Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 459/2015. Curtea de Apel BACĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 459/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 459

Ședința publică de la 07 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – S. A.

JUDECĂTOR – C. D.

*

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – N. S.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de inculpatul I. A. și părțile civile R. V. ȘI P. R. E. C., împotriva sentinței penale nr. 3 din 22.01.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința de judecată din data de 23 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

CURTEA

- deliberând –

Inculpatul I. A., partea civilă R. V. si partea civilă P. R. E. C. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 3/2015 a Tribunalului N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul în motivele de apel arată următoarele:

Aduce critici sentinței penale apelate sub trei aspecte:

1. Apreciază greșită soluția instanței de fond în ce privește cererea de a se reține în beneficiul inculpatului starea de provocare ca o circumstanță atenuanta. După cum a arătat și în fața instanței de fond, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru a se reține o astfel de circumstanță atenuantă motivat de faptul ca victima R. V. a exercitat asupra inculpatului acte de violență, care în contextul conflictual existent între ei și raportat la împrejurarea că acesta avea asupra sa un pistol, au fost de natura să îi creeze o puternică temere, temere care coroborată cu starea sa de sănătate au condus la săvârșirea faptelor de lovire față de victimă. Din păcate, părțile civile nu au depus la dosarul cauzei înregistrarea video a evenimentului, susținând că nu există întrucât camerele de luat vederi nu surprind locul săvârșirii faptei, însă nici nu au depus o înregistrare care să confirme că acele camere nu surprind evenimentul. Cu ajutorul respectivei înregistrări ar fi demonstrat fără putință de tăgadă că ceea ce susține cu privire la provocarea de către victimă este adevărat.

Mai arătă că după încăierarea cu partea civilă R. V. inculpatul a dorit să se refugieze la bunicul său, fără a avea vreo intenție să săvârșească fapte de natură penală față de victima R. V.. La . ce deservește accesul în interiorul proprietății bunicului său și deopotrivă în interiorul proprietății victimei R. V., a fost întâmpinat de către acesta din urma având asupra sa un pistol. Imediat ce l-a văzut acesta s-a repezit asupra sa, dovada fiind și plaga existentă la nivel facial imediat după momentul conflictului. În atare situație, nu reține cine a lovit primul, însă loviturile reciproce s-au consumat aproape simultan, astfel că a încercat să se apere de furia, justificată sau nu, a victimei R. V..

2. De asemenea, consideră greșită soluția instanței în ce privește individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, apreciind ca pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată de către instanță este excesivă, raportat la situația de fapt și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea.

În esență, chiar daca instanța a respins cererea sa de a se reține ca o circumstanță atenuantă starea de provocare, aceasta ar fi trebuit să se raporteze la împrejurările concrete

în care fapta a fost săvârșită, respectiv pe fondul stării conflictuale dintre familiile noastre, stare conflictuală alimentată îndeosebi de către victimă. Această situație rezultă și din dosarul penal nr. 5818/P/2011, atașat de instanța de fond. Nu și-a dorit niciodată sa ajungă într-o astfel de situație și își asumă răspunderea faptelor sale, chiar dacă ele sunt rezultatul euforiei combinată cu frica provocată de arma aflată în mâna victimei, pe fondul stării sale de sănătate, însă nu poate accepta „eliminarea" oricărei culpe a victimei.

3. Mai critică sentința instanței de fond și în ce privește soluționarea laturii civile și am in vedere atât daunele materiale acordate pârtilor civile, cat si daunele morale. In ce privește daunele materiale, rog sa aveți in vedere ca instanța de fond m-a obligat la plata a cate 15.000 lei către fiecare dintre victime cu acest titlu, reținând aceste sume ca fiind echitabile in condițiile in care aceeași instanța a statuat ca o suma certa cu titlu de prejudiciu material nu poate fi stabilita. Aceasta din urma rațiune a instanței de fond este una greșita, iar cheltuielile realizate de către părțile civile ar fi trebuit acordate numai in măsura in care ar fi fost probate. Solicit sa aveți in vedere ca astfel cum rezulta din declarațiile martorilor, praznicele si pomenirile victimei au fost realizate in sistem catering, ceea ce înseamnă că toata pomenirea a fost organizată de un comerciant, situație în care părțile civile nu ar fi trebuit să întâmpine nici un impediment în probarea cheltuielilor efectuate. De asemenea, cheltuielile realizate de către părțile civile cu deplasări/cazare erau lesne de probat, tot prin documente ce atesta efectuarea lor. Instanța de fond a plecat de la rațiunea ca deplasările au fost efectuate cu auto personal de către părțile civile și a procedat la stabilirea consumului de carburant, raportat la numărul de kilometri, în condițiile în care deplasarea se putea face și cu alte mijloace de transport. Apreciază că stabilirea de către instanța a unor sume cu titlu de prejudiciu material prin „estimare" nu este corectă, instanța ar fi putut cel mult să verifice cheltuielile probate de către părțile civile și la valoarea acestora să mai adauge o marjă ce ar fi acoperit eventuale cheltuieli ce nu pot fi probate. Această „estimare" nu se poate face discreționar, ci raportat la cheltuielile efectiv dovedite de către părți, ceea ce în cauză nu este cazul.

