Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 546/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-08-2015 în dosarul nr. 6274/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
dECIZIA PENALĂ NR. 546/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 24 august 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A10:
Președinte: C. G. - judecător
R. C. D. - judecător
C. R. - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul B., inculpații H. I. și S. P. B. și părțile civile V. C. și V. Ș. A. împotriva sentinței penale nr. 64/S din 2 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 18 August 2015, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru astăzi 24 august 2015.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 64/S/2.03.2015, în baza art. 32 Cp raportat la art. 188 al 1 Cod penal, art. 396 al 10 Cod penal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului H. I. - CNP_, fiul lui M. și M., născut la data de 24.09.1989 în mun. B., jud. B., cetățean român, relații de concubinaj, un copil minor în întreținere, stagiul militar nesatisfăcut, studii 8 clase, fără profesie, fără ocupație, domiciliat în mun. B., .. 4, ., posesor al C.I. . nr._, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b pentru comiterea infracțiunii de omor în forma tentativei.
În baza art. 65 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 399 Cod procedură penală, art. 404 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. I. și a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului H. I. perioada reținerii de 24 ore din data de 26.10.2014 și arestul preventiv din data de 26.11.2014 la zi.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 al 10 Cod procedură penală, instanța de fond a condamnat pe inculpatul S. P.-B. - CNP_, fiul lui S. S. și M. G., născut la data de 20.06.1990 în mun. B., jud. B., cetățean român, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, stagiul militar nesatisfăcut, studii 8 clase, fără profesie, fără ocupație, domiciliat în mun. B., .. 18, ., ., posesor al C.I. . nr._, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 3 luni închisoare .
În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 38 lit. a Cod penal, 39 lit. b Cod penal a dispus ca în final inculpatul S. P. B. să execute pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii de 24 ore în data de 26.10.2014.
În baza art. 397 Cod procedură penală a obligat inculpatul H. I. să plătească părții civile Spitalul Județean B. suma de 923,13 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 397 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul H. I. să plătească părții civile V. Ș. A. suma de 1.332 lei cu titlu de daune materiale și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1000 euro, cu titlu de daune morale, și a respins restul pretențiilor formulate cu privire la acest inculpat. A obligat pe același inculpat să plătească părții civile V. Ș. A. suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 397 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul S. P. B. să plătească părții civile V. C. contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1000 euro cu titlu de daune morale și suma de 676 lei cu titlu de daune materiale și a respins restul pretențiilor formulate de V. C.; a obligat pe același inculpat să plătească părții civile V. Ș. A. suma de 250 euro cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor formulate de V. Ș. A. față de inculpatul S. P. B.. A obligat pe același inculpat să plătească părții civile V. C. suma de 300 lei cheltuieli judiciare și părții civile V. Ș. A. suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a constatat că următoarele bunuri constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: colet nr. 1-obiect de îmbrăcăminte aparținând victimei: geacă fâș albastră cu glugă, cu inscripția G-Spor, ce prezintă o urmă de tăiere și substanță brun roșcată cu aspect de sânge; colet plic 2 –obiect de îmbrăcăminte aparținând victimei: pulover negru cu urme de tăiere; colet plic 3: obiect de îmbrăcăminte aparținând victimei: tricou negru ce prezintă urme de tăiere și substanță brun roșcată cu aspect de sânge.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul H. I. în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J..
Pentru a dispune aceasta instanța de fond a reținut că la primul termen de judecată inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate, precizând că recunosc faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată și nu au contestat probele adunate la urmărire penală. Procedând la audierea inculpaților, s-a constatat că există anumite aspecte ale stării de fapt ce au fost prezentate de cei doi inculpați, care nu au fost reținute în rechizitoriu și care trebuie a fi analizate pentru a se constata dacă sunt necesar a fi reținute anumite circumstanțe legale în favoarea celor doi inculpați. Așa fiind, s-a luat act de manifestarea de voință a celor doi inculpați și s-a procedat la administrarea probatoriului adunat la urmărire penală.
Analizând probele adunate la urmărire penală, administrate în fața instanței, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, împreună cu planșa foto aferentă (fila 35-52); procesul-verbal de identificare a inculpatului S. P.-B. la locul desfășurării conflictului și planșa foto aferentă (fila 53-57); acte medicale privind examinarea preliminară a persoanei vătămate V. Ș.-A. (fila 58-59); raportul de expertiză medico-legală nr. 2947/E/27.10.2014 al S.J.M.L. B. (fila 60); act medical privind diagnosticul preliminar pus persoanei vătămate V. C. (fila 61); raportul de expertiză medico-legală nr. 2948/E/27.10.2014 al S.J.M.L. B. (fila 62); fișa UPU întocmită persoanei vătămate V. C. (fila 63-67); adresa nr._/12.11.2014 a Spitalului Clinic Județean de Urgență B. privind constituirea de parte civilă (fila 68-71); fișele de evidență ale persoanelor și proces-verbal de identificare (fila 72-76); procesul-verbal din 26.10.2014 de consemnare a plângerii formulate oral de persoana vătămată V. Ș.-A. (fila 81-82); plângerea olografă depusă de persoana vătămată V. Ș.-A. (fila 83); procesul-verbal din 26.10.2014 prin care persoanei vătămate V. Ș.-A. i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale (fila 84); declarația persoanei vătămate V. Ș.-A. din data de 26.10.2014 (fila 85-86); proces-verbal de transcriere a declarațiilor persoanelor vătămate V. Ș.-A. și V. C. din 29.10.2014 (fila 87-89); declarația persoanei vătămate V. Ș.-A. din data de 31.10.2014 (fila 90-95); plângerea olografă depusă de persoana vătămată V. C. (fila 96-97); procesul-verbal din 26.10.2014 prin care persoanei vătămate V. C. i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale (fila 98); declarațiile persoanei vătămate V. C. din datele de 26.10._14 (fila 99-106); declarațiile martorului Nenicioiu C. (fila 108-115); declarațiile martorului G. G.-C. (fila 117-124); declarațiile martorului Măloicu A.-C. (fila 126-133); declarația inculpatului H. I., în care se prevalează de dreptul la tăcere (fila 136-138); declarația inculpatului S. P.-B. din 26.10.2014 (fila 146-150); declarația inculpatului S. P.-B. din 06.11.2014 (fila 157-161); certificatul medico-legal nr. 2970/E/28.10.2014 privind leziunile traumatice prezentate de inculpatul S. P. -B. (fila 162), declarațiile inculpaților, ale persoanelor vătămate și ale martorilor audiați în fața instanței, s-a reținut că starea de fapt indicată în actul de sesizare prezintă anumite modificări, neesențiale pentru stabilirea încadrării juridice a faptei inculpaților.
Astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 25/26.10.2014, în jurul orelor 01:30, persoana vătămată V. Ș.-A., însoțită de martorii Nenicioiu C. și G. G.-C., s-a întors din oraș la domiciliu cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ . Când a ajuns în parcarea din fața blocului nr. 18 de pe .. 18 a constatat că locul de parcare pe care-l folosea este blocat de autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, în care se aflau niște vecini de cartier - inculpații H. I., S. P.-B. și martora Măloicu A.-C., concubina inculpatului H. I..
Întrucât autoturismul BMW la volanul căruia se afla inculpatul H. avea motorul și luminile în stare de funcționare, persoana vătămată V. Ș.-A. oprește autovehiculul pe care-l conducea în spatele acestuia. Observând partea vătămată, inculpatul S. P.-B. coboară din autoturismul în care se afla și s-a deplasat pe trotuarul din apropiere; deranjat de faptul că victima l-a făcut să părăsească locul, inculpatul H. I. conduce autoturismul BMW în mod agresiv spre autoturismul persoanei vătămate, lăsând impresia că dorește să tamponarea acestuia. Persoana vătămată V. Ș.-A. rulează la rândul său cu spatele și a intenționat să intre în parcare prin capătul opus al acesteia. Inculpatul H. I. i-a blocat din nou accesul în parcare.
Inculpatul H. a deplasat autoturismul spre o altă intrare din parcare; în acest timp V. Ș.-A. a reușit să își parcheze mașina într-un loc liber, pe două spații, însă este blocat imediat de inculpatul H. I., care și-a plasat autoturismul într-o poziție care îi îngreuna persoanei vătămate libertatea de manevră.
Întrucât atitudinea inculpatului H. i s-a părut agresivă, persoana vătămată V. Ș.-A. blochează ușile mașinii sale și telefonează tatălui său V. C., căruia i-a cerut să intervină în parcare deoarece are probleme. Inculpatul S. P. B. observă discuția telefonică și, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, apreciază că persoana vătămată V. Ș.-A. a chemat poliția; această situație l-a enervat și începe să adreseze injurii lui V. Ș. A. și să-i ceară să coboare din mașină pentru a discuta.
În aceste condiții, speriat de atitudinea inculpatului S. P. B., persoana vătămată V. Ș. A. blochează portierele autoturismului. Între timp, persoana vătămată V. C. a ieșit în fața blocului și, observând cele întâmplate, agresivitatea verbală a inculpatului S. P.-B., se oprește la câțiva metri în spatele acestuia și solicită telefonic sprijinul poliției, prin serviciul 112.
Inculpatul S. P.-B. este deranjat de faptul că se solicita intervenția organelor de ordine și își orientează agresivitatea verbală către persoana vătămată V. C.. Acesta din urmă este la rândul său vizibil deranjat de situația creată și are loc un schimb de replici între cei doi. Observând cele întâmplate și înțelegând că au fost sesizate organele de poliție, inculpatul H. și martora Măloicu A. C. pleacă de la fața locului cu autoturismul BMW îndreptându-se spre domiciliul lor situat într-un .>
Întrucât situația părea mai calmă, martorii Nenicioiu C. și G. G.-C. au ieșit din mașina persoanei vătămate V. Ș.-A. și au fugit spre locuințele lor. În parcare rămâne doar inculpatul S. B. și cele două persoane vătămate.
V. Ș.-A. coboară și el din mașină și se îndreaptă către tatăl său, trecând pe lângă inculpatul S. P. B.. Acesta din urmă, deranjat încă de situația creată tot de el, îl lovește fără motiv întemeiat pe V. Ș. A. când trece prin dreptul său, cu pumnul în față. Lovitura primită îl amețește pe V. A. Ș., iar tatăl său îi intervine în ajutor. V. C. și S. P. B. se lovesc reciproc, până când ambii s-au împiedicat de gardul viu din apropiere și au căzut peste gardurile din apropiere.
