Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 72/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 72/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 72/C

Ședința publică din 22.05.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. P.

GREFIER: M. D. B.

Ministerul Public: P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău

- reprezentat legal prin procuror V. V.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor declarate de inculpații A. Vasdilică, P. M. N. și S. G. D. împotriva încheierii din data de 20.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 5.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii-inculpați A. V., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. A. în substituire pentru avocat S. D., contestatorul-inculpat P. M. N., asistat de avocat ales B. Giurgiu8canu N., contestatorul-inculpat S. G. D., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. A..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul contestatorului-inculpat depune delegație la dosar.

Fiind interpelați, contestatorii-inculpați A. V. și S. G. D., arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu.

Apărătorul contestatorului-inculpat A. V. depune la dosar o adeverință din care rezultă că inculpatul va fi angajat la P. C. Întreprindere Individuală cu sediul în Bacău, ..3, în funcția de muncitor necalificat.

Apărătorul contestatorului-inculpat S. G. D. depune la dosar o cerere din partea inculpatului care solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu o măsură mai blândă întrucât este bolnav de diabet.

Apărătorul contestatorului-inculpat P. M. N. depune la dosar un set de 5 înscrisuri, adresa nr.75 din 21.05.2015 emisă de . Vicovu de Jos prin care aduce la cunoștință intenția de reangajare a inculpatului P. M. N., adresa nr._/21.05.2015 emisă de Romsilva – Direcția Silvică Suceava – ocolul Silvic Falcău către . în atenția domnului P. M., hotărârea nr.1/12.03.2010 emisă de ., un contract de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă între Ocolul Silvic Falcău și ., un certificat constatator emis de Oficiul Reg.Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru ..

Nemaifiind alte cereri prealabile, curtea constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Avocat S. A. pentru contestatorii-inculpați A. V. și S. G. D., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond înlocuirea măsurii arestului la domciliu cu măsura controlului judiciar.

Pentru inculpatul A. V., arată că acesta dorește să aibă măsura controlului judiciar, întrucât dorește să se deplaseze la locul de muncă, a depus o adeverință de la o întreprindere individuală din care rezultă că va fi angajat ca muncitor necalificat. Arată că în prezent nu are un loc de muncă și îi este foarte greu să își asigure hrana zilnică și cele necesare traiului, motiv pentru care ar dori să poată să meargă să muncească, urmând să respecte toate obligațiile pe care instanța le va impune.

Pentru inculpatul S. G. D., arată că acesta dorește să aibă măsura controlului judiciar, întrucât dorește să se deplaseze la un medic întrucât este bolnav de diabet, nu a mai putut lua legătura cu medicul, nu a putut să-și procure tratamentul fiind în arest la domiciliu și de aceea solicită înlocuirea acestei măsuri.

Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.

Avocat B. Giurgiucanu N. pentru contestatorul-inculpat P. M.-N., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Solicită înlocuirea acestei măsuri întrucât inculpatul este administratorul unei societăți și raportat la obiectul de activitate inculpatul trebuie să se deplaseze la punctele de lucru în județul Suceava, această societate lucrează cu regim special și așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar se impune prezența inculpatului la acele puncte de lucru, la acele suprafețe de pădure. Arată că la dosar nu sunt probe și indicii că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului raportat la stadiul procesual și persoana inculpatului, intenționează să se prevaleze de procedura simplificată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală. Consideră că măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care li se aduce inculpaților și se impune a fi menținută pentru buna desfășurare a procesului penal având în vedere natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, structurarea grupării – aceasta a fost structurată pe trei paliere, contribuția fiecărui inculpat fiind importantă în cadrul grupării, perseverența infracțională, activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă de timp având în vedere scopul urmărit de inculpați, urmările pe care le-au avut faptele săvârșite de aceștia precum și prejudiciul mare adus bugetului de stat.

Contestatorul-inculpat A. V., a cerut înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru a putea merge la muncă pentru că trebuie să-și întrețină familia.

Contestatorul-inculpat P. M. N., solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru a se deplasa la cele două puncte de lucru de pe raza județului Suceava întrucât nu-l putea înlocui nimeni. Are un contract care începe la data de 1.06.2015 de exploatare forestieră. Arată că a recunoscut fapta săvârșită și dorește să se prevaleze de procedura simplificată, nu se va sustrage și va respecta toate obligațiile impuse de instanță.

