Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 16352/180/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 50/2015

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: N. C. I.

JUDECĂTOR: B. A.

GREFIER: C.-A. F.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat legal prin procuror V. P.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de către părțile civile Văscuță M., O. M., Văscuță C. C. și asiguratorul S.C. C. A. S.A., împotriva sentinței penale nr. 2104 din data 22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Corfus Deluța, apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M. O. și avocat N. M., apărător ales pentru apelanții părți civile Văscuță M., O. M. și Văscuță C. C., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei, după care:

Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, motivele apelului declarat de către părțile civile.

Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat N. M. pentru apelanții părți civile Văscuță M., O. M. și Văscuță C. C., solicită admiterea apelului declarat de acestea pentru motivele arătate. Apreciază că instanța de fond la acordarea daunelor morale nu a avut în vedere faptul că victima avea 54 ani, așa cum rezultă din probe aceasta avea legături strânse de familie cu copiii, contribuia la întreținerea fiicei sale mai mici, Văscuță M., care are un handicap. Solicită a se admite apelul, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere jurisprudența în materie de despăgubiri privind daunele morale, a indicat niște sentințe în care s-au acordat despăgubiri mai mari decât cele pe care le-a acordat instanța de fond. Consideră că există motive pentru ca instanța să admită apelul, a se reține cauza spre rejudecare și pe fond a se majora daunele morale acordate de către instanța de fond.

Cu privire la apelul asiguratorului, nu cunoaște motivele de apel. Solicită respingerea acestuia, ca fiind nemotivat.

Avocat Corfus Deluța pentru intimatul inculpat M. O., solicită respingerea ambelor apeluri, a se avea în vedere că la producerea acelui accident a concurat și culpa victimei, care nu s-a asigurat corespunzător. De asemenea, instanța în mod corect a stabilit ca suma reprezentând daune morale să fie redusă la procentul de 50%. În ceea ce privește daunele materiale, sarcina dovedirii acestora revine părții civile, martorii nu au indicat sume precise, iar la dosar nu există înscrisuri, care să dovedească aceste aspecte. Totuși, instanța în mod corect a admis în parte pretențiile civile. În ceea ce privește daunele morale, instanța ținând cont de circumstanțele concrete a redus cuantumul acestora, motiv pentru care solicită respingerea ambelor apeluri.

Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.

Reprezentantul Ministerului Public, referitor la apelul asiguratorului S.C. C. A. S.A., acesta a formulat apel pe motiv că nu s-a ținut seama de culpa victimei, iar cuantumul despăgubirilor morale acordate este prea mare. Într-adevăr potrivit art. 1391 C.civ. instanța de judecată poate acorda despăgubiri pentru durerea încercată pentru moartea victimei. Totuși, dispozițiile Codului civil și practica judiciară vorbesc de un prejudiciu și acest prejudiciu trebuie să aibă un caracter compensatoriu, să nu fie o amendă excesivă pentru părțile civile. Consideră că raportat la situația de fapt, daunele morale acordate părților civile Văscuță M., O. M. și Văscuță C. C. sunt în cuantum prea mare, respectiv 75 000 lei. Dacă se are în vedere salariul minim pe economie la 01.07.2014 ar fi de 1 500 lei. Ar trebui să achite suma de 75 000 lei în 6 ani și 11 luni numai pentru o parte vătămată. Raportat și la celelalte părți vătămate această perioadă s-ar tripla.

În aceste condiții, consideră că daunele morale sunt prea ridicate și urmează a fi admis apelul asiguratorului numai cu privire la părțile civile O. M. și Văscuță C. C. și reducerea cuantumului acestora la suma de 50 000 lei. Cu privire la partea civilă Văscuță M., dat fiind situația acesteia, solicită respingerea apelului.

Cu privire la apelul declarat de către părțile civile, pentru motivele expuse anterior solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

Deliberând

Prin sentința penală nr. 2104 din 22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ s-a dispus următoarele:

În temeiul art. 397, alin. 1 C. proc. P.. coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. cu aplicarea art. 49, 50, 54 și 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și asigurările în România și cu prevederile Ordinului C.S.A. nr. 14/29.11.2011, admiterea în parte a acțiunii civile formulată de părțile civile O. (fostă Văscuță) M., Văscuță C., Văscuță M. M., toate cu domiciliul în . și obligă asigurătorul S.C. CARAPATICA A. S.A., cu sediul în mun. Sibiu, .. 5, jud. Sibiu, în calitate de asigurător de răspundere civilă la plata către acestea a următoarelor sume:

