comuna Coțofănești ., studii- liceale, pensionar, necunoscut cu antecedente penale, CNP-_, la o pedeapsă de 1400 ( una mie patru sute lei ) amendă penală, reprezentând 140 de zile- amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei pentru comiterea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 al.1 Noul Cod Penal în sensul că dacă cu rea- credință ,nu execută pedeapsa amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
În temeiul art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin OUG 72/2006 obligarea inculpatului la plata sumei de 115 lei RON (actualizată la data executării)către partea civilă S. M. ONEȘTI, reprezentând cheltuieli cu îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate.
În temeiul prevederilor art. 397 Cod de procedură penală rap. la art. 1349 al. 1,2, art. 1357, art. 1381 și art. 1391 Cod civil, admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpatului să plătească părții civile C. O. suma de 359 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1500 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod Procedură Penală obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală( 200 lei) și în faza de judecată ( 300 lei).
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1794/P/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Onești sub nr._ , P. de pe lângă această instanță a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. V., pentru infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prev. de art. 193 al. 2, cu aplicarea din noul Cod Penal .
S-a reținut prin actul de sesizare următoarea situație de fapt: că inculpatul, la data de 16.04.2014,l-a lovit cu o furcă pe C. O., cauzându-i leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 12.11.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că ,deși ,în mod corect ,medicul legist a precizat în concluziile raportului medico-legal și chiar a subliniat că persoana vătămată mai prezintă dg. Radiologic din 18.06.2014 de fractură 1/3 medie peroneu stâng în curs de consolidare, periost format în focarul de fractură ce sugerează o vechime de peste 10-14 zile față de 18.06.2014, procurorul de caz a ignorat aceste mențiuni și deși a reținut în rechizitoriu ca dată a comiterii infracțiunii 16.06.2014, încadrarea juridică a faptei a fost făcută pe nr. total de îngrijiri medicale ,deci și pentru vătămarea anterioară datei de 16.06.2014. Prin aceasta ,chiar dacă potrivit dispozițiilor noului cod penal, nr. total de îngrijiri medicale nu are influență asupra încadrării juridice a faptei, totuși inculpatul a suferit o vătămare, cu consecințe asupra individualizării judiciare a sancțiunii penale și asupra acțiunii civile.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția formulată de apărătorul inculpatului și au fost excluse o parte din mențiunile certificatului medico-legal nr.A2-O /124/25.06.2014( fila 15 d.u.p.), respectiv mențiunile de la pct. 2 din concluziile certificatului medico-legal ( fila 15 d.u.p.): „ susnumitul mai prezintă dg. Radiologic diin 18.06.2014 de fractură 1/3 medie peroneu stâng în curs de consolidare, periost format în focarul de fractură ce sugerează o vechime de peste 10-14 zile față de 18.06.2014. Leziunea a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp /plan dur, la data și în condițiile stabilite de anchetă ,pentru care necesită 35-40 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 1794 /P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Onești ,va sancționa potrivit art. 280 - 282 C. proc. pen. actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, respectiv și au fost excluse mențiunile certificatului medico-legal nr.A2-O /124/25.06.2014( fila 15 d.u.p.) ,în sensul arătat mai sus, nulitatea fiind fundamentată pe interpretarea eronată a actului medico-legal ,formulată de apărătorul inculpatului .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 02.02.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului de sesizare a instanței, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia al acestuia, a procedat la ascultarea inculpatului, luând concluziile procurorului și apărătorului desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 375 al. 2 C.p.p., instanța a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 16.06.2014, pe raza comunei Coțofănești ., partea vătămată C. O. i-a reproșat verbal inculpatului B. V. că îi cosește terenul din acel punct fără drept, atenționându-l verbal să plece de pe acel teren, de față fiind și martorul Oglan F..
După această atenționare verbală, atât martorul cât și C. O. au plecat, însă după un timp s-a reîntors doar C. O., care l-a găsit în același loc pe B. V. și în urma unui schimb de cuvinte acesta l-a lovit pe C. O. cu furca peste picioare, de mai multe ori, până când cel din urmă s-a retras spre casă.
În mod indirect, despre cele întâmplate a luat act și martora C. C., soția numitului C. O., care i-a relatat loviturile primite de la B. V., și care la rândul ei l-a transportat pe soțul său cu căruța martorului Oglan F. la dispensarul comunal și apoi la S. Onești, prilej cu care și acest martor a aflat despre . comisă de B. V. ( fl.20,21).
Numitul C. O. a stat internat la S. Onești în perioada 16-18.06.2014 și i s-a eliberat certificat medical inițial pentru un număr de 3-5 zile pentru leziunile prezentate.