În ceea ce privește acest incident s-a observat că inculpatul S. P. B. a făcut referire la agresarea sa cu o bâtă de către persoanele vătămate. Probatoriul administrat în cauză relevă un dubiu în ceea ce privește existența unui astfel de obiect contondent sau a altuia asemănător la fața locului. Astfel, doar inculpații fac referire la un astfel de obiect, în timp ce victimele neagă existența acestuia. Cum contactul fizic dintre inculpatul S. și persoana vătămată V. C. nu a fost observat decât de către persoana vătămată V. A. Ș. și inculpatul H. I. sosit la scurt timp la fața locului, instanța nu poate reține cu certitudine dacă în cadrul agresiunilor reciproce s-ar fi utilizat un astfel de obiect sau unul asemănător, având în vedere zona în care s-a produs incidentul. Persoana vătămată V. C. a susținut, la fel ca și fiul său – persoana vătămată V. A. Ș. – că nu au avut vreo bâtă în autoturism care să corespundă celor prezentate de inculpați, tot așa cum este posibil ca aceștia din urmă să fi înțeles eronat acțiunea de agresare și dacă s-au utilizat sau nu obiecte contondente, dat fiind zona în care s-a produs incudentul: în fața unui imobil cu mai multe etaje, într-o parcare în care se găseau autoturisme, la o oră târzie în noapte, inculpații se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Instanța nu va putea reține acest fapt în favoarea celor doi inculpați, aceștia nereușind să dovedească agresarea lor cu astfel de obiecte.
După ce a parcat autoturismul, inculpatul H. și martora Măloicu Alexandrua C. se reîntorc pentru a-l lua pe inculpatul S. P. B. de la fața locului. Inculpatul H. observă că inculpatul S. P. B. se afla angrenat în confruntare fizică cu persoana vătămată V. C., dar și pe persoana vătămată V. Ș. A. care se afla în apropiere; inculpatul H. I. înțelege greșit ceea ce se întâmplă – că prietenul său era agresat de ambele persoane vătămate - și se apropie în fugă de persoana vătămată V. Ș.-A. pe care o lovește în abdomen cu un cuțit pe care-l avea asupra sa. V. A. se refugiază pe . nr. 18, iar V. C. se ridică din locul unde căzuse împreună cu inculpatul S. P. B. și se refugiază în apartamentul său.
La scurt timp, la fața locului au venit echipajele de poliție și cele medicale solicitate prin serviciul de urgență 112, cele două persoane vătămate fiind transportate la Spitalul Clinic Județean de Urgență B..
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2947/E/27.10.2014 eliberat de S.J.M.L. B., persoana vătămată V. Ș.-A. a suferit o plagă prin înțepare a flancului stâng abdominal cu secțiunea peretelui muscular, ce s-a putut produce prin lovire cu un instrument înțepător-tăietor (posibil cuțit) și necesită 22-24 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie (fila 60).
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2948/E/27.10.2014 eliberat de S.J.M.L. B., rezultă că persoana vătămată V. C. prezintă o fractură a hemitoracelui stâng, fracturi arcuri costale laterale VII și X, o echimoză la pavilionul urechii drepte și o excoriație pe fața posterioară a umărului drept, ce s-au produs prin lovire cu corp dur, necesită 21-22 zile îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în primejdie (fila 62).
S-a constatat că și inculpatul S. P. B. a suferit leziuni în cadrul incidentului, leziuni pe care instanța le consideră inerente în condițiile în care cei care au agresat pentru prima oară sunt cei doi inculpați. Deși inculpatul S. a indicat în declarația oferită, fapt confirmat doar de inculpatul H. I., utilizarea de către persoana vătămată V. C. a unui obiect contondent în agresiune, se constată că leziunile prezentate în cuprinsul certificatului medico legal nu indică utilizarea unui astfel de obiect ca cel descris de inculpați. Tocmai de aceea instanța de fond nu a putut reține această situație în cadrul stării de fapt, observând că percepția greșită a realității constituie doar o formă de minimalizare a acțiunilor inculpaților și dorința acestora de a induce o formă de vinovăție față de cele întâmplate și victimelor.
S-a reținut că această împrejurare nu schimbă însă starea de fapt reținută în rechizitoriu, sens în care s-a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 396 al 10 Cod procedură penală. În acest sens instanța de fond a mai reținut că inculpații au recunoscut faptele și chiar dacă au încercat să îi confere și note de provocare din partea victimelor, nu presupune că aceștia nu au recunoscut situația de fapt – căci aceasta este cerința prevăzute de art. 374 al 4 Cod procedură penală. Nuanțările date stării de fapt de către inculpați nu determină aprecierea nerecunoașterii faptelor sau a contrazicerii probelor de la urmărire penală, astfel încât:
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului H. I. care, în noaptea de 25/26.10.2014, în jurul orelor 01:30, în timp ce se afla pe . nr. 18 de pe .. 18 din mun. B., jud. B., a aplicat persoanei vătămate V. Ș.-A. o lovitură cu un cuțit în abdomen, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului S. P.-B. care a lovit-o cu pumnul în față pe persoana vătămată V. Ș.-A., producându-i suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal. Constată că în certificatul medico legal nu se rețin leziuni în sensul celor reținute de către instanță și necontestate de altfel de către inculpat.