Referitor la daunele morale, apreciază că valoarea acestora este foarte mare raportat la posibilitățile inculpatului și că nu va putea niciodată să îndeplinească dispozițiile sentinței apelate. Apreciază că valoarea daunelor morale este disproporționată și solicită instanței de apel sa le reducă, astfel încât să nu rezulte o îmbogățire injustă a părților civile.

Părțile civile R. V. și P. R. E. C. în motivele de apel a arătat următoarele:

Au solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului I. A. prin sentința penală im 3/P/22.01.2015, pronunțată de câtre Tribunalul N. - Secția Penală, din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.. 195 din Codul penal (art, 183 din Codul penal anterior), in infracțiunea de omor, prev, de art. 188 din Codul penal (art, 174 din Codul penal anterior), definitorie pentru diferențierea dintre cele două infracțiuni fiind latura subiectivă a acestora, infracțiunea de omor săvârșindu-se cu intenția de a suprima viața unei persoane - directă sau indirectă, în timp ce în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vinovăția îmbracă exclusiv forma intenției depășite (praeterintenția).

Agresarea părții civile R. V. de către inculpatul I. A. din data de 02.10.2013, însoțită de amenințări cu moartea atât la adresa acesteia, cât și a familiei sale. Faptele au fost comise în public - în stradă și în prezența altor persoane, fără o provocare prealabilă din partea victimei, încetând ca urmare a intervenției coinculpatului I. A. C., speriat probabil de eventualele consecințe juridice. Violența extremă manifestată de către inculpatul I. A. asupra victimei R. V., lovirea repetată a acesteia cu pumnii și picioarele, inclusiv după ce a căzut la pământ, până ce a adus-o în stare de inconștiență. De subliniat faptul că agresarea victimei R. V. a încetat doar prin intervenția coinculpatului I. A. C., acesta fiind chiar bruscat de către fratele sau, inculpatul I. A..

Față de inculpatul I. A. C., solicită reindividualizarea pedepsei de 3.000 lei amendă aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și să se stabilească o pedeapsă cu închisoare, în limitele stabilite de legea penală considerată mai favorabilă, reținându-se dispozițiile ari 374, alin, (4); coroborate cu cele ale art 396, alin. (10), din Codul de procedură penală.

Din actele și lucrările cauzei Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/2015 a Tribunalul N. s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 Cod procedură penală, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul I. A. a fost judecat, din infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art. 183 vechiul Cod penal, art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal și art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a vechiul Cod penal, în infracțiunile de omor, lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art. 174 vechiul Cod penal, art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal și art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a vechiul Cod penal.

În baza aceluiași temei juridic respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul I. A. a fost judecat, din infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art. 183 vechiul Cod penal, art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal și art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a vechiul Cod penal, în infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, lovire sau alte violențe și amenințare, prevăzute de art. 183 vechiul Cod penal, art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal și art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b vechiul Cod penal, art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a vechiul Cod penal.

A fost condamnat inculpatul I. A., fiul lui G. și M., născut la data de 17.08.1989 în municipiul Piatra N., jud. N., cu domiciliul în comuna Săvinești, .. 16, județ N., cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, fără antecedente penale, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 vechiul Cod penal, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b vechiul Cod penal, s-au contopit pedepsele concurente stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.

În temeiul art. 71 vechiul Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b vechiul Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 88 vechiul Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I. A. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02.10.2013 la 24.12.2013.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, s-a înlocuit măsura liberării provizorii sub control judiciar, luată față de inculpatul I. A. prin decizia penală nr. 194/RP pronunțată de Tribunalul N. la 24.12.2013 în dosarul nr._ /a2, cu măsura controlului judiciar, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Postul de Poliție Săvinești, județul N., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

b) să nu se apropie de părțile civile R. V. și P.-R. E.-C., precum și de membrii familiilor acestora;

c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

A fost desemnat Postul de Poliție Săvinești, județul N., să efectueze supravegherea inculpatului pe durata măsurii controlului judiciar.

A atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În temeiul art.375Cod procedură penală, s-a admis cererea inculpatului I. A. C. de soluționare a cauzei în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

A fost condamnat inculpatul I. A. C., fiul lui G. și M., născut la data de 19.02.1993 în municipiul Piatra N., jud. N., cu domiciliul în comuna Săvinești, ., județ N., cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, cu antecedente penale, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală.

S-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 63¹ vechiul Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 19 și 404 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. V. și a fost obligat inculpatul I. A. să plătească acestei părți civile suma de 15.000 lei, reprezentând daune materiale și suma de 8.000 euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza aceluiași temei juridic s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R. V. și a fost obligat inculpatul I. A. C. să plătească acestei părți civile suma de 100 euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În temeiul art. 19 și 404 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P.-R. E.-C. și a fost obligat inculpatul I. A. să plătească acestei părți civile suma de 15.000 lei, reprezentând daune materiale și suma de 6.000 euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. -R. E.-C. împotriva inculpatului I. A. C..

