Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 431/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 431/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6588/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

- SECȚIA PENALĂ -

DECIZIA PENALĂ NR. 431/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 04 iunie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată A10:

PREȘEDINTE - R. C. D. - judecător

JUDECĂTOR - C. C. G.

Grefier - R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., partea civilă S. R. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și inculpatul G. L. împotriva sentinței penale nr. 319/S din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2015 și apoi pentru astăzi, 4 iunie 2015, când,

CURTEA,

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin sentința penală nr.319/S din 14 noiembrie 2014 a Tribunalului B. s-a dispus, în baza art. 9 alin. 1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală condamnarea inculpatului GLIȚA L. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a teza a doua, b, c Cod penal din 1969.

În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. b teza a doua Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului GLIȚA L. relativ la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

A constatat că fapta penală de la pct.1 al prezentei este concurentă cu infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art.9 alin. 1 litera c, aliniat 2 din Legea nr. 241/2205, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (298 acte materiale), pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 21/29.01.2014 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 229/. Curții de Apel B., la pedeapsa închisorii de 4 ani - cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera c Cod penal din 1969 constând în interdicția de a ocupa funcția de asociat sau administrator la vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 16 din Legea nr.187/2012 raportat la art. 865 din Codul penal 1968 a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 21/29.01.2014 a Tribunalului B. definitivă prin decizia penală nr. 229/. Curții de Apel B..

În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, art.35 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta la pct.1 și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și lit. c - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani.

Cu aplicarea art.71, art.64 lit.a teza a doua, lit.b, c Cod penal din 1969.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 998, 999 cod civil anterior, a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S. R. prin ANAF-DGFP B., și, în consecință, a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 68.667,14 lei reprezentând prejudiciul la bugetul consolidat al statului pentru fapta penală de la pct. 1, la care se vor adăuga penalități și majorări până la data plății efective, respingând restul pretențiilor părții civile.

A menținut măsura sechestrului asigurator dispusă față de inculpat prin ordonanța procurorului din 21.03.2013 până la concurența sumei de 68.667,14 lei.

A menținut măsura popririi asiguratorii asupra contului bancar aparținând inculpatului dispusă prin ordonanța procurorului din 21.03.2014 până la concurența sumei de 68.667,14 lei.

În baza art. 61 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, către Direcția Generală a Finanțelor Publice în a cărei rază își are domiciliul fiscal inculpatul.

În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut următoarele.

Prin rechizitoriul din 06.09.2013 întocmit în dosarul 2829/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata, în stare de liberate a inculpatului G. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.”b ” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, faptă ce constă în aceea că în calitate de administrator al ., în semestrul II 2009 (noiembrie decembrie 2009) a omis, în parte, să evidențieze în evidențele contabile și documentele legale obligatorii veniturile realizate în urma operațiunilor comerciale desfășurate cu . către care a livrat mărfuri în valoare de 99.184 lei cu TVA de 18.845 lei, . de la care a obținut venituri în sumă de 113.550 lei cu TVA aferentă de 21.575 lei, . către care livrat mărfuri în valoare de 21.832 lei cu TVA de 4.148 lei, rezultând o diferență de venituri neînregistrate în sumă de 61.473 lei cu TVA aferentă în sumă de 11.680 lei, urmărind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale,

- evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.”c” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, faptă ce constă în aceea că în calitate de administrator al . în semestrul I 2008 și semestrul II 2009 a înregistrat în evidențele contabile și în documentele legale cheltuieli în sumă de 140.957 lei, fără TVA (2008) și 168.681 lei (fără TVA) care nu aveau la bază operațiuni reale pretins a fi desfășurate cu . Bacău, ., ., SC MENA COMEXIM SRL, urmărind sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale reprezentate de plata TVA și impozit pe profit, în final cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În cursul urmăririi penale s-a administrat următorul probatoriu:

VOL. I

- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare(filele 34-35)

- sesizare Garda Financiară (filele 37-38)

- proces-verbal inspecție fiscală și anexa (filele 39-64)

- decizia de impunere F-BV- 585 din 02.12.2010 (filele 65-68)

- raport de inspecție fiscală nr. F-BV- 325 din 02.12.2012 și anexe (filele 69-108)

- proces-verbal de constatare Garda Financiară și anexe (filele109-117)

- istoric ORC pentru . (filele 119-134)

- înscrisuri stabilire sediu și acte constitutive societate (filele 137-160)

- adresă ITM B. situație angajați . (filele 162)

- corespondență BCR, situație conturi societate, extrase (filele 167-189)

- adresă ANAF constituire parte civilă și anexe (filele 190-196)

- declarații învinuiți (filele 224-231, 343-347)

- act adițional și contract de cesiune părți sociale . (filele 233-236)

- declarații martori U. T., F. C., S. A., Majlath Zalan, M. M., N. M. G., Glița M., D. F., F. I., I. V. (filele 253-288, 297-305, 311-314)

- C. contract prestări servicii (filele 289-291)

- Raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 05.02.2013 (filele 324-337)

- Situație intrări – ieșiri România pentru U. T. și B. A. (filele 347-354)

- Declarații fiscale și situații financiare (filele 359-410)

VOL. II

- Situații financiare și declarații depuse de partenerii . (.; .,SC HYLA CONSULTING SRL; (filele 411-435)

- Situații juridice societăți partenere . (SC C. D. SRL, . DA VINCI SRL, (filele 436-492)

- Înscrisuri privind relațiile comerciale desfășurate de . – facturi, chitanțe, fișe cont 401, contracte, (filele 496-703)

In fața instanței, întrebat fiind la termenul de judecată din data de 08.01.2014 (fila 25), inculpatul a arătat că nu dorește judecarea cauzei potrivit procedurii înscrisă în art. 3201 Cod procedură penală. astfel că instanța a audiat inculpatul, acesta consimțind să dea declarație - f.21, martorii din lucrări M. I. – fila 31, S. A. – fila 33, F. C. – fila 40, Majlat Zalan – fila 41 și martorul propus de inculpat, A. D. R. – fila 30.

Din analiza probatoriului cauzei, tribunalul a retinut în fapt următoarele:

La data de 20.04.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria B. sesizarea Gărzii Financiare prin care solicita efectuarea de cercetări față de reprezentanții ., U. T. și B. A., cetățeni moldoveni, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. S-a arătat că în data de 15.03.2010 comisarii Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul social al societății în vederea efectuării unui control fiscal, constatând că societatea nu funcționează la acea locație.(vol. I, filele 37-38 dosar urmărire penală)

Ulterior, la data de 02.12.2012, în urma controlului efectuat, ANAF – Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat P. de pe lângă Tribunalul B. solicitând efectuarea de cercetări față de reprezentanții . pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (vol. I, f.36 dosar urmărire penală).

