Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 109/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 309/1372/2015/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 109/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată FJC10:
Președinte: M. G. L. - Judecător
C. R. - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror V. R. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 07 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata inculpată F. M., aflată în stare de arest preventiv (din Penitenciarul Târgșor) și asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat B. M. și intimatul inculpat Aroșoae D. aflat în stare de arest preventiv (din Penitenciarul C.) asistat de apărător ales avocat L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată F. M. depune la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 32 din data de 10.09.2015.
În temeiul art.372 Cod procedură penală se procedează la identificarea intimaților inculpați F. M. și Aroșoae D. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebați fiind, pe rând, apărătorii intimaților inculpați și reprezentanta Ministerului Public precizează că nu au alte solicitări de formulat și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că s-a formulat contestație împotriva încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie prin care s-a dispus revocarea stării de arest preventiv a celor doi inculpați F. M. și Aroșoae D. și punerea acestora în libertate.
Precizează că instanța de fond la fiecare termen la care a analizat starea de arest preventiv a dispus punerea în libertate a inculpaților. Împotriva soluțiilor pronunțate de către instanța de fond, P. de pe lângă ICCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial B. a formulat contestații care au fost admise de către Curtea de Apel B..
Invocând aceleași argumente susținute anterior, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, reprezentanta Ministerului Public solicită menținerea intimaților inculpați în stare de arest preventiv.
Menționează că, din lecturarea încheierii pronunțate de Tribunalul de Minori și Familie, prin care s-a dispus revocarea măsurii de arest preventiv, verificându-se starea de arest preventiv, s-a constatat că aceasta este legală, astfel că, singurul motiv de revocare, în opinia acesteia, este netemeinicia măsurii arestului preventiv.
Învederează că se face vorbire despre împrejurarea că, persoanele vătamate N. L.-I. și P. R.-I. au oferit versiuni diferite deschiderii în derulare a evenimentelor. Totodată, s-a apreciat faptul în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, că se poate presupune că intimata inculpată a fost în măsură să faciliteze bărbaților întâlnirea cu fete în scopul întreținerii de relații sexuale, după ce discuta cu acestea și le întreba dacă vor.
De asemenea, arată că o . argumente au fost aduse de judecătorul fondului, care în opinia acesteia, nu sunt suficiente pentru a se dispune revocarea stării de arest preventiv.
Sub acest aspect, reprezenta Ministerului public arată că, concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv au încetat, astfel încât a dispus revocarea acestei măsuri.
În ceea ce privește existența probelor, referindu-se strict pe măsura arestului preventiv din care rezultă suspiciunea rezonabilă că intimații inculpați au săvârșit infracțiunile care au fost reținute în sarcina lor, reprezentanta Ministerului public arată că aceasta a fost atacată odată cu încheierea prin care s-a dispus arestul preventiv la data de 16 iunie 2015 și a fost analizată de către instanța de control judiciar, care a apreciat, că sunt suficiente probe din care rezultă această suspiciune rezonabilă, referindu-se în special la declarațiile persoanelor vătămate, care sunt foarte ample și se coroborează între ele în cele mai mici amănunte, înțelegând să combată punctul de vedere exprimat de instanța de fond în sensul că s-au oferit versiuni destul de diferite ale derulării evenimentelor până la declarațiile părților civile din faza de urmărire penală care au fost audiate de instanță.
Așadar, reprezentanta Ministerului public arată că se vorbește despre declarații ce au fost analizate pe rând de către instanța de control judiciar care a constatat că se coroborează între ele cu privire la aspectele esențiale care sunt reținute în sarcina intimaților inculpați.
De asemenea, arată că nu se poate face abstracție când se analizează starea de arest preventiv, de infracțiunile reținute în sarcina intimaților inculpați, respectiv de 5 infracțiuni de trafic de minori reținute în sarcina intimatei inculpate F. M. și 5 infracțiuni de tentativă la viol reținute în sarcina intimatului inculpat Aroșoae D..
Totodată, evidențiază gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina intimaților inculpaților, vârsta fragedă a minorelor cuprinsă între 13 – 16 ani, numărul persoanelor vătămate, numărul infracțiunilor și nu în ultimul rând modalitatea de acțiune a intimatei inculpate F. M., care le ducea în eroare pe acestea și le ademenea sub diferite pretexte, se deplasa împreună cu acestea la domiciliul intimatului inculpat Aroșoae, unde acesta încerca să profite de vulnerabilitatea și de starea materială precară a minorelor, pentru a-și satisface instinctele sexuale.
Totodată, reprezentanta Ministerului public subliniază aspectul privind activitatea infracțională intensă într-o perioadă scurtă de timp, respectiv din noiembrie 2014 până în ianuarie 2015.
Așadar, reprezentanta Ministerului public arată că nu se poate face abstracție de aceste împrejurări care conturează pericolul concret pentru ordinea publică în ceea ce-i privește pe inculpați.