Fapta inculpatului S. P.-B. care, în aceleași împrejurări, a aplicat persoanei vătămate V. C. mai multe lovituri cu pumnul în față și peste corp, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 21-22 zile îngrijiri medicale, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului H. I., se constată că încadrarea juridică corectă este cea dată prin actul de sesizare, observându-se că la comiterea faptei s-a utilizat un obiect tăietor înțepător, apt de a produce leziuni incompatibile cu viața; apoi, zona corpului vizată (abdomenul) este cea în care se află mai multe organe vitale ale corpului; instanța de fond remarcă intensitatea loviturii, având în vedere că a fost secționată musculatura, dar și obiectele groase de îmbrăcăminte purtate de V. Ș.-A. (geacă matlasată, pulover și tricou). Acest fapt, se coroborează cu motivația ușoară în care s-ar fi comis fapta, ușurința cu care inculpatul a scos un cuțit pe care cel mai probabil îl avea asupra sa, dar și faptul că inculpatul a acționat pe timp de noapte, a specificat că dorea să-l ajute pe inculpatul S. care i se păruse că era cel agresat. Inculpatul a acceptat faptul că prin acțiunea sa poate produce decesul victimei și tocmai de aceea a utilizat cuțitul.
În ceea ce privește starea de fapt și încadrarea juridică a acesteia, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor Nenicioiu C. și G. G. C. care au fost prezenți la prima parte a incidentului, nu și la momentul agresării propriu-zise a victimelor; acești martori confirmă însă situația tensionată creată de atitudinea inculpaților, agresivitatea acestora din urmă. Declarația martorei Măloicu A. C. este în mod evident subiectivă, dat fiind relația apropiată pe care o are cu inculpatul H. ioan. Instanța va reține însă că și acest martor confirmă situația tensionată creată de inculpați și nu de persoanele vătămate.
La individualizarea judiciară a sancțiunilor aplicate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul H. I. este în vârstă de 25 ani, are o relație de concubinaj cu martorul Măloicu A.-C., un copil minor în întreținere. Inculpatul nu are ocupație și nici loc de muncă. Faptul că acest inculpat a înțeles să nu dea declarații la urmărire penală constituie în fapt o acceptare a situației în care se găsește și nu este interpretată în defavoarea acestuia. Toate elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpatului, astfel cum rezultă din referatul de evaluare și din care reținem existența unui comportament cu potențial agresiv, sunt analizate coroborat cu cele de circumstanțiere ale faptei: producerea faptei pe timp de noapte, în loc public, într-un loc accesibil unui număr mare de persoane, ușurința cu care s-a acționat în agresare. Atitudinea de recunoaștere a faptei va fi apreciată de instanță în considerarea art. 396 al 10 Cod procedură penală ce se vor reține în cauză.
Cu referire la inculpatul S. P. B., s-a reținut că acesta este în vârstă de 24 ani, însă nu este la primul contact cu legea penală. Acest din urmă fapt, coroborat cu modalitatea în care a acționat la comiterea faptelor prezente relevă o atitudine înclinată cu preponderență spre fapte violente. Indicarea unei bâte de baseball utilizată în agresiune are rolul de a justifica într-un fel fapta comisă, faptă pe care nu o neagă însă, prin această modalitate de apărare inculpatul nu intenționează decât să atenueze răspunderea penală și să justifice reacția sa agresivă. Instanța de fond reține în ceea ce-l privește pe acest inculpat dispozițiile art. 396 al 10 Cod procedură penală întrucât starea de fapt din rechizitoriu nu a suferit modificări, chiar dacă a fost nuanțată de inculpat, același aspecte fiind prezentate și la urmărire penală și nu a solicitat niciun moment înlăturarea răspunderii penale.
Așa fiind, în baza art. 32 Cod penal raportat la art. 188 al 1 Cod penal, art. 396 al. 10 Cod penal, instanța de fond a condamnat pe inculpatul H. I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b pentru comiterea infracțiunii de omor în forma tentativei.
În baza art. 65 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal.
S-a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpat în condiții de legalitate, fiind verificate de către judecătorul de cameră preliminară și mai apoi de instanța de judecată îndeplinirea condițiilor legale cu privire la luarea și menținerea măsurii preventive. Nu au fost invocate aspecte noi, necunoscute în precedent care să permită o apreciere diferită la acest moment procesual, cu atât mai mult cu cât instanța de fond reține în prezent vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. De asemenea, s-a constatat că procedura în faza prezentă nu impune neapărat și o finalizare a cercetărilor și, dat fiind declarațiile luate în prezenta cauză se constată că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul menținerii măsurii preventive, aceasta nefiind întemeiat a se înlocui cu o măsură preventivă mai ușoară. Așa fiind, în baza art. 399 Cod procedură penală, art. 404 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. I. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului H. I. perioada reținerii de 24 ore din data de 26.10.2014 și arestul preventiv din data de 26.11.2014 la zi.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 396 al. 10 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul S. P.-B. pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, s-a condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 38 lit. a Cod penal, 39 lit. b Cod penal s-a dispus ca în final inculpatul S. P. B. să execute pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 65 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal și s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii de 24 ore în data de 26.10.2014.
La individualizarea judiciară a modalității de executare a sancțiunilor aplicate celor doi inculpați instanța de fond a avut în vedere contextul faptelor, împrejurarea că astfel de fapte sunt des întâlnite în comunitate, ceea ce trezește sentimente de teamă nu doar celor care sunt efectiv angrenați în evenimente ci și persoanelor care privesc astfel de fapte. Apoi, s-a ținut seama de ușurința cu care ambii inculpați au acționat, ceea ce constituie un argument că nu au avut nici o reținere în a acționa deși exista posibilitatea de a produce urmări din cele mai grave.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond, constatând legătura de cauzalitate între fapta inculpatului H. I. și prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Județean B., a dispus obligarea acestui inculpat la plata pretențiilor solicitate.
