Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 5320/305/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.176/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 05 martie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A2:
Președinte - R. C. D. – judecător
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul C. M., împotriva sentinței penale nr.3/S din data de 07 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat C. M., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de avocat O. A. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, aduce la cunoștința părților faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol deoarece în memoriul depus de inculpatul C. M. în data de 26 februarie 2015 s-a solicitat ca probă reaudierea persoanei vătămate B. M. M..
Întrebat fiind, inculpatul C. M., arată că își menține cererea în probațiune menționată în memoriu.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului C. M. dispozițiile art.420 alin.4 raportat la art. 83 al. 1 lit. a Cod de procedură penală, faptul că are dreptul de a nu da nicio declarație, în situația în care dorește să dea declarație, cele menționate vor fi analizate în funcție de materialul probator administrat, iar în situația în care nu dorește să dea declarație această atitudine, nu va fi analizată ca fiind un element împotriva sa.
Întrebat fiind, inculpatul C. M., arată că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererii în probațiune, având în vedere că persoana vătămată a fost audiată și apreciază că nu este necesar, util soluționării cauzei reaudierea acesteia.
Avocat O. A., solicită admiterea cererii formulată de inculpat privind reaudierea persoanei vătămate.
Instanța, având în vedere că persoana vătămată a fost audiată atât în cursul urmării penale cât și în cursul cercetării judecătorești, raportat la obiectul cauzei luând în considerare prevederile art. 100 lit.b Cod procedură penală, respinge cererea în probațiune solicitată de către inculpat în memoriul depus în data de 26 februarie 2015.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin.6 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocat O. A., pentru apelantul inculpat C. M., solicită în temeiul dispozițiilor art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admiterea apelului formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.3/S din data de 07 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G., desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să se aplice inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special. Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este neteminică și nelegală, în sensul că instanța a aplicat o pedeapsă foarte mare raportat la circumstanțele atenuante și circumstanțele personale ale inculpatului. A se avea în vedere faptul că prejudiciul cauzat este unul foarte mic. De asemenea, rezultatul produs, atât prin prisma pagubei cât și din atingerea minimă a valorii sociale este unul neimportant.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului formulat de inculpat, ca nefondat. Apreciază că în cauză s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei respectând dispozițiile art. 74 Cod penal având în vedere și modalitatea de comitere a faptei dar pe de altă parte și circumstanțele personale ale inculpatului cu referire la fișa de cazier judiciar.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, solicită a i se aplica o pedeapsă mai mică decât cea stabilită de către instanța de fond.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.3 din 7 ianuarie 2015 a Judecătoriei S. G. s-a dispus, în baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, condamnarea inculpatului C. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 864 alin. 1 Codul penal din 1969 raportat la art. 83 Codul penal din 1969 s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2094/29.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă la data de 22.11.2010 prin neapelare, pedeapsă care se execută alăturat celei stabilite prin hotărârea apelată, inculpatul urmând a executa 6 ani și 6 închisoare.
În baza art. 67 al. 1, 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se va executa, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 al. 1 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Cod penal.
În baza art. 72 al. 1 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 07.10.2014 la zi.
În baza art. 399 al. Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP/08.10.2014 al Judecătoriei S. G..
În baza art. 404 alin. 4 lit. f. Cod procedură penală a restituit persoanei vătămate B. M.-M. telefonul mobil marca Nokia 1680 de culoare neagră, depus la camera de corpuri delicte a instanței.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal a confiscat cuțitul tip briceag, ridicat de la inculpat și depus la camera de corpuri delicte a I.P.J. C..
