Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 559/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.559/ApDOSAR NR._

Ședința publică din 07 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată A4:

PREȘEDINTE C. G.

Judecător S. F.

Grefier N. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2928 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 03 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07 septembrie 2015, când,

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 1088/24.06.2015 a Judecătoriei B., Judecătoria B., în baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d, cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal, condamnă pe inculpatul C. I.-Ș., fiul lui I. și E.-V., născut la data de 27.12.1994 în . județul Sibiu, domiciliat în . . județul Sibiu, posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de SPC. T. la data de 13.03.2009, CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă comisă în 27.01.2015, persoană vătămată Aranyosi A.).

În baza art. 234 teza finală Cod penal, rap la art. 67 alin. 1, 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 al. 1 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Cod penal.

În temeiul art. 233, 234 alin. 1 lit. d, cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal, condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă comisă în data de 27.01.2015, persoană vătămată P. M. D.).

Face aplicarea art. 234 teza finală, raportat la art. 67 alin. 1, 2 Cod penal și art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 38 Cod penal, 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an, în final inculpatul urmând a executa 3 ani închisoare.

În temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 736/31.10.2012, dos._ al Jud. Curtea de Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 21/R/15.01.2013 a Curții de Apel Pitești pe care o înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 8 luni.

În baza art. 129 alin. 1 lit. b Cod Penal, aplică inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani, pe care o sporește cu ¼ din durata măsurii educative, respectiv 2 luni, în final inculpatul urmând a executa 4 ani, 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod Penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. 5 Cod Penal, raportat la art. 45 alin. 3 lit. a Cod Penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a, b, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 Cod Penal, deduce reținerea și arestarea preventivă în cauză, din data de 28.01.2015 până la 18.05.2015.

Totodată, în baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, art. 129, ia față de inculpatul F. C., fiul lui natural și C., născut la data de 21.05.1998 în ., domiciliat în . . județul B., posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de SPC. R. la data de 23.07.2014, CNP_ măsura educativă prevăzută de art. 118 Că, respectiv supravegherea pe o durată de 6 luni, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată (fapte comise în 27.01.2015, persoane vătămate Aranyosi A. și P. M. D.)

În conformitate cu prevederile art. 121 Cod Penal, impune inculpatului respectarea următoarelor obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară; să nu se apropie de persoanele vătămate P. M. D. și B. R.; să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta.

Constată că inculpatul a fost reținut în cauză, în perioada 28.01.2015 ora 04,45-13,20 și arestat preventiv din data de 28.01.2015 până la 18.05.2015.

De asemenea, în baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, judecătoria condamnă pe G. G.-C., fiul lui natural și E., născut la data de 26.07.1994 în mun. Mediaș județul Sibiu, domiciliat în . nr. 281B județul M., posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de SPC. Târnăveni la data de 27.07.2009, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă comisă în 27.01.2015, persoană vătămată Aranyosi A.).

În baza art. 234 teza finală Cod penal, raportat la art. 67 alin. 1, 2 Cod penal, se aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 233, 234 alin. 1 lit. d, cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, judecătoria condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă comisă în data de 27.01.2015, persoană vătămată P. M. D.).

Face aplicarea art. 234 teza finală, raportat la art. 67 alin. 1, 2 Cod penal și art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod Penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 91 Cod Penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 Cod Penal obligă inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul M.; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 Cod Penal, inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria comunei Băgaciu.

Atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 Cod Penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta.

În baza art. 68 al. 1 lit. b Cod Penal, pedeapsa complementară aplicată se execută de la data rămânerii definitive a prezentei.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 28.01.2015 până la data de 18.05.2015.

În baza art. 48 alin. 1 raportat la 233, 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, art. 129, judecătoria ia față de inculpatul B. R., fiul lui L.-A. și M. L., născut la data de 10.01.2001 în mun. B., județul B., domiciliat în mun. S., ., județul B., ffl în mun. B., ., ., . certificatului de naștere . nr._ eliberat de mun. B. la data de 16.01.2001, CNP_ măsura educativă prevăzută. de art. 118 Cod penal, respectiv supravegherea pe o durată de 6 luni, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată (fapte comise în 27.01.2015, persoane vătămate Aranyosi A. și P. M. D.)

În baza art. 399 Cod procedură penală, menține măsura controlului judiciar dispusă cu privire la inculpatul C. I. Ș..

În baza art. 241 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, constată încetată de drept măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul G. G. C..

În baza art. 241 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, constată încetată de drept măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul F. C..

În baza art. 7 din Legea 76/2008 dispune recoltarea de probe biologice de la inculpații G. G. C. și C. I. Ș. în vederea introducerii în SNDGJ.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată Aranyosi A., având în vedere că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunului.

