Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 106/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 179/1372/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.106/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 09.09.2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată C3:
Președinte - R. C. D. – judecător
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnații P. G. F. și P. V. împotriva sentinței penale nr.25/S din 25 mai 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul condamnat P. G. F., în stare de arest (deținut în Penitenciarul Miercurea C.) asistat de avocat C. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat F. M., contestatorul condamnat P. V., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. Ș..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea condamnaților P. G. F., P. V. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. A. pentru contestatorul condamnat P. G. F., solicită admiterea contestației împotriva sentinței penale nr.25/S /2015 pronunțată de Tribunalul de Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ . Să se constate că în mod greșit instanța de judecată a respins contestația la executare a contestatorului. A se avea în vedere faptul că din punct de vedere al condamnatului i s-a încălcat dreptul la apărare la termenul din 13.02.2014 la Înalta Curte de Casație și Justiție, termen la care a solicitat un termen pentru pregătirea apărării având în vedere că apărătorul ales a avut o problemă de sănătate și nu s-a putut prezenta la acel termen. Din punct de vedere al contestatorului este admisibilă contestația având în vedere aceste aspecte soluție pe care solicită a se pronunța. Depune la dosar concluzii scrise formulate personal de condamnat.
Apărător desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat P. V., respectiv avocat B. Ș., solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată de condamnat, având în vedere faptul că în judecata de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 13.02.2014 nu i-a fost garantat dreptul la apărare. Condamnatul a fost lipsit de apărare eficientă în cauză deoarece apărătorul ales nu s-a putut prezenta în cauză, fiindu-i desemnat un apărător din oficiu care nu a fost pregătit în vederea susținerii probelor și în vederea administrării unor noi probe în apărarea acestora, fapt pentru care solicită admiterea contestației astfel cum este precizată în scris.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestațiilor la executare formulate în cauză. În fața instanței de fond s-a invocat faptul că motivele care au fost expuse de către condamnați în contestația la executare formulată nu se circumscriu dispozițiilor art. 461 alin.1 lit.d Cod procedură penală vechi, respectiv art. 598 alin.1 lit.d Cod procedură penală nou, întrucât această contestație la executare este un mijloc care să rezolve eventualele incidentele ivite în faza de executare a hotărârii judecătorești, nicidecum prin această cale de atac nu se încearcă o reformare sau retractare a hotărârii judecătorești formulate pe fond și nici nu pot fi remediate eventualele erorii procedurale sau aspecte de fond care sunt invocate de către condamnați. Strict în limitele precizate de către codul de procedură penală, apreciază că împrejurarea care a fost învederată de către contestatorii, respectiv faptul că nu le-a fost respectat dreptul la apărare în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție putea fi invocată în fața instanței respective sau cu ocazia promovării unei căi de atac ordinare sau extraordinare și nicidecum pe calea unei contestații la executare. De altfel instanța de fond în mod corect a apreciat că nu are nici căderea să examineze realitatea susținerilor condamnaților în ceea ce privește respectarea sau nerespectarea acestui drept la apărare având în vedere limitele cu care a fost sesizată și limitele care sunt reglementate de codul de procedură penală cu privire la această cale de atac a contestației la executare. Pentru aceste considerente pune concluzii de respingere a contestaților.
Contestatorul P. G. F., având ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. În luna noiembrie 2012 au primit citație pentru termenul din 13 februarie 2014, la acest termen au solicitat termen să-și angajeze apărător ales, să studieze dosarul, să pregătească apărarea, însă au fost respinse cererile pe motivul că s-ar afla la al treilea termen de judecată, că au mai existat alte două termen stabilite și că se va judeca cauza cu apărătorul desemnat din oficiu. Or, ei nu au avut niciodată avocați din oficiu au avut numai apărători aleși. În raport de cele învederate solicită admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a depune probe și dovezi noi pentru a solicita achitarea.