De asemenea, arată că se face vorbire de către judecătorul fondului, la termenul de judecată din 07 septembrie 2015, în opinia acesteia un argument important în economia acestui dosar, de împrejurarea că, intimata inculpată F. M. a recunoscut toate infracțiunile care i se rețin în sarcină, fără alte rezerve, nu a dorit să dea declarație, însă declarația de recunoaștere și de însușire a materialului probator și a faptelor reținute este importantă și în ceea ce privește vinovăția intimatului inculpat Aroșoae D. și are înrâurire și asupra situației acestuia, faptele acestuia fiind conjugate și conexe în prezentul dosar.
Împrejurarea că instanța de fond a respins această solicitare a inculpatei de judecare în varianta simplificată nu are efect asupra însușirii și recunoașterii intimatei inculpate F. M. cu privire la infracțiunile care i se rețin în sarcină.
Totodată, reprezentanta Ministerului public arată că se face vorbire de infracțiunile de trafic de minori și se menționează faptul că există indicii că intimata inculpată ar fi fost în măsură să le faciliteze unor bărbați întâlnirea cu fete, doar după ce discuta cu acestea și le întreba dacă vor. În opinia acesteia, nu avea valoare consimțământul unei minore cu vârsta cuprinsă între 13 și 16 ani care era ademenită sub diferite pretexte la domiciliul intimatului inculpat Aroșoae. Arată că înțelege să invoce dispozițiile art. 211 alin. 3 din Codul penal prin care se menționează faptul că acel consimțământ al persoanei vătămate, victimă a traficului, nu poate fi o cauză justificativă.
Așadar, în opinia acesteia, și acest argument al instanței de fond cade în ceea ce privește consimțământul persoanelor civile ademenite sub diferite pretexte.
Nu în ultimul rând, când se analizează starea de arest preventiv, reprezentanta Ministerului public arată că trebuie avut în vedere și momentul la care s-a dispus acesta, respectiv prin încheierea din 16 iunie 2015, așadar și prin prisma acelui termen rezonabil, consideră că nu s-a ajuns la limita acestuia astfel încât să impună instanței să ia o altă măsură mai puțin restrictivă de drepturi și libertăți.
Precizează că sunt infracțiuni grave, este vorba de persoane vătămate minore, în formare, persoane care au rămas traumatizate după aceste episoade, care, chiar la termenul de judecată despre care s-a făcut vorbire, o parte dintre acestea și-au arătat disponibilitatea să fie audiate fără a fi prezente în sala de judecată, întrucât resimt o stare de temere și de angoasă. De aceea s-a și dispus efectuarea de verificări sub acest aspect, urmând ca instanța de fond să dea o hotărâre în acest sens.
Deci și din acest considerent, în opinia reprezentantei Ministerului public se impune menținerea intimaților inculpați în starea de arest preventiv, având în vedere starea de temere pe care punerea intimaților inculpați în libertate ar cauza persoanelor civile.
Pentru a nu exista un risc de influențare a persoanelor civile și pentru obținerea în condiții de siguranță și securitate a declarațiilor acestora, având în vedere și împrejurarea că aceștia sunt vecini cu părțile civile și pot lua legătura facil cu acestea și le pot influența, reprezentanta Ministerului public consideră că și din acest punct de vedere se impune menținerea intimaților inculpați în starea de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestației și pe cale de consecință menținerea intimaților inculpați în starea de arest preventiv.
Pentru intimatul inculpat Aroșoae D., apărător ales avocat L. D. arată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune revocarea măsurii arestului preventiv. În opinia acestuia, contestația formulată de către P. de pe lângă ICCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial B. trebuie respinsă.
Precizează că, reprezentanta Ministerului public a făcut vorbire despre încheierea din data de 16 iunie 2015, prin care s-a luat măsura arestării preventive față de cei doi inculpați. Făcând referire la fila 11 din aceeași încheiere, apărător ales al inculpatului Aroșoae D. arată că a criticat de la început împrejurarea că se menționează conform art. 202 alin.1 Cod procedură penală, că există riscul ca cei doi lăsați în libertate, care nu au vrut să dea nicio declarație până la acest moment, să încerce să influențeze declarațiile victimelor și pe ale celorlalți doi martori, folosindu-se de influența pe care o dețin față de aceștia.
Arată că în speță este vorba de o tentativă de viol, iar limitele se reduc conform prevederilor codului penal, existând de altfel instituția medierii. Solicită a se observa că există o ezitare evidentă a persoanelor vătămate în a se constitui persoane civile în acest proces penal, în acest sens exemplificând pe tatăl uneia dintre persoanele vătămate.
De asemenea, precizează că nu a fost explicată influență pe care o dețin intimații inculpați asupra părților civile. Consideră că o persoană la vârsta inculpatului nu poate exercita o asemenea influență în condițiile în care există declarații ale unor vecini care au arătat că de la începutul anului 2014 au existat fete care au frecventat apartamentul inculpatului.
De asemenea, la fila 10 din aceeași încheiere, apărător ales menționează că, instanța la data de 16 iunie 2015 a arătat că fapta a fost săvârșită într-un cadru privat și care are ca probatoriu declarațiile părților vătămate, iar aceasta nu se îndoiește de veridicitatea lor.