Ulterior, cu ocazia consultării mai amănunțite a părții vătămate, medicul legist a constatat lovituri anterioare datei incidentului, cu o vechime de 10-14 zile, astfel că certificatul medical total însumează 35-40 zile îngrijiri medicale.
Concret, ținând cont de numărul de zile acordat în plus părții vătămate pentru leziunile anterioare datei incidentului, prelungirea acordată părții vătămate ar fi de cca.25-26 zile îngrijiri medicale, prin interpretarea concluziilor medicului legist ( fl.15).
Pentru . suferită, partea vătămată C. O. a formulat plângere înregistrată de organele de poliție la 3.07.2014.
La rândul său, și numitul B. V. a formulat în data de 18.08.2014 o plângere înregistrată la organele de cercetare împotriva numitului C. O., susținând că în ziua incidentului acesta l-a lovit primul, iar el a ripostat lovind cu coada furcii în zona picioarelor, pe B. V., însă pentru presupusul incident B. V. nu posedă certificat medico-legal, susținând că nu a mers la medicul legist(fl.17).
În apărarea sa, inculpatul B. V. îi propune ca martori pe Oglan F. și T. C., însă nici unul dintre aceștia nu a fost prezent la vreo agresiune inițiată comisă de partea vătămată C. O..
Probe
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 374 al. 4 Noul Cod Procedură Penală soluționarea cauzei s-a făcut fără administrarea de dovezi în cursul judecății. Au fost însușite fără rezerve probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate(fl.11-14), certificat medico-legal(fl.15), declarații martori ( fl.,20-23), declarații inculpat ( fl.28-35).
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.
ÎN D., fapta inculpatului B. V. ,constând în aceea că la data de 16.04.2014,l-a lovit cu o furcă pe C. O., cauzându-i leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale ,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ” „lovire sau alte violențe” prev. de art. 193 al. 2 Cod Penal .
Astfel, sub aspectul laturii obiective a existat o acțiune de lovire (partea vătămată fiind lovită de către inculpat cu furca peste picioare, o urmare periculoasă ( o vătămare care a necesitat mai multe zile pentru vindecare), între lovire și urmare existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție în forma intenției indirecte, prevăzând rezultatul faptei ( o posibilă vătămare ) și acceptând posibilitatea producerii lui, deși nu l-a urmărit.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul B. V. instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia.
La individualizarea în concret a pedepsei, dată fiind manifestarea de voință a inculpatului în sensul recunoașterii în totalitate a faptei, s-a dat eficiență și dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul este o persoană în vârstă și necunoscută cu antecedente penale, potrivit fișei de cazier judiciar.
Pentru aceste motive, reținând încadrarea juridică arătată mai sus, a condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale pentru infracțiunea reținută reprezentând 1400 ( una mie patru sute lei ) amendă penală, reprezentând 140 de zile- amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 10 lei, ( reducând limitele pedepsei cu ¼ ca urmare a judecății pe baza recunoașterii vinovăției), un cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 Noul Cod Penal în sensul că dacă cu rea- credință ,nu execută pedeapsa amenzii în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.
Sub aspectul laturii civile, persoana vătămată C. O. s-a constituit parte civilă, în termenul legal prevăzut de art.15 alin.2 Cod procedură penală, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei (RON ) daune materiale ( medicamente, transport, contravaloarea certificatului medico-legal) și 3000 lei cu titlu de daune morale .
Apreciindu-se că partea civilă C. O. a dovedit în cauză existența unui prejudiciu material, dar și moral, demonstrată fiind și legătura de cauzalitate între pagubele suferite și fapta inculpatului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ce obligă pe cel vinovat de producerea acestuia, de a-l repara.
Relativ la prejudiciul material și moral care s-a demonstrat a-i fi fost produs părții civile, instanța a reținut însă că întinderea acestuia este mai redusă în raport cu sumele pretinse și i-a acordat victimei despăgubiri într-un cuantum ce a fost apreciat drept o satisfacție echitabilă potrivit dovezilor de la dosar.
Apreciind probatoriul cauzei prin raportare la soluția din latura penală a cauzei și la criteriile și elementele ce au stat la baza acesteia, instanța a constatat că partea civilă a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar daune materiale în cuantum de 359 lei reprezentând contravaloare medicamente, transport cu căruța de către martorul Oglan F., cu taxi și tren ( la spital și poliție ), contravaloarea certificatului medico-legal și investigații medicale spital
În ceea ce privește solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale instanța a apreciat că această cerere este în parte justificată. În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a reținut că deși necuantificabil, prejudiciul moral trebuie dovedit și apreciat de la caz la caz și presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în acre au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale.
În raport cu forma infracțiunii, instanța a stabilit un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.
