Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 584/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2170/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 584/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A12:
Președinte: E. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. C. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul O. D. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr. 3007 din data de 23 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17 septembrie 2015.
CURTEA DE APEL B.
Prin sentința penală nr. 3007 din 23.12.2014 a Judecătoriei B. cu aplicarea art. 5 Cod penal în baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal din 1969 inculpatul O. D. NICUȘOR a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală vizând reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (25 acte materiale).
În baza art. 12 din Legea nr.187/2012 raportat la art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 al. 1 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit în conformitate cu art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
În baza art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei, o copie a hotărârii judecătorești s-a dispus să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 2 raportat la art. 6 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001s-a dispus înscrierea prezentei hotărâri judecătorești, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
În baza art. 397, 19 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice B., a sumei de 30.073 lei cu titlu de daune materiale.
S-au menținut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. (f.260-261 vol. III dup), respectiv poprirea conturilor bancare deschise pe numele inculpatului la BRD, BCR și Banca Transilvania, precum și sechestrul dispus asupra autovehiculului marca Peugeot 104 GL ._, . 104A_, aparținând inculpatului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, inculpatul O. Nicușor a avut, începând cu data de 25.05.2000 până în luna octombrie 2012, calitatea de administrator al ..
În perioada februarie – decembrie 2009, ianuarie 2010, mai – decembrie 2010, aprilie-august 2011 societatea și-a desfășurat activitatea în mun. B., având mai mulți angajați. De la aceștia au fost reținute sumele reprezentând obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale, respectiv contribuție asigurări sociale, contribuție asigurări șomaj, contribuție pentru asigurări de sănătate, impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, fiind achitate doar o parte dintre sumele reținute cu acest titlu, în total fiind cauzat un prejudiciu de 30.822 lei sume neachitate.
Prejudiciul arătat se compune din următoarele sume: 9440 lei cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale (la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2974 lei, și penalități de 1424 lei), 397 lei contribuție pentru asigurările de șomaj (la care se adaugă dobânzi în cuantum de 103 lei, și penalități de 57 lei), 4971 lei cu titlu de contribuție pentru asigurările de sănătate (la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1571 lei, și penalități de 745 lei), și 6419 lei cu titlu de impozit pe venit din salariu și asimilate salariilor (la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1914 lei, și penalități de 946 lei).
Reținând vinovăția inculpatului, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa arătată mai sus, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată ANAF B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 32.073 lei prejudiciu cauzat bugetului de stat (f. 290-291 dup), reprezentând impozit salarii – 6708 lei (la care se adaugă 1914 lei – dobândă, și 946 lei - penalități), CAS asigurați – 9971 lei (la care se adaugă 2974 lei - dobândă, 1424 lei – penalități), șomaj asigurați – 415 lei (la care se adaugă 103 lei – dobândă, 57 lei – penalități), sănătate asigurați – 5245 lei (la care se adaugă 1571 lei – dobândă, 745 lei – penalități), astfel cum a fost calculat la data de 02.09.2013, data precizării sumei obiect al constituirii de parte civilă.
Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999 Cod civil (aplicabil în speță conform art. 103 din Legea nr. 71/2011), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, aceste condiții sunt întrunite existând fapta ilicită a inculpatelor – nerespectarea obligațiilor de vărsare a sumelor la bugetul de stat, prejudiciul cauzat părții civile, legătura directă de cauzalitate între prejudiciu și acțiunea inculpatului precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.
S-a constatat că probele administrate în cauză (respectiv înscrisurile analizate mai sus) dovedesc prejudiciul solicitat de partea civilă. Prin urmare, instanța a admis acțiunea civilă, urmând a obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă ANAF – DGFP B. a sumei de 32.073 lei cu titlu de daune materiale, astfel cum a fost defalcat mai sus.
S-au menținut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. (f.260-261 vol. III dup), respectiv poprirea conturilor bancare deschise pe numele inculpatului la BRD, BCR și Banca Transilvania, precum și sechestrul dispus asupra autovehiculului marca Peugeot 104 GL ._, . 104A_, aparținând inculpatului.
În baza art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei, o copie a hotărârii judecătorești se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 2 raportat la art. 6 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001 s-a dispus înscrierea prezentei hotărâri judecătorești, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, fără a fi depuse în scris motivele de apel.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul inculpatului este fondat.
De la data pronunțării sentinței primei instanțe până la rămânerea definitivă au intervenit modificări legislative cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (cea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005), se constată că sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, fapta inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.
În acest sens, se remarcă împrejurarea că instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr.363/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr.495/6.07.2015) a statuat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
Astfel, având în vedere dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.47/1992, se constată că legiuitorul (Parlamentul sau Guvernul) în termenul de 45 zile de la data publicării deciziei menționate nu a pus în acord prevederile art.6 din Legea nr.241/2005 cu dispozițiile Constituției, constatate a fi încălcate de către Curtea Constituțională, astfel încât dispoziția legală care formează obiectul Deciziei nr.363/2015 și-a încetat efectele.
D. urmare, se constată că în prezent inculpatul nu mai poate fi supus niciunei sancțiuni penale care decurge din săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care, în urma admiterii apelului declarat de către acesta, se va desființa hotărârea atacată sub aspectul soluționării laturii penale, iar în urma rejudecării, în temeiul art.396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului O. D. NICUȘOR pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și a art.5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport de soluția care se va dispune privitor la acuzația penală, se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă FORMULATĂ DE PARTEA CIVILĂ anaf – Direcția Generală a Finanțelor Publice B., în conformitate cu dispozițiilor art.25 alin.5 Cod procedură penală, partea civilă având posibilitatea de a se adresa cu acțiune instanței civile pentru recuperarea prejudiciului în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă hotărârii dispusă în acțiunea penală.
Totodată, în temeiul art.397 alin.5 Cod procedură penală, se va menține măsura popririi asupra conturilor bancare deschise pe numele inculpatului la BRD, BCR și Banca Transilvania, precum și sechestrul dispus asupra autovehiculului marca Peugeot 104 GL ._, . 104A_, aparținând inculpatului și dispuse prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Va fi înlătură dispoziția de înscriere a hotărârii în cazierul fiscal al inculpatului, având în vedere că nu s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare, din fond și apel, vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de inculpatul O. D. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr. 3007 din 23.12.2014 a Judecătoriei B., pe care o desființează și, rejudecând cauza:
În baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, vizând reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (25 acte materiale) prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
În baza art. 397 alin. 5 Cod de procedură penală menține măsura popririi asupra conturilor bancare deschise pe numele inculpatului la BRD, BCR și Banca Transilvania, precum și sechestrul dispus asupra autovehiculului marca Peugeot 104 GL ._, . 104A_, aparținând inculpatului și dispuse prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Înlătură dispoziția de înscriere a sentinței penale nr. 3007/23.12.2014 a Judecătoriei B. privind pe inculpatul O. D., la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B.”.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare, din fond și apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. BarbuAlina C. M.
Grefier
D. S.
Red.ACM/07.10.2015
Tehnoredact.DS/08.10.2015/8 ex.
Jud.fond.O. S.
- pentru conformitate -
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 579/2015.... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