Apărător ales învederează că nu s-a luat în calcul prezumția de nevinovăție, nu există un probatoriu concret care să se coroboreze cu declarația și plângerea părții vătămate. Consideră că trebuia organizat un flagrant, iar o procedură de acest gen, în opinia acestuia, ar fi făcut ca lucrurile să fie foarte clare.
Arată că în cauză este vorba de o infracțiune de rezultat, iar atunci când cineva încearcă o tentativă de viol urmează să și consume acea infracțiune. Menționează că victimele sunt tinere, lipsite de apărare, iar intimatul inculpat, un bărbat în putere, nu ar fi fost intimidat de atingerea unei tinere lipsite de apărare când a fost lovit cu pumnul în umăr. Consideră că infracțiunea de viol este o infracțiune gravă care marchează acea persoană vătămată până la sfârșitul vieții.
Apărătorul ales al intimatului inculpat arată că potrivit declarațiilor părților vătămate, inculpatul Aroșoae D. s-a dat la o parte, fără a le produce o leziune, fără a le rupe un obiect de vestimentație. De asemenea, arată că persoanele vătămate nu au țipat, nu au ieșit din casă, deși erau într-o comunitate foarte restrânsă.
Totodată, arată că au existat bunuri sustrase din casa inculpatului, bunuri ce au fost restituite în parte atât de coinculpată, cât și de una dintre părțile civile.
Raportat la principiul de nevinovăție, apărător ales al intimatului inculpat arată că în cuprinsul plângerii făcute de părintele persoanei vătămate P. R.-I., respectiv tatăl acesteia, se menționează că coinculpata F. M. i-a dat patru numere de telefon ale unor bărbați din Hoghiz și persoana vătămată i-ar fi sunat pe doi dintre aceștia. Apărător ales al intimatului inculpat Aroșoae D. arată că nu înțelege motivul pentru care au fost sunați cei doi bărbați.
Totodată, apărătorul ales al intimatului inculpat Aroșoae D. face referire la interceptările din dosar, exemplificând procesul-verbal din 18.05.2015 prin care s-a arătat că inculpata F. M. discută cu numitul B. V., și discuțiile din 26.04.2015 purtate între aceasta și un domn, cu referire, în opinia acestuia, la partea civilă P. R. I..
Arată că toate acestea aruncă o umbră de îndoială evidentă, în condițiile în care la dosar există doar plângerile părților vătămate.
De asemenea, arată că doi martori O. C. și Badachi M. au arătat că din martie 2014, de două – trei ori pe săptămână, tot vedeau fete care frecventau apartamentul intimatului inculpat.
Apărător ales al intimatului inculpat Aroșoae D. arată că nu înțelege de ce persoanele vătămate au arătat doar la acest moment că sunt victime ale unei tentative de viol și nu au făcut-o din martie 2014, dată, conform declarațiilor martorilor, de când acestea frecventau apartamentul inculpatului Aroșoae D..
Un alt aspect pe care acesta dorește a-l sublinia este acela prin care coinculpata F. M. nu l-a dezvoltat în momentul când a fost audiată de procurorul de caz DIICOT la data de 30 iunie 2015, menționând faptul că, mama părților vătămate N. chema bărbați când soțul acesteia nu era acasă. Mai mult de atât, părțile vătămate N. mergeau prin Stupini și B., chemând-o și pe aceasta de nenumărate ori.
Cu toată compasiunea pentru o posibilă traumă la care a fost supusă o persoană civilă, apărătorul ales al inculpatului arată că in dubio pro reo și prezumția de nevinovăție îl fac să aibă convingerea că lucrurile nu stau așa cum se susțin de reprezentanții parchetului DIICOT. Arată că, din păcate, coinculpata F. M. nu a dorit să dea mai multe detalii, dar limbajul corporal, pentru acesta, a fost deosebit de sugestiv la acel moment.
Totodată, menționează că nu a mai întâlnit cazuri în care să existe 5 tentative de viol fără ca să nu fie măcar vreuna finalizată. Coroborând cu cele arătate de cei doi vecini consideră că nu este vorba despre o tentativă de viol.
De asemenea, solicită a se observa că intimatul inculpat Aroșoae D. este o persoană în vârstă, fără antecedente penale aspect pe care dorește să-l valorifice în favoarea acestuia, are probleme de sănătate, este căsătorit și are trei copii, iar familia acestuia îl susține în totalitate. Totodată, arată că, dacă până la acest moment nu a prezentat un pericol pentru societate nu o va face nici de acum înainte.
De asemenea, arată că există și alte dosare cu spețe similare în care inculpații au fost judecați în stare de libertate.
Totodată, apărător ales al intimatului inculpat Aroșoae D. menționează că de la început a solicitat revocarea acestei măsuri, argumente primite de altfel de către instanța de fond.
