Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 655/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.655
Ședința publică din data de: 18 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D.
JUDECĂTOR: I. N. C.
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.
Reprezentat prin PROCUROR: B. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.190/2015 din data de 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: intimatul inculpat R. M. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.E. A., lipsă fiind intimatul parte vătămată C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul inculpat R. M. C., fiind întrebat, precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, față de faptul că intimatul inculpat este arestat la data de 22 decembrie 2014, într-adevăr arestat într-o altă cauză și faptul că această cauză a fost soluționată de prima instanță în lipsa inculpatului arestat, invocă din oficiu excepția nulității hotărârii pronunțată de prima instanță, față de dispozițiile prev. de art.280 al.1 Cod pr.penală, art. 281 al.1 lit.e Cod pr.penală, art. 281 al.4 lit.b Cod pr.penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, având în vedere că la data pronunțării hotărârii de către instanța de fond, inculpatul deși era arestat nu a fost prezent, a fost lipsă de procedură, apreciază că este un caz de nulitate absolută și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei la Judecătoria B. în vederea rejudecării cauzei.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că în cauză nu există un caz de nulitate absolută și poate fi acoperit, solicită admiterea apelului parchetului în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.224 alin.1 și 2 Noul cod penal și încetarea procesului penal.
Avocat E. A. având cuvântul pentru intimatul inculpat R. M. C., lasă soluția la aprecierea instanței, atât cu privire la excepția invocată cât și pe fondul cauzei.
Depune la dosar referatul pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost vizat de instanță.
Intimatul inculpat R. M. C., având cuvântul, solicită clasarea cauzei întrucât în cauză au fost retrase plângerile.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.190/2015 din data de 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art.396 alin.5, raportat la art.16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, cu aplicarea art. 4 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului R. M. C., fiul lui D. și V., născut la data de 04.10.1974 în mun. Piatra N., jud. N., C.N.P._, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, studii liceale, domiciliat în mun. B., .. 39, ., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de port fără drept de cuțit, prevăzută de art. 2, alin. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37, lit. a Cod penal de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 Cod penal, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În baza art. 396, alin. 1 și 6, cu referire la art. 16, alin. 1, lit. g Cod procedură penală, art.158 și art. 224, alin.3 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul R. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192, alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că persoana vătămată C. M. cu domiciliul în mun. B., .. 98, jud. B. și-a retras plângerea prealabilă formulată față de inculpatul R. M. C..
S-a constatat că inculpatul R. M. C. a fost cercetat și judecat în stare de libertate.
În baza art.275 alin.1, pct. 2, lit. b Cod procedură penală, a fost obligat persoana vătămată la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 10.12.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. în dosar nr. 561/P/2012 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.12.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. M. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de port fără drept de cuțit prevăzută de art. 2, alin. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și violare de domiciliu prevăzută de art. 192, alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, fiecare cu aplicarea art. 37, lit. a Cod epnal de la 1969, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal de la 1969.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 26.12.2010, în jurul orei 11:00, inculpatul R. M. C. a pătruns împreună cu numitul I. M., fără drept, în curtea locuinței persoanei vătămate C. M., situată în mun. B., .. 98, având asupra sa un târnăcop și un cuțit cu lama de aproximativ 30 cm, după care a deteriorat cu târnăcopul un perete de rigips al locuinței persoanei vătămate, apoi după ce a fost alungat din curte de către martorul C. V., l-a amenințat pe acesta în stradă cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, după care a revenit în curte și a lovit pe persoana vătămată C. M. cu târnăcopul în zona brațului stâng, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului (fl. 25-27 d.u.p.); planșe foto (fl. 28-34 d.u.p.); declarații persoană vătămată C. M. (fl. 35-44 d.u.p.); raport de primă expertiză medico-legală emis de I.M.L. Iași (fl. 45-47 d.u.p.); declarații inculpat I. M. (fl. 48-58 d.u.p.); declarații martori C. V. și B. S.-M. (fl. 59-60, 61-63, 89-90, 64, 66-71, 80-81 d.u.p.) și procesele verbale de recunoaștere după fotografie (fl. 72-74, 28-84 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin încheierea din data de 26.05.2014 (fl. 47-48 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul R. M. C..
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
În cursul cercetării judecătorești, deși s-a dispus citarea inculpatului la toate domiciliile active evidențiate în urma verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., verificări în baza de date A.N.P., precum și afișarea înștiințării la sediul instanței, inculpatul R. M. C. nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză.
Pe numele acestuia s-a emis mandat de aducere, constatându-se imposibilitatea executării, motiv pentru care instanța a dispus judecarea cauzei în lipsa inculpatului, care nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 259, alin. 2 Cod procedură penală, respectiv de a aduce la cunoștința organelor judiciare orice schimbare a domiciliului survenită în cursul procesului penal.
