Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 586/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 586/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 545/270/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 586/2015
Ședința publică din data de: 5 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: B. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de părțile civile C. M., C. L. M., C. A. D. și partea responsabilă civilmente – asigurator de răspundere civilă S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., împotriva sentinței penale nr. 99 din 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc la data de 21.05.2015, fiind consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Se declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelurilor penale de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 99 din data de 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, s-a dispus condamnarea inculpatului B. M.-I., fiul lui N. și L., născut la data de 25.02.1980, în B., jud. B., domiciliat în B., ., ., jud. B., CNP_, studii liceale, conducător auto, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării și pedepsei accesorii.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, urmând ca în baza art. 5 alin. 5 din același act normativ acesta să fie informat că probele biologice vor fi utilizate în scopul obținerii și stocării în S.N.G.D.J a profilului său genetic.
În baza art. 49 a din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București să achite despăgubiri civile, după cum urmează:
a) 24.609,26 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă C. M., reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, pomenirile ulterioare și contravaloarea autoturismului adus în stare de neîntrebuințare;
b) 60.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. M.;
c) 80.000 lei, reprezentând daune morale, către partea civilă C. L.-M. și 60.000 lei daune morale către partea civilă C. A.-D., sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și câte 500 lei lunar pentru părțile civile C. L.-M. și C. A.-D., cu titlu de indemnizație până la terminarea studiilor.
În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București să achite părții civile C. M. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
S-a constatat că onorariu pentru expertiza tehnică în sumă de 971 lei a fost achitat de inculpat în cuantum de 700 lei, asigurătorul de răspundere civilă achitând diferența de 271 lei.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2017/P/2013, întocmit în data de 27.01.2014, P. de pe lângă Judecătoria Onești a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 03.07.2013, în jurul orei 09,30, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare BLT-33-PET pe .. Onești, ajungând la intersecția cu străzile A. I. C. și Serelor, inculpatul a pătruns pe contrasens pe culoarea roșie a semaforului, intrând în coliziune cu autoturismul nr._ impactul având drept consecință decesul lui C. V., conducătorul celui de-al doilea vehicul.
Ulterior sesizării instanței prin rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a verificat competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 2017/P/2013.
Copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 344 alin. 1 Cod procedură penală, fără ca acesta să formuleze, în scris, excepții ori cereri cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
La rândul său, judecătorul de cameră preliminară a analizat probatoriul administrat în dosarul nr. 2017/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, reținând următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 03.07.2013 inculpatul B. M. I. se afla la volanul autoutilitarei marca „WV”, cu numărul de înmatriculare_, care se deplasa pe . Oneșit, pe sensul de mers Onești - A..
Ajungând în intersecția cu străzile Dr. V. B., A. I. C. și Serelor, autoutilitara condusă de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul marca „Dacia 1310”, condus regulamentar de C. V., impactul celor două vehicule soldându-se cu decesul lui C. V..
Cercetările efectuate în cauză au condus la concluzia că nerespectarea semnificației culorii roșiii a semaforului ce reglementa circulația în intersecția sus-menționată a constituit cauza determinantă a accidentului soldat cu decesul victimei, a se vedea procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de constatare a stării tehnice după accident a celor două vehicule implicate în accidentul rutier, planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării la fața locului (filele 7-22) și raportul expertizei tehnico-științifice în specialitatea auto întocmită de ing. T. V., care a concluzionat că la data de 03.07.2013 cauza determinantă a accidentului a fost nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric, care reglementa circulația în intersecția ., A. I. C. și Serelor.
Conducătorul autoutilitarei_, respectiv inculpatul B. M. I., ar fi putut evita, cu siguranță crearea condițiilor producerii accidentului, susține expertul tehnic auto, dacă la apropierea de intersecție circula cu atenție, identifica culoarea roșie și se oprea la . la momentul sesizării prezenței autoturismului_ activa sistemul de frânare, oprind autoutilitara până la impactul cu autoturismul – filele 56-63 dosar urmărire penală.
Expertiza tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile martorului N. R.-G. (filele 75-77) și cu depozițiile inculpatului, care a recunoscut că, pe fondul oboselii acumulate, a adormit la volanul autoutilitarei, trezindu-se în momentul impactului acesteia cu autoturismul marca „Dacia 1310”, cu nr._ – filele 90-93 și 95 dosar nr. 2017/P/2013.
Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1599-1600 din 09.07.2013, întocmit de S.M.L Bacău, a concluzionat că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice – fila 88 urmărire penală.
Din concluziile raportului de autopsie medico-legală, întocmit la data de 04.07.2013, (filele 49-50 dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei C. V. a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unei rupturi de cord în cadrul unui politraumatism cu multiple fracturi costale, contuzii pulmonare, fractură pelvis, existând legătură directă de cauzalitate între leziuni și lovirea cu/de corpuri dure în condițiile evenimentului rutier din 03.07.2013.
La termenul de judecată din data de 14.05.2014 inculpatul B. M.-I., asistat de apărător ales, a declarat personal că recunoaște infracțiunea dedusă judecății solicitând ca judecata cauzei să aibă loc exclusiv în baza probatoriului administrat în etapa urmăririi penale – fila 44 dosar.
Văzând că în cauză sunt incidente prevederile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a procedat la soluționarea cauzei fără a se administra probe în etapa judecății.
Prin urmare, instanța și-a însușit, fără rezerve, probatoriul administrat în dosarul nr. 2617/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești astfel cum a fost mai sus analizat.
Fapta fiind probată în etapa urmăririi penale și recunoscută în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut că în ziua de 03.07.2013, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._ pe .. Onești, ajungând la intersecția cu străzile Al. I. C. și Serelor, inculpatul a ațipit pe fondul oboselii, pătrunzând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului și a intrat, astfel, în coliziune cu autoturismul Dacia condus de victima C. V. care a decedat ca urmare a insuficienței cardio-respiratorii în legătură directă de cauzalitate cu politraumatismele suferite în urma impactului dintre cele două vehicule și a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, pentru care a dispus condamnarea inculpatului.
Față de recunoașterea vinovăției instanța a procedat la reducerea limitelor pedepsei cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Între momentul săvârșirii infracțiunii dedusă judecății și momentul judecării cauzei a intervenit . Legii nr. 286/2009 – Noul Cod penal, care în articolul 192 alin. 2 incriminează fapta de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
La data de 03.07.2013 erau, însă, în vigoare prevederile Vechiul Cod penal de la 1969, care prin art. 178 alin. 1, 2 Cod penal incriminau infracțiunea având aceleași elemente constitutive, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 Cod penal adoptat prin Legea 286/2009, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legii penale se aplică legea penală mai favorabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o poziție clară privind definiția lex mitior, în cazul în care se succed două sau mai multe legi: mitior lex este legea cea mai favorabilă acuzatului, ținând seama de situația acestuia, de naturii infracțiunii și de circumstanțele în care a săvârșit-o.
Aceasta înseamnă că art. 7 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune o comparație, în concret, a legilor penale aplicabile acuzatului, inclusiv legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii și cea la momentul judecății – a se vedea Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunțată în cauza Maktonf și Danyanovich contra Bosniei și Herțegovina.
Pentru a se stabili care este mitior lex, în temeiul art. 7 paragraful 1 din Convenție, instanța trebuie să procedeze la o comparație globală a regimului sancționator al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului respectiv.
În speță, pentru a putea identifica, în concret, care este legea penală mai favorabilă inculpatului B. M.-I., instanța a motivat că a avut în vedere nu numai cuantumul pedepsei, identic în cele două coduri penale, ci și modalitatea executării pedepsei.
Raportat la tinerețea inculpatului și la specificul meseriei sale, instanța a reținut că mitior lex este Codul penal de la 1969, care prevede suspendarea condiționată, ca modalitate de executare, ce îi permite libertate de mișcare, indispensabilă exercitării atribuțiilor de serviciu.
Așa fiind și în baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, urmând a fi informat asupra modalității de utilizare a acestora astfel cum prevede art. 5 alin. 5 din același act normativ.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal instanța de fond a reținut următoarele:
C. M., în calitate de soție supraviețuitoare, a solicitat daune materiale în cuantum de:
a) 1500 euro sau echivalentul in lei la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Dacia 1300 cu nr._ distrusă în evenimentul rutier soldat cu decesul victimei C. V.;
b) 15.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare până la 6 luni;
c) 2.000 euro contravaloarea locului de veci;
d) 383 lei costul necropsiei și
e) daune morale în sumă de 60.000 euro cu titlu de reparație morală pentru suferința fizică provocată de moartea soțului C. V. – fila 35 dosar.