În baza art. 19, 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 cod civil a admis acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat inculpatul la plata către partea civilă B. M.-M. a sumei de 70 de lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1200 lei.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria S. G. a reținut că prin rechizitoriul nr. 2680/P/2014 din data de 29.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 Cod penal coroborat cu art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 1 Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 06/07.10.2014, în timp ce se afla într-o locuință din satul H., a deposedat-o pe persoana vătămată B. M. M. prin violență, respectiv prin amenințarea cu un cuțit tip briceag care i-a fost pus în zona gâtului, de două telefoane mobile marca Nokia în valoare de aproximativ 100 lei.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, proces - verbal de sesizare din oficiu (fila 8 dosar urmărire penală), procesul-verbal de cercetare la fața locului plus planșa foto aferentă (filele13-23 dosar urmărire penală), declarații suspect/inculpat (filele 36-38, 41-44 dosar urmărire penală), declarație persoană vătămată (filele 31-34 dosar urmărire penală), declarații martori B. A., B. S., L. V., R. M., B. F. și B. P. (filele 62-78 dosar urmărire penală), dovezi de ridicare de la martor și predare către persoana vătămată a unui bun sustras (filele 27-28 dosar urmărire penală), dovadă de ridicare de la inculpat a briceagului folosit la săvârșirea faptei (fila 29 dosar urmărire penală), proces - verbal de recunoaștere după fotografii plus planșa foto aferentă (filele 55-61 dosar urmărire penală), raport de constatare criminalistică (filele 49-54 dosar urmărire penală), proces-verbal de aducere la cunoștință a inculpării (fila 35 dosar urmărire penală) și fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 80-81 dosar urmărire penală).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea martorilor indicați în rechizitoriu, B. A. (filele 67-68), B. S., L. V., R. M., B. F. și B. P. (filele 133-138), a persoanei vătămate B. M. M. (filele 128-130), inculpatul exercitându-și dreptul de a nu da nicio declarație (fila 65).
De asemenea, s-a dispus și efectuat de către Serviciul de Probațiune B. un raport de evaluare cu privire la inculpat (filele 126-127) și a fost încuviințată și audiată în ședință proba cu înregistrarea convorbirii telefonice din noaptea de 06/07.10.2014 purtată între martorul B. A., iar ulterior persoana vătămată B. M. M. și operatoarea Centrului Unic pentru Apeluri de Urgență 112 C., înregistrare ce a fost depusă la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, persoana vătămată B. M. M. a predat telefonul mobil marca Nokia 1680 (fila 140), mijloc material de probă, ce a fost examinat în timpul ședinței de judecată și depus la camera de corpuri delicte a instanței.
Totodată, la dosarul cauzei a fost atașată, din dispoziția instanței, fișa de cazier a inculpatului (fila 29) și sentința penală nr. 2094/29.10.2010 a Judecătoriei B. (filele 99-100, 112-116).
Pe latură civilă, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 70 lei, reprezentând contravaloarea telefonului nerecuperat.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
În data de 06.10.2014 în jurul orei 21:30 inculpatul C. M. și persoana vătămată B. M. M., fără a se cunoaște, s-au întâlnit în incinta barului aflat la etaj în clădirea gării CFR B. și au început să discute, fiecare dintre cei doi consumând câte o bere. La un moment dat, inculpatul i-a propus persoanei vătămate să-l însoțească la domiciliul său pentru a continua să consume băuturi alcoolice, în același timp luându-și angajamentul față de aceasta să aducă la locația unde aveau să se deplaseze și o persoană de sex feminin. Propunerea a fost agreată de persoana vătămată, astfel că inculpatul a apelat la serviciile unui taxi, care i-a transportat în localitatea H., jud. C., contravaloarea cursei de 52 de lei fiind achitată, de asemenea, de inculpat.