La data de 24.03.2006 a fost înființată în mun. B. ., având ca asociați și administratori pe Glița L. și M. F.. Sediul social a fost stabilit în mun. B., ., nr.13, iar obiectul principal de activitate consta în intermedieri în comerțul cu produse diverse. (vol. I, filele 119-120) Potrivit cererii de mențiuni datată 10.01.2007, intră în societatea B. I., dobândind și calitatea de administrator, iar obiectul principal de activitate este construcții și clădiri de geniu.

Sediul social a fost stabilit la domiciliul lui M. I. F..

La data de 07.01.2010 intră în societate U. T. și Bors A., cetățeni moldoveni și ies din societate ceilalți asociați.

Cu privire la modul de preluare a părților sociale ale . a fost audiat prin comisie rogatorie internațională martorul U. T., care a declarat că pentru suma de 400 euro s-a deplasat la B. împreună cu Bors A. unde au semnat actele prin care au devenit administratorii unei societăți comerciale. Persoanele care s-au ocupat de această tranzacție le-au comunicat că nu vor fi consecințe negative pentru vreunul dintre ei. Martorul a mai precizat că nu a preluat vreun document al societății, nu a depus vreo declarație fiscală și nu a desfășurat relații comerciale în numele acesteia. (vol.I, filele 253-254 dosar urmărire penală)

Cu ocazia controlului fiscal desfășurat la . s-a stabilit că Glița L. și M. I. F. au desfășurat relații comerciale cu mai multe societăți, fără ca veniturile realizate să fie înregistrate în evidențele contabile și în documentele legale, iar pe de altă parte, au înregistrat cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale.

Perioada supusă verificării fiscale a fost inițial 01.10._10, rezultatul fiind consemnat în procesul verbal nr._ din 02.12.2010 (vol. I, filele 39-64 dosar urmărire penală) iar ulterior s-a extins controlul și anul fiscal 2008, rezultatul acestuia s-a consemnat în raportul de inspecție fiscală nr. 325 din 02.12.2010. (vol.I, filele 69-85 dosar urmărire penală)

1. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită modalitatea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal instanța a reținut următoarele:

. a depus declarațiile fiscale obligatorii până la sfârșitul anului 2009, perioadă în care administrarea acesteia a fost realizată de Glița L. și M. F..

Potrivit declarației informative privitoare la livrările și achizițiile de bunuri pe teritoriul național (declarație 394) în semestrul II 2009 . a declarat livrări de bunuri către ., . B., ., . (vol.I, fila 362) Sumele reprezentând TVA raportate în această declarație corespund cu cele menționate în decontul de TVA (declarația 300) depusă pentru lunile octombrie-decembrie 2009).

Comparând raportările efectuate cu cele efectuate de societățile partenere susmenționate, a rezultat că în semestrul II 2009 reprezentanții societății au omis să înregistreze, în parte, în evidențele contabile și documentele legale operațiunile comerciale sau veniturile realizate din relațiile comerciale desfășurate cu ., SC TOLEF COMPANY SRL, ..

Glița L. și M. F. au precizat că nu mai dețin vreun document contabil și nici jurnalele de vânzări și cumpărări, fiind predate noilor administratori, astfel că nu s-a putut stabili care facturi nu au fost înregistrate, în tot sau în parte, având în vedere că în declarațiile fiscale sumele sunt menționate global.

Potrivit declarațiilor fiscale depuse, . a declarat livrări către . B. în valoare de 73.935 lei cu TVA aferentă 14.048 lei, deși partenerul a raportat livrări de 96.284 lei cu TVA de 18.294 lei.

Din verificările efectuate de către organele de poliție a rezultat că . a livrat mărfuri în sumă totală de 118.029 lei, către ., emițând 20 de facturi fiscale, respectiv factura 2/02.11.2009 in val. de 5.357,86 lei; factura 4/04.11.2009 in valoare de 4.876,52 lei; factura 8/ 07.11.2009 in valoare de 4.903,82 lei; factura nr. 12/10.11.2009 in valoare de 4.896,18 lei; factura nr. 14/ 12.11.2009 in valoare de 4.882,40 lei; factura nr. 16/14.11.2009 in valoare de 5.099,10 lei ; factura nr. 18 / 17.11.2009 in valoare de 10.104,10 lei; factura nr. 19/ 20.11.2009 in valoare de 5.009,85 lei; factura nr. 22/23.11.2009 in valoare de 7.510, 92 lei; factura nr. 25/ 24.11.2009 in valoare de 4.996,22 lei; factura nr.26/26.11.2009 in valoare de 9.996 lei; factura nr. 28/27.11.2009 in valoare de 10.382,75 lei; factura nr. 33 / 02.12.2009 in valoare de 5.357,86 lei ; factura nr. 36/ 03.12.2009 in valoare de 5.009,85 lei ; factura nr. 41/ 05.12.2009 in valoare de 4.876,52 lei; factura 43/ 07.12.2009 in valoare de 4.896,18 lei; factura nr. 46/ 08.12.2009 in valoare de 4.998,79 lei ; factura nr. 48/ 10.12.2009 in valoare de 4.903,82 lei; factura nr. 50/ 11.12.2009 in valoare de 4.998 lei si factura nr. 51/ 14.12.2009 in valoare de 4.972,15 lei.

La dosarul de urmărire penală s-au atașat facturile susmenționate (vol. II, filele 598-617), precum și contractul încheiat între cele două societăți. Parcurgând conținutul acestuia se constată că . a fost reprezentată de inculpatul G. L.. (vol.II, filele 594-597)

Același aspect este confirmat și de martorul Majlath Zalan, administrator al . în declarațiile date în fața organelor judiciare.

Coroborând datele obținute, rezultă că . nu a înregistrat și declarat livrări în sumă de 25.249 lei cu TVA aferentă de 4.797 lei.

În același semestru II 2009, . a înregistrat și raportat livrări către . în valoare de 86.160 lei cu TVA eferentă în valoare de 15.990 lei. Comparând înregistrările efectuate de . cu cele ale partenerului a rezultat că reprezentanții societății au omis ă înregistreze în documentele contabile și documentele legale operațiuni comerciale în urma cărora au obținut venituri în sumă de 29.390 lei cu TVA de 5.585 lei.

