Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2614/62/2015/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 116/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată FJC8
- Președinte - R. C. D. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul COȚOMAN F. B. împotriva încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat Coțoman F. B., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales, av. C. D..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat Coțoman F. B. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Instanța constată că obiectul prezentei cauze îl constituie contestația pe care inculpatul Coțoman F. B. a formulat-o împotriva încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, încheiere prin care, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat de înlocuire a arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Întrebate fiind părțile dacă au chestiuni prealabile de invocat în prezenta cauză, apărătorul ales al contestatorului inculpat Coțoman F. B., respectiv av. C. D., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat. Arată că dorește să depună la dosarul cauzei nu mai puțin de 24 de caracterizări făcute inculpatului de către vecinii acestuia, din care reiese faptul că inculpatul Coțoman F. B. nu reprezintă un pericol pentru comunitatea din care provine și chiar a fost bine integrat și a colaborat cu toți vecinii săi, ajutându-i pe aceștia la probleme gospodărești.
Instanța înmânează aceste înscrisuri și reprezentantului Ministerului Public pentru a lua cunoștință de conținutul acestora și a putea pune concluzii pe proba solicitată.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, în raport de conținutul înscrisurilor care sunt în circumstanțiere, nu se opune admiterii cererii în probațiune formulată de către apărătorul ales al contestatorului inculpat Coțoman F. B., respectiv de domnul av. C. D..
În raport de dispozițiile art. 100 alin. 3 Cod procedură penală, instanța admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărătorul ales al contestatorului inculpat Coțoman F. B., respectiv de domnul av. C. D., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării prezentei cauze, sens în care primește la dosarul cauzei un set de înscrisuri reprezentând declarațiile unor persoane, vecini cu inculpatul Coțoman F. B., privind comportamentul acestuia din urmă.
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul ales al contestatorului inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales C. D., având cuvântul pentru contestatorul inculpat Coțoman F. B., solicită admiterea contestației formulată de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară. Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, arătând că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Chiar dacă la început se justifica într-o oarecare măsură luarea acestei măsuri preventive, a se avea în vedere că în momentul de față nu mai sunt motive pertinente și suficiente pentru ca această măsură să fie menținută. A se observa că inculpatul Coțoman F. B. nu a încercat nicio clipă să influențeze persoana vătămată, martorii și nici să facă acest lucru prin persoane interpuse, având în vedere că în prezent acesta sec află în stare de arest. Atrage atenția asupra faptului că nu există suspiciunea că prin lăsarea inculpatului Coțoman F. B. în libertate, prin înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, și face referire aici la controlul judiciar sau chiar la arestul la domiciliu, dacă instanța va aprecia necesar, s-ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Arată că în cauză s-a susținut în fața instanței de fond de către reprezentanta Ministerului Public că lăsarea în libertate a inculpatului Coțoman F. B. ar avea un efect negativ asupra persoanelor din comunitatea din care acesta provine. A se avea în vedere că a depus la dosarul cauzei la acest termen de judecată nu mai puțin de 24 de caracterizări făcute inculpatului de către persoanele din comunitatea din care acesta provine, respectiv de vecinii săi, persoane care spun clar că îl cunosc pe inculpat ca pe un om nonviolent, de ajutor și respectuos. Așadar, instanța de control judiciar urmează să țină seama la momentul deliberării și de aceste caracterizări ale inculpatului depuse la acest termen de judecată. Menționează că în cererea scrisă de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta mai ușoară, a făcut referire și la practica C.E.D.O., respectiv la cauza J. contra României, cauza Scundeanu versus România și C. împotriva României, în care Curtea Europeană a cerut instanțelor naționale, conform art. 5 paragraf 3 din Convenție, să ia în calcul măsuri neprivative de libertate. De asemenea, s-a amintit că autoritățile judiciare trebuie să prezinte motive pertinente și suficiente pentru a justifica menținerea inculpatului în stare de detenție provizorie, prezentând fapte concrete pe baza cărora estimează riscul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea impieta bunul curs al procesului penal. Atrage atenția asupra faptului că dosarul