Ajungând în localitatea H., inculpatul a condus persoana vătămată la locuința martorului B. F., situată la ieșirea din . izolat. Inculpatul a deschis ușa casei, care nu era asigurată și, de îndată ce aceștia au intrat în locuință, a scos din buzunarul pantalonilor un briceag pe care l-a pus la gâtul persoanei vătămate și a început să-i controleze buzunarele hainelor, luând din buzunarul pantalonilor două telefoane mobile marca Nokia. În această împrejurare, persoana vătămată i-a solicitat inculpatului să-i restituie cartela S. din telefonul de culoare neagră, motivând că acesta îi este necesară la serviciu. Inculpatul a fost de acord și, folosind același cuțit, a desprins capacul telefonului, a scos cartela S. din aparat și a înapoiat-o persoanei vătămate. Imediat după acest moment, inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să iasă din imobil, amenințând-o că în caz contrar o va omorî, punându-i în vedere să nu alerteze nicio altă persoană în legătură cu cele întâmplate. Persoana vătămată s-a conformat și a părăsit de îndată locuința, îndreptându-se în fugă spre centrul localității, în final ajungând la Spitalul Vâlcele, unde a fost întâmpinată de martorul B. A., agent de paza la unitatea spitalicească, care a apelat Serviciul de Urgență 112.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile oferite de persoana vătămată B. M. M. (filele 128-130 dosar instanță, filele 31-34 dosar urmărire penală) în conformitate cu care inculpatul C. M. i-a pus în zona gâtului briceagul pe care îl avea asupra sa, deposedând-o de două telefoane mobile Nokia, unul de culoare neagră model 1680, iar celălalt de culoare albastru cu alb, și folosindu-se de același obiect contondent a deschis capacul telefonului Nokia 1680 din care a extras cartea S. înapoind-o, la cerere, persoanei vătămate.
Declarația menționată a fost coroborată cu procesul verbal de recunoaștere din grup, ocazie cu care persoana vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a deposedat-o prin violență de două telefoane mobile marca Nokia, folosindu-se în acest scop de un cuțit tip briceag pe care i l-a pus în zona gâtului (filele 55-61 dosar urmărire penală). În același sens, instanța a reținut procesul verbal de predare primire (f. 19 dup) din care rezultă că inculpatul a scos din buzunarul din spate al pantalonilor cu care era îmbrăcat briceagul folosit la comiterea faptei, pe care l-a predat organelor de poliție. În mod similar, persoana vătămată a declarat că inculpatul a scos briceagul pe care i l-a pus în zona gâtului din același buzunar al pantalonilor.
De asemenea, instanța a reținut și procesul verbal de ridicare bunuri atestând ridicarea de la martora R. M. a unui telefon mobil Nokia 1680 (fila 28 dosar urmărire penală), coroborat cu declarațiile date de acesta atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței (filele 70-72 dosar urmărire penală, filele 131-132 dosar instanță), în conformitate cu care martora a achiziționat telefonul în discuție de la inculpatul C. M. în schimbul sumei de 20 lei, relatând totodată că inculpatul i-a oferit spre vânzare și un alt telefon. Cu privire acesta din urmă, martora R. M. a oferit o descriere cromatică ce corespunde în totalitate cu cea realizată de persoana vătămată.
Relativ la telefonul mobil Nokia 1680, cu ocazia examinării s-a constatat că acesta prezintă o urmă de zgâriere pe capacul bateriei și o altă urmă de presare cu un corp dur localizată la îmbinarea dintre carcasa aparatului și capacul bateriei spate, acesta fiind un alt aspect esențial care se coroborează cu susținerea persoanei vătămate în sensul că inculpatul s-a folosit de briceag pentru a scoate cartela S. din telefon. În același context, instanța a reținut că, așa cum rezultă din raportul de constatare criminalistică nr._ din 20.10.2014 (filele 41-54 dosar urmărire penală), urma papilară ridicată de pe bateria telefonului a fost creată de profilul papilar al degetului arătător de la mâna dreaptă a inculpatului.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere declarația martorului B. A. (filele 67-68 dosar instanță, filele 62-64 dosar urmărire penală), din care rezultă că, la momentul în care s-a prezentat la poarta spitalului unde martorul asigura paza, persona vătămată B. M. M. era foarte agitată, speriată și, cu toate că se exprima cu dificultate și era incoerent, aceasta i-a relatat că a fost deposedat prin amenințare cu un briceag de telefoanele pe care le avea asupra sa. Tot cu ocazia ascultării, martorul a mai arătat că, la solicitarea persoanei vătămate, a apelat Serviciul de Urgență 112, discutând cu operatoarea atât martorul, cât și persoana vătămată. Convorbirea telefonică în discuție a fost audiată în ședință, în prezența părților, modalitatea de descriere a incidentului fiind identică cu cea oferită de persoana vătămată în cuprinsul declarațiilor.