Organele de cercetare penală au ridicat de la . documentele emise de societate în derularea relațiilor comerciale, stabilindu-se că în perioada noiembrie-decembrie 2009 s-a emis un număr total de 27 de facturi și 35 chitanțe potrivit livrărilor efectuate în sumă de 135.125 lei, astfel: 1/02.11.2009 in valoare de 4.998 lei; nr.5/04.11.2009 in valoare de 4.998 lei; nr.6/07.11.2009 în valoare de 33.320 lei; nr.11/10.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr.15/12.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr.17/ 17.11.2009 în valoare de 12,566,40 lei; nr.20/ 20.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr.23/ 23.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr. 24/ 24.11.2009 în valoare de 4.998 lei;nr. 27/26.11.2009 în valoare de 4.998 lei și nr.30/ 30.11.2009 în valoare de 4.284 lei (facturile aferente lunii noiembrie 2009), chitanțele aferente facturilor lunii noiembrie 2009, respectiv nr._/ 02.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/ 04.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/ 07.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 09.11.2009 în valoare de 5.ooo lei; nr._/ 10.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/ 11.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 12.11.2009 în valoare de 4.998 lei în valoare de 4.998 lei; nr._/ 13.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 14.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 16.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 17.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 18.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/ 19.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/20.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/21.11.2009 în valoare de 5.000 lei; nr._/23.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/ 24.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/26.11.2009 în valoare de 4.998 lei și nr._/ 30.11.2009 în valoare de 5.000 lei., și facturile nr. 34/02.12.2009 în valoare de 4.998 lei; 37/03.12.2009 în valoare de 4.998 lei; nr.39/ 04.12.2009 în valoare de 4.998 lei; nr. 40/ 05.12.2009 în valoare de 4.998 lei; nr. 42/ 07.12.2009 în valoare de 4.998 lei; nr. 45/ 08.12.2009 în valoare de 4.992,76 lei; nr. 47/10.12.2009 în valoare de 4.996,81 lei; nr.49/11.12.2009 în valoare de 4.992,76 lei și nr. 52/4.12.2009 în valoare de 4.998 lei (aferente lunii decembrie) și chitanțele aferente facturilor lunii decembrie 2009, respectiv nr. 1/02.12.2009, nr.2/ 3.12.2009, nr.3/04.12.2009, nr.4/ 05.12.2009, nr.5/ 07.12.2009, toate în valoare de 4.998 lei fiecare, nr. 6/08.12.2009 în valoare de 4.992,76 lei; nr.7/10.12.2009 în valoare de 4.996,81 lei și nr. 8/11.12.2009 în valoare de 4.992,76 lei. (vol.II, filele 503-537)

Reprezentantul ., martorul F. C., a precizat organelor judiciare că inculpatul Glița L. este cel care a reprezentat . pe parcursul desfășurării relațiilor comerciale în anul 2009, tot acesta fiind cel care a solicitat ca plata să se facă numerar.

În ceea ce privește relația comercială cu . B., se constată că între cele două societăți s-a încheiat contractul nr.6 din 01.04.2009 și contractul nr.7 din 01.04.2009 în baza cărora . a livrat mărfuri și a prestat servicii transport.

Potrivit declarațiilor martorului S. A., administrator ., . a fost reprezentată de inculpatul Glița L. pe care-l cunoștea de mai mult timp, tot acesta fiind cel care a încasat sumele de bani corespunzătoare și a emis 6 facturi și 3 chitanțe în urma livrărilor in cuantum de 21.832 lei, pentru perioada noiembrie-decembrie 2009, respectiv: facturile nr.9/ 10.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr.21/ 21.11.2009 în valoare de 4.998 lei; nr.31/ 30.11.2009 în valoare de 4.998 lei ; nr. 38/ 03.12.2009 în valoare de 4.993,42 lei; nr. 44/07.12.2009 în valoare de 2.853,38 lei și nr.53/ 14.12.2009 în valoare de 3.138,72 lei și chitanțele aferente facturilor din anul 2009, respectiv numere o3734929/ 02.12.2009 în valoare de 4.998 lei; nr._/ 03.12.2009 în valoare de 4.998 lei și nr._/ 04.12.2009 în valoare de 4.998 lei.

Martorul a mai declarat că și în anul 2010 a derulat relații comerciale cu ., fiind contactat de un reprezentant al acesteia pe nume „G.” care i-a transmis că a preluat părțile sociale de la Glița L.. Martorul a mai precizat că numitul „G.” a fost cel care i-a adus documentele justificative semnate și ștampilate și a încasat sumele de bani corespunzătoare facturilor. Numitul „G.” se prezenta întotdeauna neînsoțit, îl cunoștea pe Glița L. și nu avea accent moldovenesc.

Coroborând datele susmenționate se constată că . a omis să înregistreze venituri de 6.834 lei cu TVA de 1.298 lei din relația comercială cu . (acesta a declarat livrări în sumă de 14.998 lei, deși în realitate au fost de 21.832 lei).

Echipa de inspecție fiscală a stabilit că . a omis să înregistreze în evidențele contabile venituri în sumă de 61.473 lei și TVA în sumă de 11.680 lei, încălcând prevederile art. 1341 alin.1 Cod fiscal, sustrăgându-se în acest mod de la plata Tva și diminuând profitul impozabil.

Față de M. I.-F. prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/ 2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dispunându-se aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amnezii în cuantum de 800 lei. În adoptarea acestei soluții procurorul de caz a avut în vedere că, deși din materialul probator a rezultat că acesta a fost implicat în administrarea societății, cunoscând activitatea acesteia, contribuția sa la faptele cercetate în prezenta cauză a fost minimă, activitatea infracțională fiind desfășurată în cea mai mare parte de învinuitul Glița L. care a contractat cu beneficiarii .

Relativ la această învinuire, inculpatul a susținut că a desfășurat relațiile comerciale indicate în rechizitoriu cu toate cele trei societăți comerciale, toate facturile emise către aceste societăți au fost înregistrate în contabilitate, când a cedat părțile sociale, respectiv la data de 15.12.2009 a cedat toată arhiva firmei noilor asociați, ocazie cu care a predat și toate ștampilele societății. Nu a depus la organele fiscale documentele fiscale obligatorii, întrucât nu mai avea calitate să semneze acte, declarația 394 pe semestrul II 2009 nu este depusă de el. După momentul 15.12.2009 nu a mai încheiat nici un act în numele societății, dar conturile societății nu au fost închise societatea fiind reprezentată de el.

Același punct de vedere a fost prezentat în fața organelor judiciare și de martorul M. I.-F..

Organele fiscale au găsit nereguli în perioada în care inculpatul și martorul M. au figurat ca administratori.

Apărarea inculpatului că la data de 25.01.2010 (data depunerii declarațiilor și situațiilor) nu mai avea vreo calitate în societate nu a fost însușită de către tribunal, având în vedere că inculpatul nu neagă relațiile comerciale desfășurate cu cele trei societăți comerciale, evident relații comerciale din perioada în care era administrator al ., obligația evidențierii acestor relații în contabilitatea firmei neputând să revină decât acestuia și nu noilor asociați. Această infracțiune de evaziune fiscală s-a consumat la momentul neîndeplinirii obligațiilor de înregistrare în evidențele fiscale.

Pe de altă parte, atât deconturile de TVA cât și declarația informativă privitoare la livrările și achizițiile pe teritoriul național a fost depusă conform mențiunilor din dosar la data de 25.01.2010. Sumele de pe deconturile de TVA privitoare la achiziții în perioada octombrie – decembrie 2009 corespund cu cele menționate în decontul de TVA (declarația 300) depusă pentru lunile octombrie-decembrie 2009), declarațiile 300 pentru lunile octombrie,noiembrie 2009 fiind depuse la organul fiscal până la finele anului 2009 - filele 363-366 vol.I dosar urmărire penală

Faptul că inculpatul G. L. ca expert contabil s-a ocupat de cesiune și a întocmit un proces-verbal detaliat, nu duce la concluzia că acele documente au fost chiar predate.