- către partea civilă O. (fostă Văscuță) M., suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare și suma de 75.000 lei reprezentând daune morale;

- către partea civilă Văscuță C., suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare și suma de 75.000 lei reprezentând daune morale;

- către partea civilă Văscuță M. M., suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare și suma de 75.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. s-au respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C. proc. P.. obligarea inculpatului M. O. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuielile efectuate pentru soluționarea laturii civile a cauzei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de 31.01.2013 în dosar nr. 4119/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2013 sub dosar nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. O. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178, alin. 2 C. pen. de la 1969,

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 27.04.2012, în jurul orelor 21.30, conducând autotrenul rutier compus din autotractorul marca Renaul Magnum cu numărul de înmatriculare_ și remorca marca Schmitz cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2, pe raza ., pe direcția de deplasare Bacău spre A., având o viteză de deplasae de 78 km/h, superioară celei admise în localitate și care i-ar fi permis evitarea accidentului, a surprins și accidentat mortal pe pietonul Văscuță C. care, pe fondul stării de ebrietate, s-a angajat în traversarea părții carosabile prin loc nepermis și fără să se asigure.

Prin Sentința penală nr. 2074/14.11.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 04.12.2013 prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului M. O. la pedeapsa de un an închisoare. Prin aceeași hotărâre s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani, iar pentru o mai bună soluționare a cauzei, în baza art. 38 C. proc. P.. de la 1968 s-a dispus disjungerea laturii civile în ansamblul său și constituirea prezentului dosar.

Pentru a dispune condamnarea inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele:

„In fapt, in ziua de 27.04.2012, in jurul orelor 21.20, inculpatul M. O. conducand autotrnul rutier compus din autotractorul marca Renault Magnum cu numarul de inmatriculare_ pe DN2, pe raza ., pe directia de deplasare Bacau spre A., avand o viteza de deplasare de 78 km/h (superioara celei admise in localitate, care i-ar fi permis evitarea accidentului) a surprins si accidentat mortal pe pietonul Văscuță C. care, pe fondul starii de ebrietate s-a angajat in traversarea partii carosabile prin loc nepermis si fara sa se asigure.

Situatia de fapt a fost retinuta pe baza urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile inculpatului prin care recunoaste fapta coroborate cu procesul verbal de cercetare la fata locului, rezultatul testarii efectuate cu aparatul etilotest si buletin de analaiza toxicologica, raportul de necropsie intocmit de SML Bacau, declaratii martor N. G., raport de expertiza tehnica care a concluzionat ca autotrenul condus de inculpatul M. O. circula cu o viteza de 78 km/h in momentul anterior inceperii manevrelor de evitare a impactului cu victima Vascuta C.… inculpatul nu a respectat regulile impuse de Codul Rutier si putea evita accidentul prin oprirea masinii inainte de locul impactului daca se deplasa cu viteza admisa in localitate de 50 km/h. viteza de deplasare la care ar fi putut orpi autotrenul inainte de locul impactlui ( viteza de evitare) ar fi fost de 62 km/h, superioara vitezei de 50 km/h admisa in localitate. De asemenea, expertul concluzioneaza ca victima Vascuta C. nu a respectat regulile impuse de codul rutier, putand evita accidentul daca respecta regulile de circulatie impuse pietonilor la traversarea drumurilor publice pe timp de nopate( traversarea pe la locurile marcate si semnalizate ca trecere de pietoni, elemente reflectorizante pe haine, sursa de lumina).

Prin urmare, din analizarea și coroborarea mijloacelor de probă ce preced, instanța constată, în mod indubitabil, împrejurarea că situația de fapt, astfel cum a fost reținută în considerentele ce preced, a fost pe deplin dovedită.

In drept, fapta inculpatului M. O., astfel cum a fost retinuta mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prev de art. 178 al. 2 Cp. Astfel, fiind făcută dovada faptei ce constituie infracțiune, dar și văzând că aceasta a fost comisa cu vinovăție de către inculpat (forma de vinovăție a culpei fara prevedere, în accepțiunea prevederilor art. 19 alin1 pct.2 lit. b C.pen.), în temeiul art. 345 al. 2 din C.p.p. instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prev de art. 178 al. 2 Cp.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 din C.pen., va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Se va avea in vedere ca la producerea accidentului a concurat si culpa victimei care nu s-a asigurat corespunzator la traversarea partii carosabile.