La rândul lor, descendenții C. L.-M., în vârstă de 17 ani, și C. A.-D., în vârstă de 22 de ani, au solicitat despăgubiri civile, după cum urmează:
a) câte 500 lei lunar pentru fiecare descendent, cu titlu de despăgubire periodică, cu începere de la data de 07.03.2013 până la terminarea studiilor, cel dintâi fiind elev în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic „P. P.” Oneșit, iar cel de-al doilea, student al Facultății de Inginerie a Instalațiilor București;
b) câte 50.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru suferința pricinuită de decesul tatălui lor C. V. – fila 34 dosar.
La data de 10.09.2014, partea civilă C. M. și-a majorat cuantumul pretențiilor civile formulate inițial, solicitând și daune materiale în sumă de 5.000 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de pomenirile de 9 luni și respectiv de 1 an de la deces, 1.000 lei cheltuieli impuse de transportul trupului neînsuflețit al soțului C. V. de la Spitalul Onești la Spitalul Județean Bacău în vederea efectuării necropsiei și încă 2.000 lei cheltuieli impuse de pomenirile de până la 6 luni de la deces – fila 88 dosar.
În dovedirea pretențiilor în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, martori și s-a efectuat o expertiză tehnică în vederea stabilirii valorii de piață a autoturismului „Dacia 1300”, condus de defunct la momentul producerii accidentului – filele 40-43, 70-80, 85-87,_-171 dosar.
Instanța a reținut că inculpatul B. M.-I. a săvârșit o faptă ilicită, în sensul că a suprimat viața lui Cirea V., urmare a nerespectării regulilor de circulație rutieră pe drumurile publice, conducând autoutilitara cu nr._, deși se afla într-o avansată stare de oboseală, ceea ce a avut drept consecință pierderea controlului asupra volanului, autovehiculul intrând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, iar impactul celor două vehicule a avut ca urmare directă decesul lui C. V..
Prin fapta sa culpabilă inculpatul a cauzat un prejudiciu material și deopotrivă, moral, atât soției C. M., cât și descendenților gradul I – fii C. L.-M. și C. A.-D., în vârstă de 16 ani, respectiv 21 de ani, la momentul decesului tatălui lor.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile care au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor moral sau material, interpretare care rezultă din modul de redactare a art. 1381 Cod Civil, care folosește denumirea generică de prejudiciu, fără a distinge între caracterul material, ori moral al acestuia, de unde concluzia că prejudiciile morale și materiale cauzate prin fapte ilicite, inclusiv cu caracter penal, se impun a fi, deopotrivă reparate.
Cu depozițiile martorilor D. V. și T. V., coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei partea civilă C. M. și-a probat pretențiile materiale, după cum urmează: 24.609,26 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, inclusiv achiziționarea locului de veci, pomenirile ulterioare până la un an inclusiv; precum și contravaloarea autoturismului condus de victimă la momentul producerii accidentului și adus în stare de neîntrebuințare.
Dispariția în condiții tragice a lui C. V. i-a lipsit de fiii săi C. L.-M. și C. A.-D. de suportul afectiv și, în egală măsură, material, pecuniar asigurat de tatăl acestora, ceea ce ar putea avea drept consecință imposibilitatea desăvârșirii studiilor.
Asigurătorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București a fost obligat, prin urmare, să le achite descendenților gr. I., fii C. L.-M. și C. A.-D. o indemnizație lunară de câte 500 lei până la terminarea studiilor, menită să compenseze lipsa întreținerii de care beneficiau cei doi copii ai defunctului.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de C. M., C. L.-M. și C. A.-D., cu titlu de daune morale, instanța a reținut că aceste sume sunt justificate întrucât reprezintă, pretium doloris, adică o cuvenită compensație pentru prejudiciul afectiv pricinuit de tragica dispariție a soțului și respectiv, a tatălui acestora.