În completarea celor arătate, apărător ales al intimatului inculpat Aroșoae D. invocă practica judiciară a Curții de Apel București, secția I penală, care prin decizia nr. 650/R/09.04.2003 face referire într-un mod foarte direct și concret la pericolul social care se invocă în luarea măsurii preventive. Curtea de Apel București a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie constatat în concret și dovedit prin probe, neputând fi prezumată ponderea, gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Referitor la Curtea Europeană, apărător ales al intimatului inculpat Aroșoae D. arată că se menționează de către aceasta că o persoană acuzată de o infracțiune trebuie să fie întotdeauna eliberată într-un proces pendinte, exceptând cazul în care statul poate arăta că există motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția continuă. Justificarea pentru orice perioadă a detenției, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități. – cauza S. c. Moldovei din 04.10.2005.
De asemenea, invocând cauza Mansur împotriva c. Turcia din 08.06.1995, precum și cauza Kalashnikov c. Rusiei din aceeași perioadă, apărător ales al intimatului inculpat arată că s-a menționat că prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite în art. 5 punct 3 din Convenție. Învederează că, încă din anul 1995 s-a arătat că este absolut necesar ca statul să demonstreze în mod convingător prin motive relevante și suficiente, că lăsarea în libertate prezintă un pericol.
În cauza Suominen c.Finlandei din 01.07.2003, Curtea a constatat că în cazul prelungirii detenției de mai multe ori, prin folosirea acestei formule și fără a oferi detalii cu privire la motivele deciziilor sale, prin nefurnizarea unei decizii argumentate care să poată duce la existența unei cercetări atente și publice administrării actului de justiție, sunt suficiente pentru a permite să conchidă că, dată fiind lipsa argumentelor concrete din hotărârea tribunalelor de drept intern, prelungirea repetată a detenției încalcă de asemenea art. 5 punctul 3 din Convenția Europeană.
Acest motiv, în opinia acestuia, trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice.
Făcând referire la cauza Letellier c. Franței din 26.06.1991, s-a arătat că în plus privarea de libertate, ar trebui să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea,
De asemenea, apărător ales al intimatului inculpat arată că nu se poate solicita privarea de libertate a unei persoane, fără un probatoriu concret. Precizează că riscul punerii în libertate a intimatului inculpat Aroșoae D. pentru societate este minimă.
Arată că legea procesual penală impune pentru luarea măsurii arestării preventive sau menținerea acesteia ca pericolul pentru ordinea publică ce justifică arestarea să fie concretă și acesta să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauzei.
Învederează că sunt foarte multe motive de îndoială asupra credibilității părților civile, arătând totodată că la acest moment nu sunt nici probe și nici indicii temeinice pentru a menține această măsură.
Solicită a se avea în vedere toate aceste aspecte, a se ține cont de toate motivele pe care le-a expus în încheierea camerei de consiliu din data de 09 iulie 2015, precum și la termenele ulterioare, a se avea în vedere că această suspiciune rezonabilă la acest moment nu poate fi avută în vedere pentru a menține aproape automat o astfel de măsură cu caracter excepțional.
Consideră că s-au parcurs și finalizat perioade procesuale importante și este evident că intimatul inculpat nu poate să influențeze niciun martor, întrucât niciun martor nu-l vizează personal. Arată că toți martorii fundamentează acuzările care se îndreaptă împotriva intimatei inculpate F. M.. De asemenea, precizează că este absurd a se crede că intimatul inculpat Aroșoae D. poate influența vreun martor în condițiile în care niciun martor nu-l vizează prin declarația dată. Este un nonsens, există împotriva intimatului inculpat doar declarațiile date de părțile civile.
Menționează că, dacă s-ar fi vrut să se ia legătura cu părțile civile, legea permitea medierea, iar dacă s-ar fi vrut să se influențeze într-un fel actul de justiție se putea face acest lucru.
De asemenea, apărătorul ales al intimatului inculpat precizează că a permis actului de justiție să fie guvernat de principiul contradictorialității și principiul aflării adevărului în cauză, urmând ca instanță să aibă în vedere argumentele arătate de acesta pentru intimatul inculpat Aroșoae D..
Pentru intimata inculpată F. M., avocat B. M. solicită respingerea contestației formulate de P. de pe lângă ICCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 07 septembrie 2015. Arată că Tribunalul de Minori și Familie B. în mod corect a stabilit măsura arestării preventive, având în vedere întreg probatoriu administrat în cauză și constatând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate.
De asemenea, apreciază că factorul timp este cel care justifică revocarea măsurii arestării preventive, intimata inculpată F. M. recunoscând faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, deci nu poate fi vorba că lăsată în libertate ar influența într-un fel martorii.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că intimata inculpată are un copil în vârstă de 4 ani, este bolnavă de la vârsta de 8 ani de epilepsie, a înțeles gravitatea faptei sale și nu are antecedente penale. Arată că luând legătura cu aceasta, intimata inculpată a arătat că regretă fapta săvârșită.
Totodată, apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. M. apreciază că, la acest moment, nu se mai impune menținerea arestării preventive, motiv pentru care argumentele aduse de instanța de fond în opinia acesteia, sunt suficiente și justificate pentru revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru toate aceste motive, apărător desemnat din oficiu pentru intimata inculpată F. M. solicită respingerea contestației formulate de P. de pe lângă ICCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial B..
