Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 767/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A1:
Președinte: A. D. – judecător
JUDECĂTOR: A. M.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de inculpatul M. B. M. împotriva sentinței penale nr. 1101 din data de 24 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2015 și apoi pentru data de astăzi, 13 noiembrie 2015, când,
CURTEA :
Asupra apelului penal de față, constată.
Prin sentința penală nr.1101/18.06.2015, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria B., în baza art.233 art.234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod de procedură penală, art.44 alin.1, art.75 alin.2 lit. a și art.76 alin.1 Cod penal a condamnat inculpatul M. B. – M., fiul lui S. și G.-E., născut la data de 23.08.1991 în municipiul C., județul C., domiciliat în municipiul S. G., bld. General G. B., nr. 32, ., apt. 19, județul C., fără forme legale în municipiul B., bld. Griviței, nr. 43, ., județul B., CNP_, la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pentru 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Vechiul Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr.1062/05.06.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 25.10.2013 și a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin această sentință alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pentru 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b Cod penal.
În baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.66 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.399 Cod de procedură penală a menținut măsura controlului judiciar aplicată față de inculpat acesta urmând a se supune măsurilor de supraveghere stabilite prin încheierea din data de 05.12.2014 a Judecătoriei B..
În baza art.72 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive 11.11.2014 până la 09.12.2014.
În baza art.7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. B. .
În baza art.112 alin.1 lit. e Cod penal a confiscat de la inculpat suma de 150 de lei.
A luat act că persoana vătămată M. C. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 20.10.2014, în jurul orei 23:40, persoana vătămată M. C. a coborât dintr-un autobuz R. B. în stația Plevnei, îndreptându-se spre imobilul în care locuiește. În momentul în care a ajuns în gangul ce face trecerea din .. M. Viteazul din municipiul B., între imobilele cu nr. 50 și 50B, în timp ce persoana vătămată își căuta cheile de la ușa de acces, din spate a venit inculpatul M. B. M., care a încercat să tragă de geanta persoanei vătămată și, întrucât nu a reușit să o smulgă, a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feței, după care i-a smuls telefonul mobil marca LG Optimus L5II din mână și a fugit spre intersecția .. A. V..
În data de 21.10.2014, în jurul orei 23.00, inculpatul M. B. M. s-a întâlnit cu martorul G. R. A., căruia i-a vândut telefonul mobil sustras persoanei vătămate pentru suma de 150 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarația dată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale în cadrul căreia aceasta a descris circumstanțele în care inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil aflat asupra sa și a precizat că inițial inculpatul a încercat să îi sustragă geanta pe care o avea la umăr, după care pentru că încercarea sa nu a reușit i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței și i-a smuls din mână telefonul mobil marca LG Optimus L5II.
Declarația persoanei vătămate se coroborează cu procesul verbal de vizionare și redare în formă scrisă a înregistrărilor( fila 39 din dosarul de urmărire penală) în conformitate cu care la ora 23.27.59 persoana vătămata a coborât din autobuz și s-a deplasat pe trotuarul B-dului Griviței în direcția imobilului cu nr.50 și cu procesul verbal de examinare fizică întocmit la data de 21.10.2014 conform căruia persoana vătămată prezintă în zona pometelui stâng o urmă roșiatică provenită de la lovitura primită.
De asemenea declarația persoanei vătămate se coroborează cu declarația martorului G. R. A. (fila 50 din dosarul de urmărire penală) în cadrul căreia se arată că în noaptea de 21.10.2014 a cumpărat telefonul mobil marca LG Optimus L5II, recunoscut de persoana vătămată ca fiind același cu telefonul sustras, de la inculpatul M. B., pentru suma de 150 de lei și că la momentul cumpărării respectivului telefon inculpatul i-a comunicat că are nevoie de bani pentru botezul fiicei sale.
Inculpatul în fața instanței, în prezența apărătorului desemnat din oficiu a declarat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare.
Raportat la situația de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută art.234 alin.1 lit.d Cod penal atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut in vedere criteriile prevăzute de art.74 Cod penal respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, dar și dispozițiile art.396 alin.10 potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, prezenta faptă fiind săvârșită în termenul de suspendare condiționată stabilit prin sentința penală nr.1062/05.06.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 25.10.2013.
Cu privire la persoana inculpatului instanța a reținut că pe parcursul procesului penal a avut o conduită bună, prezentându-se la fiecare termen de judecată, manifestându-și acordul cu privire la menținerea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse împotriva sa. De asemenea din caracterizările depuse la dosarul cauzei a reieșit că inculpatul este o persoană care nu a mai avut manifestări violente, are o calificare profesională, precum și responsabilitatea unei familii.