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civilă exercitată de Ministerul Public pentru persoana vătămată P. M. D. și pe cale de consecință obligă inculpații F. C. (în solidar cu partea resposabilă civilmente F. C.), C. I. Ș., G. G. C. și B. R. (în solidar cu părțile resposabile civilmente B. L. A. și Coșmeanu M. L.), în solidar, la plata sumei de 500 de lei cu titlu de daune morale

În baza art. 274 al. 1, alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații F. C. (în solidar cu partea resposabilă civilmente F. C.), C. I. Ș., G. G. C. și B. R. (în solidar cu pățile resposabile civilmente B. L. A. și Coșmeanu M. L.), la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1600 lei, câte 400 de lei fiecare inculpat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 27.01.2015 inculpații F. C., Căial I. Ș., G. G. C. și B. R. s-au deplasat în zona Camerei de Comerț și Industrie din B. cu scopul de a face rost de bani, prin deposedarea unor persoane minore de bunurile și de banii avuți asupra lor.

Din pasajul pietonal au ieșit cele două persoane vătămate, Aranyosi A. și P. M. D., pe care inculpații le-au observat. C. I. Ș., G. G. C. și F. C. au mers către persoana vătămată Aranyosi A., pe care inculpatul F. C. a prins-o cu mâna de gât și i-a cerut bunurile avute asupra sa. Întrucât aceasta a refuzat, inculpatul C. I. a lovit-o cu pumnul în abdomen, moment în care persoana vătămată a scos din buzunar telefonul mobil pe care l-a dat inculpatului F. C.. După aceasta inculpatul G. G. C. s-a îndreptat spre persoana vătămată P. M. D., care se afla la câțiva metri și căreia i-a cerut amenințător să-i dea telefonul pe care îl avea asupra sa, lucru pe care persoana vătămată, de teamă, l-a făcut.

După comiterea faptelor, inculpații au luat-o la fugă înspre . Gara B., inculpații F. C., C. I. Ș. și B. R. fiind depistați de lucrătorii de poliție și conduși la secție. Pe parcursul transportului, inculpatul F. C. a încercat ascunderea telefonului mobil sustras persoanei vătămate Aranyosi A. în scaunul autospecialei însă acesta a fost găsit la indicațiile inculpatului B. R.. În ziua următoare, a fost depistat și inculpatul G. G., la controlul corporal efectuat asupra sa fiind găsit telefonul mobil sustras persoanei vătămate P. M. D..

Pentru a reține această situație de fapt instanța de fond a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, în cursul urmăririi penale (f. 34 dup), persoana vătămată Aranyosi A. a declarat faptul că la ieșirea din pasaj, a fost acostat de cei 4 inculpați, dintre care unul i-a cerut telefonul și banii, amenințându-l. Deoarece a refuzat, a fost lovit cu pumnul și de frică, i-a dat unui-a dintre ei telefonul mobil. Persoana vătămată a relatat în fața instanței aceleași aspecte. Această declarație se coroborează cu cea a persoanei vătămate P. M. D., care a relatat cu celalaltă persoană vătămată a fost înconjurată de 4 băieți necunoscuți care i-au cerut telefonul și, întrucât a refuzat, a fost lovit. Fiind observat de cei patru inculpați, unul dintre ei i-a cerut și lui telefonul pe care, sub amenințarea bătăii, i l-a dat. Și această persoană vătămată a descris și în fața instanței comiterea faptei în aceeași modalitate.

S-a reținut că declarațiile persoanelor vătămate se coroborează, în principiu, cu cele ale inculpaților. Aceștia au recunoscut comiterea faptei, însă în mod nuanțat, fiecare dintre ei încercând să-și minimizeze implicarea. Astfel, inculpatul F. C. a declarat în faza de urmărire penală (f. 67 dup) că într-adevăr, el a ținut-o pe persoana vătămată Aranyosi A. timp în care inculpatul C. I. a lovit-o cu pumnul pentru a o deposeda de telefonul mobil avut asupra sa iar inculpatul G. C. s-a îndreptat către cealaltă persoană vătămată, P. M. D., căreia i-a cerut telefonul și pe care i l-a dat. Declarația acestui inculpat se coroborează cu cea a inculpatului G. G. C., (f. 63 dup, f. 222 d.i.) care, de asemenea, l-a indicat pe inculpatul C. ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul pe persoana vătămată Aranyosi A., în timp ce inculpatul F. C. o ținea cu mâna de gât. Totodată, inculpatul a recunoscut faptul că i-a luat telefonul lui P. M. D., fără însă a-l amenința (după cum a declarat în instanță), deși în cursul urmăririi penale a relatat că l-a întrebat pe un ton ridicat ce telefon are. Cu toate acestea, și în faza de judecată a declarat că e posibil să-l fi „luat mai tare”. Deși inculpatul C. I. (f. 76 dup,221 d.i.) nu a recunoscut că ar fi lovit-o cu pumnul pe persoana vătămată Aranyosi A., susținând că doar a împins-o, acest aspect este infirmat de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile celorlalți inculpați, care îl indică pe el ca fiind cel care a aplicat lovitura cu pumnul și ale persoanelor vătămate, care au arătat că a existat o lovitură cu pumnul în abdomen și nu doar o împingere. Referitor la implicarea inculpatului B. R., din declarația sa (f. 89 dup, f. 225 d.i.) reiese că acesta a cunoscut de la bun început scopul deplasării împreună cu ceilalți inculpați în zona Camerei de Comerț, respectiv deposedarea de bunuri a persoanelor și a participat la luarea rezoluției infracționale. Totodată, acesta s-a aflat în apropierea persoanelor vătămate. Cu toate acestea, nu a exercitat efectiv vreun act de violență asupra lor. Aceste aspecte au fost confirmate atât de persoanele vătămate cât și de inculpații F. C. și C. Ș.. Inculpatul G. Gheorge însă a susținut că și inculpatul B. R. a agresat-o pe persoana vătămată Aranyosi A., punându-i pumnul în gât, aspect care nu este însă susținut de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