Deși în legislația română nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părțile civile, instanța a reținut că un criteriu orientativ îl constituie gravitatea prejudiciului moral, cu atât mai mult cu cât valoarea lezată are o importanță mai mare pentru părțile vătămate.
În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului criteriul sus-menționat semnifică necesitatea ca partea ori părțile vătămate să primească o satisfacție echitabilă.
Prin prisma acestui principiu, văzând culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, instanța de fond a apreciat că suma de 60.000 lei acordată soției supraviețuitoare, precum și sumele de 80.000 lei și respectiv 60.000 lei acordate fiilor C. L.-M. și C. A.-D., sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății, reprezentând o modalitate de reparare a prejudiciului de afecțiune care derivă din relația de strânsă afecțiune cu victima și implicit, din legătura de filiație directă.
În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul de răspundere civilă a fost obligat să achite părții civile C. Maraian suma de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocat în etapa judecății.
În ceea ce privește contravaloarea lucrării de expertiză tehnică efectuată în cauză, s-a constatat că inculpatul B. M.-I. a achitat suma de 700 lei, iar diferența de 271 lei a fost suportată de asigurătorul de răspundere civilă.
Aflându-se în culpă procesuală, inculpatul a fost obligat, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, să achite cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cauză, respectiv, suma de 800 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel părțile civile C. M., C. L.-M. și C. A.-D. și partea responsabilă civilmente – asiguratorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București.
Apelantele-părți civile C. M., C. L.-M. și C. A.-D. și apelantul-partea responsabilă civilmente – asiguratorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București au criticat hotărârea apelată, pentru motivele reținute în preambulul încheierii de amânare a deliberării și a pronunțării, care face parte din prezenta deciziei, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi admise, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere, prin aplicarea unei pedepse principale de doar 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, în condițiile în care s-a dispus și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptei săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea a analizat probele care au servit ca temei, atât pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările și corectivele care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod legal, a fost admisă de instanța de fond.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea reține următoarele:
Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:
a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.
Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).
Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.
Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).
Acest principiu de bază al răspunderii civile își are așezământul legal în art. 1385 Cod civil, text potrivit căruia: „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”
Referitor la despăgubirile civile, cu titlul de daune materiale solicitate de partea civilă C. M., Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă și a motivat corespunzător hotărârea apelată, însă în mod greșit, deși a indicat categoriile de cheltuieli incluse în cuantumul daunelor materiale acordate aceste părți civile, la adiționarea acestora a ajuns la o sumă greșită.
Din analiza cererii de constituire de parte civilă a numitei C. M. și cea de majorarea a cuantumului despăgubirilor civile cu titlul de daune materiale, a înscrisurilor depuse, expertiza tehnică de evaluare a prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului victimei C. V., precum și din declarațiile martorilor V. și T. V., rezultă că partea responsabilă civilmente – asiguratorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București trebuia obligat, către partea civilă C. M., la plata sumei de 30.920,12 lei, iar nu a sumei de 24.609,26 lei.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.
De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe cu privire la întinderea acestui prejudiciu.
În prezenta cauză este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că: „În caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”.
Despăgubirile solicitate în prezenta cauză cu titlul de daune morale au scopul de a alina suferința pricinuită soției și celor doi fii, prin moartea victimei, de care erau legați afectiv (a se vedea în acest sens și declarațiile părților civile C. M. - fl. 161 dosar fond și C. L. M. - fl. 160 dosar fond și C. A.-D. - fl. 172 dosar fond, declarațiile martorilor D. V. și T. V. - fl. 86 și 87 dosar fond).
În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică deosebită, determinată de faptele săvârșite de inculpat, care au avut drept consecință moartea numitului C. V., astfel că daunele morale trebuie să reprezinte o compensare a prejudiciului afectiv cauzat părților vătămate, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială deosebită.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană.
Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părților vătămate.
Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (Cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
Ca urmare a acțiunilor imprudente ale inculpatului, soțul, respectiv, tatăl intimatelor – părți civile a decedat la o vârstă destul de tânără.