În baza art. 397 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul H. I. să plătească părții civile V. Ș. A. suma de 1.332 lei cu titlu de daune materiale și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1000 euro cu titlu de daune morale și va respinge restul pretențiilor formulate cu privire la acest inculpat. De asemenea, s-a obligat același inculpat să plătească părții civile V. Ș. A. suma de 150 lei cheltuieli judiciare. La aprecierea cuantumului pretențiilor formulate, instanța de fond a avut în vedere pe de o parte că există o legătură de cauzalitate directă între fapta comisă de inculpatul H. și prejudiciul cauzat persoanei vătămate V. A. Ș., inculpatul a achiesat la parte din pretențiile formulate. Persoana vătămată a făcut dovada doar a unei părți din pretențiile formulate, neexistând probe că i s-ar fi recomandat tratamente suplimentare sau că a avut nevoie de hrană diferită în perioada în care s-a vindecat. Apoi, este de remarcat că persoana vătămată a pierdut parte din salariu. La stabilirea cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere temerea provocată persoanei vătămate prin fapta inculpatului, împrejurarea că aceasta a suferit evident ca urmare a agresiunii fizice încercate, cuantumul de 1000 euro fiind suficient pentru recuperarea prejudiciului moral.
În baza art. 397 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul S. P. B. să plătească părții civile V. C. contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1000 euro cu titlu de daune morale și suma de 676 lei cu titlu de daune materiale și s-au respins restul pretențiilor formulate de V. C.; s-a obligat același inculpat să plătească părții civile V. Ș. A. suma de 250 euro cu titlu de daune morale și s-a respins restul pretențiilor formulate de V. Ș. A. față de inculpatul S. P. B.. Același inculpat a fost obligat să plătească părții civile V. C. suma de 300 lei cheltuieli judiciare și părții civile V. Ș. A. suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
La aprecierea prejudiciului cauzat acestor persoane vătămate față de care s-a stabilit vinovăția penală a inculpatului S. P. B., s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, dar mai ales declarațiile martorilor audiați inclusiv pe latura penală – inclusiv a martorului propus în dovedirea pretențiilor civile de către ambele persoane vătămate, D. G. - care au justificat doar parțial sumele solicitate. Apoi, s-a constatat că persoana vătămată V. C. este angajat, a suferit o diminuare a salariului. În ceea ce-l privește pe V. Ș. A. s-a constatat că acesta a suferit la rândul său prejudicii ca urmare a faptelor inculpatului S., prejudiciu moral pe care instanța îl apreciază la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 250 euro. Această sumă este suficientă pentru a repara prejudiciul încercat la momentul loviturii primite, dar și pentru a remedia sentimentele de teamă încercate de persoana vătămată, restul pretențiilor formulate fiind respinge ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri parchetul, inculpații și părțile civile.
P. aconsiderat că hotărârea pronunțată de Tribunalul B., respectiv sentința penală nr. 64/S/02.03.2015, este nelegală atât sub aspectul pedepsei rezultante stabilite în sarcina inculpatului S. P. B., cât și sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv a procedurii simplificate, cu consecința reducerii pedepselor aplicate celor doi inculpați în prezenta cauză.
Arată că, în ceea ce privește primul motiv de apel, inculpatul S. P. B. a fost condamnat de către instanța de fond pentru comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, potrivit art. 193 alin.1 Cod penal și respectiv 5 luni închisoare potrivit art. 193 alin.2 Cod penal. Instanța de fond a stabilit o pedeapsă rezultantă de 7 luni închisoare.
În opinia Ministerului Public pedeapsa rezultantă stabilită în sarcina inculpatului S. P. B. este nelegală. Consideră că din eroare instanța de fond a reținut prevederile art. 38 lit. a Cod penal și nu art. 38 alin.1 Cod penal, iar sporul de o treime din pedeapsa de 3 luni închisoare adăugat la pedeapsa cea mai grea de 5 luni de închisoare, conduce la o pedeapsă finală de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește greșita reținere a dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, consideră că în mod nejustificat instanța de fond le-a reținut în sarcina inculpaților. Apreciază că în mod greșit s-a reținut procedura simplificată, având în vedere că inculpații în fața instanței de fond, cât și în faza urmăririi penale au dat declarații care nu corespund cu starea de fapt reținută prin rechizitoriu, declarații pentru a-și diminua oarecum răspunderea penală pentru faptele săvârșite și care sunt nesincere în sensul arătat de cei doi inculpați. Aceștia au indus ideea că au fost provocați de către părțile vătămate, că cele două părți vătămate ar fi folosit o bâtă de baseball ca să-i agreseze și în special pe inculpatul S. P. B., care de altfel, a depus la dosarul cauzei un certificat medico-legal care nu confirmă leziunile afirmativ provocate de către părțile vătămate cu acel obiect.
În acest sens, Ministerul Public solicită admiterea apelului și pe cale de consecință înlăturarea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală și aplicarea de pedepse în alte limite, respectiv majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților H. I. și S. P. B..
