Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 250/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 9405/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 250/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată AM3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 2666 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 aprilie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 2666/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 386 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 77 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 44 și 77 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 77 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului T. I. S., fiul lui A. și R., născut în data de 11.03.1988, în municipiul B., județul B., cetățean român, studii primare, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, C.N.P._, domiciliat în comuna Tărlungeni, ., județul B., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Prin aceeași sentință, în baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele raportat la art. 125 Cod penal și art. 5 Cod penal, inculpatului L. G., fiul lui Natural și M., născut în data de 18.12.1995, în municipiul B., județul B., cetățean român, neșcolarizat, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, domiciliat în comuna Tărlungeni, ., județul B., i s-a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1090/07.06.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare în data de 01.07.2013, a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1743/25.09.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 992/05.12.2013 a Curții de Apel B. și a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2044/01.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 78/A/14.03.2013 a Curții de Apel B..
În baza art. 6 alin. 4 Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1090/07.06.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare în data de 01.07.2013, a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani.
În baza art. 6 alin. 4 Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1743/25.09.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 992/05.12.2013 a Curții de Apel B., a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani.
În baza art. 6 alin. 4 Cod penal, pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2044/01.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 78/A/14.03.2013 a Curții de Apel B., a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 1 an și 2 luni.
S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele mai sus amintite și, în final, în baza art. 129 alin. 1 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 127 raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ a fost scăzută perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv, de la 21.05.2012 la 09.07.2012.
În baza art. 112 alin. 5 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul T. I. S. a sumelor de 900 Euro, echivalent în lei la data plății, 600 lei și a sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite în urma săvârșirii infracțiunii, iar de la inculpatul L. G. a sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea bunurilor dobândite în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a luat act că persoana vătămată B. F. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, inculpatul T. I. S. a fost obligat să plătească statului suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, iar inculpatul L. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente L. M., să plătească statului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, suma de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în data 08.11.2012, inculpatul major, T. I. S., împreună cu inculpatul minor, L. G., s-au deplasat în zona cartierului de locuințe situat în municipiul S. – Dâmbul Morii, cu intenția de a identifica un imobil de unde să sustragă bunuri, transportul în zonă fiind asigurat cu autoturismul condus de suspectul I. C.. În jurul orelor 1730, persoana vătămată B. F., proprietara imobilului situat în municipiul S., ., a plecat de acasă, momentul părăsirii imobilului fiind observat de inculpații T. I. S. și L. G., care au hotărât să pătrundă în interior pentru a sustrage bunuri. În acest sens, au sărit gardul într-o curte învecinată cu cea a persoanei vătămate, iar de aici au pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate, după ce au distrus lacătul cu care era încuiată poarta din spate a curții imobilului, spre a-și asigura scăparea în caz de nevoie.
Folosind o rangă metalică pe care T. I. S. o avea asupra sa, au forțat ușa de acces în locuință, au pătruns în interior și au început să caute bunuri ușor de valorificat. Inculpații au sustras un laptop Toshiba, două I-pod-uri și un GPS auto, bunuri pe care T. I. S. le-a pus într-o sacoșă, pe care i-a dat-o inculpatului L. G., spunându-i să îl aștepte afară. Rămas singur în locuință, T. I. S. a sustras dintr-un sertar suma de 900 Euro și 600 lei, despre care nu i-a spus însă celuilalt inculpat.
Cu bunurile sustrase asupra lor, cei doi au părăsit imobilul și s-au deplasat în zona barierei ce blochează accesul auto spre canionul „7 scări”, unde erau așteptați de către I. C., care i-a transportat înapoi în . își au domiciliul.
S-a reținut că prejudiciul total cauzat persoanei vătămate prin fapta celor doi inculpați se ridică la suma de aproximativ 14.000 lei.
La termenul de judecată din data de 21.10.2014, procurorul a cerut schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului T. I. S. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 77 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 44 și art. 77 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Privitor la aplicarea legii penale mai favorabile, s-a reținut că, potrivit noului Cod penal, limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de furt calificat sunt mai reduse, iar regimul sancționator al minorilor este mai blând, astfel că acesta reprezintă legea penală mai favorabilă.
Referitor la schimbarea de încadrare juridică, având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a considerat că în cauză nu se poate reține pluralitatea intermediară în sarcina inculpatului T. I. S..
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T. I. S. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, au fost invocate dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
În privința inculpatului minor L. G., s-a apreciat necesară aplicarea unei măsuri educative privative de libertate având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (furt prin efracție), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (un prejudiciu de 14.000 lei), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (ambii inculpați fiind condamnați pentru mai multe infracțiuni de furt), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru faptul că, în mod greșit, nu s-a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de pluralitate intermediară în raport cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 100/12.03.2010 a Judecătoriei S. G., înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 1 an și 8 luni, prin decizia penală nr. 22/C/10.03.2014 a Tribunalului Harghita; în mod greșit, nu s-au reținut la încadrarea juridică dispozițiile art. 44 alin. 1 Cod penal; în mod greșit instanța nu a constatat că fapta de furt calificat este concurentă cu faptele pentru care inculpatul T. I. S. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 1781/09.10.2012 a Judecătoriei B., la pedeapsa de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 205/05.11.2012 a Judecătoriei Zărnești, la pedeapsa de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 596/01.04.2013 a Judecătoriei B..
Apelantul a arătat că prima instanță a omis să realizeze, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal coroborat cu art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal, cu art. 129 alin. 2 și 4 Cod penal contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2666/11.11.2014 cu pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare, 6 luni închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 1781/09.10.2012 a Judecătoriei B., cu pedeapsa de 6 luni închisoare, din sentința penală nr. 205/05.11.2012 a Judecătoriei Zărnești, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 596/01.04.2013 a Judecătoriei B.. Pedeapsa rezultantă ar fi trebuit contopită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 8 luni.