Contestatorul-inculpat S. G. D., a cerut înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru a putea merge la medic sau măcar 2-3 zile pentru a putea merge la medicul de familie să-i dea o rețetă. Solicită să se aibă în vedere că a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra contestației de față, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea din data de 20.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.362, raportat la art.208 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest la domiciliu a inculpaților: T. C. N., S. G. D., A. V., C. O. B., Parasciuc M., M. I. C., Ceapraga A. M., C. A. A., B. I. V., P. M. N., C. P. și C. V..

În baza art.221 alin.6 Cod procedură penală, s-a încuviințat inculpatului B. I. V. părăsirea domiciliului de luni până vineri, între orele 8,00-12,00, pentru a se prezenta la S.C. Blitz-Trans S.R.L. V. ,cu sediul în V., .. V..

De asemenea, în baza aceluiași temei de drept, s-a încuviințat inculpatului Ceapraga A. M. părăsirea domiciliului, începând cu data de 01.06.2015, de luni până vineri, între orele 8,00-16,00, pentru a se prezenta la S.C. Ovimar Impex S.R.L. Ivănești, cu sediul în ..

În conformitate cu dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut următoarele:

Având în vedere că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu nu au încetat și nu s-au modificat și de la luarea măsurii nu a intervenit nicio nouă împrejurare juridică (dosarul aflându-se în pasivitate procesuală ca urmare a formulării contestației la încheierea judecătorului de cameră preliminară) și care a fost soluționată la 7.05.2015 de Curtea de Apel Bacău, față de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, gravitatea lor deosebită, valoarea foarte mare a prejudiciului produs bugetului de stat, contribuția fiecărui inculpat la activitatea infracțională și în cadrul grupului infracțional organizat, perioada mare de timp a acestuia, precum și periculozitatea inculpaților, din care unii posedă antecedente penale, instanța apreciază că se impune privarea de libertate în continuare fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, a conduitei procesuale a fiecărui inculpat, precum și a termenului scurs de la luarea măsurii arestului la domiciliu (aprox. 2 luni) instanța consideră că o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea fiecărui inculpat să comită noi infracțiuni.

Termenul rezonabil al măsuri preventive nu este încălcat având în vedere și practica C.E.D.O., care stabilește că durata rezonabilă se raportează la complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaților și conduita lor procesuală.

De asemenea, faptul că unii dintre inculpați au achitat în totalitate sau parțial prejudiciul produs ori că vor solicita judecarea conform procedurii recunoașterii învinuirii, reprezintă circumstanțe personale ale fiecărui inculpat, pe care instanța le va avea în vedere la soluționarea fondului cauzei. Simpla manifestare a intenției de judecare potrivit procedurii simplificate nu constituie în acest moment temei care să justifice înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar.

Instanța nu poate încuviința inculpaților părăsirea imobilelor în care sunt arestați la domiciliu în lipsa unor dovezi că aceștia au deja locuri de muncă, cu precizarea exactă a societăților comerciale și sediile acestora, sau că au deja programări la medicii specialiști conform afecțiunilor medicale de care suferă. D. precizarea intenției de a-și căuta locuri de muncă sau de a se prezenta la doctor pentru investigații medicale sau la laboratoare de analize medicale nu reprezintă motive temeinice pentru a li se încuviința părăsirea imobilelor.

Referitor la inculpatul A. V., din înscrisurile depuse la termenul de astăzi, nu rezultă cu claritate sediul societății I.I. P. C. și adresa exactă unde inculpatul ar urma să desfășoare activitatea pentru ca organele de supraveghere să poată verifica dacă inculpatul se prezintă la lucru și nu părăsește incinta locului de muncă. Ca atare, acestui inculpat nu i se poate încuviința părăsirea domiciliului pentru a se deplasa la locul de muncă.

Cu privire la inculpații B. I. V. și Ceapraga A. M., întrucât aceștia au dovedit cu înscrisuri că sunt deja angajați sau vor fi angajați cu data de 01.06.2015 la societăți comerciale, indicându-ne sediile acestora pentru a se putea verifica de organele de supraveghere respectarea obligațiilor de către inculpați în cadrul arestului la domiciliu, instanța în baza art. 221 alin. 6 Cod procedură penală, va încuviința pentru acești inculpați să părăsească domiciliile pentru a se prezenta la locurile de muncă, de luni până vineri, între orele 8.00-12.00, inculpatul B. și între orele 8-16.00 inculpatul Ceapraga.

Față de toate aceste motive, instanța considerând că măsura arestului la domiciliu nu este o măsură cu caracter umanitar, ci o măsură preventivă care impune anumite restricții privind libertatea persoanelor cercetate penal și că în prezenta cauză este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce fiecărui inculpat, instanța în baza art. 362, raportat la art.208 Cod procedură penală, va menține starea de arest la domiciliu a inculpaților: T. C. N., S. G. D., A. V., C. O. B., Parasciuc M., M. I. C., Ceapraga A. M., C. A. A., B. I. V., P. M. N., C. P. și C. V..

Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, au formulat contestație inculpații: P. M. N., A. V. și S. G. D..

Contestațiile nu au fost motivate în scris, iar în susținerile făcute prin avocații din oficiu, sau aleși, a fost criticată încheierea contestată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând încheierea contestată, în raport de motivele invocate și examinând-o și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că urmează a fi admisă contestația inculpatului P. M. N. și vor fi respinse contestațiile formulate de inculpații A. V. și S. G. D., pentru considerentele care vor fi prezentate.

Prima instanță a făcut, cu privire la inculpații A. V. și S. G. D. o corectă aplicarea a dispozițiilor legale referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu, atât din perspectiva dreptului intern, cât și al Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile art.362 alin.2 Cod procedură penală: „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit art.208”, iar potrivit acestui din urmă text: „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art.207 alin.3-5 se aplică în mod corespunzător. În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.”

În fine, potrivit art.207 alin.4 Cod procedură penală: „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.”

Analizând dispozițiile procedurale enunțate mai sus referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu rezultă că în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, sau arest la domiciliu instanța are obligația să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, din oficiu, legalitatea și temeinicia acestor măsuri preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă, sau la domiciliu.

Deci, pentru a se menține stare de arest, sau arestul la domiciliu trebuie îndeplinite două condiții:

a)fie se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive;

b)fie există temeiuri noi care justifică măsura preventivă luată.

Menținerea măsurii preventive se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri, în acest stadiu al judecării cauzei, se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes și pentru buna desfășurare a judecării cauzei, neimpunându-se luarea unei măsuri preventive mai ușoare.

Analizând actele și lucrărilor dosarului, Curtea constată că măsura preventiva arestului la domiciliu luată, pe parcursul procedurii camerei preliminare, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv a fost legal dispusă și menținută, atât în procedura camerei preliminare, cât și pe parcursul soluționării cauzei de instanța de fond, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt judecați.

Desigur că, în ceea ce privește vinovăției sau nu a inculpaților și corecta încadrare juridică a faptelor presupuse a fi săvârșite de aceștia, urmează a se pronunța instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, respectiv Tribunalul Bacău.

În acest moment procesual, Curtea, are doar obligația de a verifica, în conformitate cu dispozițiile art.362 alin.2, cu art.208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu, sau dacă au apărut temeiuri noi care justifice această măsură preventivă.

Din probe rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.218 alin.1 și 2 Cod procedură penală.

Principiul proporționalității, consacrat și de art.202 alin.3 din noul Cod de procedură penală, impune ca atunci când se ia o măsură privativă, să se aibă în vedere necesitatea realizării unui echilibru între necesitatea într-o societate democratică de apărarea interesului public și importanța dreptului la libertate (Hotărârea Ambruszkiewicz contra Poloniei).

Pentru aspectele mai sus prezentate, Curtea constată că în cauză acest echilibru este respectat, măsura preventivă luată și menținută împotriva celor doi inculpați nefiind disproporționată cu necesitatea apărării într-o societate democratică a interesului public.

Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nu se impune revocarea măsurii arestului la domiciliu, sau înlocuirea acestei măsuri, cu preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.215 alin.1 Cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.1 Cod procedură penală:„Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”

Deci, se poate dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, numai atunci când, deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, însă, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Ori, așa cum se arăta mai sus, temeiurile avute în vedere la momentul înlocuirii, de altfel, la cererea celor doi inculpați a măsurii arestului preventiv, cu cea a arestului la domiciliu (încheierea din data de 27.03.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău), subzistă și în prezent și nu a apărut nici o împrejurare sau situație, din care să se deducă că înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu o măsură preventivă mai ușoară, ar fi de natură să ducă la concluzia că a fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1.

Curtea, pentru aspectele mai sus prezentate, constată că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive a controlului judiciar.

De altfel, avocații inculpaților A. V. și S. G. D. nu au mai solicitat în fața instanței de control judiciar înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Inculpatul A. V. a solicitat să i se permită părăsirea domiciliului pentru a se prezenta la P. C. Întreprindere Individuală, cu sediul în municipiul Bacău, unitate la care va fi angajat.