În temeiul art. 19 și 404 alin.1 Cod procedură penală, art. 1357, art. 1382 cod civil și art. 313 din L.95/2006 cu modificările ulterioare, s-au admis acțiunile civile formulate de către părțile civile S. Județean de Urgență Piatra N., S. C. de Urgență „Prof. dr. N. O." Iași, S. C. de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva " Iași și S. de Ambulanță Județean N. și obligă pe inculpatul I. A. să plătească Spitalului Județean de Urgență Piatra N. suma de 14.284,27 lei, Spitalului C. de Urgență „Prof. dr. N. O." Iași suma de 25.286,03 lei, Spitalului C. de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva " Iași suma de 2.846,03 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului de Ambulanță Județean N. suma de 1.065,40 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport și asistență medicală.

În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I. A. la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul I. A. să plătească statului suma de 1.700 lei, iar pe inculpatul I. A. C. să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul N., a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin.1, 4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul I. A. să plătească părții civile R. V. suma de 1300 lei, iar pe inculpatul I. A. C. să plătească aceleiași părți civile suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza aceluiași temei juridic a fost obligat inculpatul I. A. să plătească părții civile P.-R. E.-C. suma de 3300 lei și 1500 euro, iar pe inculpatul I. A. C. să plătească aceleiași părți civile suma de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv proces-verbal de consemnare plângere și planșe foto (f. 24- 35 DUP); acte medicale (f. 41-43 DUP); rapoarte de constatare medico-legală (f. 47, 49 DUP); procese-verbale de verificare a stării sănătății victimei R. V. (f. 50-58 DUP); certificat medico-legal (f. 64 DUP); declarații parte vătămată (f. 59-63 DUP); declarație parte civilă (f. 65 DUP); procese-verbale de verificare calitate de deținător armă neletală și anexe (f. 67-69 DUP); raport de constatare balistică (f. 72 DUP); dovadă predare armă (f. 78 DUP); declarații martori (f. 79-90 DUP); raport de expertiză psihiatrică (f. 108 DUP); declarații inculpați (f. 116, 120, 124, 126, 129, 131, 133 DUP), declarațiile martorilor R. M., D. M., E. M. M., P. N. (f. 59 – 63 dosar instanță), R. I., I. M. și R. C. (f. 129 – 133 dosar instanță), declarațiile părților civile R. V. și P.-R. E.-C. (f. 275 – 278 dosar Instanță), Tribunalul reține următoarea situație de fapt:

În ziua de 02.10.2013, în jurul orelor 17:00 inculpații I. A. și I. A. C., după ce au consumat băuturi alcoolice, s-au îndreptat spre locuința bunicilor lor, R. C. și R. M..

În același timp, persoana vătămată R. V. se întorcea de la biserică împreună cu martorele D. M. și R. M.. Când au ajuns în dreptul locuinței martorei R. M., cele trei femei s-au oprit pentru a mai vorbi.

În acel moment au apărut și inculpații I. A. și I. A. C., și fără nici un motiv inculpatul I. A. a început să o lovească pe R. V. cu pumnii, spunând în același timp că o va omorî, provocându-i leziuni pentru care aceasta a avut nevoie de 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico – legal nr. A2/1016/03.10.2013 (f. 64 DUP).

R. V. a încercat să intre în curtea martorei R. M., însă nu a reușit deoarece poarta era închisă, iar în scurt timp, datorită loviturilor primite a căzut la pământ.

Martora D. M. i-a spus inculpatului I. A. C. să îl ia pe fratele lui de acolo, iar atunci I. A. C. a intervenit și l-a oprit pe inculpatul I. A., plecând apoi amândoi spre locuința bunicilor lor.

Întrucât R. V. nu avea telefonul mobil asupra sa, martora R. M. i-a dat propriul telefon cu ajutorul căreia R. V. l-a contactat pe soțul său, victima R. V., spunându-i ce s-a întâmplat.

Victima R. V. a plecat de la domiciliu, luându-și bicicleta, precum și pistolul marca ROHM, ce făcea parte din categoria armelor neletale cu proiectile de cauciuc, pentru care avea certificat de deținător pentru arme neletale nr._/18.08.2011 emis de IPJ N., cu destinația autoapărare.

Locuința victimei R. V. se învecinează cu locuința martorului. R. C., fratele său, între cei doi existând o stare conflictuală mai veche, generată de litigii imobiliare.

În momentul în care victima a ieșit cu bicicleta pe ulița ce face accesul între cele 2 imobile, a fost văzută de către inculpatul I. A., care, inițial, a avut un schimb de cuvinte cu victima, după care s-au îmbrâncit reciproc, astfel cum a declarat la urmărirea penală inculpatul I. A. C..

Inculpatul I. A. a început să îl lovească pe R. V., iar atunci acesta a scos pistolul pe care îl avea asupra sa, pentru a riposta, și l-a lovit cu pistolul în față pe I. A., provocându-i leziuni pentru care acesta a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico – legală nr. A1/463/02.10.2013 (f. 49 DUP).

În acel moment ambii inculpați au sărit asupra victimei, inculpatul I. A. C. lovind victima cu mâna în piept și luându-i pistolul din mână, iar inculpatul I. A. a lovind-o cu pumnii și picioarele în mod repetat.

Din cauza loviturilor primite de la inculpatul I. A., R. V. a căzut și s-a lovit cu capul de temelia unui gard, moment în care și-a pierdut cunoștința. Inculpatul I. A. C. a intervenit, reușindsă-1 îndepărteze pe inculpatul I. A. de locul în care căzuse victima.