se află într-o stare avansată, precizând că joi se va judeca în fața Tribunalului B. procesul în sine. Arată că există posibilitatea, destul de certă, ca inculpatul Coțoman F. B. să își recunoască în întregime fapta și să meargă pe procedura simplificată. În această situație, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului se reduc drastic, atât cele minime cât și cele maxime. Un alt aspect și o altă discuție care se conturează în cauză, este cel referitor la schimbarea de încadrare juridică, din fapta de tentativă la omor în fapta prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, având în vedere că din cele două rapoarte de expertiză reiese fără dubiu că persoanei vătămate nu i-a fost pusă sub nicio formă viața în pericol iar intensitatea lovirii cu acel obiect de către inculpat, a fost medie spre mică. Chiar dacă aceste aspecte urmează să fie discutate pe fondul cauzei, consideră că ele trebuie avute în vedere la acest moment și de instanța de control judiciar. Atrage atenția asupra faptului că în situația în care se va admite acea cerere de schimbare a încadrării juridice, competența Tribunalului B. în soluționarea cauzei trebuie declinată, situație care are impact și asupra stării de arest preventiv a inculpatului. A se observa atitudinea sinceră a inculpatului Coțoman F. B., care de la bun început a recunoscut fapta comisă și care dacă va merge pe procedura simplificată, va determina reducerea acelor limite de pedeapsă. De asemenea, a se avea în vedere faptul că inculpatul Coțoman F. B. este la primul conflict cu legea penală. Este adevărat că s-a amintit în cauză faptul că inculpatul nu se află la un prim conflict cu legea penală, însă, din punctul său de vedere, acea amendă administrativă care i-a fost aplicată inculpatului a reprezentat un accident izolat în viața acestuia și nu crede că o persoană poate fi blamată pentru aceea că în anul 2011 a fost sancționat administrativ de organele judiciare. A se ține cont de faptul că inculpatul Coțoman F. B. nu este văzut ca o persoană violentă în comunitatea din care acesta provine. Învederează instanței de control judiciar faptul că inculpatul este susținut de familia sa, care s-a prezentat și la termenul anterior de judecată, el având o gospodărie compusă din cai, vaci, oi, tot el fiind și cel care se ocupa de toate aceste treburi. Așadar, familia îl susține pe inculpat, care este bine integrat în societate iar ca dovadă, sunt acele 24 de caracterizări pe care le-a depus la dosar la acest termen, caracterizări ce au fost făcute de vecinii inculpatului, care l-au descris pe acesta din urmă așa cum îl văd ei. Menționează că aceste caracterizări i-au fost înmânate în cursul acestei dimineți de mama inculpatului Coțoman F. B.. Apreciază că toate aceste motive îndrituiesc instanța de control judiciar să dispună o măsură preventivă mai blândă față de inculpatul Coțoman F. B. și consideră că cele trei luni și jumătate cât acesta a stat în arest preventiv sunt proporționale cu gravitatea faptei de care acesta este acuzat. A se avea în vedere că tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că arestarea preventivă are un caracter vremelnic și nu perpetuu. Consideră că toate cele anterior expuse reprezintă motive care să îndrituiască instanța de control judiciar a lua față de inculpat o măsură preventivă mai ușoară, cu obligațiile aferente ce îi vor fi impuse și care vor fi garante că inculpatul Coțoman F. B. nu se va sustrage sub nicio formă de la procesul penal, acesta cunoscând foarte bine unde se va întoarce în cazul în care va eluda sau va încălca vreo anumită condiție.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, prin care s-a respins cererea inculpatului Coțoman F. B. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, este legală și temeinică. A se avea în vedere că judecătorul fondului a analizat dacă subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, ajungând la concluzia că nu a intervenit nicio împrejurare nouă care să îl determine a schimba măsura preventivă inițială cu una mai blândă. De asemenea, judecătorul cauzei a făcut analiza faptei, ajungând la concluzia că există indicii temeinice de săvârșire a faptei ce se impută inculpatului, acesta din urmă fiind judecat pentru infracțiunea de tentativă la omor. Totodată, s-a făcut referire și la modalitatea de comitere a acestei faptei, reținându-se că măsura preventivă potrivită este în continuare cea a arestului preventiv. Cu privire la aspectele invocate de apărătorul ales al inculpatului la acest termen de judecată în fața instanței de control judiciar, respectiv faptul că inculpatul va alege procedura de judecată simplificată, însă se va solicita și o schimbare de încadrare juridică a faptei, acestea sunt aspecte ce țin de fondul cauzei și nu de faza procesuală în care ne aflăm acum, respectiv o contestație împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive. Față de aceste considerente, apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, solicită respingerea contestației formulată de inculpatul Coțoman F. B. împotriva încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Contestatorul inculpat Coțoman F. B., având ultimul cuvânt, arată că, conștientizează fapta comisă, pe care o regretă. Precizează că nu a avut nicio clipă intenția de a suprima viața persoanei vătămate, ci dimpotrivă, el a fost lovit de către aceasta cu pumnul, cu picioarele și apoi strâns de gât, iar cei din jurul acesteia strigau să îl omoare, astfel că a lovit în disperare pentru a-și salva propria viață. Menționează că nu se consideră un pericol public și vrea să fie acasă lângă părinții săi, pentru a-și putea aduna animalele de pe la stână, acestea fiind împrăștiate peste tot. Subliniază faptul că în gospodărie nu are cine lucra și nu are cine să vadă de animale, având în vedere faptul că fratele său a înnebunit. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 17 septembrie 2015, Tribunalul B., în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul COȚOMAN F. B. de înlocuire a arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut următoarele:
La data de 11.09.2015, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. cererea formulată de apărătorul inculpatului Coțoman F. B. privind înlocuirea măsurii aretului prevntiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, întrucât o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și nu există indicii concrete privind ipotezele cuprinse în art. 223 Cod procedură penală, la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii preventive, inculpatul neputând să influențeze în vreun fel buna derulare în continuare a procedurii, prezentând relevanță totodată și factorul timp, care este de natură a diminua impactul ce a existat inițial asupra ordinii publice. S-au învederat și circumstanțele personale ale inculpatului care dorește să revină în familie spre a se ocupa de gospodărie.
Audiat fiind, inculpatul și-a însușit cererea formulată de apărătorul său ales.
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Prin urmare, pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții: a) să se fi schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și b) să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 218 din Codul de procedură penală, referitoare la luarea măsurii arestului la domiciliu.
Analizând cererea formulată, judecătorul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Coțoman F. B. nu s-au schimbat, ci subzistă și în continuare și nu există împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, sau care să justifice luarea unei măsuri preventive mai ușoare.
În acest context, s-a apreciat că probele administrate până la acest moment sunt suficiente pentru a da naștere suspiciunii rezonabile, astfel cum este definită de dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul ar fi comis fapta de tentativă la omor de care este acuzat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni, ca efect al reținerii prin rechizitoriu a circumstanței atenuante legală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. Cod penal, fiind întrunită astfel condiția obiectivă prevăzută de art. 223 alin. 2 din același act normativ.
La dispunerea față de inculpat a măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut pe de o parte fapta pentru care este cercetat inculpatul, de o gravitate deosebită, circumstanțele personale ale inculpatului reflectate de fișa de cazier judiciar și rațiuni privind buna derulare a procedurii, aceleași considerente fundamentând ulterioarele mențineri ale măsurii preventive față de inculpat.
În continuare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, instanța, raportându-se la criteriile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a reținut că presupusa faptă penală pentru care este trimis în judecată inculpatul, prezintă o gravitate ridicată, probele administrate în cauză până în acest moment procesual reprezintă tot atâtea probe cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate, instanța luând în considerare împrejurările concrete în care se presupune că s-a derulat starea de fapt, constatând că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, pe fondul unui atac declanșat în prealabil de către victima V. I. asupra inculpatului, cu consecința producerii unor leziuni la nivelul gâtului (5 – 6 zile de îngrijiri medicale), depășind limitele legitimei apărări, s-a reținut că inculpatul l-a înjunghiat pe V. I. de mai multe ori cu ajutorul unui corp tăietor – înțepător cu consecința producerii a multiple plăgi (una la nivelul abdomenului, una la nivelul axilei partea stângă și două la nivelul spatelui hemitorace partea stângă), iar după agresarea victimei nu s-a preocupat în niciun fel de soarta acesteia, deși când a ajuns acasă a văzut că pe lama cuțitului erau urme de sânge.
Cât privește persoana inculpatului, datele din fișa de cazier judiciar nu sunt favorabile inculpatului deoarece acesta nu se află la un prim conflict cu legea penală, ci a fost sancționat administrativ de organele judiciare în anul 2011 pentru comiterea unei infracțiuni cu violență –art. 180 alin. 2 Cod penal anterior .