În mod evident, faptele intimatului-inculpat îndreptățesc apelantele - părți civilă la acordarea de daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul pe care l-au suferit prin săvârșirea de inculpat a infracțiunii de ucidere din culpă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată, în raport și de practica instanțelor din România în astfel de cauze, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului și principiile consacrate, în materie, cele ale echității, al neîmbogățirii fără just temei, că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile: C. M., C. L.-M. și C. A.-D., cu titlul de daune morale, după cum urmează, către părțile civile C. M. și C. A.-D., de la câte 60.000 lei, la câte 150.000 lei și către partea civilă C. L.-M., de la suma de 80.000 lei, la suma de 150.000 lei.
Asiguratorul a invocat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor cu titlul de daune morale trebuie să se aibă în vedere Ghidul pentru Soluționare a Daunelor Morale.
Susținerea este evident greșită, deoarece, stabilirea despăgubirilor civile, în astfel de cauze, trebuie să se facă în raport de dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală și, desigur de probele administrate în cauză.
În soluționarea acestor cauze trebuie să se aibă în vedere principiul de bază ale răspunderii civile, respectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului.
Așa cum se arăta mai sus, acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum).
De altfel, se impune a se arăta că acest Ghid a fost elaborat sub îndrumarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și nu are valoare normativă.
Apelantul - parte responsabilă civilmente – asigurator de răspundere civilă, a susținut că la cuantificarea despăgubirilor civile trebuie să se aibă în vedere cuantumul primei de asigurare încasate de societatea de asigurare, precum și impactul social și veniturile populației din România.
În mod evident această susținere este în afara dispozițiilor legale, deoarece criteriile de acordare a despăgubirilor civile sunt cele prezentate mai sus.
Apelanții – părți civile C. L.-M. și C. A.-D. au solicitat obligarea părții responsabile civilmente și la plata unei prestații periodice lunare, în cuantum de câte 500 lei, începând cu data de 03.07.2013 și până la terminarea studiilor.
Instanța de fond a dispus obligarea părții responsabile civilmente – asigurator de răspundere civilă la plata acestei sume, până la terminarea studiilor, dar fără a preciza începând cu ce dată se acordă aceste sume cu titlul de prestații periodice lunare și până la ce vârstă maximă.
Apoi, prima instanță a motivat că aceste sume sunt „menite să compenseze lipsa întreținerii de care beneficiau cei doi copii ai defunctului”, fără a argumenta modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la aceste sume.
Din lucrările dosarului rezultă că părțile civile C. L.-M., născut la data de 21.02.1997 și C. A.-D., născut la data de 26.03.1992, erau fiii victimei C. V. și aceștia se aflau în întreținerea victimei.
La data săvârșirii infracțiunii, ca de altfel, și la data pronunțării prezentei decizii deduse judecății părțile civile C. L.-M. și C. A.-D. erau în continuarea studiilor, cel dintâi fiind elev în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic „P. P.” Oneșit, iar cel de-al doilea, student al Facultății de Inginerie a Instalațiilor București.
În aceste condiții, având în vedere și aspectele prezentate mai sus, referitoare la principiul reparării integrale a prejudiciului, în mod corect partea responsabilă civilmente - asiguratorul de răspundere civilă trebuia obligat la plata unor prestații periodice lunare în favoarea celor doi copii ai victimei.
Însă, la calculul acestor prestații periodice trebuie făcut în raport de veniturile cu care contribuia victima la creșterea celor doi fii, iar nu de nevoile acestora.
Din lucrările dosarului rezultă că la data producerii accidentului rutier soldat cu decesul victimei C. V., acesta era pensionar, încasând o pensie în cuantum de 1.105 lei - fl. 133 dosar fond.
Din declarația martorei D. V. rezultă că victima C. V. obținea venituri și din cultivarea terenurilor de la părinții săi, din .> În urma decesului victimei cele două părți civile C. L.-M. și C. A. - D. beneficiază de pensie de urmaș - fl. 134 dosar fond.
Ori, în raport de aceste date Curtea constată că sumele ce se cuvin părților civile C. L.-M. și C. A.-D., cu titlul de prestații periodice lunare sunt în sumă de câte 200 lei, iar nu în sumă de câte 500 lei, sume care se vor acorda începând cu data de 03.07.2013 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de cele două părți civile a vârstei de 26 de ani.
Referitor la actualizarea sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile cu indicele de inflație, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus actualizarea sumelor acordate părților civile în raport de indicele de inflație.