În concluzie, instanța de fond reține că faptele reținute în sarcina celor patru inculpați au fost dovedite dincolo de orice dubiu rezonabil.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului minor F. C. care, la data de 27.01.2015, în jurul orei 21,20, împreună cu inculpații C. I. Ș., G. G. C. și B. R., după o înțelegere prealabilă, au deposedat prin exercitarea de violențe pe persoanele vătămate Aranyosi A. și P. M. D. de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, fapte prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele din Codul penal și art. 77 lit. a Cod Penal (2 fapte), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că există acțiunea mijloc – folosirea de violențe fizice în privința faptei comise în dauna persoanei vătămate Aranyosi A., respectiv violențe psihice în privința faptei comise în dauna persoanei vătămate P. M. D. (amenințări) în vederea deposedării acestora de bunurile lor, precum și acțiunea scop – însușirea unui bun – telefoanele persoanelor vătămate, producându-se și rezultatul prevăzut de lege atât sub forma creării unei stări de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei vătămate P. M. D. cât și vătămarea fizică, efectivă a persoanei vătămate Aranyosi A., cât și sub aspectul diminuării patrimoniului acestora, între acțiuni și rezultate existând un raport de cauzalitate directă. De asemenea, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv deposedarea prin persoanelor vătămate de bunurile care le aparțineau, urmată de împosedarea sa cu acel bun.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului major C. I. Ș. care, la data de 27.01.2015, în jurul orei 21,20, împreună cu inculpații F. C., G. G. C. și B. R., după o înțelegere prealabilă, au deposedat prin exercitarea de violențe pe persoanele vătămate Aranyosi A. și P. M. D. de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, fapte prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod Penal (2 fapte), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Si în privința acestui inculpat, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, descrise mai sus, la pct. 1.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului major G. G. C. care, la data de 27.01.2015, în jurul orei 21,20, împreună cu inculpații F. C., C. I. Ș. și B. R., după o înțelegere prealabilă, au deposedat prin exercitarea de violențe pe persoanele vătămate Aranyosi A. și P. M. D. de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, fapte prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod Penal (2 fapte), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Si în privința acestui inculpat, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, descrise mai sus, la pct. 1.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului minor B. R. care, la data de 27.01.2015, în jurul orei 21,20, după o înțelegere prealabilă, i-a ajutat cu intenție, prin întărirea rezoluției infracționale, pe inculpații F. C., C. I. Ș. și G. G. C. să le deposedeze prin violență pe persoanele vătămate Aranyosi A. și P. M. D. de bunurile avute asupra lor, respectiv 2 telefoane mobile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la tâlhărie calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 48 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 223, art. 234 alin. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 113 și urm. Cod Penal, respectiv art. 77 lit. a Cod Penal.

Și în privința acestui inculpat sunt întrunite elementele constitutive ale celor 2 infracțiuni reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise la pct. 1.

În ceea ce privește participarea la comiterea faptelor, instanța de fond reține că inculpații C. I. Ș., F. C. și G. G. C. au acționat în calitate de autori cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie reținute în sarcina lor. Astfel, între inculpați a existat o înțelegere prealabilă privitoare la deplasarea în zona Camerei de Comerț din mun. B., în scopul deposedării unor copii de bunurile aflate asupra lor. Aceștia, deși nu au exercitat toți violențe asupra fiecăreia dintre persoanele vătămate, le-au acostat împreună, s-au postat în jurul lor. În acest caz, folosirea violenței reprezintă o circumstanță reală, cunoscută de ceilalți inculpați, care se răsfrânge asupra tuturor, independent de actele efectiv comise de fiecare dintre ei în vederea deposedării persoanelor vătămate și implicit a împosedării inculpaților. Astfel, toți trei au calitatea de autori ai celor două infracțiuni, fiecare dintre inculpați fiind conștient că sustragerea bunurilor nu ar fi fost posibilă fără acțiunea conjugată a lor.