Părțile civile V. C. și V. Ș. A. arată că motivele de apel formulate de aceștia vizează în special latura civilă a cauzei.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Arată că ceea ce nemulțumește părțile civile este reducerea drastică și nejustificată a cuantumului daunelor morale solicitate de către părțile civile în fața instanței de fond. De asemenea, avocat ales pentru părțile civile consideră că instanța de fond nu a motivat în concret ce reprezintă suma de 1332 lei cu titlu de despăgubiri materiale acordate părții civile V. Ș. A..
Consideră că toate probele depuse la dosar, respectiv înscrisurile ce au fost depuse tind să întărească ideea că aceste pretenții sunt justificate. De asemenea, consideră că declarația martorului D. G., audiat în cauză pe latura civilă, este în măsură să facă dovada pretențiilor de natură materială pe care părțile civile le au față de inculpați.
În acest sens, avocat ales A. V. solicită admiterea apelului formulat de către părțile civile V. C. și V. Ș. A., potrivit art. 421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală și pe cale de consecință admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată și precizată în fața instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr. 325 din 26.03.2015, în cuantum de 300 lei, pe care o depune la dosar, în copie conform cu originalul.
Inculpatul H. I. a formulat de asemenea apel împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 02.03.2015, prin care a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor, respectiv art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin.10 din Cod penal la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare.
Față de circumstanțele producerii faptei, apărătorul ales al inculpatului apreciază că instanța de fond ar fi putut să coboare pedeapsa sub pragul de 3 ani.
În acest sens, inculpatul H. I. consideră că față de leziunile pe care le-a prezentat partea vătămată, respectiv leziuni superficiale, vorbind mai mult despre zona vizată și nu despre natura leziunilor la reținerea acestor infracțiuni în sarcina inculpatului, având în vedere totodată și faptul că inculpatul a recunoscut și detaliat modalitatea de comitere a faptei, de urmăririle puțin periculoase, de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța, ar fi putut să pronunțe în această situație o pedeapsă cu suspendare în condițiile art. 91 din Codul penal, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar cu un termen de încercare maxim.
În ceea ce privește inculpatul H. I., acesta arată că, în faza de urmărire penală nu a dat niciun fel de declarație, a uzat de dreptul la tăcere, astfel că, starea de fapt descrisă prin rechizitoriu a fost expusă de către procurorul de caz în baza declarațiilor date de către co-inculpatul S. P. și în baza declarațiilor părților vătămate și a martorilor audiați în cauză. De asemenea, subliniază faptul că nu există un martor ocular cu privire la infracțiunea de tentativă la omor. Precizează că cei doi martori Nenicioiu C. și G. G., care au fost prezenți la conflictul dintre inculpatul S. P. și părțile vătămate V. C. și V. Ș. A. nu au surprins decât acest incident, respectiva ceartă dintre aceștia. Concluzionând, apărătorul ales al inculpatului H. I. arată că la infracțiunea tentativă la omor nu există niciun martor. De asemenea, precizează că a solicitat instanței de judecată aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, iar după audierea inculpatului H. I. s-a considerat de către instanța de fond că pentru lămurirea stării de fapt se impune a fi audiați martorii și părțile vătămate pentru a se vedea dacă ceea ce a descris procurorul în actul de sesizare al instanței, coincide cu ceea ce a declarat inculpatul H. I..
Inculpatul H. I. arată că declarațiile celor doi martori nu coincid cu ceea ce au declarat în faza de urmărire penală și nici măcar în instanță. Precizează că această stare de fapt reținută în favoarea inculpatului H. I. de către instanță, în sensul că se pot aplica dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul penal, în opinia acestuia este corect reținută de instanța de fond. De asemenea, precizează că declarația inculpatului H. I. dată în faza de judecată se coroborează cu celelalte declarații, inclusiv cu a martorei Măloicu A. C. și chiar și cu declarațiile părților vătămate. Totodată, arată că este evident faptul că între co-inculpatul S. P. și părțile vătămate au existat un schimb de lovituri, deși părțile vătămate au negat că au avut asupra lor un corp contondent. Menționează că ceea ce a determinat reacția inculpatului H. I. este tocmai situația prin care prietenul și co-inculpatul său era bătut și agresat, iar în situația inversă nu ar fi intervenit în conflict.
Recunoaște că inculpatul H. I. a reacționat exagerat, nu ar fi trebuit să utilizeze acel cutter de care a înțeles să se folosească în exercitarea actelor de violență, însă în opinia acestuia, în mod corect starea de fapt și reținerea art. 396 alin. 10 din Codul penal de către instanța de fond este una corectă.
Pe cale de consecință, în principal, inculpatul H. I. solicită reducerea pedepsei inculpatului, în sensul unei pedepse în condițiile art. 91 din Codul Penal, a se avea în vedere că a recunoscut comiterea faptelor, că este o persoană tânără și are o fetiță de 4 ani alături de care dorește să-i fie, iar ceea ce a experimentat până acum l-a făcut să reflecte asupra faptelor care le-a comis. În acest sens solicită admiterea apelului în baza art. 421 pct.2 lit. a din Cod procedură penală.
Apelantul inculpat S. P. solicită suspendarea executării pedepsei sau a se lua măsura arestului la domiciliu pentru a fi alături de mama sa care se află în procedura de recuperare medicală. Acesta arată că e de acord cu prestarea de muncă în folosul comunității, ca alternativă la pedeapsa cu închisoarea.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul parchetului și al părților civile este întemeiat, urmând a fi admis, sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului S. P. B. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestuia, sub aspectul pedepsei accesorii aplicate acestui inculpat și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile V. Ș. A. și V. C..
În ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului S. P. B. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, curtea constată că aceasta nu reflectă gradul de pericol social al faptei și periculozitatea infractorului, impunându-se majorarea sa. Astfel, instanța de fond a arătat că la individualizarea judiciară a modalității de executare a sancțiunilor aplicate celor doi inculpați trebuie avut în vedere contextul faptelor, împrejurarea că astfel de fapte sunt des întâlnite în comunitate, ceea ce trezește sentimente de teamă celor care sunt efectiv angrenați în evenimente și persoanelor care privesc astfel de fapte, precum și ușurința cu care ambii inculpați au acționat, ceea ce constituie un argument că nu au avut nici o reținere în a acționa, deși exista posibilitatea de a produce urmări din cele mai grave. Curtea apreciază însă că toate aceste aspecte conduc la concluzia că se impune aplicarea unei pedepse mai ridicate inculpatului S. P. B., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, pedeapsa orientată spre minimul special, aplicată de instanța de fond, nefiind aptă să conducă la reeducarea inculpatului. În plus, curtea va avea în vedere și contribuția foarte importantă pe care a avut-o inculpatul S. P. B. la declanșarea conflictului, precum și lovirea fără motiv, de către acesta, a persoanelor vătămate, deși cei doi inculpați erau cei care ocupaseră locul de parcare al acestora. De asemenea, din probe rezultă că inculpatul S. P. B. a fost deranjat de faptul că se solicita intervenția organelor de ordine, moment în care și-a orientat agresivitatea către partea civilă V. C.. Or, acest fapt este de natură să releve o sfidare a ordinii și liniștii publice, care presupune aplicarea unei pedepse corespunzătoare. În plus, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului trebuie ținut cont și de persoana inculpatului S. P. B., care, potrivit fișei de cazier judiciar, a mai suferit anterior mai multe condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență (mai multe tâlhării și o tentativă de omor).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și de părțile civile V. Ș. A. și V. C. împotriva sentinței penale nr. 64/S/02.03.2015 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, care va fi desființată sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului S. P. B. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal și sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestuia.
Rejudecând în aceste limite, Curtea va majora cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului S. P. B. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, de la 5 luni închisoare, la 1 an închisoare și, totodată, va majora și cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului S. P. B., de la 7 luni închisoare, la 1 an și o lună închisoare.
Întrucât acestui inculpat nu i-a fost aplicată vreo pedeapsă complementară, curtea va înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, aplicată inculpatului S. P. B.. Pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi nu poate fi aplicată decât în cazul în care aceste drepturi au fost interzise ca pedeapsă complementară. Or, în cauză nu s-a dispus interzicerea acestor drepturi ca pedeapsă complementară, motiv pentru care va înlătura pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond acestui inculpat.
De asemenea, curtea constată că apelul părților civile este întemeiat și sub aspectul cuantumului daunelor morale la care inculpații au fost obligați către acestea. La stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite părților civile trebuie ținut cont de faptul că inculpații au lovit părțile civile fără ca acestea să aibă vreo vină, doar pentru simplul motiv că acestea le-au atras atenția asupra faptului că le ocupaseră locul de parcare. Nedreptatea pe care părțile civile au suferit-o, fiind loviți destul de grav de cei doi inculpați, care ocupaseră fără drept locul respectiv de parcare, este de natură să le sporească suferințele psihice suferite și implicit să necesite acordarea unor sume mai mari, pentru repararea prejudiciului psihic suferit. În plus, numărul mare de îngrijiri medicale pe care cele două victime au fost nevoite să le suporte, precum și disconfortul provocat în viața socială a acestora, impun ca daunele morale acordate acestora să fie majorate, cele stabilite de instanța de fond fiind prea reduse, în raport cu prejudiciul moral suferit. Pentru aceste motive, văzând și faptul că părții civile V. Ș. A. i-a fost pusă în primejdie viața, prin fapta inculpatului H. I., curtea va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul H. I. către partea civilă V. Ș. A., de la 1000 de euro la 3000 de euro, sau contravaloarea în lei la data plății și va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul S. P. B., către partea civilă V. C., de la 1000 de euro la 2000 de euro, sau contravaloarea în lei la data plății.
În ce privește daunele materiale solicitate, părțile civile arată în apel că instanța de fond nu ar fi motivat în concret ce reprezintă suma de 1332 lei cu titlu de despăgubiri materiale acordate părții civile V. Ș. A.. Acestea nu detaliază în cererea de apel care ar fi fost suma corectă, ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de despăgubiri civile și care ar fi probele de unde rezultă aceasta. Întrucât instanța de fond a arătat în motivare că la stabilirea cuantumului daunelor civile că persoana vătămată a făcut dovada doar a unei părți din pretențiile civile solicitate, neexistând probe că i s-ar fi recomandat tratamente suplimentare sau că ar fi avut nevoie de hrană diferită, în perioada în care s-a vindecat. Pentru aceste motive, în mod corect a fost stabilit cuantumul daunelor materiale, de către instanța de fond, având în vedere probele administrate în fața acesteia.