În concret instanța constată că fapta inculpatului M. O. prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 178 al. 2 Cp. Totodată instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la acest articol, reduse cu o treime in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 320 ind. 1 al. 7 din C.p.p..

În ceea ce il privește pe inculpat, instanța reține că aceasta nu a mai fost condamnat anterior pentru comiterea vreunei fapte penale, imprejurare care va fi calificata drept circumstanța atenuanta judiciara, potrivit disp. art. 74 lit. a C.pen. În consecință, reținând incidența art. 74 lit. a C.pen. raportat la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen., instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 1 an închisoare, considerând că este suficienta pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C.pen., de reeducare și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale.

In temeiul art. 71 al. 1, 2 C.p. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II si b C.p.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de 1 an închisoare, convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei instanța, în baza art. 81 C.pen., va suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen

In temeiul art. 71 al. 5 C.p. se va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit.a teza a II-a si b C.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii, iar in temeiul art. 359 Cpp se va atrage atentia inculpatului asupra prev. art. 83 C.p. în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. O., urmând ca, în temeiul art.5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, acesta să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic

In baza art 38 Cpp se va dispune disjungerea judecării actiunii civile în integralitatea sa și acordă termen de judecata la data de 25.11.2013.

In temeiul art. 189 Cpp se va dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei reprezentand onorariu aparator oficiu.

In temeiul art. 191 al. 1 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 600 cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat întrucât s-a stabilit culpa procesuală prin pronunțarea unei soluții de condamnare.”

Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că la termenul din data de 16.09.2013, la dosarul cauzei, s-a depus o cerere de constituire parte civilă de către:

- O. (fostă Văscuță) M., care solicită daune materiale în cuantum de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 1.500 lei cheltuieli cu pomeniei ulterioare și daune morale în cuantum de 150.000 lei;

- Văscuță C., care solicită daune materiale în cuantum de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 1.500 lei cheltuieli cu pomeniei ulterioare și daune morale în cuantum de 150.000 lei;

- Văscuță M. M., care solicită daune materiale în cuantum de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, 1.500 lei cheltuieli cu pomeniei ulterioare și daune morale în cuantum de 150.000 lei.

La termenul din data de 25.03.2014, instanța a procedat la audierea martorei N. L. (f. 47 d.i.), iar la termenul din data de 30.09.2013 a fost audiată martora Paloșanu R., având în vedere că la termenul din data de 17.06.2014, apărătorul ales al părților civile a solicitat, față de imposibilitatea audierii martorei G. V., înlocuirea acestuia.

Potrivit art. 28, alin. 1 C. proc. P.. “hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.”

Cu titlu preliminar, instanța a constatat că, astfel cum s-a arătat în cuprinsul considerentelor Sentinței penale nr. 2074/14.11.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 04.12.2013 prin nerecurare, în ceea ce privește situația de fapt,s-a avut in vedere că la producerea accidentului a concurat și culpa victimei, care nu s-a asigurat corespunzător la traversarea părții carosabile. Deși instanța nu a stabilit procentual modul în care se împarte culpa între inculpat și victimă, limitându-se doar la a reține culpa concurentă a acesteia din urmă, fără a se aduce în vreun fel atingere autorității de lucru judecat, instanța investită cu soluționarea laturii civile are această obligație, mai ales că în această situație sunt incidente prevederile de art. 1371, alin. 1 C. civ. conform cărora „în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.”

Astfel, instanța a reținut că la momentul producerii accidentului victima Văscuță C. avea o alcoolemie de 2,20 ‰ alcool pur în sânge (f. 34 d.u.p.) și că acesta a traversat printr-un loc nepermis (așa cum s-a reținut în sentința de condamnare). Astfel, instanța a apreciat că numitul Văscuță C. nu a respectat dispozițiile legale ce reglementează modul în care pietonii pot traversa partea carosabilă.

Conform art. 74, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.” Conform alin. 2 „pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor” iar conform alin. 4 al aceluiași articol, „pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.” Totodată, potrivit art. 167, alin. 1, lit. d din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de punere în aplicarea a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, victimei îi era interzisă traversarea drumului prin alte locuri decât cele permise.

Instanța a mai reținut și că potrivit art. 166 din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de punere în aplicarea a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri. Accidentul soldat cu moartea numitului Văscuță C. s-a produs în data de 27.04.2012, în jurul orei 21.26, pe timp de noapte, iar vestimentația acestuia nu era prevăzută cu accesoriile indicate în textul de lege.