I. A. C. a luat pistolul victimei și l-a pus în buzunar, iar când au venit salvarea și lucrătorii de poliție, a pus pistolul pe iarbă.

Inculpatul I. A. a aruncat bicicleta victimei R. V. peste un gard.

Urmare a zgomotului produs de altercația dintre părți au ieșit din casă martorii I. M., mama inculpaților, R. C. și R. M., bunicii acestora.

La fața locului a ajuns și persoana vătămată R. V., ce se întâlnise anterior cu martorul R. I., agent de poliție la Postul de Poliție Săvinești și care acceptase să o însoțească pe R. V.. În prezența acestuia, inculpații I. A. și I. A. C. au adresat amenințări cu acte de violență și cu moartea persoanei vătămate R. V..

Victima R. V. a fost transportată cu ambulanța inițial la S. Județean de Urgență Piatra N., iar ulterior la unități spitalicești din mun. Iași, respectiv S. C. de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva " Iași, S. C. de Urgență „Prof. dr. N. O." Iași și S. C. Căi Ferate Iași.

Inculpatul I. A. a fost transportat și el la S. Județean de Urgență Piatra N. unde a primit îngrijiri medicale.

Starea medicală a victimei R. V. de la momentul agresiunii și până în data de 29.12.2013 a fost de comă continuă, iar la data de 29.12.2013 acesta a decedat.

Prin raportul de constatare medico-legală necropsie nr. A3/341/31.12.2013 (f.116 – 119 dosar Judecătoria Piatra N.), s-au formulat următoarele concluzii: moartea numitului R. V. a fost violentă, cauza medicală a morții fiind traumatismul cranio-cerebral și facial, complicat în evoluție cu bronhopneumonie; între traumatismul cranio-cerebral și facial și deces există legătură de cauzalitate secundară, prin complicații septice; din punct de vedere medico-legal, legătura de cauzalitate dintre traumatismul din 02.10.2013 și deces este susținută de următoarele criterii: existența traumatismului cranio-cerebral, cu leziuni ale meningelor, creierului și stare de comă consecutive, existența unui interval de timp între traumatism și deces, necesar constituirii și evoluției complicațiilor septice, existența stării de comă de diverse grade pe întreaga perioadă de timp dintre traumatism și deces, înlănțuirea fiziopatologică a afecțiunilor și posibilitatea concretă ca traumatismul cranio-cerebral să le determine.

Tribunalul a reținut că fapta inculpatului I. A. de a lovi pe R. V. cu pumnii, provocându-i leziuni pentru care aceasta a avut nevoie de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat de a amenința pe R. V. în mod repetat, în împrejurări diferite dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat de a lovi cu pumnii și picioarele pe R. V., provocându-i astfel traumatismul facial și determinând prăbușirea acestuia la pământ și, prin lovirea de temelia de beton a unui gard, producerea unui traumatismul cranio-cerebral ce a avut drept consecință ulterioară decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 vechiul Cod penal.

Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată la termenul din 04.12.2014, și reiterată prin notele scrise depuse la dosar de către părțile civile R. V. și P.-R. E.-C., prin apărătorul lor ales, de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului I. A. prin sentința penală nr. 152/27.05.2014 a Judecătoriei Piatra N., din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din Codul penal anterior și de art. 195 din Codul penal în vigoare, în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 din Codul penal anterior și de art. 188 din Codul penal în vigoare.

În susținerea acestei cereri s-a arătat în esență că în literatura de specialitate, dar și în jurisprudență, s-a stipulat că diferențierea dintre infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și cea de omor constă în intenția cu care inculpatul acționează. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, în sensul că lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă, respectiv decesul persoanei, survine din culpă.

Spre deosebire de această infracțiune, infracțiunea de omor este condiționată de existenta intenției de a ucide, directă sau indirectă, dedusă - între altele - din natura obiectului vulnerant folosit, regiunea corporală lezată, numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, eventualele relații conflictuale preexistente între autor și victimă, atitudinea autorului după săvârșirea faptei.

Au fost indicate în acest sens situații de fapt, sintetizate, cuprinse în mai multe hotărâri judecătorești, atât pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cât și pentru infracțiunea de omor.

S-a mai arătat că inculpatul I. A. s-a manifestat deseori violent față de victima R. V., amenințându-1 cu moartea, încercând chiar, în alte împrejurări, să intre peste el în locuință. Întâlnirea cu R. V. din data de 02.10.2013 i-a oferit inculpatului prilejul să se dezlănțuie, aplicându-i victimei lovituri cu pumnul în față, apoi, după căderea acesteia la pământ, cu picioarele în cap. Elocvente pentru forța loviturilor aplicate victimei sunt leziunile constatate de către medicul legist cu prilejul examenului obiectiv medico-legal, fața acesteia fiind „în totalitate tumefiată", iar „piramida nazală totalitate este intens echimotică violacee cu epistaxis bilateral".