O altă societate pe care o administrează în fapt, s-a ocupat de evidențele contabile ale . și este improbabil ca evidențele primare întocmite în format electronic să nu mai fie deținute.

Martorul U. T. a precizat organelor judiciare că personal nu a depus nici o declarație fiscală la DGFP B. și nici nu cunoaște persoana care a depus declarația fiscală.

Așa fiind, în raport de materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului G. L. care, în calitate de administrator al ., în semestrul II 2009 (noiembrie decembrie 2009) a omis, în parte, să evidențieze în evidențele contabile și documentele legale obligatorii veniturile realizate în urma operațiunilor comerciale desfășurate cu . către care a livrat mărfuri în valoare de 99.184 lei cu TVA de 18.845 lei, . de la care a obținut venituri în sumă de 113.550 lei cu TVA aferentă de 21.575 lei, . către care livrat mărfuri în valoare de 21.832 lei cu TVA de 4.148 lei, rezultând o diferență de venituri neînregistrate în sumă de 61.473 lei cu TVA aferentă în sumă de 11.680 lei, urmărind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, text de lege în baza căruia instanța va realiza tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut vinovăția sub forma intenției, inculpatul fiind cel care a desfășurat respectivele relații comerciale, solicitând plata în numerar, tot el fiind cel care s-a ocupat de întocmirea evidențelor contabile și depunerea situațiilor financiare și declarațiilor fiscale.

Activitatea ilicită s-a desfășurat în mod continuat, deși actele materiale nu pot fi individualizate, (nu se poate stabili în lipsa contabilității primare căror facturi aparțin sumele), având în vedere că implică activitatea comercială cu 3 societăți, veniturile au fost încasate prin mai multe documente justificative, iar deconturile de TVA s-au depus lunar.

Cât privește forma continuată a faptei penale instanța a apreciat că prezintă caracter mai favorabil dispozițiile art. 41 alin.2 din Codul penal anterior, cu tratamentul sancționator de la art.42 Cod penal anterior, și nu dispozițiile art. 35 al. 1 Cod penal cu tratamentul sancționator de la art. 36 Cod penal, din această perspectivă făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, instanța reținând că dispozițiile din noua lege penală sunt mai aspre sub aspectul cuantumului sancționator, întrucât maximul pedepsei pentru infracțiunea săvârșită poate fi majorat cu o treime.

2. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită modalitatea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal cercetările efectuate au relevat următoarele:

Potrivit procesului verbal nr._ din 02.12.2010 și raportului de inspecție fiscală nr. 325 din 02.12.2010 în semestrul I 2008 și semestrul II 2009 . a înregistrat și declarat achiziții de la societăți comerciale.

În semestrul I 2008 . B. a înregistrat în documentele legale depuse la organele fiscale, achiziții de la . Bacău în valoare totala de 140.957 lei, deși societatea furnizoare nu a raportat livrări. Din verificări a rezultat că prin sentința civila nr. 152/10.04.2006 s-a dispus dizolvarea . pentru nedepunerea situațiilor financiare conform legii, iar apoi, prin sentința 420/ 31.03.2010 a Tribunalului Bacău s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului acestei firme, fiind desemnat ca lichidator judiciar . Bacău. Din corespondența purtată cu lichidatorul desemnat pentru . a rezultat că acesta nu a intrat in posesia documentelor contabile ale debitoarei.

Din istoricul ORC privitor la această societate a rezultat că din data de 21.09.2004 administrator al acestei societăți a devenit N. M. (vol.II, fila 474 dosar urmărire penală) Numiții N. M. și Soisun V., asociați în . au fost audiați de lucrătorii din cadrul Secției 5 Poliție București precizând că au preluat doar formal ., nu au desfășurat vreo activitate în numele acesteia și nu dețin vreun document contabil. (vol.II, filele 491-492 dosar urmărire penală)

În semestrul II 2009, lunile noiembrie-decembrie, . a înregistrat în documentele legale obligatorii depuse la organele fiscale, achiziții de la societăți comerciale, care nu raportaseră la rândul lor livrările de bunuri.

Astfel, de la . S., jud. B. s-au înregistrat achiziții în valoare de 71.857 lei, cu TVA aferenta de 13.653 lei. În ceea ce privește situația acestui furnizor s-a stabilit că societatea este înregistrată ca având activitatea suspendată temporar pe o perioada de 3 ani, începând cu data de 05.08.2009, conform încheierii de ședința nr._/13.08.2009 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B.. De asemenea, reprezentanții aceluiași furnizor au fost cercetați în dosarul penal 508/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., stabilindu-se că nu au desfășurat relații comerciale care să dea naștere la obligații fiscale. La rândul său reprezentantul . a formulat o plângere penală, înregistrată la P. de pe Tribunalul B. sub numărul 480/P/2011 prin care solicita identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care s-au folosit de datele societății pe care o administrează în vederea înregistrării de cheltuieli fictive.

De la furnizorul . T., jud. G. . a înregistrat și raportat în documentele legale achiziții în valoare de 29.049 lei, cu TVA aferenta de 5.519 lei.

. T., jud. G. nu a depus la organul fiscal declarația informativa „394” aferenta semestrului I 2009, iar prin sentința nr. 580/17.05.2010 Tribunalul Galati a dispus închiderea procedurii falimentului acestei firme si radierea sa din Registrul Comerțului. Cu privire la ultimul administrator al . T. - H. V., din . acesta nu a fost identificat de către organele de politie din cadrul BIF T.. Potrivit sentinței susmenționate la data de 12.11.2008 debitoarea . este cea care a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind în imposibilitatea de a achita creanțe fiscale stabilite prin raportul de inspecție fiscală din 29.07.2008.

S-a reținut, atât în RIF, cât și de către procuror prin rechizitoriu, că toate operațiunile generatoare de cheltuieli sunt realizate cu societăți de tip fantomă, aflate în procedura reorganizării sau chiar radiate, sau cu societăți care și-au suspendat activitatea.

În rechizitoriu se arată că aceeași modalitate de lucru a fost abordată de reprezentanții . și în administrarea unei alte societăți, ., „furnizorii” aleși fiind parțial aceeași. Pentru faptele de evaziune fiscală săvârșite în administrarea acestei societăți aceștia au fost cercetați în dosarul penal nr.260/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., întocmindu-se rechizitoriul din data de 05.04.2012. De asemenea, după desfășurarea acestor afaceri, au cesionat părțile sociale în ambele cazuri către cetățeni moldoveni.

În concluzie s-a reținut în rechizitoriu că prin înregistrarea acestor cheltuieli apreciate că nu aveau la bază operațiuni reale, . administrată de G. L. și M. I.-F. și-a exercitat în mod nelegal dreptul de deducere, sustrăgându-se în acest fel de la plata TVA-ul datorat statului și și-a diminuat profitul impozabil cu sumele corespunzătoare acestor cheltuieli.

