Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 430/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
Decizia Penală nr. 430/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 02 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată CA9:
Președinte: S. F. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 304 din 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 19 Mai 2015, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 02 iunie 2015.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 304 din data de 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
În baza art. 396 alin. 6, alin. 10 raportat la art. 17 alin. 2, 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal 1969, art. 10 alin. I teza a III-a din Legea nr. 241/2005, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Țabără C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal din 1969 (22 acte materiale) și cu aplicarea art. 5 alin. 1, alin. 2 Cod Penal.
În baza art. 10 alin. 1 teza a III- a din Legea 241/2005, art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod Penal 1969 raportat la art. 91 lit. c Cod penal din 1969 a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ de 500 lei.
A dispus comunicarea, după rămânerea definitivă, a unei copii de pe prezenta sentință către cazierul judiciar în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.
În baza art. 2 raportat la art. 6 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001 a dispus înscrierea prezentei hotărâri judecătorești, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
În baza art. 397 Cod procedură penală a constatat că prejudiciul produs părții civile A.N.A.F – Administrația Finanțelor Publice B. a fost integral acoperit.
În baza art. 397 alin. 2 Cod procedură penală a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în mun. B., ., ., ., înscris în cartea funciară nr._ C1-U118 B., proprietatea inculpatului.
A dispus comunicarea unui exemplar al prezentei către Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B..
A constatat că ., cu sediul în B., .. 4, . (în prezent radiată) are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1200 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În perioada februarie 2009 – noiembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul Țabără C., în calitate de asociat și administrator al S.C. Pro Alim Tab S.R.L. B., a reținut de la angajații societății și nu a vărsat în termenul legal de 30 de zile de la scadență impozitele și contribuțiile cu regim reținere la sursă, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma totală de 11.504 lei.
Pentru a se reține această stare de fapt au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisuri și declarații martori B. E. O. și T. R. E..
Pe latură civilă, partea vătămată ANAF B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei prejudiciu cauzat bugetului de stat.
La termenul de judecată din data de 06.01.2014 inculpatul a depus la dosar, prin serviciul registratură, copie a chitanței cu . nr._, atestând plata sumei de_ lei către bugetul de stat (f. 29). De asemenea, la termenul din data de 04.12.2014 inculpatul a mai depus la dosar o chitanță, respectiv . 131 nr._ (f. 36) care atestă plata sumei de 1950 lei. Conform adresei emise de partea civilă (f. 45), reiese că inculpatul a achitat întreg prejudiciul pentru care s-a formulat constituirea de parte civilă. Față de toate aceste înscrisuri, instanța constată că prejudiciul cauzat părții civile a fost acoperit în totalitate anterior primului termen de judecată.
În raport de faptul că s-a făcut dovada reparării prejudiciului creat prin săvârșirea faptei deduse judecății instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 74 ind. 1 Cod penal, respectiv „În cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecații, până la soluționarea cauzei în prima instanța, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșita se reduc la jumătate.Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”
Deși acest text de lege a fost declarat ca fiind neconstituțional prin Decizia CCR nr. 573/03.05.2011, instanța reține că este aplicabil în cauză, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 2 din Codul Penal, care prevăd că „Dispozițiile alin. 1 (referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale…”.
Având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu comiterea unei infracțiuni continue, respectiv 22 de acte materiale, în perioada februarie 2009-noiembrie 2010, momentul epuizării, deci și al săvârșirii faptei este situat în noiembrie 2010. Întrucât textul art. 74 ind. 1 a fost introdus în Codul Penal prin Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial la 25.10.2010 (și intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării), acesta este aplicabil faptei reținute în sarcina inculpatului, a cărei epuizare a avut loc după . legii. Deși art. 74 ind. 1 a fost declarat neconstituțional, acesta rămâne aplicabil cauzei în baza art. 5 alin. 2 din Codul Penal în vigoare întrucât reprezintă legea penală mai favorabilă, cuprinzând dispoziții mai favorabile inculpatului pe perioada cât s-a aflat în vigoare. Totodată, aceasta s-a aflat în vigoare într-un moment cuprins între data săvârșirii faptei și data judecării definitive a cauzei.