Instanța a constatat că susținerile persoanei vătămate se coroborează în totalitate și cu prima declarație dată de inculpat în cursul urmării penale (filele 41-44 dosar urmărire penală), care a fost reținută împreună cu probele prezentate mai sus, toate aceste dovedind fără dubiu situația de fapt descrisă de victimă și reținută prin rechizitoriu.
Instanța a constatat că în cursul urmăririi penale inculpatul a dat o nouă declarație prin intermediul căreia a expus o altă versiune a situației de fapt, retractând declarația inițială (filele 36-38 dosar urmărire penală). Cu acest prilej, inculpatul a negat săvârșirea faptei, susținând că în timp ce se aflau în locuința martorului Borzos F. din localitatea H., persoana vătămată i-ar fi remis de bunăvoie cele două telefoane mobile în schimbul serviciilor sexuale prestate și din acest motiv nu a fost necesar să exercite amenințări sau să folosească briceagul în acest scop, chiar uitând că îl avea asupra sa.
Această declarație este în mod evident nesinceră, fiind contrazisă de toate celelalte probe aflate la dosarul cauzei. Astfel, așa cum s-a reținut anterior, martorul B. A., care a intrat în contact cu persoana vătămată B. M. M. imediat după comiterea faptei, a descris starea de spirit a victimei ca fiind caracterizată de agitație, înspăimântare, incoerență în vorbire. Or, în situația în care persoana vătămată ar fi solicitat și beneficiat de serviciile sexuale oferite de inculpat în schimbul bunurilor obiect al infracțiunii fără a fi suspusă vreunei forme de constrângere, reacțiile psihologice ulterioare acestui moment ar fi fost cu totul diferite, nicidecum cele specifice ale unei persoane care tocmai a fost amenințată cu un cuțit și deposedată de bunurile pe care le avea asupra sa. În plus, la fel de evident este că nicio persoană nu ar fi fugit noaptea pe un drum izolat și nu ar apela la prima persoană întâlnită solicitându-i să apeleze Serviciul de Urgență 112, dacă nu s-ar fi exercitat o amenințare sau acte de violență asupra sa.
Mai mult, în opinia instanței de fond se poate reține chiar o acțiune relativ premeditată în condițiile în care inculpatul a condus persoana vătămată într-o casă izolată de restul satului, neracordată la rețeaua de electricitate, cu geamuri improvizate și neîncălzită, fără a obține în prealabil acordul proprietarului, respectiv al martorului Borzos F. (filele 73-75 dosar urmărire penală, filele 133, 134), iar oferta de ,,a aduce o femeie” în aceste condiții a fost în mod vădit mincinoasă, fiind realizată doar în scopul de a ademeni victima și a o priva de orice posibilitate de a apela la ajutorul unei terțe persoane. Prin urmare, nu se poate reține niciun alt motiv al inculpatului de a aduce persoana vătămată într-o astfel de locație, cu excepția tocmai a celui de a intra în posesia unui bun printr-o acțiune ilicită.
În raport de toate aceste afirmații vădit nereale, instanța a înlăturat declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale la data 22.10.2014, reținând că acesta nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză și astfel nu poate servi la aflarea adevărului.
În drept, fapta inculpatului C. M.care în data de 06.10.2014, în jurul orei 23:30, în timp ce se afla într-o locuință din satul H., prin exercitarea de acte de amenințare cu un briceag, a deposedat persoana vătămată B. M. M. de două telefoane mobile marca Nokia, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a și d) Cod penal.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea mijloc – exercitarea de amenințări asupra victimei, precum și acțiunea scop – însușirea unor bunuri de valoare, producându-se și rezultatul prevăzut de lege atât sub forma atingerii aduse libertății psihice a persoanei, cât și prin diminuarea patrimoniului acesteia, între acțiuni și rezultate existând un raport de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Prin urmare, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii, instanța a reținut că inculpatul a acostat victima într-un local public, iar la comiterea faptei s-a folosit de un briceag și a acționat pe timp de noapte, ademenind victima într-un imobil izolat cu promisiunea că la destinație va asigura prezența unei persoane de sex feminin, fără o informa în prealabil cu privire la starea imobilului, ascunzându-și astfel adevăratele intenții și demonstrând îndrăzneală infracțională și nepăsare față de consecințele faptei. De asemenea, nu se poate reține o necesitate care să justifice condițiile în care au fost procurate bunurile, fapta inculpatului demonstrând obișnuința unor astfel de acțiuni ilicite și nepăsare față de posibilitatea de a fi tras la răspundere. Acest ultim aspect rezultă și din antecedentele penale ale inculpatului care a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere și totodată a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată împreună cu un minor.