Din examinarea adresei nr.4 din data de 21.05.2015, emisă de P. C. Întreprindere Individuală nu rezultă că inculpatul ar fi încadrat la această unitate, ci urmează a fi angajat, fără se indica nici data de la care va fi încadrat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul S. G. D. acesta a susținut că este bolnav de diabet și a solicitat să i se permită părăsirea domiciliului pentru a se prezenta la medic. Acesta a precizat că nu deține acte medicale din care să rezulte boala de care suferă. Inculpatul nu a precizat data și intervalul orar între care se solicită să i se încuviințeze părăsirea domiciliului și nici unitatea medicală la care intenționează să se prezinte pentru investigații și tratament.

În aceste condiții, doar precizarea intenției P. C. Întreprindere Individuală de a-l angaja, sau de a se prezenta la unități medicale pentru investigații medicale sau la laboratoare de analize medicale nu reprezintă motive temeinice pentru a li se încuviința părăsirea imobilelor.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din C.E.D.O., privitoare la necesitatea: „stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății”, se impune a arăta că potrivitart.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.

Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este: „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație penală”, în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data pronunțării hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata măsurii preventive a arestului la domiciliu nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții, precum și cu dispozițiile art.6 din aceeași Convenție.

Autoritățile judiciare au luat toate măsurile necesare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.

Aspectele invocate de inculpați referitoare la persoanele lor și situația din familii, nu sunt de natură, pentru aspectele mai sus prezentate, să ducă la concluzia că se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsură preventivă a controlului judiciar și acestea urmează a fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, evaluând și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. V. și S. G. D., modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite faptele, consecințele produse, anturajul și mediul din care provin cei doi inculpați, reacția publică declanșată, precum și persoanele inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul A. V. fiind și recidivist, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu subzistă, astfel că nu se impune înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai ușoară.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.208 alin.4 Cod de procedură penală, instanța investită cu soluționarea fondului cauzei are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate împotriva inculpaților și se va aprecia, în raport și stadiul procesului penal, de împrejurările concrete ale cauzei și de conduita procesuală a inculpaților, dacă se mai impune menținerea măsurilor preventive, înlocuirea sau revocarea acestora.

Contestatorul-inculpat P. M.-N. a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În dovedirea cererii sale inculpatul a depus adresa nr._ din data de 21.05.2015, emisă de Direcția Silvică Suceava – Ocolul Silvic Falcău, prin care i s-a adus la cunoștință inculpatului ă a contractat partida nr.1423, în volum de 233 mc, amplasată în U.P. IV Nisipitu, u.a. 150 G, pe raza comunei Ulma, județul Suceava și că perioada de tăiere este 01.06-14.08.2015, Contractul de vânzare cumpărare masă lemnoasă pe picior nr.29.024 din data de 04.12.2014, încheiat între Direcția Silvică Suceava și S.C. TEORA FOREST S.R.L. Vicovul de Jos, județul Suceava, reprezentată de inculpat, în calitate de asociat unic, hotărârea nr.1 din data de 12.03.2010, a S.C. TEORA FOREST S.R.L. Suceava, prin care s-a hotărât deschiderea unui punct de lucru în satul Ulma nr.131, ., Certificatul constatator nr.9659, emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava și adresa nr.75 din data de 21.05.2015, emisă de S.C. Teora Forest S.R.L. Vicoul de Jos, prin care se aduce la cunoștință instanței că inculpatul, care a fost suspendat din funcție datorită problemelor judiciare urmează a fi reîncadrat în muncă, că s-a contractat de societate, pentru exploatare o cantitate de masă lemnoasă, iar prezența inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a activității și relația cu Direcția Silvică Suceava.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și examinând dispozițiilor referitoare la înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, precum și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, constată că se impune, pentru acest inculpat, înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, cu măsura preventivă a controlului judiciar, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu dispozițiile art.202 alin.1 Cod procedură penală: „Măsurile preventive sunt dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Din examinarea acestor dispoziții legale, sub aspectul scopului măsurilor preventive, pentru a se dispune și, desigur, pentru a se menține o astfel că măsură trebuie ca aceasta să fie necesar în scopul:

a) asigurării bunei desfășurări a procesului penal;

b) al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală și;

c) al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Din examinarea atât a încheierii prin care s-a înlocuit măsura arestului preventiv, cu măsura preventivă cea a arestului la domiciliu, s-a invocat luarea acestei din urmă măsuri preventive scopul măsurilor preventive „necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal”.

Așa cum a reținut și prin Rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată inculpatul P. M.-N., pe parcursul urmăririi penale inculpatul a dat dovadă de cooperare cu organele judiciare și a recunoscut comiterea faptelor.

Apoi, probele au fost administrate și în raport de acestea inculpatul nu poate împiedica buna desfășurare a procesului penal.