O prevedere similară se regăsește în art. 10 din Legea 241/2005 în conformitate cu care în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Referitor la aplicabilitatea art. 10 instanța apreciază că deși textul de lege face referire la infracțiunile de evaziune fiscală, acesta se aplică și celorlalte infracțiuni prevăzute de Legea 241/2005 deci nu doar celor prevăzute de art. 9 care sunt definite expres ca infracțiuni de evaziune fiscală raportat la scopul urmărit de legiuitor, respectiv recuperarea prejudiciului cauzat prin astfel de fapte. De altfel, limitele de pedeapsă prevăzute pentru faptele ce se încadrează în dispozițiile art. 9 din actul normativ sunt mult superioare celor prevăzute de art. 6, situație în care ar fi inechitabil ca, pentru o faptă apreciată de legiuitor ca prezentând un grad de pericol abstract mai ridicat să existe posibilitatea infractorului de a beneficia de o cauză de nepedepsire sau reducere a pedepsei iar persoana care a săvârșit o faptă mai puțin gravă să nu aibă o astfel de posibilitate și, pe cale de consecință, să fie trasă la răspundere penală pentru fapta sa.
În speță, se constată că plata prejudiciului s-a realizat în cursul judecății, până la primul termen de judecată respectiv de din 04.12.2014, când s-a procedat la citirea actului de sesizare a instanței, una dintre chitanțe datând din 06.11.2014 iar cea de-a doua din 04.12.2014.
În raport de acestea instanța consideră că în speță este incident atât 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod Penal din 1969 raportat la art. 5 alin. 2 Cod penal în vigoare precum și art. 10 teza a III-a din Legea 241/2005 și, ținând cont că prejudiciul cauzat și recuperat este de până la 50.000 euro, ambele texte de lege funcționează ca o cauză care, în baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală, art. 74 ind. 1 alin. 2 teza a II-a Cod penal 1969, art. 10 alin. I teza a III-a din Legea nr. 241/2005 duce la încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, acțiunea penală nemaiputând fi exercitată împotriva acestuia în lipsa unei cereri formulate de inculpat și a pronunțat soluția descrisă la începutul prezentei.
Pe cale de consecință, ținând cont că nu se mai impune garantarea executării unor eventuale obligații civile de către inculpată, măsura asiguratorie dispusă cu privire la bunurile sale nu se mai impune astfel că, în baza art. 357 al. 2 Cod procedură penală instanța va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în mun. B., ., ., ., înscris în cartea funciară nr._ C1-U118 B., proprietatea inculpatului.
Se va dispune comunicarea unui exemplar al prezentei către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie arătând că raportat la numărul actelor materiale și la valoarea prejudiciului pedeapsa amenzii este neîndestulătoare și a solicitat majorarea acesteia.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelul declarat de Ministerul Public este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Inculpatul a recunoscut fapta și a plătit suma reprezentând prejudiciu.
În consecință, prima instanță, procedând la o analiză atentă a legilor succesive a constatat că în cauză se impune soluția încetării procesului penal.
Singura chestiune supusă devoluțiunii apelului este aceea a cuantumului amenzii aplicate.
Având în vedere că inculpatul a depus diligențe și a achitat suma de_ lei către bugetul de stat, precum și accesoriile aferente, dar și faptul că de la data comiterii faptei au trecut aproximativ 5 ani, a majora amenda înseamnă ca sancțiunea (care în speță are caracter administrativ) să dobândească un caracter preponderent aflictiv, ceea ce este contrar principiilor înscrise în Cod penal în vigoare.
După pronunțarea hotărârii (la data de 24 iulie 2015) OCPI B. a comunicat instanței încheierea nr._/09.06.2015 prin care au fost radiate inscripțiile ipotecare conform dispozițiilor din sentința atacată.
Pentru considerentele mai sus expuse, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul declarat de Ministerul Public.
Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 304/23 februarie 2015 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondurile MJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2015.
Pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. F. M. Ș.
aflată în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
N. Țînț
Pt. GREFIER
D. B.
aflată în concediu de odihnă
semnează grefier desemnat de
președintele instanței
L. G.
Red. S.F./05.08.2015
Tehnored.C.R./11.08.2015, 4 ex.
Jud. fond. D. C.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 559/2015.... → |
|---|