S-a subliniat că medicul legist a specificat în primul rând lovirea activă cu corp dur, nu de corp dur, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, ca urmare a unei stări de fapt evazive rezultate din declarațiile contradictorii ale celor doi inculpați. În plus, prezintă importanță disproporția de vârstă și de forță fizică dintre cele două părți, intensitatea loviturilor aplicate și zona corporală vizată. După săvârșirea faptei, inculpatul a amenințat-o pe soția victimei chiar în prezența unui polițist.

Cu toate acestea, din analiza situației de fapt astfel cum rezultă aceasta din probele administrate în cauză, Tribunalul reține că faptei inculpatului I. A. nu i se poate da o altă încadrare juridică decât cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din Codul penal anterior. Aceasta deoarece, din modul în care a acționat inculpatul, nu se poate afirma cu certitudine că acesta a urmărit sau a acceptat producerea rezultatului letal survenit ulterior.

Trebuie reținut că inculpatul I. A. și victima R. V. inițial s-au îmbrâncit reciproc, apoi inculpatul a lovit victima cu pumnii, iar după ce R. V. a scos pistolul și i-a aplicat o lovitură de o intensitate considerabilă cu acest obiect în față, provocându-i leziuni severe, (din datele cauzei nu rezultă că victima ar fi tras cu pistolul în inculpatul I. A., la fața locului nu s-a găsit nici un tub de cartuș iar martorii nu au auzit zgomotul specific unei împușcături), acesta l-a lovit de mai multe ori, victima căzând și lovindu-se la cap de temelia de beton a gardului, acest traumatism cranian, provocat cu intenție depășită, fiind în fapt cauza ce a determinat ulterior decesul victimei.

Leziunile produse victimei în mod direct de către inculpatul I. A., prin folosirea mijloacelor proprii (pumnii și picioarele), i-au provocat acesteia doar traumatismul facial care, chiar dacă a fost sever, nu ar fi produs, singur, rezultatul letal. Decesul a survenit ulterior datorită traumatismului cranian produs ca urmare a faptului că victima a căzut și s-a lovit cu capul de temelia de beton a gardului, împrejurare de fapt ce nu poate fi imputată inculpatului I. A. decât sub forma culpei.

Pe de altă parte, nu se poate reține că inculpatul I. A. ar fi săvârșit fapta sub imperiul provocării, astfel cum a solicitat inculpatul, în condițiile în care acesta a inițiat incidentele violente în care au fost antrenate atât R. V., cât și R. V.. Faptul că și inculpatul I. A. a fost lovit de către R. V. în cursul altercației în care cei doi erau antrenați, nu înseamnă că se impune reținerea în beneficiul inculpatului a scuzei legale a provocării, lovitura fiind aplicată de către R. V. pentru a se apăra de loviturile inculpatului.

Pentru considerentele de mai sus, Tribunalul a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul I. A. a fost judecat, astfel cum au fost formulate.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a vechiul Cod penal privind concursul real de infracțiuni.

Tribunalul a mai reținut că fapta inculpatului I. A. C. de a amenința pe R. V. cu acte de violență și cu moartea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 vechiul Cod penal.

Tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod penal, întrucât sub imperiul acestor dispoziții au fost săvârșite faptele, iar noul Cod penal nu cuprinde dispoziții mai favorabile inculpaților, dimpotrivă, regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mult mai sever.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, Tribunalul reține că, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 vechiul Cod penal, sunt indicate următoarele elemente: gradul de pericol social abstract al faptelor, configurat în principal prin limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textele sancționatoare; gradul de pericol social concret relativ ridicat, având în vedere consecințele faptelor săvârșite (pierderea vieții victimei R. V., lovirea și amenințarea părții civile R. V.); poziția procesuală a inculpaților, inculpatul I. A. C. recunoscând săvârșirea faptei ce i se pune în sarcină, iar inculpatul I. A. prevalându-se de dreptul la tăcere în fața instanței, iar prin declarația dată la urmărirea penală nu a negat săvârșirea faptelor. Prin notele scrise depuse la dosar, inculpatul și-a asumat în totalitate responsabilitatea faptelor ce i se pun în sarcină.

În consecință, pentru considerentele analizate anterior, Tribunalul a apreciat că se impune a stabili pentru inculpatul I. A., o pedeapsă orientată spre mijlocul intervalului sancționator prevăzut de legea penală, ținând cont și de vârsta și posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, respectiv de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 din Codul penal anterior, o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal, și o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b vechiul Cod penal, au fost contopite pedepsele concurente stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare. Ținând cont de durata pedepsei stabilite pentru infracțiunea cea mai gravă, Tribunalul a apreciat că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.

În temeiul art. 71 al. 1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a și b vechiul Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 vechiul Cod penal, cu următoarea motivare: conform art.71 vechiul Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) – c) vechiul Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din vechiul Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din vechiul Codul penal.

În cauza de față instanța a apreciat că se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a, b vechiul Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. De asemenea, întrucât săvârșirea infracțiunilor de loviri cauzatoare de moarte, lovire sau alte violențe și amenințare nu are nicio legătură cu exercitarea vreunei profesii, meserii sau ocupații, nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c vechiul Cod penal.

În cauză nu sunt însă temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e vechiul Cod penal.

În temeiul art. 88 vechiul Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I. A. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02.10.2013 la 24.12.2013.