În ce privește apelul inculpatului S. P. B., în care acesta solicită aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, având în vedere condamnările anterioare ale inculpatului, la mai multe pedepse cu închisoarea, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia, inculpatului nu-i poate fi aplicată o modalitate neprivativă de libertate a executării pedepsei cu închisoarea. Art. 83 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 lit. b din Codul penal interzic amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atunci când inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoarea. Or, inculpatul S. P. B. a suferit anterior mai multe condamnări cu închisoarea, printre care și una pentru infracțiunea de tentativă de omor, fapt care împiedică aplicarea unor modalități neprivative de libertate de executare a pedepsei.
Apelul inculpatului H. I., prin care acesta solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate și aplicarea unei modalități neprivative de executare a pedepsei, curtea constată că față de gravitatea faptelor comise de inculpat, precum și față de modul în care acesta a acționat, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Așa cum s-a arătat și în cazul inculpatului S. P. B., un aspect foarte important în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, un rol foarte important în are și mobilul săvârșirii infracțiunii. Or, în speță, mobilul săvârșirii de către inculpatul H. I. a infracțiunii de tentativă de omor îl constituie faptul că părțile civile i-au atras atenția că le-a ocupat locul de parcare. Curtea apreciază că punerea în primejdie a vieții unei persoane, pentru acest motiv pueril denotă o sfidare considerabilă a ordinii publice și a regulilor de conviețuire socială, care impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare. De asemenea, faptul că inculpatul s-a lăsat antrenat cu ușurință în săvârșirea acestor fapte, denotă că acesta nu poate fi reeducat fără executarea pedepsei în regim de detenție, deoarece lăsarea lui în libertate ar putea oricând să conducă la săvârșirea unor fapte similare, în condiții similare. În aceste condiții, inculpatul nu poate fi considerat ca fiind reeducat, prin simpla parcurgere a fazei procesului penal, fiind necesară executarea efectivă de către acesta, a pedepsei aplicate pentru fapta comisă.
Situația personală a inculpatului, respectiv faptul că acesta este o persoană tânără și ar avea o fetiță de 4 ani, nu sunt de natură să modifice constatările anterioare ale instanței, cu privire la gravitatea faptelor inculpatului și la periculozitatea acestuia. Din aceste motive curtea apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond este just individualizată.
În ce privește reținerea în favoarea inculpaților a cauzei de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea acestui text de lege. P. susține în cererea de apel că în mod greșit s-a reținut procedura simplificată, având în vedere că inculpații, în fața instanței de fond, cât și în faza urmăririi penale, ar fi dat declarații care nu corespund cu starea de fapt reținută prin rechizitoriu, declarații date pentru a-și diminua oarecum răspunderea penală pentru faptele săvârșite, și care sunt nesincere, în sensul arătat de cei doi inculpați. Astfel, se arată că aceștia ar fi indus ideea că au fost provocați de către părțile vătămate, că cele două părți vătămate ar fi folosit o bâtă de baseball ca să-i agreseze și în special pe inculpatul S. P. B., care de altfel, a depus la dosarul cauzei un certificat medico-legal care nu confirmă leziunile afirmativ provocate de către părțile vătămate cu acel obiect.
Curtea nu poate primi aceste argumente ale parchetului, având în vedere că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și au solicitat ca judecarea lor să fie făcută în baza probelor de la dosar. În acest caz, esențială este manifestarea de voință a inculpaților de a fi judecați pe baza probelor de la dosarul de urmărire penală, iar eventualele nuanțări ale acestora, cu privire la o posibilă culpă a părților civile, nu are nicio relevanță pentru aplicarea acestor dispoziții legale. Pentru a beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală inculpații trebuie să recunoască elementele esențiale ale infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă cu privire la circumstanțele comiterii acestora ei au o poziție mai nuanțată, față de starea de fapt din rechizitoriu. Dacă aceste nuanțări nu sunt de natură să producă vreo consecință, cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii, ele nu pot avea ca efect neaplicarea cauzei de reducere a pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și de părțile civile V. Ș. A. și V. C. împotriva sentinței penale nr. 64/S/02.03.2015 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului S. P. B. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestuia, sub aspectul pedepsei accesorii aplicate acestui inculpat și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile V. Ș. A. și V. C..
Rejudecând în aceste limite,
Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului S. P. B. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, de la 5 luni închisoare, la 1 an închisoare.
Majorează cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului S. P. B., de la 7 luni închisoare, la 1 an și o lună închisoare.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, aplicată inculpatului S. P. B..
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul H. I. către partea civilă V. Ș. A. de la 1000 de euro la 3000 de euro, sau contravaloarea în lei la data plății.
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul S. P. B. către partea civilă V. C. de la 1000 de euro la 2000 de euro, sau contravaloarea în lei la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de inculpații H. I. și S. P. B. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 422 Cod procedură penală deduce în continuare măsura arestării preventive a inculpatului H. I. de la 02.03.2015 la zi.
În temeiul art. 276 Cod procedură penală obligă pe inculpatul H. I. la plata sumei de 150 de lei către partea civilă V. Ș. A., și pe inculpatul S. P. B. la plata sumei de 150 de lei către partea civilă V. C., cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală obligă pe inculpații H. I. și S. P. B. la plata sumei de câte 500 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.08.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. R. C. D.
GREFIER
C. R.
Red. C.G./25.09.2015
Tehnored.C.R./28.09.2015/ 7 ex
Jud. fond. E.M.T.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