Relativ la această învinuire, inculpatul G. L. a susținut că aceste relații comerciale au fost derulate cu buna credință, el având convingerea că toate aceste relații comerciale au fost reale, nu a cunoscut despre starea de insolvență sau de faliment a acestor societăți, a fost contactat telefonic de fiecare dată de persoane care susțineau că sunt reprezentanță ai firmelor, marfa a fost livrată de fiecare dată, cei care livrau marfa aveau facturier, chitanțier, ștampila societății.

Martorul M. I. F. confirmă cele susținute de inculpat indicând că relațiile comerciale desfășurate cu aceste societăți au fost reale și nu fictive.

S-a constatat totodată că în RIF nu s-au identificat care ar fi facturile care reflectă operațiuni comerciale fictive.

În acest context probatoriu și față de cele declarate de inculpat cu privire la această învinuire, instanța a considerat că nu are suficiente elemente pentru a concluziona că inculpatul G. L. a cunoscut că firmele cu care a tranzacționat sunt firme fantomă, neputând stabili această intenție doar în raport de comportamentul fiscal al firmelor considerate de organul fiscal firme fantomă, ca atare nu se probează intenția ca formă de vinovăție cerută de lege pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului.

Pentru aceste considerente, relativ la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. C din legea evaziunii fiscale, în baza art. 396 al. 5 Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. b teza a doua Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului Glița L..

Așa fiind, instanța a făcut aplicațiunea prevederilor art.72 Cod penal din 1969 privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei în acord cu cerințele art. 52 Cod penal din 1969.

Astfel, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii raportat la mobilul comiterii faptei penale – obținerea de venituri prin eludarea legii, dar și la valoarea prejudiciului adus statului.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că inculpatul este o persoană în vârstă de 37 de ani, s-a prezentat în fața organelor judiciare, până la data faptei penale nu a avut antecedente penale, nu și-a asumat răspunderea față de cele întâmplate considerând că nu datorează nimic statului.

Având în vedere circumstanțele reale ale faptei dar și profilul socio-moral al inculpatului, instanța a apreciat că răspunde cerințelor art. 52 Cod penal din 1969 și este îndestulătoare pentru reeducarea acestui inculpat pedeapsa închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a teza a doua, lit. b, c Cod penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

Întrucât această faptă penală a fost comisă de inculpat până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr.21/2014 a Tribunalului B., definitivă la data de 7 mai 2014 prin decizia penală nr. 229/. a Curții de Apel B., prin care inculpatul a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța a făcut aplicațiunea art. 16 din Legea nr.187/2012, a art. 865 și implicit a art. 85 al. 1 Cod penal din 1969, dispunând anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală arătată, respectiva faptă penală fiind concurentă cu fapta penală analizată la pct. 1.

D. urmare, în baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, art.35 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta pentru fapta penală de la pct.1 și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și lit. c - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani .

Cu aplicarea art.71, art.64 lit.a teza a doua, lit.b, c Cod penal din 1969.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind stabilită vinovăția inculpatului în comiterea acestei fapte penale a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 998 Cod civil anterior privind răspunderea civilă delictuală a inculpatului, astfel că, în baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil anterior a admis, relativ la această învinuire, acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S. R. prin ANAF-DGFP B. și în consecință a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 68.667,14 lei reprezentând prejudiciul la bugetul consolidat al statului pentru fapta penală de la pct. 1, la care se vor adăuga penalități și majorări până la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termenul legal, inculpatul G. L., P. de pe lângă Tribunalul B. și partea civilă S. R. prin ANAF – DGFP B..

În calea de atac promovată, Ministerul Public a criticat hotărârea sub aspectul nelegalei soluții de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Astfel, procurorul a apreciat că în cauză probele administrate au relevat comiterea de către G. L. și a infracțiunii de evaziune fiscală menționată, în condițiile în care activitatea inculpatului a relevat încălcarea dispozițiilor egale privind încheierea relațiilor comerciale cu societăți comerciale care nu mai funcționau în mod legal, fiind înregistrate în actele contabile operațiuni fiscale fictive. În aceste condiții, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Partea civilă, S. R. prin ANAF – DGFP B., a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de solicitarea sa din constituirea de parte civilă realizată în cursul urmăririi penale la data de 21 februarie 2011 (fila 190, vol.I urmărire penală).

Inculpatul G. L., în calea de atac a apelului a solicitat achitarea pentru comiterea infracțiunii pentru care prima instanță a dispus condamnarea. În memoriul de apel de la fila 27 dosar Curte, precum și din concluziile scrise (fila 72 dosar Curte) acesta a considerat nelegală și netemeinică hotărârea dispusă de către prima instanță, în condițiile în care a apreciat că soluția se bazează pe prezumții și împrejurări care nu conduc la concluzia stabilită de către Tribunalul B..

Astfel, inculpatul a apreciat, în esență, ca fiind rezultatul aplicării unei prezumții raționamentul reținut de către tribunal care a procedat la realizarea unui examen comparativ a declarațiilor fiscale depuse de către societatea administrată de inculpat și copiile facturilor comunicate de către ., SC Tolef Company SRL și ., stabilindu-se astfel diferențele evidențiate de către inspectorii fiscali.

Inculpatul a apreciat că pentru activitatea solicitații ulterior datei de 9 decembrie 2010, răspunderea aparține noilor asociați, U. T. și B. A., neavând astfel nici un fel de implicare în raportările semestriale, astfel încât nu-i sunt opozabile declarațiile 300 aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009.

De altfel, acesta a susținut că în cursul lunii decembrie 2009 a procedat la predarea în întregime a evidențelor contabile, a ștampilei și a înscrisurilor cu regim special, către cesionari, astfel încât nu are nicio răspundere privitor la întocmirea și depunerea declarațiilor fiscale.

Pe de altă parte, inculpatul a susținut în continuare că nu a cunoscut că ., ., . și . nu au activitate.

În calea de atac a apelului Curtea de Apel a procedat la administrarea probei testimoniale cu martorii M. I. F. și B. I. la data de 13 mai 2015 – fila 65 și 67, foști asociați ai inculpatului în cadrul ., din depozițiile acestora rezultând că de activitatea contabilă a societății se ocupa societatea de contabilitate a mamei inculpatului, G. L. fiind cel care în cadrul firmei avea atribuții de întocmire a documentelor financiare care ulterior erau evidențiate în actele contabile.

De cesionarea părților sociale ale acestei societăți s-a ocupat inculpatul care, în urma publicării unui anunț pe internet, a identificat două persoane care și-au manifestat dorința de a deveni asociați ai ., fără a plăti vreo sumă de bani în acest sens. Tot prin intermediul inculpatului au fost semnate actele de cesiune, cei doi martori nefiind prezenți la întocmirea procesului verbal de predare a documentelor firmei și a stocului de marfă, aceștia procedând doar la semnarea actelor care deja erau redactate. Martorii au precizat că a primit asigurări de la G. L. că s-au predat toate actele societății cu ocazia cesiunii.