Intimatul inculpat Aroșoae D. având ultimul cuvânt, arătă că nu dorește să declare nimic.
Intimată inculpată, F. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Constată că prin încheierea din ședința publică din data de 07.09.2015, Tribunalul pentru Minori și Familie B., a constatat legalitatea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații F. M. și Aroșoae D..
În baza art.208 al.2, 3 raportat la art. 207 al.5 Cod de procedură penală a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații F. M., deținută în PNT Târgșor în baza mandatului nr. 6/UP/16.06.2015 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și AROȘOAE D., deținut în PNT C. în baza mandatului nr.5/UP/16.06.2015 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați preventiv în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul specializat a reținut că la luarea măsurii arestării preventive, precum și în procedura de verificare ulterioară, drepturile procesuale ale inculpaților, precum și celelalte prevederi incidente în materie au fost respectate, neexistând motive de nelegalitate a măsurii.
În ceea ce privește temeinicia, la verificarea măsurii preventive se au în vedere în primul rând temeiurile de fapt, întrucât potrivit art. 202 alin. 1 teza I Cod de procedură penală măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și în măsura în care este întrunită această condiție, se analizează și temeiurile de drept, mai precis în cazul arestării preventive incidența situațiilor prevăzute de art.223 al.1 lit.a-d Cod de procedură penală sau existența stării de pericol la care face referire al.2 al aceluiași articol.
Fără a intra într-o analiză detaliată a stării de fapt, care nici nu este necesară având în vedere că în actualul stadiu al procesului nu ne interesează dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, ci doar dacă există probe sau indicii temeinice din care să reiasă suspiciuni rezonabile de comitere a unor fapte penale, s-a considerat că în momentul de față măsura arestării preventive nu se mai justifică.
Astfel, s-a reținut că persoanele vătămate N. L.-I. și P. R.-I., care au susținut că s-au aflat împreună în apartamentul în care inculpatul Aroșoae D. ar fi încercat, pe rând, să le violeze, au oferit versiuni destul de diferite ale derulării evenimentelor. Persoanele vătămate N. Alejandra-I., N. D.-E. și N. A.-M. au susținut la rândul lor că, în împrejurări diferite, inculpatul Aroșoae D. a încercat să le violeze, fiind duse în apartamentul acestuia, ca și primele, de către inculpata F. M.. Aceasta a declarat la urmărire penală că persoanele vătămate mergeau de bună voie să întrețină relații sexuale, inculpatul Aroșoae dându-le bani și țigări. În instanță inculpata F. a solicitat să fie judecată conform procedurii simplificate, dar a refuzat să dea declarație, condiții în care nu se pot face aprecieri asupra aspectelor pe care ar fi înțeles să le recunoască. În practica judiciară s-au întâlnit nu de puține ori cazuri în care inculpații au apelat la această procedură, dar numai în mod formal, pentru că fiind audiați pe starea de fapt a reieșit că în realitate versiunea lor era diferită de cea reținută prin actul de sesizare. Inculpatul Aroșoae a refuzat să fie audiat, prevalându-se de dreptul la tăcere atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanță. În fine, martora N. C. E., mama a trei dintre persoanele vătămate, a declarat că a aflat de la una din fiicele sale despre presupusele abuzuri sexuale comise de inculpatul Aroșoae, depoziția martorei constituind așadar o probă indirectă.
În privința infracțiunilor de trafic de minori pentru a fost trimisă în judecată inculpata F. M., analizând declarațiile martorilor B. V., S. B. Lorand, Muzsikas Tivadar și interceptările telefonice (f.228, 249, 263, 265, 271, 273, 353, 357, 366, 371, 372, 423, 425, 457) se poate presupune că inculpata ar fi fost în măsură să faciliteze unor bărbați întâlnirea cu fete în scopul întreținerii de relații sexuale, dar după ce discuta cu ele și le întreba dacă vor.
Evident că la acest moment obiectul analizei nu îl constituie vinovăția inculpaților, pentru că verificarea măsurilor preventive nu este echivalentă cu identificarea unor probe pe baza cărora să se pronunțe o soluție pe fond. Totuși, pentru ca presupunerea comiterii unei fapte penale de către inculpat să aibă caracter rezonabil, astfel încât să convingă chiar și un observator obiectiv, ea trebuie să se fundamenteze pe anumite indicii suficient de concludente. Din această perspectivă, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților au încetat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație DIICOT – Serviciul Teritorial B.. Reprezentanta Ministerului Public, în susținerea orală a contestației, a arătat că instanța de fond, la fiecare termen la care a analizat starea de arest preventiv, a dispus punerea în libertate a inculpaților. Împotriva soluțiilor pronunțate de către instanța de fond, P. de pe lângă ICCJ – DIICOT – Serviciul Teritorial B. a formulat contestații care au fost admise de către Curtea de Apel B..