Raportat la aceste circumstanțe concrete de fapt, asumate de altfel de către inculpat, la gravitatea faptei comise, la elementele personale ale inculpatului și la faptul indicat de apărare în precedenta analiză a măsurii preventive privind o relație de dușmănie între inculpat și persoana vătămată și membrii familiei acesteia, s-a constatat că măsura preventivă este necesară în continuare pentru realizarea scopului prevăzut în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, interesul general de protecție a climatului social împotriva unor fapte penale prevalează în raport cu dreptul inculpatului de a fi pus în libertate. Așadar, în acest moment procesual, s-a apreciat, față de circumstanțele concrete ale stării de fapt și cele personale ale inculpatului, cât și față de necesitatea apărării ordinii publice în mod efectiv, că o altă măsură preventivă nu ar fi proporțională cu scopul urmărit.
Așadar, instanța de fond a apreciat că în cauză măsura arestării preventive a inculpatului este în conformitate cu prevederile art. 202 Cod procedură penală, fiind în continuare necesară, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului, iar o altă măsură preventivă mai puțin drastică, cum este și cea a arestului la domiciliu sau controlul judiciar, nu este în măsură a asigura scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală.
Față de circumstanțele concrete de fapt, dar și față de gravitatea faptei presupus comise și aspectele ce țin de persoana inculpatului anterior evidențiate, s-a constatat că cerințele impuse de art. 223 Cod procedură penală sunt în continuare îndeplinite, iar instanța de fond a constatat că nu au încetat temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel că măsura arestării preventive a acestuia este legală și temeinică.
De la momentul dispunerii măsurii arestării preventive nu a trecut o perioadă îndelungată de timp în raport cu datele concrete ale speței, care să permită aprecieri în sensul înlocuirii măsurii preventive față de inculpat, o altă măsură preventivă mai ușoară, la acest moment procesual, nu este suficientă pentru realizarea scopului înscris în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, pentru considerentele expuse .
Prin urmare, la acest moment procesual situat la începutul fazei procesuale a judecății, instanța de fond a apreciat, față de toate circumstanțele expuse, dar și față de necesitatea apărării ordinii publice în mod efectiv, că o altă măsură preventivă nu ar fi proporțională cu scopul urmărit.
În condițiile speței, interesul public impune menținerea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte de natura celei în discuție, ce afectează grav relațiile ocrotite de legea penală și creează dezechilibre importante în viața socială normală a victimelor.
Aspectele subliniate de inculpat – situație familială, gospodărie – nu pot prevala în prezent, în raport de cele arătate privitor la gradul de pericol social al faptei penale ce i se impută sau la circumstanțele sale personale .
Trecerea timpului este evident un factor de natură a modifica “intensitatea” temeiului procesual vizat de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, însă gradul de pericol social al unor fapte penale grave, personalitatea unor inculpați, momentul procesual, sunt și ele criterii neechivoce în stabilirea subzistenței sau nu a acestui temei.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererea formulată de către inculpat, menținând starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul Coțoman F. B..
În calea de atac promovată, inculpatul a susținut, în esență, că în actualul moment nu mai subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care nu s-a încercat a se influența persoana vătămată sau martorii nici în mod direct, nici prin persoane interpuse, fiind cunoscut în comunitatea din care provine ca fiind un om gospodar și o persoană respectuoasă și neviolentă, aflându-se la primul conflict cu legea penală.
Referitor la atitudinea procesuală, inculpatul a menționat că va urma procedura simplificată, însă în cauză se conturează o discuție în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în raport de conținutul actelor medico-legale atașate dosarului, acestea trebuind a fi avute în vedere la soluționarea contestației.
În probațiune, s-a depus la dosar un set de înscrisuri reprezentând declarații (nedatate) ale unor persoane domiciliate în ., conținând caracterizări ale inculpatului.
Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor invocate, luând în considerare actele și lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și va fi menținută, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în raport de natura cererii formulată de către inculpat (de înlocuire a măsurii arestării preventive), Curtea constată că în raport de prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, se poate dispune în sensul solicitat de către inculpat în situația în care sunt îndeplinite condițiile pentru luarea altei măsuri, în raport de conduita procesuală a inculpatului și a împrejurărilor concrete ale cauzei se apreciază că scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală poate fi atins și prin dispunerea altei măsuri preventive mai ușoare.