Pe de altă parte, instanța a reținut în favoarea inculpatului că rezultatul produs, atât prin prisma pagubei materiale cât și a atingerii aduce persoanei nu este unul important, dar și aspectele relevate de raportul de evaluare întocmit în cauză, în conformitate cu care inculpatul C. M.provine dintr-o familie numeroasă cu zece copii, tatăl acestuia este decedat, inculpatul locuiește împreună cu alți trei frați în condiții precare, respectiv într-un imobil alcătuit din două camere dintre care un are destinația de bucătărie, iar actului educațional al acestuia nu a reprezentat o prioritate pentru părinți săi.
În raport de toate aceste elemente instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În același timp, instanța a constatat, din analiza fișei de cazier a inculpatului, că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 2094/29.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă la data de 22.11.2010, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, executarea acestei pedepse fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni, termen care nu se împlinise la data prezentei.
Ținând cont că după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare inculpatul a săvârșit, cu intenție, o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru existența stării de recidivă conform art. 41 Cod penal.
În ceea ce privește regimul sancționator al recidivei, respectiv comiterea unei fapte în termenul de încercare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 861 vechiul Cod penal, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în conformitate cu care măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului stabilit prin hotărârea de condamnare. Cu toate că în cuprinsul dispozițiilor legii de punere în aplicare a noului Cod penal nu se face o referire expresă la regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, într-o manieră similară reglementării suspendării condiționate, conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, în opinia instanței, prin menținerea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei după . noului cod se înțelegere menținerea tuturor efectelor acestei măsuri, inclusiv sub aspectul revocării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Pe cale de consecință, s-a dat eficiență dispozițiilor speciale care guvernează instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de vechiul Cod penal, constatându-se că noua infracțiune este una intenționată și a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare, astfel că instanța, în baza art. 864 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 83 Cod penal din 1969 s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2094/29.10.2010 a Judecătoriei B., pedeapsă care se va executa alăturat celei stabilite prin hotărârea apelată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal inculpatul C. M..
În calea de atac promovată, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul modalității de soluționare a laturii penale a cauzei, acesta apreciind că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii menționate în actul de sesizare.
În fața Curții de Apel B. nu s-au administrat alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum și principiile enunțate de Codul de procedură penală în art.417 și art.418, Curtea de Apel reține următoarele.
Prima instanță a realizat o amplă cercetare judecătorească, procedând la audierea inculpatului, a părții civile și a martorilor în vederea lămurii sub toate aspectele a cauzei, realizând totodată și o ascultare a înregistrării convorbirii telefonice purtate de către partea civilă cu operatorul Centrului Unic pentru Apeluri de Urgență 112 C..
În urma administrării în întregime a probatoriului și a coroborării tuturor probelor, Judecătoria S. G. a reținut în mod corect starea de fapt, aceasta constând, în esență, în aceea că în noaptea de 06/07.10.2014, în timp ce se afla într-o locuință din satul H., inculpatul C. M. a deposedat-o pe persoana vătămată B. M. M. prin violență, respectiv prin amenințarea cu un cuțit tip briceag care i-a fost pus în zona gâtului, de două telefoane mobile marca Nokia în valoare de aproximativ 100 lei.
În raport de critica adusă hotărârii menționate de către inculpat, instanța de apel apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și ale cercetării judecătorești evidențiază fără dubiu vinovăția inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. a și d Cod penal, această încadrare juridică fiind corect reținută de către judecătorul de fond.