Contestatorul P. V., având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației la executare având în vedere că i s-a încălcat dreptul la apărare.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.25/S din 25 mai 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în baza art.599 Cod procedură penală a fost respinsă contestația la executare formulată de persoanele condamnate P. G. F. și P. V. cu privire la sentința penală nr.11/S/13.03.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia penală nr.705/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a reținut următoarele.
Prin cererea din data de 17.04.2015, petenții P. G. F. și P. V. au formulat contestație la executarea sentinței penale nr.11/S/2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia penală nr.705/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare, petenții au arătat că se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, din cauza faptului că nu le-au fost respectate drepturile procesuale, respectiv dreptul la apărare în cadrul ședinței din data de 13.02.2013, de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Petenții au mai arătat că primul termen acordat în recurs la Înalta Curte a fost stabilit pentru data de 13.02.2013, acesta fiind adus la cunoștința petenților prin citația emisă la 10.11.2012. Petenții au arătat că au semnat dovezile de primire a citației și au fost prezenți la termenul respectiv, la primul termen de judecată având dreptul la un avocat ales, iar în cazul în care acesta nu ar fi fost prezent, ar fi avut dreptul la un termen pentru a-și angaja un apărător. Cu toate acestea, instanța nu a ținut cont de aceste prevederi și din eroare a stipulat faptul că era vorba de al treilea termen de judecată și petenții nu mai aveau dreptul la un nou termen de judecată, petenții considerând că astfel le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Petenții au mai arătat că dacă mai existaseră două termene de judecată s-a comis o ilegalitate gravă.
În drept, petenții au invocat prevederile art.461 al.1 lit.d din Codul de procedură penală din 1968, coroborat cu prevederile art.598 al.1 lit.c Cod procedură penală, cu aplicarea art.280, art.281 Cod procedură penală.
Din dispoziția instanței s-a depus la dosar sentința de condamnare a petenților, cu referat privind modul și data rămânerii definitive și s-a atașat dosarul de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.11/S/13.03.2012, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.705/27.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul P. G. F. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal din 1969 (15 acte materiale), iar petentul P. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal din 1969 (5 acte materiale).
Contestația la executare este mijlocul procedural prin care se rezolvă incidentele ivite în faza de executare a hotărârii judecătorești penale definitive. Ea are în vedere elemente extrinseci atât în raport cu aspectele de fond ale cauzei, care nu pot fi examinate pe această cale, cât și în raport cu eventuale erori procedurale comise pe parcursul judecării cauzei, cum sunt cele la care fac referire petenții prin cererea formulată. Contestația la executare nu este o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești de condamnare, pe calea acesteia neputând fi obținută nici reformarea și nici retractarea acesteia pentru considerentele invocate de către cei doi contestatori.
Instanța nu este în drept nici măcar să examineze realitatea susținerilor petenților cu privire la faptul că nu li s-ar fi respectat dreptul la apărare la unul dintre termenele de judecată, prin aceea că nu s-ar fi procedat la amânarea cauzei în vederea angajării unor apărători aleși. Soluționarea unei astfel de cereri de amânare era atributul exclusiv al instanței în fața căreia se desfășura judecata, iar comiterea unei eventuale erori procedurale, astfel cum susțin petenții, ar fi putut fi invocată numai pe calea unei căi de atac, ordinare sau, în cazul de față(dată fiind faza procesuală în care se invocă de către petenți că nu li s-ar fi respectat dreptul la apărare), prin intermediul unei căi de atac extraordinare împotriva hotărârii respective, în condițiile în care respectivei erori legea i-ar fi conferit valența de a justifica promovarea unei astfel de căi de atac. Oricum ar fi, aspectele respective nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, care nu are caracterul unei căi de atac, instanța învestită cu soluționarea contestației neputându-se subroga instanțelor care au soluționat fondul cauzei și fiind ținută să respecte autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive, care nu a fost desființată prin căile de atac prevăzute de lege.
În al doilea rând, contestația la executare poate fi promovată doar pentru motivele și în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.598 al.1 Cod procedură penală, iar aspectele invocate de către petenți nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze legale.