Cu privire la inculpatul M. O., vinovăția sa a fost stabilită cu caracter definitiv prin sentința de condamnare, însă instanța penală nu a precizat care este întinderea culpei sale. Astfel, se are în vedere faptul că inculpatul desfășura activități de transport, fiind așadar un șofer profesionist și că nu a respectat limita de viteză maximă admisă în localitate de 50 km/h, situație în care ar fi putut opri autotrenul pe care îl conducea și ar fi evitat producerea accidentului. Potrivit art. 49 din .U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză admisă în localități este de 50 km/h. Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică, coroborat cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține că viteza de deplasare a autotrenului era de aproximativ 78 km/h, iar acesta ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă de lege de 50 km/h, sau cu mai puțin de 62 km/h (f. 46 d.u.p.).

În stabilirea culpelor, așa cum s-a arătat în precedent, instanța a avut în vedere că inculpatul M. O. exercita o activitate pentru care este necesară în mod obligatoriu urmarea unor cursuri de pregătire precum și promovarea unui examen, acesta fiind angajat la momentul respectiv al persoanei responsabile civilmente S.C. P. T. S.R.L. B. și că în ziua accidentului a primit sarcina de serviciu de a transporta o cantitate de marfă de pe raza jud. Iași până pe raza jud. Prahova. Astfel, instanța consideră că inculpatul este cel care trebuia să manifeste o atitudine precaută și să adopte un stil de condus preventiv, cu atât mai mult cu cât circulația se desfășura pe timp de noapte și în localitate. De asemenea, instanța are în vedere că obligația prevăzută de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță” – obligație încălcată de către inculpatul M. O.,constituie o regulă fundamentală de desfășurare a circulației pe drumurile publice.

Față de toate cele ce preced, instanța a stabilit în sarcina inculpatului M. O. o culpă în producerea accidentului în proporție de 50% iar în sarcina victimei, numitul Văscuță C., aceeași proporție de 50%. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere atât cele stabilite cu caracter definitiv prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că activitățile și circumstanțele reale ale celor două persoane sunt interdependente și au condus, în mod direct, la producerea accidentului rutier.

În ceea ce privește daunele materiale, instanța a constatat că în conformitate cu art. 1392 C. civ. cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli. Conform art. 99, alin. 1 C. proc. pen. sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv părților civile.

La dosarul cauzei, părțile civile nu au depus vreun înscris prin intermediul căruia să probeze efectuarea cheltuielilor cu ocazia înmormântării victimei, precum și pentru respectarea tradițiilor creștine legate de efectuarea slujbelor de pomenire. Cu toate acestea, instanța a constatat că pretențiile materiale au fost dovedite prin declarațiile martorilor audiați pe parcursul cercetării judecătorești.

Astfel, în ceea ce privește declarația martorei Paloșanu R., instanța a reținut că martorul nu a putut indica sume precise care au fost cheltuite și prin urmare declarația sa nu este fiabilă sub acest aspect. Aceasta a arătat, cu caracter general, că pentru praznic s-au cheltuit 12.000-15.000 lei, pentru pomenirea de 40 de zile s-au cheltuit aproximativ 6.000 lei, iar pentru pomenirea de 6 luni și cea de 1 an, câte 8.000 lei.

În ceea ce privește persoana care a efectuat aceste cheltuieli, deși părțile civile nu au precizat acest aspect, din declarațiile martorilor rezultă că acestea au fost suportate de către copiii persoanei vătămăte, iar pentru fiica suferindă de handicap, a contribuit concubina victimei. Sumele indicate de martoră sunt disproporționate în raport cu cheltuielile firești pe care respectarea tradițiilor creștine le presupune. De asemenea, instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut prin cererea de constituire parte civilă.

Prin urmare, instanța a admis în parte pretențiile civile cu titlu de daune materiale ale părților civile O. (fostă Văscuță) M., Văscuță C. și Văscuță M. M., în sensul că a acordat sumele solicitate de către aceștia, însă acestea vor fi reduse cu 50%, în raport de culpa victimei la producerea accidentului. Așadar, fiecare dintre părțile civile enumerate a primit câte 1.500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și câte 750 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu pomenirile ulterioare.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către părțile civile, instanța a avut în vedere prevederile art. 1391 alin. 2 C. civ., conform căruia se pot acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu. Astfel instanța a reținut că suferințele psihice pe care le încearcă rudele apropiate prin moartea unui membru de familie, rămânând lipsiți de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și, nu în ultimul rând, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, dau dreptul a despăgubiri ca o compensare a suferințelor produse.