De altfel, se impune a se arăta că atât avocatul ales al inculpatul, cât și acesta personal au învederat faptul că vor solicita la instanța investită cu soluționarea fondului cauzei aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

În conformitate cu dispozițiile art.202 alin.3 Cod procedură penală: „Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru scopul urmărit prin dispunerea acesteia”

Examinând aceste prevederi procedurale rezultă cu claritate că pentru a fi luată o măsură preventivă și, desigur, pentru a fi menținut, trebuie ca aceasta să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și să fie necesară pentru scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

Ori, în cauză, din examinarea lucrărilor dosarului se constată că măsura preventivă a arestului la domiciliu nu este nici proporțională cu gravitatea acuzațiilor care li se aduc și, cu atât mai mult, nu este necesară realizării scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.

În ceea ce privește persoana inculpatului P. M.-N., Curtea constată că în mod greșit s-a reținut în Rechizitoriu că acesta are antecedente penale. Din examinarea certificatului de cazier judiciar rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Curtea, având în vedere faptelor pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite faptele, consecințele produse, mediul din care provine acesta, constată că temeiurile avute în vedere la momentul luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu s-au schimbat, astfel că se impune înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai ușoară.

Prin obligațiile care îi vor fi impuse inculpatului P. M.-N., în conformitate cu dispozițiile art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, se realizează scopul măsurii preventive, prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală, cel al asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Desigur, în condițiile în care inculpatul, pe durata controlului judiciar, va încălca cu rea credință obligațiile care îi vor fi stabilite, în conformitate cu dispozițiile art.215 alin.7 Cod procedură penală, instanța va dispune înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, sau cea a arestului preventiv.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admisă contestația formulată de contestatorul-inculpat P. M.-N., va fi desființată în parte încheierea contestată, doar în ceea ce îl privește pe acest inculpat, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură penală, cu art.215/1 alin.7 Cod procedură penală, se va dispune înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, luată împotriva inculpatului P. M.-N., prin încheierea din data de 27.03.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.211 Cod procedură penală.

În baza art.215 alin.1 Cod procedură penală, se va impune ca inculpatul, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanțele de judecată investite cu soluționarea cauzei ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței și;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art.215 alin.2 Cod procedură penală, se va impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească o anumită limită teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

b) să nu se apropie de ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunilor, inculpați în cauză, sau de martori, ori experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

c) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență și;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

Supravegherea inculpatului pe durata controlului judiciar va fi exercitată de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava – Biroul de Supraveghere Judiciară.

În temeiul art.215 alin.3 și 7 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, sau dacă există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

În baza art.215 alin.5 Cod procedură penală, se va dispune comunicarea a unei copii după dispozitivul prezentei decizii: inculpatului, unității depoliție în a cărei circumscripție locuiește, Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava - Serviciul de Investigații Criminale – Biroul de Supraveghere Judiciară și Serviciului cazier judiciar, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române și Direcției Generale de Pașapoarte.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. V. și S. G. D..

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

I. În temeiul art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite contestația formulată de contestatorul-inculpat P. M.-N. împotriva încheierii din data de 20.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 5.

Desființează în parte încheierea contestată, doar în ceea ce îl privește pe acest inculpat, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură penală, cu art.215/1 alin.7 Cod procedură penală, înlocuiește măsura preventivă a arestului la domiciliu luată împotriva inculpatului P. M.-N., prin încheierea din data de 27.03.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art.211 Cod procedură penală.

În baza art.215 alin.1 Cod procedură penală, impune ca inculpatul, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanțele de judecată investite cu soluționarea cauzei ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței și;

În temeiul art.215 alin.2 Cod procedură penală, impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limită teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

b) să nu se apropie de ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunilor, inculpați în cauză, sau de martori, ori experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

c) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență și;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;

În temeiul art.215 alin.3 și 7 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin,

sau dacă există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

În baza art.215 alin.5 Cod procedură penală, dispune comunicarea a unei copii după dispozitivul prezentei decizii: inculpatului, unității depoliție în a cărei circumscripție locuiește, Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava - Serviciul de Investigații Criminale – Biroul de Supraveghere Judiciară și Serviciului cazier judiciar, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române și Direcției Generale de Pașapoarte.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. V. și S. G. D., împotriva încheierii din data de 20.05.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 5.

În baza art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă contestatorii-inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2015.

PREȘEDINTE,

D. P.

GREFIER,

B. M. D.

Red.încheierea C. L. D.

Red.decizia D.P.

Tehnoredactat B.M.D./ 3 ex.

22.05/25.05.2015

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 864/2015....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 72/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 72/2015. Curtea de Apel BACĂU