Relativ la elementele probatorii administrate în cauză, este evident că evenimentele s-au derulat în modalitatea descrisă, în considerarea depozițiilor constante în acest sens ale părții civile B. M. M. și ale martorilor B. A. și R. M., precum și din înregistrarea apelului inițiat de către martorul B. A. de pe telefonul propriu, la solicitarea părții civile, către Centrul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 C..
Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că schimbarea în cursul urmăririi penale a poziției procesuale de către inculpat nu are nicio justificare (în afara aceleia referitoare la dorința sa de a înlătura orice implicare în comiterea faptei penale) și nu se coroborează cu niciun alt act probatoriu, declarația din data de 20 octombrie 2014 fiind corect înlăturată de către prima instanță.
Referitor al cuantumul pedepsei aplicate, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal, se constată că stabilirea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege (3 ani închisoare) contribuie la realizarea scopului preventiv-educativ, în raport de circumstanțele comiterii infracțiunii, consecințele acțiunii infracționale și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Se constată, de asemenea, că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în considerarea împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei (în timpul nopții, prin folosirea unui briceag), a persoanei inculpatului (astfel după cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză), precum și a consecințelor activității infracționale.
Nu în ultimul rând, se observă că din fișa de cazier judiciar rezultă că anterior săvârșirii prezentelor acțiuni inculpatul a fost condamnat anterior comiterea altei infracțiuni de tâlhărie, noua faptă penală fiind săvârșită în stare de recidivă, înainte de executarea sau considerarea ca executată a unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare față de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.
În aceste condiții, pedeapsa de 3 ani stabilită pentru comiterea faptei care formează obiectul prezentei cauze este corect individualizată și va fi menținută și de către instanța de apel.
Cu toate acestea, având în vedere caracterul total devolutiv al căii de atac promovată de către inculpat, conform art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că se impune admiterea apelului declarat în cauză, însă doar cu privire la deducerea din pedeapsa finală de 6 ani și 6 luni a perioadei considerată ca executată din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.2094 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei B..
Astfel, conform celor dispuse prin hotărârea nr.2094 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei B., inculpatul C. M. a fost reținut și arestat preventiv în acea cauză în perioada 13 august 2010 – 29 octombrie 2010.
Luând în considerare faptul că prin sentința penală nr.3 din 7 ianuarie 2015 a Judecătoriei S. G. a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere dispuse prin sentința penală nr.2094 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei B. (definitivă prin neapelare la data de 22 noiembrie 2010), pedeapsa de 3 ani și 6 luni fiind adăugată la pedeapsa de 3 ani stabilită pentru noua infracțiune comisă în interiorul termenului de încercare, în mod corelativ era necesar ca, în conformitate cu art.72 din Codul penal, să fie dedusă întreaga perioadă a arestului preventiv.
În consecință, calea de atac promovată de către inculpat va fi admisă doar în ceea ce privește deducerea din durata pedepsei aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive de la data de 13 august 2010 până la data de 29 octombrie 2010, precum și perioada din 7 octombrie 2014 la zi.
Având în vedere starea de arest preventiv a inculpatului, în conformitate cu art.422 din Codul de procedură penală, se va adăuga timpul de arestare scurs de la data de 7 ianuarie 2015 la zi.
În raport de limitele admiterii apelului expuse anterior, celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.3 din 7 ianuarie 2015 a Judecătoriei S. G. vor fi menținute.
Totodată, având în vedere dispozițiile art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.3 din 7 ianuarie 2015 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul deducerii perioadei arestării preventive.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.72 alin.1 din Codul penal deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13 august 2010 până la data de 29 octombrie 2010 (conform sentinței penale nr.2094/29 octombrie 2010 a Judecătoriei B.), precum și perioada din 7 octombrie 2014 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.422 din Codul de procedură penală, adaugă timpul de arestare scurs de la data de 7 ianuarie 2015 până în prezent.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. D. M. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./19.03.2015
Dact.C.Gh./23.03.2015
2 ex.
Jud fond/B. C. M.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 39/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