Pe parcusul cercetării judecătorești, la termenul din data de 27.01.2015, s-a prezentat persoana vătămată C. M., care a învederat instanței că nu se constituie parte civilă în cauză și că nu are nicio pretenție de la inculapt; totodată, acesta a mai arătat că își menține în totalitate declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Instanța a reținut că numitul I. M. (cercetat și condamnat într-un alt dosar penal) a avut relații de concubinaj cu numita B. S.-M., însă datorită unor neînțelegeri, aceasta a părăsit locuința inculpatului, mutându-se la cea a persoanei vătămate C. M., situată în mun. B., .. 98.
Având cunoștință de această situație și dorind să o aducă pe concubina sa înapoi la domiciliul său, la data de 26.12.2010, în jurul orei 11:00, acesta s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate, fiind însoțit de către inculpatul R. M. C.. Ambii erau înarmați cu obiecte contondente, respectiv I. M. avea o rangă metalică, iar R. M.-C. un târnăcop. De asemenea, acesta din urmă mai avea asupra sa și un cuțit de bucătărie cu lama de aproximativ 30 cm.
Ajungând la locuința persoanei vătămate, cei doi au pătruns fără drept în curtea locuinței și s-au apropiat de ușa de la intrare, cu intenția de a pătrunde în interior. Sesizând intenția celor doi și dându-și seama de motivul real al sosirii acestora, numita B. S.-M., care se afla în interiorul locuinței, a încercat să îi împiedice să pătrundă în încăpere, împingând de ușă. În ajutorul său a sărit și persoana vătămată C. M. care, de asemenea, a împins de ușă.
Numitul I. M. și inculpatul R. M. C. au început să folosească obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, au forțat ușa, provocând deteriorarea acesteia, și au reușit să pătrundă în interior, unde persoana vătămată și numitul I. M. au început să se lovească reciproc. În același timp, inculpatul R. M. C. a lovit cu târnăcopul un perete de rigips, provocând deteriorarea acestuia.
Conflictul s-a mutat în curte, unde I. M. i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu ranga metalică în zona capului, cauzându-i grave leziuni craniene, în urma cărora aceasta a căzut în stare de inconștiență.
În conflictul dintre persoana vătămată și cei doi agresori a intervenit și numitul C. V., fratele persoanei vătămate, care locuia într-o încăpere alăturată și care fusese alertat de zgomotele și strigătele venite dinspre locuința persoanei vătămate. Martorul a început să se lupte cu inculpatul R. M. C., reușind să îl scoată pe acesta din curtea locuinței. Ajungând pe trotuarul din fața curții, martorul a reușit să îl deposedeze pe inculpat de târnăcop, însă acesta a scos de sub haine un cuțit cu lama de aproximativ 30 cm, la vederea căruia martorul s-a speriat, a aruncat târnăcopul și a fugit înapoi în curte.
Inculpatul R. M. C. a recuperat târnăcopul și a revenit în curte, unde i-a aplicat persoanei vătămate C. M., care se afla întinsă la pământ, în stare de inconștiență, o lovitură de târnăcop în brațul stâng.
După săvârșirea faptelor, cei doi agresori s-au despărțit, iar numitul I. M. a obligat-o pe numita B. S.-M. să îl însoțească, la scurt timp fiind depistat de către organele de poliție.
Inculpatul R. M. C. nu a putut fi depistat în acea perioadă, acesta sustrăgându-se atât atunci, cât și ulterior, pe cea mai mare perioadă a efectuării cercetărilor în cauză.
Persoana vătămată C. M. a fost transportată în stare gravă la Spitalul Județean de Urgență B., fiind apoi transferată la Spitalul Clinic de Urgență „N. O.” Iași. Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 356/16.03.2011, emis de IML Iași, rezultă că acesta a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis, obiectivat prin plagă contuză parietală stânga, hematom epicranian, fractură deschisă cominutivă cu minimă înfundare parieto-temporală stânga cu iradiere până în vecinătatea marii aripi a sfenoidului, hematom extradural parietal stâng, hematom subdural temporal stâng, contuzie braț stâng, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 40-45 de zile de îngrijiri medicale. Hematomul brațului stâng, provocat prin lovirea părții vătămate de către învinuitul R. M.-C., a necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția nr. 374/II/1/2012 din data de 06.02.2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus preluarea dosarului nr. 3334/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., cauza fiind înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul B. cu nr. 561/P/2012.