De altfel, având în vedere că actualizarea sumelor acordate în raport de indicele de inflație și obligarea la plata dobânzilor legale, sunt de natură diferită, debitorul obligației poate fi obligat atât la actualizarea sumelor acordate în raport de indicele de inflație, cât și la plata dobânzilor legale.
Așa cum este cunoscut cele două instituții, cea a dobânzilor și cea a actualizării debitului în raport de indicele de inflație au temeiuri de drept și scopuri diferite. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Deoarece au temeiuri și scopuri diferite, acordarea dobânzilor nu exclude actualizarea debitului cu rata inflației.
Prin acordarea dobânzilor se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incubă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 722 din data de 23.02.2010.
Desigur că în cauza dedusă judecății nu a fost obligat asiguratorul la plata dobânzilor legale, iar părțile civile nu au solicitat dobânzi, astfel că, față de dispozițiile art. 418 alin. 1 Cod procedură penală, nu se poate agrava situația apelantului - parte responsabilă civilmente în propria cale de atac.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de apelantele - părți civile și de apelantul-parte responsabilă civilmente - asigurator de răspundere civilă numai în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile, cuantumul daunelor materiale acordate părții civile C. M., cuantumul prestațiilor periodice acordate părților civile C. L. -M. și C. A. - D., precum și data de la care și până la care se acordă prestațiile periodice pentru cele două părți civile.
Va fi desființată în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;
Se va dispune majorarea cuantumului sumei la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă, cu titlul de daune materiale, către partea civilă C. M., de la suma de 24.609,26 lei, la suma de 30.920,12 lei.
Vor fi majorate cuantumurile sumelor la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă către părțile civile: C. M., C. L.-M. și C. A.-D., cu titlul de daune morale, după cum urmează:
a) către părțile civile C. M. și C. A.-D., de la câte 60.000 lei, la câte 150.000 lei și;
b) către partea civilă C. L.-M., de la suma de 80.000 lei, la suma de 150.000 lei.
Se va reduce cuantumul prestațiilor periodice la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București către părțile civile C. L.-M. și C. A.-D., de la suma de câte 500 lei lunar, la câte 200 lei lunar și se va stabili că aceste sume se acordă începând cu data de 03.07.2013 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de cele două părți civile a vârstei de 26 de ani.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 276 Cod procedură penală, va fi obligată partea responsabilă civilmente - asigurator de răspundere civilă, să plătească apelantei-parte civilă C. M. suma de 2.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de apelantele-părți civile: C. M., C. L. - M. și C. A. - D. și de apelantul-parte responsabilă civilmente - asigurator de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București împotriva sentinței penale nr.99 din data de 09.02.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile, cuantumul daunelor materiale acordate părții civile C. M., cuantumul prestațiilor periodice acordate părților civile C. L.-M. și C. A.-D., precum și data de la care și până la care se acordă prestațiile periodice pentru cele două părți civile.
Desființează în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în consecință;
Majorează cuantumul sumei la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă, cu titlul de daune materiale, către partea civilă C. M., de la suma de 24.609,26 lei, la suma de 30.920,12 lei.
Majorează cuantumul sumelor la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă către părțile civile: C. M., C. L.-M. și C. A.-D., cu titlul de daune morale, după cum urmează:
a) către părțile civile C. M. și C. A.-D., de la câte 60.000 lei, la câte 150.000 lei și;
b) către partea civilă C. L.-M., de la suma de 80.000 lei, la suma de 150.000 lei.
Reduce cuantumul prestațiilor periodice la care a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. Asirom Vienna Insurance Group S.A. București către părțile civile C. L.-M. și C. A.-D., de la suma de câte 500 lei lunar, la câte 200 lei lunar și stabilește că aceste sume se acordă începând cu data de 03.07.2013 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de cele două părți civile a vârstei de 26 de ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.
În temeiul art.276 Cod procedură penală, obligă partea responsabilă civilmente-asigurator de răspundere civilă, să plătească apelantei-parte civilă C. M. suma de 2.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru A. S. aflat în C.O. P. D.
Semnează PREȘEDINTELE CURȚII DE APEL
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: P. S.
Red. dec.: P.D. – 24.06.2015
Tehnored.: S.N.T. – 3 ex.
24.06.2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 516/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
