Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 839/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Instanța constituită din:

Complet de judecată CA5:

Președinte: A. C. M. – judecător

Judecător: M. Ș.

Grefier: E.-R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi se află amânată pronunțarea privind apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 1074 din data de 22 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2015 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2015.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față,

Constată că prin sentința penală nr. 1074/22.06.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 85 alin.1 OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. D. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat. În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 86 alin.1 OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. D. la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul de o persoana care nu posedă permis de conducere. În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 33 alin.1 lit.b și art. 34 alin.1 lit.b Cod penal 1969, au fost contopite cele două pedepse, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni, pe care a sporit-o cu 4 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale, au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 Cod penal 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal 1969. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 6844/P/2013 din data de 22.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2014 sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. D., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducere unui vehicul neînmatriculat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 335 art. 86 alin. 1din OUG 195/2002 și art. 334 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal din 1986 și art. 5 Cod penal. În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 29.05.2013 inculpatul S. D. a condus autoturismul marca Peugeot 306, neînmatriculat, din orașul Râșnov până în loc. C., fără a poseda permis de conducere.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe și mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare a actelor premergătoare (fila 5 dup), declarație inculpat S. D. (fila 20 - 33), declarație martor M. C. O.(fila 35 - 37), declarație martor Zăroiu M. (fila 38 - 40), declarație martor C. R. A. (fila 50 - 51), înscrisuri – acte autoturism (fila 52 - 53), acte accident rutier (fila 26 - 27).

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că în data de 29.05.2013, inculpatul S. D. a condus autoturismul marca Peugeot 306, neînmatriculat, din orașul Râșnov până în loc. C., fără a poseda permis de conducere. În continuare, instanța a reținut că în fața Primăriei C., autoturismul condus de inculpat și în care se afla și numitul M. C. O., a intrat în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Nubira ce se afla parcat regulamentar și aparținea numitului Zarioiu M..

Planșele foto (fila 12-17dup) efectuate cu prilejul cercetării la fața locului precum și declarația martorului Zarioiu confirmă coliziunea celor două vehicule. Totodată, din adresa nr._/10.06.2013 (fila 29 dup) rezultă că inculpatul nu figurează înregistrat cu permis de conducere și, de asemenea, autoturismul condus de inculpat nu figurează ca înmatriculat în evidențele auto (fila 34 dup), împrejurare confirmată și de martorul C. R. care i-a vândut autoturismul inculpatului. De asemenea, s-a constatat că autoturismul în cauză a figurat înmatriculat doar provizoriu și doar până la data de 17.01.2013 (fila 54-57 dup).

În drept, instanța a reținut prevederile art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 - „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani” precum și cele ale art. 85 alin.1 teza a II-a din OUG nr. 195/2002 „punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.” Totodată, instanța a constatat că, din momentul săvârșirii faptei și până la soluționarea cauzei, a intervenit o succesiune de legi în timp. Astfel, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal care prevede în cuprinsul art. 334 alin.1 Cod penal – ”Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.” și art. 335 alin.1 Cod penal – ”conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.” Instanța a considerat că situația de fapt reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei precum și al infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin.1 și art. 334 alin.1 Cod penal în vigoare începând cu data de 01.02.2014, existând continuitate de incriminare a faptelor.

Examinarea calificării juridice date faptei prezintă importanță în speță sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. În acest sens, art. 5 Cod penal prevede că „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă aplicabile sunt aceleași atât potrivit vechii legi cât și conform noii legi, nefiind incidente circumstanțe atenuate sau alte cauze de reducere a pedepsei favorabile inculpatului. Singura instituție juridică în măsură să producă consecințe juridice diferite în speță este concursul de infracțiuni al cărui regim juridic este mai favorabil astfel cum apare reglementat în Codul Penal 1969, unde aplicarea sporului prev de art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969 este facultativă, spre deosebire de prevederile art. 39 alin.1 lit.b Cod penal care impun obligativitatea aplicării un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. În concluzie, instanța a reținut faptul că legea penală mai favorabilă inculpatului, privită în ansamblu, este legea veche, respectiv art. 86 alin.1 și art. 85 alin.1 OUG nr. 195/2002 și Codul penal 1969, cu aplicarea art. 33 lit.b Cod penal 1969.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice dar și pentru persoana aflată cu inculpatul în autovehicul, faptul că acțiunea inculpatului a produs consecințe, finalizându-se cu un accident din care au rezultat pagube materiale.

În concret, se reține cu prioritate că în fața organelor de urmărire penală inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere și de regret vădit față de consecințele faptei și a explicat în mod detaliat modul de săvârșire a faptelor, ceea ce dovedește stăruința depusă de acesta pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii. Cu toate acestea, inculpatul nu a mai putut fi audiat de către instanță, întrucât deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat pentru a exprima poziția sa procesuală. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta are 36 de ani, este necăsătorit, nu are ocupație și nu figurează cu antecedente penale. Un alt aspect care a fost avut în vedere de instanță vizează intervalul foarte lung de timp care a trecut de la data săvârșirii faptelor, împrejurare de natură să atenueze impactul social al acestora.

Contrabalansând, instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii unui vehicul neînmatriculat și fără a deține permis de conducere precum și la importanța valorilor sociale ocrotite prin normele juridice de incriminare. Mai mult, instanța atrage atenția asupra pericolului social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite de inculpat, care au aptitudinea de a spori în mod considerabil riscul producerii unui accident de circulație cu urmări deosebit grave (constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale).