Prin ordonanța procurorului din data 05.07.2013, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul R. M. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.2 și art.217, alin.1 Cod penal de la 1969, întrucât persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă; aceeași soluție s-a dispus și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192, alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind aplicată și sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
V. Cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr.265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 Cod penal nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Comparând tratamentul sancționator specific, instanța a constatat căatât in abstracto, cât și in concreto, legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, datorită dezincriminării infracțiunii de port fără drept în locuri publice a unor obiecte confecționate anume pentru lovire, prevăzută de art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, care prevedea că: “constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.”
Pe de altă parte, conform art. 372, alin. 1 Cod penal, fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice;
c) substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”, iar conform alin. 3 „portul, fără drept, al obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.”
Astfel, în raport cu situația de fapt expusă anterior, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 372, alin. 1 Cod penal, portul fără drept al cuțitului neavând loc într-unul dintre locurile enumerate în mod limitativ în conținutul textului de lege, astfel încât prin raportare la prevederile art. 16, alin. 1, lit. b, teza I Cod procedură penală și art. 4 C. pen., instanța a pronunțat o soluție de achitare față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de port fără drept de cuțit prevăzută de art. 2, alin. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37, lit. a Cod penal de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 Cod penal, deoarece fapta nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată.
Instanța a reținut că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului și în ceea ce privește cea de a doua infracțiune reținută în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare, respectiv infracțiunea de violare de domiciliu. Astfel, instanța a constatat că potrivit art. 224, alin. 3 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, fără a face diferență între forma de bază a infracțiunii ori forma calificată, astfel cum prevedea art. 192, alin. 3 Cod penal de la 1969.
Analizând declarațiile persoanei vătămate C. M., din cursul urmăririi penale, instanța a reținut că acesta a arătat: „îmi retrag plângerea față de R. M. C. și nu am pretenții la nimic” (fl. 35 d.u.p.). Deși la momentul exprimării manifestării de voință, respectiv data de 03.07.2013, aceasta nu producea efecte și cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192, alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, întrucât așa cum s-a arătat anterior, retragerea plângerii prealabile putea opera doar în cazul infracțiunii în forma tip prevăzută de art. 192, alin. 1 Cod penal de la 1969, aplicând legea penală nouă, din perspectiva legii penale mai favorabile, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul R. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, urmând a constata că în prezenta cauză persoana vătămată C. M. și-a retras plângerea prealabilă formulată față de inculpat.
VIII. Cheltuieli de judecată
Față de soluțiile dispuse în cauză, instanța, în temeiul art. 275, alin. 1, pct. 2, lit. b Cod procedură penală, a dispus obligarea persoanei vătămate C. M. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B..
În motivarea scrisă a apelului P. de pe lângă Judecătoria B. a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală, pentru motivele care vor fi redate.
În susținerile orale, procurorul de ședință a criticat hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Intimatul-inculpat a susținut că nu a avut cunoștință de această cauză și că a fost judecat în lipsă, deși era arestat preventiv, în altă cauză, încă din luna decembrie 2014.
În motivele scrise de apel, P. a criticat sentința penală apelată sub aspectul nelegalei încetări a procesului penal față de infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. 1969.
Astfel, la termenul de judecată din data de 27.01.2015 s-a prezentat persoana vătămată C. M. care a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, neavând nicio pretenție de la inculpat; de asemenea, a arătat că își menține în totalitate declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale.
Instanța de fond a constatat că persoana vătămată C. M. și-a retras plângerea prealabilă și a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul R. M. C., menținând încadrarea juridică a faptei de violare de domiciliu conform art. 192 alin. 2 C. pen. 1969, astfel cum a fost sesizată prin rechizitoriu.
Într-adevăr, în cursul urmăririi penale persoana vătămată a dat mai multe declarații -respectiv, în datele de 05.01.2011, 14.02.2011 și 17.08.2012 - prin care a formulat plângere prealabilă, manifestându-și dorința ca inculpatul R. M. C. să fie tras la răspundere penală, chiar dacă nu are pretenții civile. Ulterior, la data de 03.07.2013 persoana vătămată a dat o altă declarație prin care a revenit asupra poziției procesuale manifestate anterior, arătând că își retrage plângerea prealabilă formulată față de R. M. C. cu privire la toate faptele comise de acesta în dauna sa, inclusiv pentru violare de domiciliu
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că fapta inculpatului R. M. C., de pătrundere fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate C. M., a fost săvârșită împreună cu numitul I. M., având asupra obiecte ce au fost utilizate pentru atac, ceea ce a determinat reținerea formei agravate a infracțiunii de violare de domiciliu. Codul penal din 1969 prevedea posibilitatea retragerii plângerii prealabile numai pentru fapta comisă în forma de bază de la alineatul 1 al art. 192, în temeiul alin. 3 din același articol raportat la art. 131 alin. 2. În Legea nr. 286/2009 privind Noul cod penal s-a renunțat la principiul oficialității în cazul formei agravate a infracțiunii de violare de domiciliu astfel că manifestarea de voință a persoanei vătămate C. M. are ca efect împiedicarea exercitării acțiunii penale.