Referitor la inculpatul B. R., acesta are calitatea de complice la faptele comise de ceilalți trei inculpați. Acesta a ajutat cu intenție la comiterea celor două infracțiuni, în sensul că a întărit rezoluția infracțională a acestora, fiind prezent la locul comiterii faptelor.

În privința inculpatului F. C., instanța de fond reține aplicabilitatea prevederilor art. 113 și următoarele din Codul penal, acesta fiind minor la data comiterii faptei. Totodată, va reține aplicabilitatea circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a, referitoare la săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună. De asemenea, inculpatul a comis cele două infracțiuni în concurs real, respectiv prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în condițiile art. 38 alin. 1 Cod Penal.

În privința inculpatului C. I. Ș., instanța de fond reține aplicabilitatea prevederilor art. 77 lit. a, referitoare la săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, cât și a lit. d, în sensul comiterii infracțiunilor de către un infractor major împreună cu un doi infractori minori (F. C. și B. R.), acesta fiind conștient de vârsta acestora. De asemenea, inculpatul a comis cele două infracțiuni în concurs real, respectiv prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în condițiile art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Referitor la inculpatul G. G. C., instanța de fond reține aplicabilitatea prevederilor art. 77 lit. a, referitoare la săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, cât și a lit. d, în sensul comiterii infracțiunilor de către un infractor major împreună cu un doi infractori minori (F. C. și B. R.), acesta fiind conștient de vârsta acestora. De asemenea, inculpatul a comis cele două infracțiuni în concurs real, respectiv prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în condițiile art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Cu privire la inculpatul B. R., instanța de fond reține aplicabilitatea prevederilor art. 113 și următoarele din Codul penal, acesta fiind minor la data comiterii faptei. Totodată, va reține aplicabilitatea circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a, referitoare la săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună. De asemenea, inculpatul a comis cele două infracțiuni în concurs real, respectiv prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în condițiile art. 38 alin. 1 Cod Penal.

La individualizarea măsurii educative aplicate inculpatului F. C.,pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului. Totodată, va avea în vedere prevederile art. 114 Cod Penal, care reglementează consecințele răspunderii penale ale comiterii unei infracțiuni de către un infractor minor.

Față de toate acestea, având în vedere prevederile art. 114 cod penal care stipulează că față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, aceasta constituind regula, respectiv privativă de libertate când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, instanța apreciază că față de natura faptelor comise și față de circumstanțele personale ale inculpatului minor, o măsură educativă privativă de libertate nu este oportună, fiind necesară o supraveghere atentă a comportamentului acestuia, astfel încât să se creeze premisele necesare unei veritabile reeducări a acestuia. Ca atare, întrucât din concluziile referatului de evaluare aflat la fila 129 dup reiese că inculpatul este integrat în familie și în comunitatea din care face parte și măsura supravegherii prevăzută de art. 118 Cod Penal a fost apreciată și de S. de probațiune ca fiind aptă pentru reeducarea minorului, instanța urmează a-i aplica această măsură, pe durata sa maximă, respectiv de 6 luni. Instanța va aplica o singură măsură educativă pentru ambele fapte comise, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 Cod Penal.

Fiind minor, deși legea prevede în cazul infracțiunii de tâlhărie aplicarea obligatorie a unei pedepse complementare, instanța nu a făcut aplicabilitatea art. 234 alin. 1 teza finală.

În conformitate cu prevederile art. 121 Cod Penal, se impune inculpatului respectarea următoarelor obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară; să nu se apropie de persoanele vătămate P. M. D. și B. R.; să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta.

Instanța de fond a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză, în perioada 28.01.2015 ora 04,45-13,20 și arestat preventiv din data de 28.01.2015 până la 18.05.2015.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C. I. Ș. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.

Astfel, instanța de fond reține că inculpatul a acționat în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați, într-un loc public, asupra unor persoane vătămate minore (în vârstă de 11, respectiv 14 ani), ceea ce denotă o periculozitate sporită. De asemenea, inculpatul a comis fapta în scopul de a obține bani în mod facil, prin deposedarea unor persoane vătămate aflate într-o poziție vulnerabilă, atât prin vârsta fragedă a acestora, cât și prin inferioritatea numerică. Deși prejudiciul a fost recuperat în privința ambelor persoane vătămate, acesta nu a fost restituit de inculpat de bunăvoie. Tot în defavoarea inculpatului, instanța de fond constată că acesta este cunoscut cu antecedente penale, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise în termenul de încercare al unei condamnări cu suspendare condiționată a executării pedepsei aplicată prin Sp nr. 736/31.10.2012, dos._ al Jud. Curtea de Argeș, pentru o infracțiune comisă în minorat. În favoarea inculpatului instanța va reține că acesta, a colaborat cu organele judiciare.