Astfel, în raport de toate aceste aspecte, instanța a apreciat că părții civile, pe lângă suferințele fizice ce i-au fost cauzate –inerente vătămării corporale suferite- i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, care implică și o suferință psihică a părții vătămate, ce presupune o compensație sub forma unor daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial încercat de victima infracțiunii, prejudiciu care, în opinia instanței, raportat la toate aspectele sus-relevate, apare justificat doar în cuantumul de 1500 lei cu titlu de daune morale, și nu în cuantumul solicitat de către această parte civilă -, care corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri ( fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză), restul daunelor morale fiind –în aprecierea instanței- nefondate.
În temeiul art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin OUG 72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 71, 17 lei RON (actualizată la data executării) către partea civilă S. M. ONEȘTI, reprezentând cheltuieli cu îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate, că a fost în incapacitate de muncă pe o perioadă de 10 zile, din declarația martorului audiat pe latura civilă a cauzei ( F. V. )rezultând că acesta lucra în mod obișnuit în gospodăria părții civile ,nu numai în perioada următoare agresiunii. De asemenea, deși partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la contravaloarea unei lucrări dentare și i s-a pus în vedere să depună o chitanță doveditoare ,acesta nu a depus la dosar nicio dovadă a acestei cheltuieli . Pentru toate aceste motive, instanța a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la daune materiale, ca nedovedite.
Instanța, a respins și cererea părții civile privind obligarea inculpatului la daune morale, ca neîntemeiată, având în vedere împrejurările comiterii faptei și reținerea circumstanței atenuante a provocării.
În temeiul art. 19, art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin OUG 72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 115 lei RON (actualizată la data executării) către partea civilă S. M. ONEȘTI, reprezentând cheltuieli cu îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate, .
Ca o consecință a condamnării, inculpatul a fost îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 cu referire la art. 274 alin. 1 și 2 NCPP.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul B. V., considerând că sub aspectul laturii penale nu se impune executarea efectivă a pedepsei amenzii aplicate, având în vedere lipsa antecedentelor penale, pensionar cu posibilități materiale reduse.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că suma pe care instanța de fond a apreciat că trebuie achitată este exagerată ducând la îmbogățirea fără just temei a părții civile, astfel că se impune respingerea solicitării de acordare a daunelor morale sau în subsidiar diminuarea acestora.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă, cu singura mențiune, că numărul de îngrijiri medicale este de 3-5 zile de îngrijiri medicale, având în vedere dispozițiile încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 05.12.2014 prin care judecătorul de cameră preliminară prin care au fost excluse o parte din mențiunile certificatului medico-legal nr.A2-O /124/25.06.2014.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea apreciază că pedeapsa principală aplicată în cuantum de 1400 lei amendă penală pentru infracțiunea comisă, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Instanța de apel nu poate avea în vedere critica formulată de inculpat, în apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale aplicate, întrucât, în cauză, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumul stabilit și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate ale inculpatului, așa încât nu se impune reducerea cuantumului pedepsei principale, întrucât ar fi excesiv în raport cu aspectele concrete ale cauzei și ar afecta scopul pedepsei.
Recunoașterea faptelor și lipsa a fost reținută de instanța de fond, producând deja efecte favorabile acestora prin coborârea pedepsei spre minimul special, neimpunându-se cu evidență o reducere și mai mare a pedepsei de către instanța de apel.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, curtea reține că acțiunile infracționale ale acestuia sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie bine evaluate în alegerea modalității de executare pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuie să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lui în fața societății.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Curtea subliniază că fapta comisă de către inculpatul B. V. denotă periculozitate socială, în raport cu activitatea infracțională concretă a acestuia, astfel încât scopul pedepsei ce urmează a fi aplicată, poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia
Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea (a lovit în mod repetat persoana vătămată cu o furcă,), Curtea apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală – integritatea fizică a persoanei, astfel că nu se justifică amânarea aplicări pedepsei
Instanța de apel apreciază că pedeapsa amenzii, este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Codul penal român, asigurând intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și caracterul preventiv al pedepsei, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, curtea reține următoarele:
Instanțele sunt datoare să urmărească criteriile referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate (decizia penală nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată de Î.C.C.J. ).
În ceea ce privește daunele morale acordate părții civile, acestea sunt rezonabile pentru a compensa efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului și anume suferința fizică și psihică determinată de vătămarea integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare un număr de 3-5 zile îngrijiri medicale, suma de bani acordată fiind proporțională cu intensitatea suferinței și importanța valorilor sociale lezate - lezării integrității fizice.
Având în vedere aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpat
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 ncpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 371 din 15.06.2011 a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul_ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p.,obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. N. C. A. B.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.P. L.M.
Red.d.a.I.N.C.
Tehnored.A.D.I.
2 ex.
28.09.2015/30.09.2015
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 809/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 116/2015.... → |
|---|