Mai mult inculpatul a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii în condițiile în care persoana vătămată a declarat în fața instanței că după discuțiile pe care le-a avut cu inculpatul l-a iertat pe acesta și că nu mai dorește tragerea la răspundere penală a acestuia. Date fiind aceste ultime aspecte instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a Noul Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante. În atare împrejurări inculpatul a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 Vechiul Cod penal instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr.1062/05.06.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 25.10.2013 și pe cale de consecință a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin această sentință alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel inculpatul M. B. M..
Apărătorul apelantului inculpat critică hotărârea pronunțată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsă pe care o consideră mult prea aspră, având în vedere că inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală, este integrat în societate, este părinte al unui copil minor și o persoană care își câștigă existența prin mijloace licite.
În contextul probelor administrate, apărătorul apelantului inculpat consideră că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, iar stabilirea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere ar fi mai eficientă, în cauză fiind îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art.91 Cod penal.
Chiar dacă inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, apărătorul acestuia solicită instanței a constata că acesta a reușit să se reintegreze în societate, astfel că nu se impune condamnarea sa la o pedeapsă cu executare efectivă în regim de detenție.
Apreciind că îndreptarea comportamentului inculpatului nu se poate face cu izolare efectivă în regim de detenție, apărătorul apelantului inculpat solicită instanței admiterea apelului formulat și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului datat 2.12.2014 emis în dosarul penal nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1, lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, dat fiind faptul că în data de 20.10.2014, în jurul orei 23,40, a lovit persoana vătămată M. C. cu un pumn în zona feței, în timp ce se afla în gangul ce face trecerea din . municipiul B., între imobilele cu nr. 50 și 50 B și a smuls din mâna acesteia telefonul mobil marca LG Optimus L 5 II în valoare de 600 lei.
Audiat fiind, inculpatul M. B. M. a solicitat aplicarea dispozițiilor referitoare la recunoașterea vinovăției, astfel că s-au reținut prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În atare împrejurări, instanța a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile persoanei vătămate M. C. (filele 8-9, 12-13 dosar urmărire penală), procesul-verbal de constatare din data de 21.10.2014 (fila 14), procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 21.10.2014, cu planșa foto (filele 17-18 dosar urmărire penală), procesele-verbale de vizionare și redare în formă scrisă a înregistrărilor video (filele 30, 33, 36, 39-41, 43-46 dosar urmărire penală) și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-a realizat prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, dar având în vedere și dispozițiile referitoare la circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal.
Cu referire la aceste din urmă dispoziții, în mod temeinic, au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului concretizate în calificarea profesională și responsabilitatea unei familii, dar și în conduita procesuală avută pe parcursul derulării procesului penal.
În atare împrejurări, pedeapsa în cuantum de 1 an și 4 luni aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1, lit. d Cod penal este just individualizată, sub minimul special prevăzut de lege, astfel că motivul de apel invocat în acest sens este nefondat.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (sentința penală nr. 1062/5.06.2013 a Judecătoriei B., definitivă la 25.10.2013), pedeapsă suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Cum fapta dedusă judecății a fost săvârșită în cursul acestui termen de încercare, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și executarea acesteia la care s-a adăugat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie.
Chiar în atare condiții, inculpatul M. B. M. solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, susținere ce nu poate fi primită.
Potrivit art. 83 alin. 1 Vechiul Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanța revocă suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă – art. 44 alin. 1 Cod penal.
În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni – art. 44 alin. 2 Cod penal.
În speță, în cazul pluralității de infracțiuni, cu referire la inculpat, constând într-o infracțiune pentru care s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării prin hotărâre penală definitivă, care nu atrage starea de recidivă și o infracțiune care este dedusă judecății și săvârșită în termenul de încercare după . Noului Cod penal, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate se realizează potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal.
Conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal anterior se menține și după . Noului Cod penal, fiind o normă specială obligatorie, care se aplică indiferent dacă există stare de recidivă sau pluralitate intermediară.
De altfel, această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 13/6.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunțată în dosarul nr._ /HP/P care a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, care conform art. 41 alin. 1 Cod penal nu îndeplinește condițiile pentru recidivă și respective, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 2 Cod penal anterior.
Chiar dacă în speță, nu se pune problema aplicării art. 5 Cod penal conform Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, problema de drept supusă analizei apelului este identică cu cea soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv aplicarea sau nu a art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal anterior în cazul pluralității de infracțiuni și imposibilitatea aplicării dispozițiilor art. 91 Cod penal referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În atare împrejurări, în baza art. 421 alin. 1 punct 1 litera b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpatul M. B. M. împotriva sentinței penale nr.1101/18.06.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.
Văzând dispozițiile art. 275 alin. 2 Noul Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 360 lei cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul M. B. M. împotriva sentinței penale nr.1101/18.06.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. DumitracheAurelia M.
Grefier
A. I. P.
Red.A.M/24.11.2015
Tehnoredact.A.I.P/25.11.2015/4 ex.
Jud.fond. L.B.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 430/2015. Curtea... → |
|---|