Față de acestea, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise de inculpat, în cuantumul minim prevăzut de lege, apreciind că acesta este suficient pentru sancționarea faptelor reținute în sarcina sa, respectiv câte 3 ani închisoare. Având în vedere că faptele au fost comise în concurs real, instanța va aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care o va spori cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 ani închisoare.

Față de antecedentele penale ale acestuia, instanța de fond a făcut aplicarea art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 și a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 736/31.10.2012, dos._ al Jud. Curtea de Argeș, pe care a înlocuit-o cu măsura internării într-un centru educativ pentru 8 luni.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani, pe care o va spori cu ¼ din măsura educativă aplicată în cauză, respectiv 2 luni, în final inculpatul urmând a executa 4 ani și 2 luni închisoare.

Instanța a făcut aplicarea, cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie calificată, a art. 67 alin. 2, art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod Penal pe o durată de 2 ani, cât și a art. 65 alin. 1 cod Penal, prin interzicerea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie, față de teza finală a art. 234 alin. 1 teza finală Cod Penal.

Instanța a dedus perioada reținerea și arestarea preventivă în cauză, în perioada in data de 28.01.2015 până la 18.05.2015.

La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului G. G. C., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.

Astfel, instanța de fond reține că inculpatul a acționat în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați, într-un loc public, asupra unor persoane vătămate minore (în vârstă de 11, respectiv 14 ani), ceea ce denotă o periculozitate sporită. De asemenea, inculpatul a comis fapta în scopul de a obține bani în mod facil, prin deposedarea unor persoane vătămate aflate într-o poziție vulnerabilă, atât prin vârsta fragedă a acestora, cât și prin inferioritatea numerică. Deși prejudiciul a fost recuperat în privința ambelor persoane vătămate, acesta nu a fost restituit de inculpat de bunăvoie. Instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracțiuni astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, deși cererea inculpatului a fost respinsă și s-a dispus efectuarea cercetării judecătorești, motiv pentru care limitele pedepselor aplicabile pentru cele două infracțiuni au fost reduse cu 1/3. Având în vedere că inculpatul G. G. nu a mai fost anterior condamnat, instanța apreciază că în privința sa poate fi aplicată pedeapsa închisorii orientată spre minimul redus cu 1/3 pentru fiecare dintre cele două fapte, respectiv câte 2 ani închisoare. Întrucât cele două infracțiuni au fost comise în concurs real, instanța va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe car o va spori cu 1/3 din cealaltă, respectiv cu 8 luni, în final 2 ani și 8 luni.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepselor, instanța de fond apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, pedeapsa aplicată (pentru concurs) este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an iar în raport de persoana sa se apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia nu va mai comite alte infracțiuni, având în vedere atitudinea sa de recunoaștere și regret a faptei comise, însă este totuși necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 91 Cod Penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 Cod Penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: Să se prezinte la datele fixate, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul M.; Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 Cod Penal, inculpatul, pe parcursul termenului de supraveghere, a prestat o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria comunei Băgaciu.

Instanța a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta.

În baza art. 68 al. 1 lit. b Cod Penal, pedeapsa complementară aplicată se execută de la data rămânerii definitive a prezentei.

Instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 28.01.2015 până la data de 18.05.2015.

În ceea ce privește măsura educativă aplicată inculpatului minor B. R., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului. Totodată, va avea în vedere prevederile art. 114 Cod Penal, care reglementează consecințele răspunderii penale ale comiterii unei infracțiuni de către un infractor minor.

Față de toate acestea, având în vedere prevederile art. 114 cod penal care stipulează că față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, aceasta constituind regula, respectiv privativă de libertate când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, instanța apreciază că față de natura faptelor comise și față de circumstanțele personale ale inculpatului minor, o măsură educativă privativă de libertate nu este oportună, fiind necesară o supraveghere atentă a comportamentului acestuia, astfel încât să se creeze premisele necesare unei veritabile reeducări a acestuia. Ca atare, întrucât din concluziile referatului de evaluare aflat la fila 129 dup reiese că inculpatul nu a avut parte de o supraveghere eficientă din partea familiei, ceea ce a condus la integrarea într-un anturaj cu preocupări infracționale. Întrucât măsura supravegherii prevăzută de art. 118 Cod Penal a fost apreciată și de S. de probațiune ca fiind aptă pentru reeducarea minorului, instanța de fond i-a aplicat această măsură, pe durata sa maximă însă, respectiv de 6 luni. Instanța va aplica o singură măsură educativă pentru ambele fapte comise, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 Cod Penal.