De asemenea, s-a mai menționat că societatea nu avea vreun depozit, materialele aflându-se undeva în zona cartierului Schei unde inculpatul își construia o casă.

Totodată, instanța de apel a procedat la data de 18 martie 2015 la audierea inculpatului G. L. – fila 52 dosar Curte, ocazie cu care a acesta a susținut, în esență, că în timpul desfășurării activității în societate a respectat toate dispozițiile legale referitoare la actele contabile întocmite, a predat toate actele contabile, arhiva, ștampila și stocul de marfă noilor asociați în cursul lunii decembrie 2009, neavând ulterior acestui moment nicio legătură cu .. Totodată, în calitatea sa de expert contabil, a luat la cunoștință că pe site-ul Ministerului Finanțelor nu există nicio mențiune privitoare la inactivitatea societăților comerciale, aceste informații fiind publicate pe site-ul ANAF abia în anul 2011. Inculpatul a apreciat că, relativ la societățile comerciale în legătură cu cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, s-a comportat ca un cumpărător de bună credință.

Analizând hotărârea primei instanță prin prisma criticilor invocate de către apelanți, luând în considerare materialul probatoriu administrat, precum și principiile enunțate de art.417 și art.418 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele.

Relativ la starea de fapt, din analiza materialului probatoriu administrat în cauză, luând în considerare și susținerile inculpatului făcute în cuprinsul declarației date în fața instanței de apel, modalitatea în care cele afirmate se coroborează cu restul probelor existente la dosar, Curtea apreciază că elementele de fapt reținute de către Tribunalul B. sunt corecte, acestea reflectând modalitatea de derulare a evenimentelor.

Din această perspectivă, instanța de apel constată că în mod corespunzător pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, tribunalul a constatat întrunite elementele constitutive, în condițiile în care acțiunea inculpatului G. L. care, în calitate de administrator al ., în semestrul II 2009 (noiembrie - decembrie 2009) a omis, în parte, să evidențieze în evidențele contabile și documentele legale obligatorii veniturile realizate în urma operațiunilor comerciale desfășurate cu . către care a livrat mărfuri în valoare de 99.184 lei cu TVA de 18.845 lei, . de la care a obținut venituri în sumă de 113.550 lei cu TVA aferentă de 21.575 lei, . către care livrat mărfuri în valoare de 21.832 lei cu TVA de 4.148 lei, rezultând o diferență de venituri neînregistrate în sumă de 61.473 lei cu TVA aferentă în sumă de 11.680 lei, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale.

Privitor la această infracțiune, este evident că răspunderea penală a fost corect stabilită de către judecător în sarcina inculpatului, în condițiile în care materialul probatoriu administrat, inclusiv în fața instanței de apel, a relevat implicarea acestuia în conducerea activității contabile a societății.

Astfel, martorii M. I. F. și B. I. au relevat, dincolo de orice dubiu faptul că de actele contabile ale . se ocupa exclusiv inculpatul G. L., precum și firma de contabilitate a mamei acestuia. Totodată, după cum s-a susținut în mod constat în fața Curții, inculpatul avea calitatea de expert contabil, împrejurare care evidențiază că acesta avea cunoștințele de specialitate necesare ținerii evidențelor contabile.

Deși în cursul procesului penal s-a încercat a se antama teza probatorie conform căreia părțile sociale ale societății au fost cesionate către cei doi martori din Republica M., U. T. și B. A., fapt care ar conduce la excluderea oricărei responsabilități în sarcina inculpatului ulterior datei de 15 decembrie 2009, Curtea observă că în cauză are relevanță probatorie declarația martorului U. T. conform căreia rolul său a fost doar acela de a semna actele de cesiune pentru o anumită sumă de bani, neintrând în fapt în posesia documentelor contabile ale societății. De asemenea, acesta a declarat că ulterior nu a derulat nici un fel de activitate în cadrul firmei, nedepunând nicio declarație fiscală la organele abilitate (fila 253-254, vol.I dosar urmărire penală).

Pe de altă parte, Curtea nu poate să nu constate faptul că există o neconcordanță evidentă relativ la data la care se presupune că s-a încheiat actul de cesiune (15 decembrie 2009 – fila 233-234, vol.I dosar de urmărire penală) și datele din evidențele oficiale privind intrările și ieșirile din țară ale celor doi cetățeni moldoveni. Astfel, la dosar, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a comunicat la data de 20 mai 2010 faptul că atât U. T., cât și B. A. au intrat în România cu același autocar prin punctul de trecere al frontierei A. la data de 16 decembrie 2009, ora 1438 (filele 347 – 351, vol.I dosar urmărire penală). În aceste condiții, este evidentă împrejurarea că relativ la actul de cesiune există neconcordanțe care nu fac decât să creeze serioase dubii privind scopul real pentru care acesta a fost încheiat, în condițiile în care atât martorul U. T., cât și datele din evidențele autorităților relevă aspecte contrare celor expuse de către inculpat, motiv pentru care instanța de apel este obligată a ține cont de depozițiile acestuia în măsura în care aceasta se coroborează cu cele menționate.

Totodată, instanța constată că există un puternic dubiu privind derularea de către U. T. a vreunei activități comerciale sau de depunere a actelor contabile în numele . la organele fiscale, ulterior datei de 15 decembrie 2009, în condițiile în care din aceleași documente comunicate de către Serviciul Evidență Operativă din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (filele 347-351, vol.I dosar urmărire penală) rezultă indubitabil că susnumitul a ieșit de pe teritoriul României la data de 19 decembrie 2009, neexistând alte date privind reintrarea în țară după această dată, până în cursul lunii mai 2010. Privitor la B. A., din aceleași evidențe rezultă că acesta a părăsit teritoriul României la data de 20 ianuarie 2010, reintrând în țară la data de 26 ianuarie 2010, ora 2152. Raportat la aceste elemente, este evident faptul că nici U. T. și nici B. A. nu au avut posibilitatea fizică și obiectivă de a depune declarația nr.394 la data de 25 ianuarie 2010 la autoritățile fiscale din județul B., întrucât niciunul dintre aceștia nu se afla pe teritoriul României.

Nu în ultimul rând, Curtea constată că inculpatul a acționat de o manieră similară și în dosarul nr._ al Tribunalului B. în care s-a dispus o condamnare definitivă pentru comiterea altei infracțiuni de evaziune fiscală, săvârșită în aceeași perioadă a anilor 2007-2009, dar în cadrul .. Privitor la acest dosar, este relevantă împrejurarea că părțile sociale ale acestei societăți comerciale au fost cesionate de G. L. aceluiași B. A. la data de 18 martie 2010, Curtea de Apel reținând în decizia penală nr.229/. 2014 că cedarea părților sociale s-a realizat „în scopul de a nu se descoperi infracțiunea săvârșită și de a îngreuna cercetarea persoanelor vătămate”. Astfel, este evident scopul pentru care, în prezenta cauză, s-a procedat la cesionarea părților sociale ale ., existând o manieră similară de acțiune, motiv pentru care Curtea nu-și poate însuși afirmațiile inculpatului privitoare la cesionarea în mod real și pentru motive comerciale a părților sociale ale acestei societăți.