S-a arătat că, din lecturarea încheierii pronunțate de Tribunalul de Minori și Familie, prin care s-a dispus revocarea măsurii de arest preventiv, verificându-se starea de arest preventiv, s-a constatat că aceasta este legală, astfel că, singurul motiv de revocare, în opinia acesteia, este netemeinicia măsurii arestului preventiv.
S-a învederat că se face vorbire despre împrejurarea că persoanele vătamate N. L.-I. și P. R.-I. au oferit versiuni diferite deschiderii în derulare a evenimentelor. Totodată, s-a apreciat faptul în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, că se poate presupune că intimata inculpată a fost în măsură să faciliteze bărbaților întâlnirea cu fete în scopul întreținerii de relații sexuale, după ce discuta cu acestea și le întreba dacă vor.
De asemenea, a arătat că o . argumente au fost aduse de judecătorul fondului, care în opinia acesteia, nu sunt suficiente pentru a se dispune revocarea stării de arest preventiv.
În ceea ce privește existența probelor, referindu-se strict pe măsura arestului preventiv din care rezultă suspiciunea rezonabilă că intimații inculpați au săvârșit infracțiunile care au fost reținute în sarcina lor, reprezentanta Ministerului public a arătat că aceasta a fost atacată odată cu încheierea prin care s-a dispus arestul preventiv la data de 16 iunie 2015 și a fost analizată de către instanța de control judiciar, care a apreciat că sunt suficiente probe din care rezultă această suspiciune rezonabilă, referindu-se în special la declarațiile persoanelor vătămate, care sunt foarte ample și se coroborează între ele în cele mai mici amănunte, înțelegând să combată punctul de vedere exprimat de instanța de fond în sensul că s-au oferit versiuni destul de diferite ale derulării evenimentelor până la declarațiile părților civile din faza de urmărire penală care au fost audiate de instanță.
Așadar, reprezentanta Ministerului public a arătat că se vorbește despre declarații ce au fost analizate pe rând de către instanța de control judiciar care a constatat că se coroborează între ele cu privire la aspectele esențiale care sunt reținute în sarcina intimaților inculpați.
De asemenea, a arătat că nu se poate face abstracție, când se analizează starea de arest preventiv, de infracțiunile reținute în sarcina intimaților inculpați, respectiv de 5 infracțiuni de trafic de minori reținute în sarcina intimatei inculpate F. M. și 5 infracțiuni de tentativă la viol reținute în sarcina intimatului inculpat Aroșoae D..
Totodată, a evidențiat gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina intimaților inculpaților, vârsta fragedă a minorelor cuprinsă între 13 – 16 ani, numărul persoanelor vătămate, numărul infracțiunilor și nu în ultimul rând modalitatea de acțiune a intimatei inculpate F. M., care le ducea în eroare pe acestea și le ademenea sub diferite pretexte, se deplasa împreună cu acestea la domiciliul intimatului inculpat Aroșoae, unde acesta încerca să profite de vulnerabilitatea și de starea materială precară a minorelor, pentru a-și satisface instinctele sexuale.
De asemenea, s-a arătat că se face vorbire de către judecătorul fondului, la termenul de judecată din 07 septembrie 2015, în opinia acesteia un argument important în economia acestui dosar, de împrejurarea că, intimata inculpată F. M. a recunoscut toate infracțiunile care i se rețin în sarcină, fără alte rezerve, nu a dorit să dea declarație, însă declarația de recunoaștere și de însușire a materialului probator și a faptelor reținute este importantă și în ceea ce privește vinovăția intimatului inculpat Aroșoae D. și are înrâurire și asupra situației acestuia, faptele acestuia fiind conjugate și conexe în prezentul dosar.
Împrejurarea că instanța de fond a respins această solicitare a inculpatei de judecare în varianta simplificată nu are efect asupra însușirii și recunoașterii intimatei inculpate F. M. cu privire la infracțiunile care i se rețin în sarcină.
Totodată, reprezentanta Ministerului public a arătat că se face vorbire de infracțiunile de trafic de minori și se menționează faptul că există indicii că intimata inculpată ar fi fost în măsură să le faciliteze unor bărbați întâlnirea cu fete, doar după ce discuta cu acestea și le întreba dacă vor. În opinia acesteia, nu avea valoare consimțământul unei minore cu vârsta cuprinsă între 13 și 16 ani care era ademenită sub diferite pretexte la domiciliul intimatului inculpat Aroșoae. Arată că înțelege să invoce dispozițiile art. 211 alin. 3 din Codul penal prin care se menționează faptul că acel consimțământ al persoanei vătămate, victimă a traficului, nu poate fi o cauză justificativă.
Nu în ultimul rând, când se analizează starea de arest preventiv, reprezentanta Ministerului public a arătat că trebuie avut în vedere și momentul la care s-a dispus acesta, respectiv prin încheierea din 16 iunie 2015, așadar și prin prisma acelui termen rezonabil, consideră că nu s-a ajuns la limita acestuia astfel încât să impună instanței să ia o altă măsură mai puțin restrictivă de drepturi și libertăți.