Prima instanță a omis să deducă perioadele în care, potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul T. I. S. a fost reținut/arestat preventiv ori în executarea pedepsei, respectiv, 22.10.2011 – 16.03.2012, 09.11.2013 la zi, fiind necesar a se dispune anularea mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Miercurea C. prin sentința penală nr. 256/2014 și emiterea unui nou mandat.
În privința inculpatului L. G., apelantul a arătat că temeiul de drept reținut de prima instanță pentru efectuarea operațiunilor de înlocuire a pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, adică art. 6 alin. 4 Cod penal, este greșit, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, a fost prezent doar inculpatul T. I. S., care nu a dorit să furnizeze o nouă declarație.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală, la care inculpații au înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestora în comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, faptele constând în aceea că, în data de 08.11.2012, împreună, prin efracție și prin violare de domiciliu, au sustras din locuința aparținând persoanei vătămate B. F., bunuri și bani în valoare totală de 14.000 lei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T. I. S., respectiv, la alegerea măsurii educative aplicate inculpatului L. G., au fost evaluate și valorificate în mod temeinic toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. În acest sens, s-a ținut seama de pericolul social destul de ridicat al faptei comise, rezultat din modalitatea de comitere - după o prealabilă înțelegere, prin efracție și prin violare de domiciliu – de prejudiciul ridicat produs persoanei vătămate, precum și de datele care caracterizează persoana fiecărui inculpat, rezultate din fișa de cazier judiciar, precum și din referatele de evaluare întocmite în cauză.
Relativ la critica apelantului privind omisiunea instanței de a reține la încadrarea juridică dispozițiile art. 44 alin. 1 Cod penal, apreciem că este neîntemeiată. Inculpatul T. I. S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 100/12.03.2010 a Judecătoriei S. G. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în timpul minorității. Prin sentința penală nr. 256/2014 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin decizia penală nr. 22/C/10.03.2014 a Tribunalului Harghita, această pedeapsă a fost înlocuită, în baza art. 21 alin. 1 și 3 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 125 alin. 2 teza I Cod penal, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 8 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod penal, pluralitate intermediară de infracțiuni există când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
Față de împrejurarea că în prezent condamnarea anterioară a fost înlocuită, ca efect al intrării în vigoare a noii legislații în materie penală, cu o măsură educativă, se constată că prevederile art. 44 alin. 1 Cod penal nu sunt incidente.
În privința celorlalte motive de apel, prin care a fost criticată omisiunea instanței de a realiza contopirea pedepselor, respectiv, a măsurilor educative aplicate inculpatului T. I. S. prin hotărâri judecătorești anterioare pentru comiterea unor infracțiuni concurente cu aceea pentru care este în prezent judecat, reținem că, în raport cu limitele învestirii sale prin calea de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României.
De aceea, câtă vreme examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.
În speță, inculpatul T. I. S. a fost cel care a solicitat instanței să nu efectueze contopirea întrucât mai este judecat pentru încă o faptă concurentă; aceeași poziție a fost menținută și în fața instanței de apel, ocazie cu care a arătat că va adresa o solicitare de contopire instanței în raza căreia se află locul de detenție.
Este întemeiat motivul de apel vizând temeiul de drept în bază căruia prima instanță a procedat la înlocuirea pedepselor cu închisoare, aplicate inculpatului L. G., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.
Art. 6 alin. 4 Cod penal nu este incident în cauză întrucât implică existența unor măsuri educative anterioare, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, arătând modalitatea în care se produc efectele legii penale mai favorabile dacă acestea sunt neexecutate, neprevăzute în legea nouă ori, după caz, dacă au corespondent în legea nouă.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Or, prima instanță a aplicat tocmai acest text de lege atunci când a înlocuit pedepsele cu închisoare, aplicate inculpatului minor prin sentințele penale nr. 1090/07.06.2013 (2 ani închisoare), nr. 1743/25.09.2013 (2 ani închisoare) și nr. 2044/01.11.2013 (1 an și 2 luni închisoare) ale Judecătoriei B., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată egală cu durata fiecărei pedepse menționate.
Așa fiind, instanța de apel va reține ca temei legal pentru înlocuirea pedepselor cu închisoare (la care ne-am referit anterior) cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în loc de prevederile art. 6 alin. 4 Cod penal.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2666/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul temeiului de drept în baza căruia au fost înlocuite pedepsele cu închisoare cu măsura educativă.
Rejudecând cauza în aceste limite, hotărârea apelată va fi reformată conform celor ce preced, iar celelalte dispoziții vor fi menținute.
În baza art. 272, art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu asigurați intimaților inculpați, în sumă totală de 600 lei, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției, se vor plăti Baroului B., urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat, care vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2666/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul temeiului de drept în baza căruia au fost înlocuite pedepsele cu închisoare cu măsura educativă.
Rejudecând în aceste limite,
Reține ca temei legal pentru înlocuirea pedepselor cu închisoare, aplicate inculpatului L. G. prin sentințele penale nr. 1090/07.06.2013, nr. 1743/25.09.2013 și nr. 2044/01.11.2013, pronunțate de Judecătoria B., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în loc de prevederile art. 6 alin. 4 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților T. I. S. și L. G., în sumă totală de 600 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, se plătesc Baroului B. și se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./23.04.2015
Dact. O.S./23.04.2015
3 exemplare
Jud. fond: S. G.
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 175/2015.... | Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 239/2015.... → |
|---|