Fiind minor, deși legea prevede în cazul infracțiunii de tâlhărie aplicarea obligatorie a unei pedepse complementare, instanța nu a făcut aplicabilitatea art. 234 alin. 1 teza finală.

În conformitate cu prevederile art. 121 Cod Penal, a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații: să urmeze un curs de pregătire școlară; să nu se apropie de persoanele vătămate P. M. D. și B. R.; să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta.

Cu privire la măsura controlului judiciar dispusă în cauză (măsură care a înlocuit arestul preventiv), analizând cf. art. 399 Cod de Procedură penală, instanța de fond a menținut această măsură pentru inculpatul C. I. Ș., apreciind că temeiurile care au determinat dispunerea acestei măsuri se impun în continuare, pentru considerentele expuse în încheierile pronunțate în cauză pe măsuri preventive.

Referitor la inculpatul G. G. C., având în vedere că instanța de fond a pronunțat o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 241 alin. 1 lit. b C.pr.pen. a constatatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la acest inculpat.

În privința inculpatului F. C., întrucât instanța de fond a pronunțat o condamnare la o măsură educativă, referitor la măsura controlului judiciar dispusă cu privire la acesta, a constatat de asemenea încetarea de drept a acesteia în baza art. 241 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpații majori G. G. C. și C. I. Ș., în vederea introducerii în SNDGJ, instanța de fond apreciază că o asemenea măsură nu poate fi dispusă în privința inculpaților minori întrucât față de aceștia nu se poate dispune o soluție de condamnare, ci se poate lua doar o măsură educativă. Cf art. 4 din aceeași lege, „S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii: persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța de fond a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.” Întrucât față de minor s-a dispus luarea unei măsuri educative și nu s-a pronunțat o soluție de condamnare/amânare/renunțare, instanța de fond nu a dispus aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Pe latura civilă, instanța de fond a constatat că persoana vătămată Aranyosi A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100 de lei reprezentând c/val telefonului sustras. Din conținutul p.v. aflat la fila 56 dup reiese că telefonul mobil găsit în autospeciala poliției, ascuns de trei dintre inculpați este aceeași marcă cu cel cu privire la care persoana vătămată a relatat că îi aparține și care i-a fost restituit, cf. celor consemnate în declarația aflată la fila 39. Ca atare, întrucât bunul a fost restituit, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă.

Cu privire la persoana vătămată P. M. D., instanța de fond constată că de asemenea telefonul mobil sustras de către inculpați i-a fost restituit – f. 43 verso. Această persoană vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal însă Ministerul public a declarat oral că se constituie parte civilă cu suma de 500 de lei reprezentând daune morale, cf. art. 19 alin. 3 Cod procedură penală.

Instanța de fond reține că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților ca temei al obligării acestora la plata unor daune, trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 și urm. Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, aceste condiții sunt îndeplinite, existând o faptă ilicită – infracțiunea de tâlhărie și respectiv complicitate la această infracțiune, prejudiciul creat, legătura de cauzalitate directă între acțiunea inculpaților și rezultatul păgubitor precum și vinovăția acestora sub forma intenției directe.

În ceea ce privește prejudiciu moral suferit de persoana vătămată, instanța de fond apreciază că acesta există, constând în suferințele psihice constând în teama pe care a încercat-o în momentul săvârșirii infracțiunii, teamă amplificată de vârsta fragedă a persoanei vătămate, respectiv de 11 ani.

Instanța de fond reține că prejudiciul cauzat părții civile este imputabil tuturor inculpaților astfel încât aceștia urmează să răspundă în solidar în vederea reparării acestuia.

Cum la data săvârșirii faptei inculpații F. C. și Bitaz R. erau minori, instanța a aplicat dispozițiile art. 1372 cod civil referitoare la răspunderea părinților pentru faptele copiilor minori și a obligat părțile resposabile civilmente F. C. – pt. inculpatul F. C., respectiv B. L. A. și Coșmeanu M. L. – pt. inculpatul Bitaz R., în solidar cu ceilalți inculpați la plata către partea civilă a sumei de 500 lei reprezentând daune morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B..

Apelul parchetului vizează atât aspecte de nelegalitate cât și de netemeinicie ale sentinței penale nr.1088 din 24.06.2015 a Judecătoriei B., în ceea ce îi privește pe cei patru inculpați.

Aspectele de nelegalitate privind pe inculpatul C. I. Ș., așa cum rezultă din actele dosarului, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, însă în mod greșit a făcut calculul și prin aplicarea sorului aleatoriu pedeapsa trebuia să fie de 4 ani închisoare. În atare situație se impune a fi modificată sentința cu privire la acest aspect.

În privința inculpatului G. G. C., apreciază că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut întocmai starea de fapt reținută prin rechizitoriu. Instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut efectiv fapta reținută în sarcina sa, însă acesta nu a relatat întocmai și acțiunea celorlalți inculpați, respectiv faptele inculpatului F. C..