A pune în circulație un vehicul neînmatriculat, adică a unui vehicul care nu a fost supus verificărilor tehnice necesare determină atragerea în trafic a unui pericol petențial. Mai mult, lipsa permisului de conducere precum și conștientizarea faptului că se află în ilegalitate a determinat o . reacții ale inculpatului care l-au pus pe el dar și pe ceilalți participanți la trafic într-un real și iminent pericol. În concret, starea de pericol s-a materializat prin avarierea autoturismului Daewoo Nubira aparținând lui Zarioiu M. și a fost determinată de faptul că inculpatul nu a știut să gestioneze situația generată de apariția pe suprafața carosabilă a unui câine. Este rezonabil a presupune că un conducător auto, titular al unui permis de conducere și aflat la volanul unui vehicul înmatriculat, respectiv conform sub toate aspectele ar fi putut evita coliziunea cu alte autoturisme, găsind soluții care să nu pună în pericol nici un alt participant la trafic.

Față de toate aceste elemente, instanța i-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat o pedeapsă orientată spre minim, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de conducere a a unui vehicul fără permis de conducere a unei pedepse de 1 ani și 8 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că lipsa antecedentelor penale îl recomandă cu prioritate pentru o suspendare condiționată a executării pedepsei. În ceea ce privește mențiunile din fișa de cazier a inculpatului, instanța apreciază că în cazul celor două condamnări s-a împlinit termenul de încercare al suspendării condiționate fără a fi incidente dispozițiile relative la anulare sau revocare, context în care instanța consideră că, deși nu s-a constatat reabilitarea de drept aceasta a intervenit și înlătură toate consecințe față de inculpat. În acest context, în baza art. 81 Cod penal 1969, instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit prevederilor art. 82 Cod penal 1969.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, P. de pe lângă Judecătoria B. privind netemeinica soluției pronunțate sub aspectul suspendării condiționate e executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani, conform art. 81 Cod penal din 1969.

În motivarea apelului se arată că autoturismul condus de inculpatul care nu deținea permis de conducere a intrat în coliziune cu autoturismul Daewoo Nubira ce se afla parcat regulamentar în apropierea Primăriei C. și că infracțiunile săvârșite sunt de o gravitate sporită și indică o periculozitate a inculpatului pentru a cărei sancționare este necesară pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa cu închisoarea suspendată sub supraveghere. Se mai arată că acest inculpat a mai fost condamnat în trecut pentru infracțiuni de violare de domiciliu, lovire sau alte violențe și distrugere, fiind sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, amenințare distrugere și act sexual cu un minor. Se apreciază că numai o pedeapsă cu închisoarea suspendată sub supraveghere, prin care comportamentul inculpatului este monitorizat în mod regulat este de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor fapte asemănătoare.

În apel nu au fost administrate probe.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare:

Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, coroborate cu declarațiile date în cursul urmăririi penale de recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor și încadrarea juridică a acestora.

Față de împrejurarea că inculpatul a fost depistat conducând fără permis pe drumurile publice un autovehicul care nu era înmatriculat în circulație și a și fost produsă punerea în pericol a circulației rutiere prin lovirea unui alt autovehicul, instanța de fond nu s-a orientat în a alege pedeapsa amenzii conform art. 334 din Codul penal, ci pedeapsa închisorii și a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, aplicând pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 1 an și 8 luni închisoare, peste minimul special prevăzut de lege, iar în final pedeapsa rezultantă de 2 ani, urmare aplicării pedepsei cele mai grele de 1 an și 8 luni care a fost sporită cu 4 luni închisoare.

În speță, așa cum a stabilit și instanța de fond, reglementarea din legea specială, OUG nr. 195/2002 și din vechiul Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii faptei (29.05.2013), apare mai favorabilă decât reglementarea din dispozițiile noului Cod penal, în condițiile în care instanța se orientează la a alege pedeapsa închisorii și nu pedeapsa amenzii. Se are în vedere astfel regimul mai ușor al suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum era reglementat în cuprinsul articolului 81 din vechiul Cod penal, față de ansamblul de reglementări a modalității suspendării executării pedepsei sub supraveghere din cuprinsul articolelor 91-98 din noul Cod penal. De asemenea se are în vedere modul de aplicare a pedepsei rezultante în cazul concursului de infracțiuni, sancționarea fiind mai blândă în vechiul Cod penal care permitea să se aplice pedeapsa cea mai grea, care doar putea fi sporită în condițiile art. 34 din Codul penal din 1969, spre deosebire de stabilirea pedepsei rezultante potrivit noului Cod penal, prin care se dispune că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, conform art. 39 lit b.

Criticile parchetului privesc modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului S. D..

În ceea ce privește modalitatea de executare, urmează a fi menținută modalitatea aleasă de instanța de fond și criticată de parchet, cea a suspendării condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 din Codul penal din 1969.

Se apreciază de asemenea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în condițiile art. 81 Cod penal din 1969, așa cum a dispus și instanța de fond. Se are în vedere faptul că inculpatul S. D. nu a fost prezent în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel. Urmare executării mandatului de aducere emis pe numele inculpatului S. D. de către instanța de fond, se constată că acest inculpat nu se afla la domiciliu, din discuțiile purtate cu fratele inculpatului rezultând că inculpatul este plecat din țară în străinătate, probabil în Germania.

Din cazierul judiciar rezultă că inculpatul S. D. a suferit condamnări anterioare pentru care a intervenit termenul de reabilitare sau grațierea, a fost sancționat administrativ, dar infracțiunile respective sunt altele decât cele la regimul circulației rutiere pentru care este cercetat în prezentul dosar.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 1074/22.06.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ pe care o va menține, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 1074/22.06.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2015.

Președinte, Judecător,

A. C. M. M. Ș.

Ptr. grefier,

E.-R. G.

repartizată la secția civilă

semnează grefier șef de secție

D. B.

Red. MȘ/10.02.2016

Tehnored. E.B/12.02.2016- 2ex

Jud. fond. M. T.