Pentru a nu exista un risc de influențare a persoanelor civile și pentru obținerea în condiții de siguranță și securitate a declarațiilor acestora, având în vedere și împrejurarea că aceștia sunt vecini cu părțile civile și pot lua legătura facil cu acestea și le pot influența, reprezentanta Ministerului public a considerat că și din acest punct de vedere se impune menținerea intimaților inculpați în starea de arest preventiv.
Analizând contestația formulată, Curtea reține că motivul avut în vedere de instanța de fond pentru a dispune revocarea măsurii preventive a celor doi inculpați este reprezentat de lipsa unor indicii temeinice care să creeze presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele penale imputate de acuzare.
În prezenta cauză, aceste elemente probatorii care creează presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit acuzațiile aduse se desprind din declarațiile victimelor minore N. L.-I., P. R.-I., N. Alejandra-I., N. D.-E. și N. A.-M., persoanele vătămate menționând cum au fost racolate de către inculpata F. M. care le-a adus pe acestea la locuința inculpatului Aroșoae D., iar acesta din urmă a încercat să întrețină raporturi sexuale cu fiecare dintre minore.
Curtea reține că, deși declarațiile persoanelor vătămate nu concordă în totalitate, aspectele comune relatate de acestea, respectiv conducerea în locuința inculpatului Aroșoae de către coinculpata F. și realizarea de acte de natură sexuală de către inculpat în prezența minorelor (dezbrăcarea inculpatului, atingerea minorelor, masturbarea inculpatului în prezența acestora) sunt convergente, dovedind că minorele au fost în apartamentul inculpatului unde s-au realizat acte de natură sexuală de către acesta în prezența minorelor.
Declarațiile persoanelor vătămate se coroborează, pentru crearea presupunerii rezonabile că inculpații au săvârșit aceste fapte, cu cele date de martora N. C. E., mama a două dintre persoanele vătămate, în faza de urmărire penală, de martora K. I., aceasta fiind o persoană majoră căreia inculpatul Aroșoae i-a făcut mai multe invitații în propria locuință sau pe câmp, promițându-i în schimb sume de bani și țigări, într-una din zile luând-o de gât și pipăind-o pe sâni pe martoră, de martorul O. C., ce a arătat că de multe ori le-a văzut pe inculpata F. și pe persoana vătămată R. I. intrând în locuința inculpatului Aroșoae și de martora Badalachi M. ce a arătat că le-a văzut de mai multe ori pe inculpata F. și pe fata lui B. intrând în locuința inculpatului Aroșoae.
Nu în ultimul rând, Curtea reține poziția procesuală adoptată de inculpata F. în fața instanței de fond la acest termen de judecată, aceasta recunoscând în totalitate starea de fapt reținută în rechizitoriu, solicitând judecata în procedură simplificată, această poziție coroborându-se cu mijloacele de probă indicate mai sus.
Curtea consideră deci că există, la acest moment procesual, suficiente mijloace de probă care creează presupunerea rezonabilă că inculpata F. le-a adus, sau facilitat . Aroșoae a cinci persoane vătămate minore, acest inculpat săvârșind acte de natură sexuală în prezența minorelor.
Curtea reține că există un dubiu, astfel cum a reținut și prima instanță și cum a subliniat și avocatul inculpatului Aroșoae, cu privire la inducerea în eroare a persoanelor vătămate de către inculpata F. și la săvârșirea de acte de natură sexuală de către inculpatul Areoșoae asupra minorelor prin forțarea acestora, nefiind exclus ca cele cinci fete să fi mers de bună voie în locuința inculpatului și tot de bună voie, în schimbul sumelor de bani și a țigărilor date de inculpat, să accepte săvârșirea de acte de natură sexuală de către inculpat în prezența lor, cu atât mai mult cu cât cunoșteau că inculpatul nu era capabil să întreține acte sexuale normale.
Acest dubiu este creat de faptul că unele persoane vătămate au mers și a doua oară la inculpat în locuință, după ce prima dată s-au săvârșit acte de natură sexuală și cunoșteau foarte clar de ce sunt chemate, precum și de comportamentul în general al unora dintre aceste minore, experimentate cu acte sexuale cu alte persoane și dornice să mai câștige sume de bani necesare traiului zilnic.
Curtea nu exclude nici varianta ca numai o parte dintre persoanele vătămate să fi fost într-adevăr induse în eroare de inculpata F. și forțate de coinculpatul Aroșoae să suporte aceste acte de natură sexuală, iar alte persoane vătămate să fi cunoscut de ce merg acolo, să fi mers de bună voie și să fi acceptat, în schimbul foloaselor materiale primite, săvârșirea de către inculpatul Aroșoae de acte de natură sexuală.
Aceste dubii, ce trebuie lămurite de instanța de fond în urma cercetării judecătorești, nu schimbă cu nimic condiția existenței unor mijloace de probă care să convingă un observator obiectiv că inculpații au săvârșit fapte penale sancționate de codul penal fie ca trafic de minori, fie ca proxenetism, pentru inculpata F., fie ca tentativă de viol, fie ca și corupție sexuală, pentru coinculpatul Aroșoae.