De asemenea, cu privire la inculpatul G. G. C., instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare și, ca și consecință, s-a dispus ca pedeapsa să fie executată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, însă a aplicat în mod greșit regulile concursului de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă trebuia să fie de 4 ani închisoare, motiv pentru care și modalitatea de executare nu mai putea fi stabilită.

Apreciază ca fiind nelegală hotărârea și sub aspectul dispozițiilor procedurale invocate de instanță cu privire la încetarea măsurii controlului judiciar. Consideră că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art.241 alin.1 lit. b Cod procedură penală.

Un alt motiv de nelegalitate apreciază că este acela potrivit căreia instanța de fond trebuia să dispună măsuri asigurătorii având în vedere că persoana vătămată era o persoană care nu avea capacitate procesuală de exercițiu.

În ceea ce privește cazul de netemeinicie, apreciază că măsura educativă care s-ar fi impus a fi aplicată inculpatului F. C., era cea prevăzută de art.120 Cod penal, respectiv asistarea zilnică pe o perioadă de 6 luni, având în vedere contribuția majoră acestui inculpat minor la săvârșirea faptei.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că apelul parchetului este întemeiat sub următoarele aspecte:

Sub aspectul cuantumului pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului C. I. Ș., în urma contopirii pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal, se constată că instanța de fond, deși i-a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea de câte 3 ani, pentru fiecare din cele două infracțiuni de tâlhărie, reținute în sarcina lui, i-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, în loc de 4 ani închisoare, cât ar fi fost pedeapsa legală, în urma aplicării sporului de pedeapsă de 1 an închisoare.

Chiar dacă această mențiune este o eroare de consemnare, având în vedere că instanța de fond face apoi contopirea măsurii educative de 8 luni închisoare cu pedeapsa rezultantă de 4 ani (iar nu cu pedeapsa rezultantă de 3 ani, cum eronat a consemnat în dispozitiv) această eroare de consemnare se impune a fi remediată prin admiterea apelului declarat de parchet pentru acest motiv.

Pentru aceste motive, curtea va desființa sentința instanței de fond și, în temeiul art. 38 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va aplica inculpatului C. I. Ș., în urma contopirii pedepselor principale, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va spori cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

De asemenea, având în vedere cele reținute de instanța de fond cu privire la stabilirea pedepsei finale, curtea va menține pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului C. I. Ș. în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinței penale nr. 736/31.10.2012 a Judecătoriei Curtea de Argeș, înlocuirii acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 8 luni și contopirii acestei măsuri educative cu pedeapsa rezultantă principală de mai sus, de 4 ani închisoare. Instanța de fond a procedat în mod corect revocând suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare și înlocuind-o apoi cu măsura educativă privativă de libertate pe o durată de 8 luni, potrivit art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012. De asemenea, în mod corect a procedat apoi instanța de fond, contopind această măsură educativă, cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicându-i în final o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare, potrivit art. 129 alin. 1 lit. b Cod penal.

În ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului G. G. C., pentru fiecare din cele două infracțiuni prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reținute în sarcina lui, curtea constată că acestea sunt prea aspre, impunându-se reducerea acestora. Astfel, instanța de fond i-a aplicat acestui inculpat câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, deși acestuia i-a aplicat procedura recunoașterii învinuirii și i-a redus limitele de pedeapsă cu o treime. În acest caz, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aplicarea unui cuantum de pedeapsă similar cu cel al inculpatului C. I. Ș., înseamnă că instanța de fond nu a făcut în realitate aplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Or, față de limitele reduse de pedeapsă, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului G. G. C., precum și față de situația personală a acestuia (care, spre deosebire de inculpatul C. I. Ș., nu are nici antecedente penale), se impune aplicarea minimului de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, respectiv câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru fiecare infracțiune din cele două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat trebuie ținut cont, de asemenea, de faptul că inculpatul G. G. C. nu are antecedente penale și a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal.

Având în vedere aceste aspecte, curtea va desființa sentința instanței de fond și sub aspectul cuantumului pedepsei principale rezultante aplicate acestui inculpat, astfel încât, în urma contopirii celor două pedepse de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reținute în sarcina sa, curtea va reduce și cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului G. G. C., în urma contopirii pedepselor principale de mai sus, de la 3 ani închisoare, la 2 ani și 8 luni închisoare.