Referirea petenților la prevederile art.461 al.1 lit.d din Codul de procedură penală din 1968 nu poate fi avută în vedere, contestația la executare fiind promovată după abrogarea textului de lege respectiv, începând cu data de 01.02.2014, iar legea procesuală nouă fiind de imediată aplicare. De altfel, dispozițiile fostului art.461 al.1 lit.d Cod procedură penală au fost preluate de actualul art.598 al.1 lit.d Cod procedură penală, într-o redactare ușor diferită, iar motivele invocate de către petenți nu se încadrează în prevederile acestui text de lege, după cum nu se încadrau nici în prevederile normei procesual-penale anterioare. Aceeași este situația și în ceea ce privește actualul art.598 al.1 lit.c Cod procedură penală, „împiedicarea la executare” la care se referă textul de lege menționat de petenți neputând să constea într-o dispoziție de natură procedurală a uneia dintre instanțele care au soluționat cauza pe fond și care putea fi cenzurată, eventual, doar prin exercitarea uneia dintre căile de atac prevăzute de lege. În sfârșit, nulitatea unor acte de procedură, întemeiată pe prevederile art.280-art.281 Cod procedură penală sau, în cazul de față, pe prevederile art.197 din Codul de procedură penală anterior, în vigoare la momentul judecării cauzei în fond, ar fi putut fi invocată numai în modalitățile și termenele prevăzute de lege, respectiv în fața instanței în fața căreia s-au produs sau, după caz, prin intermediul unei căi extraordinare de atac.
Față de considerentele arătate, în temeiul prevederilor art.599 Cod procedură penală, tribunalul a respins contestația la executare formulată de către cei doi condamnați.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat contestație în termenul legal, condamnații P. G. F. și P. V..
În calea de atac promovată, cei doi contestatori au susținut, în esență, aceleași motive pe care le-au expus în cadrul contestației la executare formulată, menționând că în mod nelegal Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la judecarea recursului declarat de către aceștia în condițiile în care dreptul la apărare le-a fost încălcat în mod evident, recurenților neacordându-li-se un alt termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales și pregătirea apărării.
În concluziile scrise depuse la dosar contestatorii au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală, existând, în condițiile expuse de către aceștia, o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În prezenta cale de atac, în fața Curții de Apel nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând sentința penală contestată, prin prisma criticilor invocate, luând în considerare actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și va fi menținută pentru argumentele următoare.
După cum în mod corect s-a apreciat de către Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe calea contestației la executare nu se poate aduce atingere autorității lucrului judecat, neputându-se modifica o hotărâre. Pe această cale, se pot invoca în mod exclusiv doar aspecte care privesc executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Aspectele invocate de către contestatori, respectiv încălcarea dreptului la apărare prin refuzul instanței de recurs de a acorda un alt termen de judecată, nu se încadrează în cazul menționat atât în cererea adresată instanței de fond, cât și în memoriul depus în fața Curții, incidentul neivindu-se cu ocazia executării hotărârilor pronunțate cu privire la acuzația penală adusă celor doi.
În aceste condiții, neexistând o nelămurire cu privire la conținutul deciziei penale nr.705/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau vreo altă împiedicare la executare, în mod corect Tribunalul pentru Minori și Familie B. a respins contestația la executare.
Pe de altă parte, se constată că alte argumente care să facă posibilă analizarea hotărârilor din perspectiva dispozițiilor art.598 alin.1 Cod procedură penală nu au fost invocate în prezenta cale de atac, situație față de care în baza art.599 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.597 alin.8 Cod procedură penală, se va respinge contestația formulată de către P. G. F. și P. V., sentința penală nr.25/S din 25 mai 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. urmând a fi menținută.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, în raport de soluția ce va fi dispusă, contestatorii vor fi obligați la plata a câte 180 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se va include și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.4251, art.599 alin.1 raportat la art.597 alin.8 din Codul de procedură penală RESPINGE contestația formulată de P. G. F. și P. V. împotriva sentinței penale nr.25/S din 25 mai 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă fiecare contestator la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,
R. C. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./18.09.2015
Dact.C.Gh./25.09.2015
2 ex.
Jud fond/A. I.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