Prin cererea formulată în cauză, părțile civile R. V. și P. R. E. C. au solicitat înlocuirea măsurii liberării provizorii sub control judiciar, luată față de inculpatul I. A., cu măsura arestării preventive, motivat în esență de împrejurarea că acesta nu a respectat mai multe din obligațiile ce i-au fost impuse prin decizia penală nr. 194/RP pronunțată de Tribunalul N. la 24.12.2013 în dosarul nr._ /a2. Astfel, acesta a lipsit în mod nejustificat de la mai multe termene acordate în cauză, nu s-ar fi prezentat la Postul de Poliție Săvinești, și-ar fi schimbat domiciliul fără acordul instanței și a încălcat obligația de a nu se apropia de părțile vătămate R. V. și R. V., precum și de martorii din cauză.

Tribunalul a apreciat că, în cauză, nu se impune înlocuirea măsurii liberării provizorii sub control judiciar, luată față de inculpatul I. A., cu măsura arestării preventive. Astfel, din actele cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi încălcat cu rea – credință vreuna din obligațiile ce i s-au impus. Mai mult, luarea față de inculpat a unei măsuri procesuale privative de libertate trebuie să răspundă unei nevoi suficient de presante de înlăturare a unui pericol pentru ordinea publică, pericol ce trebuie să fie real și actual.

Din actele comunicate de Postul de poliție Săvinești rezultă că inculpatul I. A. s-a prezentat în mod regulat la această unitate de poliție pentru îndeplinirea obligațiilor impuse.

În condițiile în care faptele pentru care este judecat inculpatul au fost săvârșite la începutul lunii octombrie 2013, iar inculpatul a fost pus în libertate la sfârșitul lunii decembrie 2013, ar fi greu de justificat dispunerea unei măsuri preventive privative de libertate după un interval de timp atât de mare, în condițiile în care, odată cu trecerea timpului, tulburarea ordinii publice determinată de săvârșirea faptelor s-a atenuat.

În același timp însă, pentru buna desfășurare a procesului penal, protejarea familiei victimei și garantarea prezenței inculpatului la judecată se impune ca acesta să fie supus unei măsuri preventive neprivativă de libertate.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, Tribunalul a înlocuit măsura liberării provizorii sub control judiciar, luată față de inculpatul I. A. prin decizia penală nr. 194/RP pronunțată de Tribunalul N. la 24.12.2013 în dosarul nr._ /a2, cu măsura controlului judiciar, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Postul de Poliție Săvinești, județul N. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se va afla sub control judiciar, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

b) să nu se apropie de părțile civile R. V. și P.-R. E.-C., precum și de membrii familiilor acestora;

c) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

A fost desemnat Postul de Poliție Săvinești, județul N., să efectueze supravegherea inculpatului pe durata măsurii controlului judiciar.

A atras atenția inculpatului că, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În ce îl privește pe inculpatul I. A. C., Tribunalul a reținut că acesta a solicitat soluționarea cauzei în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, recunoscând învinuirea ce i se aduce, cerere ce va fi admisă, fiind îndeplinite condițiile legale pentru aceasta.

Așa fiind, față de gravitatea relativ redusă a faptei săvârșite în condițiile concrete ale cauzei, de atitudinea acestuia constantă de a-l potoli pe fratele său, precum și de recunoașterea faptei ce i se pune în sarcină, se impune ca acestuia să i se aplice o pedeapsă pecuniară, stabilită prin raportare la dispozițiile art. 63 alin. 3 teza 1 vechiul Cod penal și având în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv o pedeapsă de 3000 lei amendă penală.

A atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 63¹ vechiul Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele:

Prin cererea scrisă depusă pentru termenul din 18.02.2014 (f. 110 dosar Judecătoria Piatra N.), persoana vătămată R. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamente, îngrijiri medicale și cheltuieli de înmormântare, și 15.000 euro daune morale.

Persoana vătămată P. R. E. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamente, îngrijiri medicale și cheltuieli de înmormântare, și 15.000 euro daune morale.

Ulterior, prin cererea scrisă depusă la dosar la 19.06.2014 (f. 15 dosar Tribunalul N.), persoanele vătămate și-a precizat pretențiile pentru fiecare, după cum urmează: R. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamente, îngrijiri medicale și cheltuieli de înmormântare, și 10.000 euro daune morale împotriva inculpatului I. A., și cu suma de 5.000 lei daune materiale și 5.000 euro daune morale împotriva inculpatului I. A. C..

Persoana vătămată P. R. E. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamente, îngrijiri medicale și cheltuieli de înmormântare, și 10.000 euro daune morale împotriva inculpatului I. A., și cu suma de 5.000 lei daune materiale și 5.000 euro daune morale împotriva inculpatului I. A. C..

După dezbateri, prin notele de concluzii depuse la dosar, partea civilă R. V. a solicitat obligarea inculpatului I. A. la plata sumelor de 20.000 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamente și îngrijiri medicale și cheltuieli de înmormântare și pomenire pentru victima R. V., și 12.000 euro daune morale. A solicitat obligarea inculpatului I. A. C. la plata sumei de 3.000 euro daune morale.