Nu poate fi primită susținerea parchetului, în sensul că inculpatului G. G. C. nu i-ar fi aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, deoarece nu a recunoscut și participarea celorlalți inculpați la săvârșirea faptei, ci doar participarea sa. Dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală se aplică pentru recunoașterea de către inculpat a propriei fapte, inculpatul neavând obligația de a recunoaște și participarea altor persoane la săvârșirea faptei. Esențial pentru aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală este ca inculpatul să recunoască fapta sa și să solicite să fie judecat pe baza actelor strânse la urmărirea penală. Dacă ar și înlesni tragerea la răspundere penală a altor persoane, inculpatul ar putea beneficia și de alte cauze de reducere a pedepsei, cum sunt cele prevăzute în legile speciale. Din acest motiv, inculpatului nu i se poate cere să dea declarație împotriva celorlalți coinculpați, pentru a putea beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen..

În ce privește critica parchetului privind greșita încetare a măsurii preventive a controlului judiciar, întrucât în cauză nu ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 241 alin.1 lit. b) Cod procedură penală, curtea constată că această dispoziție a instanței de fond este executorie. Astfel, încetând de drept măsura controlului judiciar, la data pronunțării, desființarea sentinței pentru motivul invocat de parchet nu poate avea nicio consecință. Întrucât apelul parchetului nu are niciun interes, el nu poate fi admis, sub acest aspect. Pentru analizarea unui apel acesta trebuie să justifice, pe lângă celelalte condiții, și un interes, care să subziste până la rămânerea definitivă a cauzei. Altfel, apelul rămâne lipsit de obiect, dacă nu mai subzistă acest interes. Or, din moment ce măsura controlului judiciar a încetat de drept la momentul pronunțării sentinței, dispoziția fiind executorie, apelul parchetului sub acest aspect este lipsit de obiect.

Cu privire la neluarea de către instanța de fond a măsurilor asiguratorii, curtea constată că pentru a se putea dispune această măsură trebuie să existe un bun individualizat al inculpatului, neputându-se dispune luarea măsurii în mod generic, asupra unor bunuri nedeterminate. Întrucât, în cauză, nici parchetul și nici persoanele vătămate nu au indicat vreun bun al inculpaților, asupra cărora să se instituie măsurile asiguratorii, curtea va respinge și această critică a parchetului.

În ce privește măsura educativă luată față de inculpatul F. C., parchetul apreciază că măsura educativă care s-ar fi impus a fi aplicată inculpatului F. C., era cea prevăzută de art.120 Cod penal, respectiv asistarea zilnică pe o perioadă de 6 luni, având în vedere contribuția majoră acestui inculpat minor la săvârșirea faptei. Nu poate fi primită nici această critică a parchetului, deoarece instanța de fond a făcut o justă individualizare a măsurii educative aplicate inculpatului. Nu s-a indicat ca motiv pentru luarea unei măsuri educative mai grave decât faptul că inculpatul ar fi avut o contribuție importantă la săvârșirea faptelor. Or, din situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă că inculpații majori C. I. Ș. și G. G. au avut o contribuție mai importantă la săvârșirea faptei, primul lovind persoana vătămată Aranyosi cu pumnul în abdomen, iar cel de-al doilea acodtând-o pe persoana vătămată P. M. D.. Scopul măsurilor educative este reeducarea inculpatului minor, iar în speță instanța de fond a ținut cont, la luarea măsurii educative față de inculpatul F. C. și de concluziile referatului de evaluare aflat la fila 129 din dosarul de urmărire penală, din care reiese că inculpatul este integrat în familie și comunitate și că măsura supravegherii, prevăzută de art. 118 Cod penal este aptă pentru reeducarea minorului. Pentru aceste motive, văzând și motivele arătate de instanța de fond, legate de persoana inculpatului, curtea va respinge această critică a parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentința penală nr. 1088/S/24.06.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub următoarele aspecte:

- sub aspectul cuantumului pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului C. I. Ș. în urma contopirii pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal.

- sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului G. G. C. pentru fiecare din cele două infracțiuni prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reținute în sarcina inculpatului, și sub aspectul cuantumului pedepsei principale rezultante aplicate acestuia.

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 38 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal aplică inculpatului C. I. Ș., în urma contopirii pedepselor principale, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a, d Cod penal, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

Menține pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului C. I. Ș. în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 736/31.10.2012 a Judecătoriei Curtea de Argeș, înlocuirii acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 8 luni și contopirii acestei măsuri educative cu pedeapsa rezultantă principală de mai sus, de 4 ani închisoare.

Reduce cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului G. G. C. pentru fiecare din cele două infracțiuni prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d, art. 77 lit. a, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reținute în sarcina sa, de la câte 3 ani închisoare, la câte 2 ani închisoare.

Reduce cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului G. G. C., în urma contopirii pedepselor principale de mai sus, de la 3 ani închisoare, la 2 ani și 8 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocaților din oficiu desemnați pentru inculpați, în cuantum de câte 360 de lei pentru fiecare, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7.09.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C. G. S. F.

GREFIER

N. B.

Red.CG/25.09.2015

Dact.BN/28.09.2015/ex.2

Jud.fond.D.Catrinci

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 430/2015. Curtea...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel BRAŞOV