Astfel, relativ la modalitatea săvârșirii activității infracționale de către inculpat în calitate de asociat al ., instanța de apel constată că în mod corect a fost reținută vinovăția penală pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, acesta fiind cel care a menționat în declarația 394 pentru semestrul II/2009 livrări de produse pentru sume mai mici decât cele reale către . B., . și ., sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului consolidat al statului. Controlul încrucișat realizat de către inspectorii fiscali au relevat diferențele dintre sumele reale și cele declarate, stabilindu-se pe baza datelor comunicate de cele trei societăți comerciale valoarea impozitelor de la plata cărora G. L. s-a sustras.

În aceste condiții, apelul inculpatului G. L. va fi respins, vinovăția penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 fiind corect stabilită de către instanța de fond.

Privitor la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și față de care Tribunalul B. a dispus o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b teza a doua Cod procedură penală, Curtea reține următoarele.

Ca stare de fapt, raportat la această infracțiune, se constată că din materialul probatoriu rezultă că în urma activității de control realizată de către Inspecția Fiscală, a rezultat că în semestrul I/2008 și semestrul II/2009 . a înregistrat și declarat achiziții de la patru societăți comerciale, în condițiile în care acestea nu mai desfășurau activitate comercială.

Astfel, în semestrul I/2008 . B. a înregistrat în documentele legale depuse la organele fiscale (declarația nr.394), achiziții de la . Bacău în valoare totala de 140.957 lei, deși societatea furnizoare nu a raportat livrări (fila 395, vol.I dosar urmărire penală). Verificările realizate de către organele fiscale au relevat împrejurarea că prin sentința civila nr.152/10.04.2006 s-a dispus dizolvarea . pentru nedepunerea situațiilor financiare conform legii, iar apoi, prin sentința nr.420/ 31.03.2010 a Tribunalului Bacău s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului acestei firme, fiind desemnat ca lichidator judiciar . Bacău. Din corespondența purtată cu lichidatorul desemnat pentru . a rezultat că acesta nu a intrat in posesia documentelor contabile ale debitoarei.

Din istoricul ORC privitor la această societate a rezultat că din data de 21.09.2004 administrator al acestei societăți a devenit N. M. (vol.II, 474 dosar urmărire penală). Numiții N. M. și Soisun V., asociați în ., au fost audiați de lucrătorii din cadrul Secției 5 Poliție București, la data de 20 și 25 octombrie 2010, precizând că au preluat doar formal ., nu au desfășurat vreo activitate în numele acesteia și nu dețin vreun document contabil (vol.II, filele 491-492 dosar urmărire penală).

De asemenea, în perioada de referință . nu a raportat livrări de bunuri și servicii în declarația nr.394.

În semestrul II 2009, lunile noiembrie-decembrie, . a înregistrat în documentele legale obligatorii depuse la organele fiscale (declarația nr.394 de la fila 362, dosar urmărire penală), achiziții de la societăți comerciale, care nu raportaseră la rândul lor livrările de bunuri.

Astfel, de la . S., jud. B. s-au înregistrat achiziții în valoare de 71.857 lei, cu TVA aferenta de 13.653 lei. În ceea ce privește situația acestui furnizor s-a stabilit că societatea este înregistrată ca având activitatea suspendată temporar pe o perioada de 3 ani, începând cu data de 05.08.2009, conform încheierii de ședința nr._/13.08.2009 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B..

Pe de altă parte, reprezentanții ANAF au precizat în adresa nr.8545/18.03.2011 (fila 437 vol.II dosar urmărire penală) că în conformitate cu deconturile TVA depuse trimestrial, societatea nu a desfășurat activitate în semestrul II/2009.

De asemenea, reprezentanții aceluiași furnizor au fost cercetați în dosarul penal nr.508/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., stabilindu-se că nu au desfășurat relații comerciale care să dea naștere la obligații fiscale. La rândul său reprezentantul . a formulat o plângere penală, înregistrată la P. de pe Tribunalul B. sub numărul nr.480/P/2011 prin care solicita identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care s-au folosit de datele societății pe care o administrează în vederea înregistrării de cheltuieli fictive.

În aceeași declarație depusă pentru semestrul II/2009, . a raportat achiziționarea de la . T., jud. G., bunuri în valoare de 29.049 lei, cu TVA aferenta de 5.519 lei.

Verificările efectuate au evidențiat că . T., jud. G., nu a depus la organul fiscal declarația informativa „394” aferenta semestrului II/2009. La data de 12.11.2008 . T. a solicitat în temeiul art.107 din Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii falimentului, în condițiile în care se afla în imposibilitate de a achita obligațiile fiscale stabilite prin raportul de inspecție fiscală din 29 iulie 2008. față de această solicitare, prin sentința civilă nr.1391/9.12.2008, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă cererea formulată de către . T., deschizându-se procedura generală a insolvenței acestei societăți.

Ulterior, prin sentința nr. 580/17.05.2010, Tribunalul Galati a dispus închiderea procedurii falimentului acestei firme si radierea sa din Registrul Comerțului (fila nr.444, 458, vol.II dosar urmărire penală).

Cu privire la ultimul administrator al . T. - H. V., din declarația reprezentatului lichidatorului judiciar, B. A., (fila 456, vol.II dosar urmărire penală) rezultă că fostul administrator a predat actele contabile ale societății după deschiderea procedurii falimentului. În cauză nu s-a putut proceda la audierea susnumitului, aceasta nefiind identificat la adresa de domiciliu, conform celor menționate de către organele poliției judiciare în procesul verbal din data de 9 iunie 2011 (fila 467, vol.II dosar urmărire penală).

Totodată, în declarația nr.394 din semestrul II/2009 . a evidențiat achiziții de bunuri de la . B. în valoare de 96.284 lei, din care TVA de 18.294 lei.

Relativ al această societate comercială, se constată că aceasta este dizolvată, ea nedepunând la organele fiscale teritoriale bilanțuri contabile, declarații fiscale de deconturi TVA începând cu anul 2006, fiind desemnat lichidator judiciar începând cu data de 1.11.2005 (fila 50, vol.I dosar urmărire penală).

Raportat la starea de fapt reținută, având în vedere probațiunea administrată, se constată că soluția dispusă de către Tribunalul B. de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Lega nr.241/2005 nu poate fi însușită și de către instanța de apel, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Este indubitabil faptul că de întocmirea evidențelor contabile ale . se ocupa în mod exclusiv inculpatul. După cum s-a menționat, prin cesionarea părților sociale ale acestei societăți s-a urmărit de către inculpat evitarea unei răspunderi în ceea ce privește activitatea derulată în calitate de asociat și administrator, acest lucru rezultând în mod evident din coroborarea probelor privind modalitatea încheierii actului adițional din data de 15 decembrie 2009, relevată anterior.