În cauza de față, s-au constituit părți civile copiii persoanei vătămate Văscuță C., conform certificatelor de naștere depuse la dosar (f. 64 – 66 d.i. nr._ și f. 29 d.i._ /2014).

Evaluarea bănească a suferințelor părților civile este însă dificil de realizat, mai ales în lipsa unor minime criterii legale și în contextul unei jurisprudențe variate. De aceea, la stabilirea sumei acordate, instanța a statuat în echitate și a ținut seama de circumstanțele concrete ale speței, respectiv: legătura foarte apropiată de rudenie, vârsta victimei (54 de ani), relațiile strânse ce existau între părțile civile, astfel cum a fost arătat în declarația martorei Paloșanu R., suportul financiar și moral pe care victima îl acorda fiicei sale cu handicap.

Instanța a avut în vedere că nicio sumă de bani nu poate compensa în totalitate suferințele încercate de părțile civile, precum și că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere: poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Așadar, încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și de consecințele faptei.

Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare fundamentală garantată de art. 21, alin.1 din Constituția României și protejat prin lege conform art. 2, alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Deși, așa cum s-a arătat, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudența a stabilit câteva criterii de apreciere:

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate;

- criterii privitoare la stabilitatea socială, economică și emoțională ulterioară a rudelor victimei .

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Împrejurarea că victima Văscuță C. a adoptat o conduită imprudentă, ce a determinat reținerea culpei sale concurente în producerea accidentului nu reprezintă un impediment de natură a înlătura răspunderea inculpatului, ci urmează a fi judicios evaluată la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

În consecință, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța a considerat că despăgubiri morale pentru părțile civile O. (fostă Văscuță) M., Văscuță C. și Văscuță M. M. ar trebui stabilite la nivelul sumei de 150.000 lei, astfel cum s-a solicitat prin cererea de constituire parte civilă, însă această sumă a fost redusă la procentul de 50%, corespunzătoare culpei inculpatului de în producerea accidentului, fiecăreia dintre părțile civile urmând să le fie acordate câte 75.000 lei reprezentând daune morale.

În ceea ce privește persoana care a fost obligată să suporte aceste cheltuieli, instanța a reținut că la data producerii accidentului rutier, autotrenul aparținând S.C. P. T. S.R.L. și condus de inculpatul M. O. avea poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA oblgatorie, asigurător fiind S.C. C. A. S.A.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, varianta în vigoare la momentul producerii accidentului, „Asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu :

a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

b)legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul”.

Potrivit art. 50, alin. 1 “despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar conform alin. 2, “în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.”

Conform art. 51 alin.1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, despăgubirile sunt datorate de asigurător nu numai atunci când asiguratul este responsabil de accidentul auto, dar și în cazul în care cel conduce autovehiculul răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, fiind avută în vedere ipoteza în care autovehiculului a fost condus de altă persoană, indiferent dacă asiguratul răspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de răspundere civilă acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care răspunde civil pentru paguba cauzată. Aceasta este și situația în prezenta cauză, având în vedere că autotrenul aparținea persoanei juridice S.C. P. T. S.R.L., persoană asigurată, însă a fost condus de un prepus al acestei societăți, inculpatul M. O..

În continuare, instanța a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 3 din acest act normativ potrivit cărora “în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege” și prima teză cuprinsă în alineat 1 al art. 8 din lege, potrivit căreia „avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.”

Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Mai mult, conform art. 54 din același act normativ, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia.

Din interpretarea coroborată a art. 50 și 54 din Legea nr. 136/1995, a rezultat că asigurătorul de răspundere civilă a acordat persoanelor prejudiciate despăgubiri, noțiune care include atât dezdăunările, precum și cheltuielile de judecată, făcute de persoanele păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Pe de altă parte, potrivit art. 26, alin. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/29.11.2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul, „Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată”.

Analiza coroborată a dispozițiilor art. 24 și art. 26 a Ordinului C.S.A. nr. 14/29.11.2011, toate din cadrul titlului III, intitulat „Contractul de asigurare”, relevă că: b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Potrivit art. 49 alin. 1 punctul 2 din Norme „ La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: …(2) în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete realizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct.1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”

Astfel, având în vedere cele ce preced, în temeiul art. 397, alin. 1 C. proc. P.. coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. cu aplicarea art. 49, 50, 54 și 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și asigurările în România și cu prevederile Ordinului C.S.A. nr. 14/29.11.2011, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și a obligat asigurătorul S.C. CARAPATICA A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă la plata către acestea a următoarelor sume:

Instanța a respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate și va obliga inculpatul conform art. 272 C. proc. P.. la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea laturii civile, în cuantum de 200 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel asiguratorul . Sibiu și părțile civile O. ( fostă Văscuță ) M., Văscuță C. și Văscuță M. M., motivele de apel formulate fiind expuse în detaliu în preambulul prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.

Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că este fondat doar apelul asigurătorului urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.

Din analiza cauzei, respectiv a acțiunii civile exercitată de părțile civile, rezultă că instanța de fond în mod temeinic a stabilit existența prejudiciului produs prin fapta penală dedusă judecății asupra părții civile, rezultatul dăunător direct, de natură materială și morală, concretizându-se în vătămări asupra valorilor și drepturilor strâns legate de personalitatea umană.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzate prin săvârșirea unei infracțiuni, contestate de asiguratorul de răspundere civilă, Curtea reamintește că această evaluare presupune o apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite de părțile civile, importanța și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării precum și măsura în care părților civile le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În considerarea acestor criterii, Curtea apreciază că instanța de fond nu a procedat la o apreciere corectă asupra cuantumului daunelor morale în raport cu forma, natura infracțiunii, nefiind proporționale și adecvate scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.

Curtea subliniază că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Curtea consideră că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale acordate părților civile, așa cum a fost stabilite de instanța de fond, nu reflectă indiciile și argumentele pretinse de acestea, precum și celelalte criterii arătate, astfel încât cuantumul despăgubirilor acordate apare a fi nerezonabil, inadecvat în raport cu traumele produse acestora și consecințele psihice și valorile lezate, fiind apreciat a fi excesiv.

În acord cu opinia primei instanțe, Curtea constată că moartea prematură și accidentală a victimei a cauzat a traume părților civile- părinții respectiv soția și fii victimei.

Cu toate acestea instanța de apel apreciază că sumele de câte 75.000 lei cu titlu de daune morale sunt excesive, necorespunzând nivelul traumelor suferite de părțile civile, ca urmare a morții violente și premature a fiului, respectiv soțul, raportat la relațiile de afecțiune obișnuite de familie dintre părțile civile și victima, urmând ca aceste sume să fie reduse la un cuantum proporțional cu nivelul prejudiciilor morale suferite dar și cu gradul de culpă al victimei de 50%.

Referitor la solicitarea părților civile de majorare a daunelor morale, curtea apreciază că este neîntemeiată având în vedere următoarele:

Instanțele sunt datoare să urmărească criteriile referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.

Plafonul maxim al despăgubirilor impus de legislația în vigoare cu privire la asigurări reprezintă limita până la care pot fi acordate despăgubirile, în funcție de prejudiciile produse, iar nu o sumă care trebuie acordată invariabil ori la care trebuie să se tindă, indiferent de consecințe.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale.

Având în vedere aceste motive, curtea în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de asigurătorul . Sibiu în ceea ce privește cuantumul daunelor morale.

Va desființa în partea sentința apelată, va reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile O. ( fostă Văscuță ) M. de la 75.000 lei la 40.000 lei.

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile Văscuță C. de la 75.000 lei la 40.000 lei.

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile Văscuță M. M. de la 75.000 lei la 40.000 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de părțile civile O. ( fostă Văscuță ) M., Văscuță C., Văscuță M. M. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 ncpp va obliga apelanții părți civile la plata a câte 100 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive;

În numele legii,

DECIDE :

I.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de asigurătorul . Sibiu împotriva sentinței penale nr. 2104 din 22.10.2014 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_ în ceea ce privește cuantumul daunelor morale.

Desființează în partea sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile O. ( fostă Văscuță ) M. de la 75.000 lei la 40.000 lei.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile Văscuță C. de la 75.000 lei la 40.000 lei.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile Văscuță M. M. de la 75.000 lei la 40.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II.În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de părțile civile O. ( fostă Văscuță ) M., Văscuță C., Văscuță M. M. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 ncpp obligă apelanții părți civile la plata a câte 100 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. C. I. B. A.

GREFIER,

C.-A. F.

Red. sent. E. S. C.

Red. dec. I.N.C. 06.02.2015

Tehnoredactat F.C.A. 10.02.2015/11 ex.

← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 62/2015. Curtea...		Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel BACĂU