Astfel, pentru a se putea da efect acestei manifestări de voință, în sensul înlăturării răspunderii penale a inculpatului față de care a intervenit, cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, ar fi trebuit ca instanța de fond să schimbe încadrarea juridică a faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 și 2 Noul cod penal, acesta constituind legea penală mai favorabilă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1, pct. 2, lit. a) C. pr. pen., P. a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 190/2015 din data de 12.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în ceea ce privește nelegala dispoziție de încetare a procesului penal.
Curtea va examina aspectele invocate care fac de prisos examinarea pe fond a apelului declarat.
În conformitate cu dispozițiile art.353 alin.1 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată și părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, iar neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
Potrivit acestor dispoziții legale, regula este deci că judecarea unei cauze poate avea loc și în lipsa părților, cu condiția că acestea să fi fost legal citate și procedura de citare a acestora să fie îndeplinită, însă dispozițiile procedurale au prevăzut și excepții de la această regula.
Una dintre acestea este cea înscrisă în art.364 alin.1 Cod procedură penală, text potrivit căruia judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.
Obligativitatea prezenței persoanei deținute asigură exercitarea dreptului acestuia la apărare și asigură contactul nemijlocit al apărătorului persoanei arestate cu aceasta, precum și deținutului cu instanța de judecată, fapt care este de natură să contribuie la aflarea adevărului cu privire la faptă și împrejurările săvârșirii acesteia, precum și cu privire la persoana inculpatului.
Noțiunea de judecată folosită atât de art.353 alin.1 Cod procedură penală, cât și de art. 364 alin.1 Cod procedură penală, se referă la toate termenele de judecată, iar nu doar la termenele când cauza se soluționează în fond de prima instanță.
Ori, trebuie observat că prin încheierea nr.17/Î din data de 22.12.2014, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. M. C., cercetat pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.188 alin.1-art.189 alin.1 lit.f Cod penal, a infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștei publice, prevăzută de art.317 alin.1 Cod penal și a două infracțiuni de amenințare, prevăzute de art.206 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.12.2014.
De asemenea, prin încheierea nr.169/Î din data de 22.12.2014, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. M. C., cercetat pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 alin.1, cu art.199 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.12.2014.
Judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B. a prelungit durata măsurii arestului preventiv, respectiv, a menținut arestarea preventivă a inculpatului în cele două cauze, inculpatul aflându-se și în prezent în stare de arest preventiv.
De altfel, în procesul verbal de punere în executare a mandatului de aducere se face mențiunea că este posibil ca inculpatul să fie arestat, condiții în care instanța de fond avea obligația să facă verificările necesare și să nu procedeze la judecarea cauzei în lipsa inculpatului.
În aceste condiții, actele procesuale au fost efectuate de instanța de fond cu nesocotirea dispozițiilor legale, sunt lipsite de valoare, ele fiind caracterizate ca ineficace din punct de vedere juridic.
Din examinarea aspectelor relevate mai sus, rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea acestora are ca urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămare procesuală care este prezumată iuris .> vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite prin încălcarea legii.
Încălcările dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului penal menționate mai sus sunt prevăzute, potrivit art.281 alin.1 lit.f sub sancțiunea nulității absolute, efectele acestora atrăgând ineficiența juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute de prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.b Cod procedură penală, cu art.280 alin.1, art.281 alin.1 lit.e și alin.4 lit.b Cod procedură penală, va fi admis apelul, va fi desființată în totalitate sentința penală apelată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, respectiv, Judecătoria B..
În baza art.424 alin.4 Cod procedură penală, vor fi menținute actele procedurale efectuată în cauză de instanța de fond până la termenul de judecată din data de 18.11.2014, inclusiv.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.b Cod procedură penală, cu art.280 alin.1, art.281 alin.1 lit.e și alin.4 lit.b Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.190/2015 din data de 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria B..
Desființează în totalitate sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, respectiv, Judecătoria B..
În baza art.424 alin.4 Cod procedură penală menține actele procedurale efectuată în cauză de instanța de fond până la termenul de judecată din data de 18.11.2014, inclusiv.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. N. C. I.
Pt. GREFIER,
M. - D. B., aflat în C.O.
Semnează înlocuitorul primului grefier
N. C.
Pron.sent.pen E. S.C.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat A.D.I.
3 ex.
29.06.2015/08.07.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... → |
|---|