Pe de altă parte, se constată că s-a urmărit îngreunarea cercetărilor prin înstrăinarea inclusiv a evidenței contabile ținută în format electronic, deși acest lucru nu a fost menționat în mod expres în procesul verbal presupus a fi fost încheiat la data de 15 decembrie 2009 (fila 235-236 vol.I dosar urmărire penal), în condițiile în care evidența contabilă era întocmită de către inculpat și de către mama acestuia prin societatea de profil pe care o administra.

Modalitatea în care inculpatul a acționat este similară cu cea care a format obiectul dosarului penal nr._ al Tribunalului B., prin hotărârile pronunțate în acea cauză reținându-se derularea de către inculpat în calitate de administrator al . a unor operațiuni comerciale fictive cu mai multe societăți printre care și . Bacău.

Se remarcă, în mod evident, că în aceeași perioadă infracțională inculpatul, în calitate de administrator, atât al ., cât și al ., a derulat în mod fictiv activitate comercială cu . Bacău, modalitatea de acțiune fiind identică.

Împrejurarea că în cauză nu au fost identificate actele contabile ale ., pentru coroborarea acestora cu mențiunile din declarațiile fiscale nr.394 pe semestrul I/2008 și semestrul II/2009, nu poate conduce la o înlăturare a răspunderii penale, în condițiile în care este evident că inculpatul nu a acționat cu bună credință în exercitarea atribuțiilor relativ la derularea relațiilor comerciale.

Inculpatul nu a putut proba propriile susțineri referitoare la realitatea operațiunilor comerciale în raport de acuzația adusă, mai ales în situația în care este evident că cele patru societăți comerciale indicate nu mai aveau posibilitatea legală de a livra bunuri și servicii către ., astfel încât să se poată ține cont de acestea la întocmirea declarațiilor fiscale.

Datele oficiale comunicate de către autoritățile fiscale ale statului relevă, dincolo de orice dubiu, împrejurarea că cele patru societăți comerciale indicate nu derulat activitate în perioada supusă atenției în prezenta cauză, astfel încât apare evident că mențiunile din cele două declarații fiscale pentru semestrul I/2008 și semestrul II/2009 conțin date necorespunzătoare adevărului.

Coroborarea înscrisurilor aflate la dosar, evidențiate anterior, relevă existența în cauză a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, inclusiv sub aspectul laturii subiective, neputând fi reținută buna credință a inculpatului în ceea ce privește presupusa activitate comercială.

Pentru aceste motive, în cauză se va dispune condamnarea inculpatului și pentru comiterea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.

Aplicând criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, respectiv, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului, Curtea apreciază că în cauză se impune condamnarea lui G. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

La individualizarea judiciară a acestei pedepse, instanța de apel are în vedere modalitatea concretă în care inculpatul a acționat (respectiv prin evidențierea în documentele contabile a unor activități comerciale fictive), scopul urmărit (afectarea bugetului consolidat al statului), valoarea prejudiciului cauzat, precum și repetabilitatea activității infracționale.

De asemenea, instanța are în vedere faptul că prezenta acțiune infracțională nu este una singulară, în perioada de referință G. L. comițând și alte infracțiuni de evaziune fiscală, după cum rezultă în mod evident din fișa de cazier judiciar, fapta fiind concurentă cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr.21/29.01.2014 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.229/. 2014 a Curții de Apel B..

În consecință, corelativ admiterii apelului declarat de către Ministerul Public sub latură penală, va fi admis și apelul părții civile S. R. prin A.N.A.F., D.G.F.P. B., iar sub aspect civil cuantumul despăgubirilor va fi majorat la 215.520,00 lei, la care se vor adăuga penalități și majorări până la data plății efective, urmare a condamnării inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit,c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Curtea nu va acorda despăgubirile solicitate de către partea civilă în cuantumul menționat în constituirea de parte civilă (filele 190-192, vol.I, dosar urmărire penală), respectiv suma de 369.568,00 lei, datorită faptului că activitatea infracțională în cauză a fost derulată în perioada 2008-2009, nu și în semestrul I/2010, astfel după cum rezultă în mod neechivoc din starea de fapt expusă.

Pe de altă parte, se constată că același cuantum al prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului (215.250,00 lei) a fost indicat și în actul de sesizare (fila 10 din rechizitoriu).

Pentru aceste considerente, apelurile declarate de către Ministerul Public și S. R. prin A.N.A.F., D.G.F.P. B., vor fi admise, iar în urma rejudecării în limitele expuse va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele de 3 ani, aplicată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal din 1969 pe o durată de 5 ani, și 4 ani, aplicată prin sentința penală nr.21/29.01.2014 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.229/. 2014 a Curții de Apel B..

În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, va fi condamnat inculpatul G. L. la pedeapsa de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal din 1969 pe o durată de 5 ani (punctul 2 din rechizitoriu).

Se va constata că faptele de evaziune fiscală deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului G. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr.21/29.01.2014 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.229/. 2014 a Curții de Apel B..

În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, vor fi contopite cele două pedepse de 3 ani închisoare și 4 ani închisoare și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

Se va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil anterior se va admite în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., și, în consecință, va fi obligat inculpatul să achite părții civile suma de 215.520 lei reprezentând prejudiciul la bugetul consolidat al statului pentru faptele deduse judecății, la care se adăugă penalități și majorări până la data plății efective, restul pretențiilor părții civile urmând a fi respinse.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul B. și de către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței penale nr.319/S din 14 noiembrie 2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul soluției de achitare a inculpatului G. L. și al cuantumului despăgubirilor acordate părții civile.

Rejudecând în aceste limite, descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele de 3 ani aplicată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal din 1969 pe o durată de 5 ani și 4 ani aplicată prin sentința penală nr.21/29.01.2014 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.229/. 2014 a Curții de Apel B..

În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, condamnă inculpatul G. L. la pedeapsa de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal din 1969 pe o durată de 5 ani (punctul 2 din rechizitoriu).

Constată că faptele de evaziune fiscală deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului G. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr.21/29.01.2014 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.229/. 2014 a Curții de Apel B..

În baza art. 33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, contopește cele două pedepse de 3 ani închisoare și 4 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil anterior admite în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., și, în consecință, obligă inculpatul să achite părții civile suma de 215.520 lei reprezentând prejudiciul la bugetul consolidat al statului pentru faptele deduse judecății, la care se adăugă penalități și majorări până la data plății efective, și respinge restul pretențiilor părții civile.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge apelul declarat de către inculpatul G. L. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art.275 alin.2, 3 din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R. C. D. C. C. G.

GREFIER,

R. G.

Red. R.C.D./25.06.2015

Dact. R.G./26.06.2015/2 ex

Jud.fond: M. G. D.

← Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 492/2015....  Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 431/2015. Curtea de Apel BRAŞOV