Prin aceleași note partea civilă P. R. E. C. a solicitat obligarea inculpatului I. A. la plata sumelor de 20.000 lei daune materiale reprezentate de cheltuielile ocazionate de tratamente și îngrijiri medicale și cheltuieli de înmormântare și pomenire pentru victima R. V., și 15.000 euro daune morale.

S. de Ambulanță Județean N. s-a constituit parte civilă în pro­cesul penal cu suma de 1.065,40 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport și asistență medicală pentru victima R. V. (f.36 DUP).

S. Județean de Urgență Piatra N. s-a constituit parte civilă în pro­cesul penal cu suma de_,27 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima R. V. (f. 37 DUP).

S. C. de Urgență „Prof. dr. N. O." Iași s-a constituit parte civilă în pro­cesul penal cu suma de 25.286,03 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima R. V. (f. 21 - 22 dosar instanță).

S. C. de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva " Iași s-a constituit parte civilă în pro­cesul penal cu suma de 2.846,03 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima R. V. (f. 46 dosar instanță).

Instanța a apreciat ca dovedite, în baza înscrisurilor depuse la dosar (deconturi de cheltuieli), acțiunile civile formulate de către S. Județean de Urgență Piatra N., S. C. de Urgență „Prof. dr. N. O." Iași, S. C. de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva " Iași și S. de Ambulanță Județean N. și va obliga pe inculpatul I. A. (doar faptele acestui inculpat au generat aceste cheltuieli), să plătească Spitalului Județean de Urgență Piatra N. suma de 14.284,27 lei, Spitalului C. de Urgență „Prof. dr. N. O." Iași suma de 25.286,03 lei, Spitalului C. de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva " Iași suma de 2.846,03 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului de Ambulanță Județean N. suma de 1.065,40 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport și asistență medicală.

Relativ la acțiunea civilă a părților civile R. V. și P.-R. E.-C., Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 20 alin. 1 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Potrivit art. 20 alin. 5 Cod procedură penală, până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate:

a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;

b) mări sau micșora întinderea pretențiilor;

c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.

Având în vedere că ultimele precizări ale pretențiilor civile au fost făcute după închiderea dezbaterilor, deci cu depășirea momentului stabilit prin dispozițiile art. 20 alin. 5 Cod procedură penală, acestea nu pot fi avute în vedere de către instanță, urmând a fi examinate pretențiile civile astfel cum au fost acestea precizate prin cererea depusă la dosar la 19.06.2014.

În ce privește întinderea prejudiciului material ce se impune a fi acoperit de către inculpatul I. A., instanța reține că prin faptele săvârșite, acesta a lovit-o atât pe R. V., cât și pe victima R. V.; urmare a acestor fapte, victima R. V. a fost internată în permanență, la unități spitalicești din Piatra N. și Iași, de la data de 02.10.2013 și până la deces, 29.12.2013.

În toată această perioadă au fost făcute cheltuieli cu tratamentele recuperatorii, cazarea la Iași pentru R. V., numeroase deplasări de la București la Piatra N. și Iași efectuate de către P.-R. E.-C..

Ulterior decesului victimei R. V., părțile civile au făcut cheltuieli (la care au contribuit amândouă) cu înmormântarea și pomenirile ulterioare (praznicele de la înmormântare, 9 zile, 40 zile, 6 luni, 1 an).

Cele reținute mai sus rezultă din declarațiile martorilor E. M. M. și P. N. (f.61 – 64 dosar instanță).

Suma exactă a acestor cheltuieli nu poate fi stabilită în baza probelor administrate (având în vedere faptul că victima a suferit internări de lungă durată, ocazie cu care în mod cert s-au cheltuit și anumite sume de bani ce nu pot fi dovedite, situație valabilă și pentru cheltuielile de înmormântare și pomenire), motiv pentru care instanța apreciază că o despăgubire de câte 15.000 lei cu titlu de daune materiale pentru fiecare parte civilă (reprezentând cheltuieli medicale, de cazare, cu deplasările, cu înmormântarea victimei și praznicele ulterioare), este echitabilă.

În ce privește daunele morale la care a fost obligat inculpatul I. A., instanța a apreciat că sumele de 8.000 euro (echivalent în lei la data plății) pentru partea civilă R. V., și de 6.000 euro (echivalent în lei la data plății) pentru partea civilă P.-R. E.-C., sunt rezonabile și la stabilirea lor au fost avute în vedere atât suferința părții civile R. V. determinată de trauma suferită ca urmare a săvârșirii de către inculpatul I. A. a infracțiunii, cu consecința producerii unor leziuni corporale ce au vizat-o direct, stresul provocat de amenințările inculpatului, iar ulterior pierderea soțului, respectiv a tatălui pentru P.-R. E.-C..

Tribunalul a avut în vedere și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Principiul reparării daunelor morale trebuie recunoscut în cazul în care s-a provocat decesul în condiții violente a unei persoane apropiate, cum este cazul de față. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

În ce privește întinderea prejudiciului ce se impune a fi acoperit de către inculpatul I. A. C., Tribunalul a reținut că acesta este judecat doar pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare față de R. V., infracțiune ce nu poate genera daune materiale. Așa fiind, apreciind asupra gravității acestei fapte și asupra prejudiciului moral cauzat părții civile R. V., Tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 100 euro (echivalent în lei la data plății), către această parte civilă, celelalte pretenții ale părților civile R. V. și P.-R. E.-C. fiind considerate ca neîntemeiate.

Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu sub toate motivele de fapt și de drept Curtea găsește apelurile părților civile R. V. si P. R. E. C. întemeiate pentru următoarele motive:

Prima instanță a reținut în mod just situația de fapt, astfel cum este pusă în evidență prin probele administrate în cauză. Vinovăția inculpatului fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă în conformitate cu art. 396 alin. 1,2 C. pr. pen.

Soluția de condamnare a inculpatului I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev . și ped. de art. 183 C. pen. .(anterior), art. 180 alin. 2 C. pen.(anterior), 193 C. pen. (anterior). De asemenea, condamnarea inculpatului I. A. C. pentru savârșirea infractiunii prev. de art. 193 C. pen. (anterior).

Critica părților civile privind schimbarea încadrării juridice reținută de prima instanță nu poate fi primită favorabil pentru următoarele considerente:

Prima instanța în mod just a reținut că modul de acțiune a inculpatului nu pune în evidență atitudinea psihică a acestuia orientată spre urmărirea sau acceptarea rezultatului letal asupra victimei. Inculpatul I. A. a lovit victima cu pumnii și picioarele ceea ce relevă orientarea acțiunii acesteia spre provocarea unei vătămări corporale și nu spre suprimarea vieții acesteia. Decesul victimei potrivit actului medico legal a survenit pe fondul unor complicații septice apărute după provocarea traumatismului cranio-cerebral, ca urmare a agresiunii inculpatului I. A.. Prin urmare, teza părții civile privind schimbarea încadrării juridice in infracțiunea de omor nu poate fi primită favorabil pentru. argumentele aduse de prima instanță însușite și de instanța de apel, completate cu cele ce preced.

De asemenea individualzarea judiciară a pedepselor aplicate fiecaruia dintre inculpați Curtea constată că s-a făcut cu observarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.(anterior) și anume: în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, Curtea reține că, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 vechiul Cod penal, sunt indicate următoarele elemente: gradul de pericol social abstract al faptelor, configurat în principal prin limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textele sancționatoare; gradul de pericol social concret relativ ridicat, având în vedere consecințele faptelor săvârșite (pierderea vieții victimei R. V., lovirea și amenințarea părții civile R. V.); poziția procesuală a inculpaților, inculpatul I. A. C. recunoscând săvârșirea faptei ce i se pune în sarcină, iar inculpatul I. A. prevalându-se de dreptul la tăcere în fața instanței, iar prin declarația dată la urmărirea penală nu a negat săvârșirea faptelor. Prin notele scrise depuse la dosar, inculpatul și-a asumat în totalitate responsabilitatea faptelor ce i se pun în sarcină.

Fată de aceste considerente Curtea găsește sentința penală apelată ca fiind legală și temeinică pe latura penală.

Pe latură civilă, instanța de apel constată admisibilă critica părților civile. Prima instanță a reținut în mod just existența prejudiciilor morale încercate de cele două părți civile, însă a determinat injust cuantumul despăgubirilor civile acordate pentru reparația prin echivalent a acestora. Astfel, Curtea observând dispozițiile art. 1385 alin. 1 C. civ. potrivit cărora prejudiciul se repara integral, precum și pe cele ale art. 1391 alin. 1 C. civ. în conformitate cu care despăgubirile care se acordă descendenților trebuie să vizeze durerea încercată prin moartea victimei, respectiv restrângerea vieții de familie.

În cauză, Curtea constată că prin moartea victimei părțile civile apelante – dată fiind relația lor cu victima - soție, respectiv fiică - se impune ca reparatia integrala pe linie nepatrimonială să fie majorată astfel la 100.000 lei pentru apelanta R. V., respectiv la 50.000 lei pentru P. R. E. C..

Apelul inculpatului I. A., atât pe latura penală, cât și civilă nu poate fi primit favorabil. Prima instanță a făcut o aplicate justă și riguroasă a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.; gravitatea faptei reținută în sarcina acestuia ca infracțiune, împrejurările în care a fost comisă și rezultatul generat - moartea victimei. Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică.

Criticile pe latura civilă aduse de inculpat nu pot fi primite favorabil pentru considerentele expuse anterior, interpretate a contrario.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.

În baza art. 275 alin. 2 c. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel se vor suporta parțial de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelurile declarate de părțile civile R. V. și P. R. E. C. și în consecință:

Desființează în parte sentința penal nr. 3/2015 a Tribunalului N. și în rejudecare:

Majorează despăgubirile civile pentru daune morale acordate părții civile R. V. la 100.000 lei, respectiv la 50.000 lei părții civile P. R. E. C. stabilite în sarcina inculpatului I. A..

Respinge apelul declarat de inculpatul I. A. ca nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.

Obligă apelantul-inculpat I. A. la plata sumei de 300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 07.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. A. C. D.

GREFIER,

E. D.

Red.s.p. – C.M.

Red.d.a. – C.D.

Tehnored. E.D. – 11 ex.

02.06.2015

← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 655/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1185/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 537/2015. Curtea de Apel BACĂU Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 655/2015. Curtea de Apel BACĂU