Prima condiție prevăzută de art. 202 Cod de procedură penală este deci îndeplinită în cauză.
Cu privire la celelalte condiții ce trebuie îndeplinite pentru menținerea unei arestări preventive, Curtea reține că procesul penal este la începutul cercetării judecătorești și, în condițiile în care ambii inculpați au refuzat să dea declarații, instanța de fond are o misiune dificilă pentru a lămuri cauza, îndeosebi cu privire la dubiul indicat mai sus.
Se impune audierea persoanelor vătămate și a martorilor astfel încât să nu poată fi influențate aceste declarații de nicio intervenție din partea inculpaților, astfel că scopul bunei desfășurări a procesului penal este unul actual. Pentru atingerea acestui scop, în condițiile în care inculpații locuiesc alături de persoanele vătămate și de martori, în același cartier restrâns, unde toți se cunosc, lăsarea lor în libertate la acest moment procesual generează un risc mare de influențare a acestor persoane, din moment ce supravegherea inculpaților de către organele de poliție în cadrul celorlalte măsuri preventive nu este una continuă, ci la anumite perioade de timp, putându-se crea situația ca inculpații să se întâlnească și să discute cu persoanele vătămate sau cu martorii fără ca organul de supraveghere să observe.
Din declarațiile persoanelor vătămate a rezultat că, după consumarea actelor de natură sexuală în apartamentul inculpatului, acesta le aborda ulterior pe stradă, prin cartier, le urmărea, sau le tăia calea, fiind deci deosebit de insistent în a le întâlni și discuta din nou cu ele, ceea ce creează presupunerea rezonabilă că ar încerca să facă la fel și dacă ar fi pus în libertate.
Curtea consideră că singura măsură preventivă aptă să asigure atingerea scopului bunei desfășurări a procesului penal, aflat la început, este măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
Această măsură este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor, indiferent de încadrarea juridică ce li se poate da în urma administrării probelor, la trei luni de la data luării acestei măsuri, nefiind depășit termenul rezonabil.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea reține în primul rând pluralitatea persoanelor vătămate, întinderea activității infracționale pe parcursul mai multor luni pentru ambii inculpați și vârsta fragedă a minorelor și, în al doilea rând, persoana inculpaților.
Astfel, inculpata F. avea o viață total dezordonată, la limita prostituției, intra în cunoștință cu bărbați de la care pretindea sume de bani sau alte avantaje în autobuz sau în stații de autobuz (există atât declarația unui șofer de autobuz cât și a unui martor agățat în stația de autobuz), avea un copil minor cu care se deplasa în bar sau la locuința inculpatul Aroșoae unde se petreceau acte de natură sexuală și în prezența copilului, nu avea surse de venit și nici educație, astfel că, dacă ar fi lăsată în libertate, ar putea să reia acest comportament, acesta fiind singurul pe care-l cunoaște și pe care l-a experimentat.
Cu privire la inculpatul Aroșoae, instanța consideră că, din mijloacele de probă administrate până în prezent, se creează presupunerea rezonabilă că acesta are ceva dereglări de natură sexuală (nu este deloc un lucru normal pentru un bărbat de vârsta inculpatului, cu soție și copii așezați la familiile lor, să invite constant în locuința sa, atunci când soția nu este acasă, fete minore cu care își satisfacă nevoile de natură sexuală), ce nu trec de azi pe mâine și care, cel mai probabil, rămân pentru mult timp în psihicul inculpatului, care va dori să-și satisfacă dorințele sexuale cu ajutorul unor fete minore pe care le invită la locuința sa atunci când soția sa este plecată la serviciu. Insistența acestuia în invitarea minorelor la locuință, ce rezultă din declarațiile fetelor, denotă o dorință sexuală puternică, ce cu greu poate fi cenzurată de acesta, existând pericolul ca, la lăsare în libertate, inculpatul să-și reia activitatea, atâta vreme cât nevoile sale sexuale nu s-au estompat, ba dimpotrivă, s-au accentuat în penitenciar, locul unde nu se află astfel de minore în camera de deținere.
Așadar, Curtea consideră că, și la acest moment procesual, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun privarea de libertate a inculpaților, motiv pentru care va admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 07.09.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe care o va desființa sub aspectul revocării măsurii arestării preventive luate față de inculpații F. M. și Aroșoae D..
Rejudecând în aceste limite, va menține măsura arestării preventive luate față de inculpații F. M. și Aroșoae D. și va menține restul dispozițiilor.
Va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, iar cheltuielile judiciare avansate în contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 07.09.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe care o desființează sub aspectul revocării măsurii arestării preventive luate față de inculpații F. M. și Aroșoae D..
Rejudecând în aceste limite,
În baza art.362 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.208 alin.2 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive luate față de inculpații F. M. și Aroșoae D..
Menține restul dispozițiilor.
În baza art.272 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. G. L. C. R.
Red.M.G.L/17.09.2015
Tehnoredact.C.R/22.09.2015/5 ex.
Jud.fond. C. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 106/2015.... | Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