În conformitate cu dispozițiile legale invocate, Curtea constată, în egală măsură cu cele stabilite și de către Tribunal, că în cauză nu se impune, în actualul moment, înlocuirea măsurii arestării cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Procedându-se la evaluarea stadiului procesual al cauzei, a conduitei inculpatului și a împrejurărilor concrete în care se bănuiește că fapta ar fi fost săvârșită, Curtea remarcă faptul că în prezent nu a fost începută cercetarea judecătorească, fiind finalizată doar procedura de Cameră Preliminară. Astfel, din perspectiva conduitei procesuale a inculpatului pe parcursul procesului penal derulat în fața Tribunalului, Curtea constată că nu poate fi primită afirmația că se va dori urmarea procedurii simplificate, simpla afirmație efectuată în acest sens neavând valoare juridică, nefiind stabilit încă în cauză cadrul procesual.
Pe de altă parte, din materialul probatoriu existent în prezent, rezultă probele și indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă a posibilei încălcări de către inculpat a relațiilor sociale care apără viața persoanei, în situația în care se bănuiește că la data de 07 iunie 2015, pe raza satului Ungra din județul B., l-a înjunghiat pe V. I. de mai multe ori cu ajutorul unui corp tăietor – înțepător, cu consecința producerii a multiple plăgi (una la nivelul abdomenului, una la nivelul axilei partea stângă și două la nivelul spatelui hemitorace partea stângă) prin depășirea limitelor unei eventuale legitime apărări.
Din punctul de vedere al prevederilor art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, luându-se în considerare dispozițiile exprese cuprinse în această normă, instanța de fond a considerat în mod corect că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În acest context, caracterizările depuse la dosar de către inculpat cu ocazia soluționării prezentei contestații, nu afectează opinia judecătorului că ordinea publică a fost serios afectată de către inculpat prin posibila comitere a faptei. Acest lucru are o înrâurire deosebită mai ales în împrejurarea în care probele administrate converg spre suspiciunea că un individ integrat social, astfel după cum se tinde a se dovedi de către inculpat, a fost capabil să lezeze o persoană de o asemenea manieră încât să se presupună în mod rezonabil că viața acesteia a fost pusă în primejdie prin modalitatea concretă de acțiune, prin obiectul vulnerant folosit și prin zona vizată.
Pe de altă parte, fișa de cazier judiciar relevă împrejurarea că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, fiind cercetat anterior pentru comiterea altei infracțiuni cu violență.
În aceste condiții, se constată că în cauză nu există în prezent elemente care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, mai ales în situația în care cercetarea judecătorească nu a debutat, situație față de care, pentru buna derulare a procedurilor judiciare, este necesar a fi menținută starea de arest.
În prezent, măsura arestării nu antamează o eventuală soluție pe fondul cauzei, scopul măsurilor preventive fiind clar definit de legiuitor în art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală. În raport de cele menționate, se constată că pentru buna desfășurare a procesului penal, în actualul stadiu, arestarea preventivă este proporțională cu gravitatea faptei presupus a fi fost comisă de către Coțoman F. B., în situația în care datele existente la dosar relevă bănuiala legitimă că săvârșirea unor fapte de natura celei reținute de către magistratul procuror reprezintă o gravă încălcare a dreptului la viață al persoanei.
În raport de data la care s-a dispus măsura preventivă (09 iunie 2015), se constată că nu este împlinită durata rezonabilă, luând în considerare aspectele evidențiate anterior relativ la cauza prezentă (perioada scursă de la data luării măsurii, natura faptei presupus a fi fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, stadiul actual al procedurii, atitudinea inculpatului până în prezent).
Pentru aceste motive, Curtea consideră că încheierea Tribunalului, prin care a fost respinsă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, este legală și temeinică și va fi menținută prin respingerea contestației formulată de către inculpatul Coțoman F. B..
Corelativ soluției de respingere ce va fi adoptată, în conformitate cu art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 206 din Codul de procedură penală, RESPINGE contestația formulată de inculpatul Coțoman F. B., împotriva încheierii din 17 septembrie 2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 septembrie 2015.
PREȘEDINTE
R. C. D.
GREFIER
O. S.
Red.: R.C.D./29.09.2015
Tehnoredactat: O.S., 2 ex./30.09.2015
Jud. fond: D. M. G.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 546/2015.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
