Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.16/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC 11:
Președinte- E. B. - judecător
- Grefier- C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul R. (fost Tilă) T. împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat R. T., asistat de avocat R. S., în substituirea apărătorului ales, avocat P. N. R..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat R. S., depune la dosar împuternicirea avocațială pentru contestatorul inculpat R. T., în substituirea domnului avocat P. N. R..
Întrebate fiind părțile dacă au cereri de formulat în prezenta cauză, apărătorul contestatorului inculpat R. T., respectiv avocat R. S., solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri. Precizează că dorește să depună la dosarul cauzei o adeverință care atestă faptul că inculpatul lucrează la societatea respectivă și anumite copii de pe un proiect de extindere a societății VALAHIA AIR
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu se opune la înscrisurile depuse.
În raport de dispozițiile art. 100 alin. 3 Cod procedură penală, instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul contestatorului inculpat R. T., respectiv de domnul avocat R. S., apreciind-o ca fiind utilă și concludentă soluționării prezentei cauze.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat R. S., pentru contestatorul inculpat R. T., solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii din data de 11.02.2015, prin care s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar și totodată s-a respins solicitarea subsidiară de înlăturare a obligării de a nu părăsi țara impusă inculpatului. Întrucât în cuprinsul încheierii din data de 11.02.2015 reprezentantul Ministerului Public afirmă în continuare faptul că inculpatul s-a sustras pe parcursul urmării penale în fața anchetatorilor, acesta fiind unul din temeiurile avute inițial în vedere când s-a formulat la data de 13.06.2014 propunerea de arestare preventivă, trebuie să facă referire la încheierea din 13.06.2014 în care judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut în considerentele încheierii respective faptul că, prezenta cauză nu prezintă o complexitate sporită, urmărirea penală s-a derulat în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate timp de un an și jumătate, că inculpatul a fost adus în fața organelor de cercetare penală și a dat declarații și că nu s-au indicat ce acte de cercetare mai trebuie efectuate în cauză. Având în vedere că pe toată durata urmării penale și a desfășurării în faza de judecată a procesului penal inculpatul nu s-a sustras, a fost prezent și a avut o poziție procesuală corespunzătoare în fața magistraților, apreciază că față de acesta măsura controlului judiciar nu mai este actuală, având în vedere bineînțeles scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală și anume pe mai departe impunându-se prezența acestuia în fața judecătorului. Aceste elemente se regăsesc în toată faza procesuală, mai mult decât atât dacă pentru infracțiunea respectivă se prevede într-adevăr pedeapsa mai mare de 5 ani, ceea ce constituie un element obiectiv care să dea temeiul prevăzut de art. 223 pct.2 Cod procedură penală, cu privire la latura subiectivă a acelui temei care a fost avut în vedere pentru prelungirea măsurii preventive, consideră că această latură subiectivă nu mai subzistă la acest moment. Apreciază că solicitarea principală de revocare a măsurii arestării preventive se impune. De asemenea, a se avea în vedere în subsidiar, în ipoteza în care se va respinge această cerere principală, și anume cererea de a ridica obligația de a nu depăși limita teritorială a României este pe deplin admisibilă. Judecătorul fondului a considerat că la momentul formulării respectivei cereri la data de 11.02.2015 nu exista la dosarul cauzei probe din care să rezulte necesitatea ca inculpatul să părăsească țara. La acest moment a depus in fața Curții de Apel B. documente care atestă pe lângă faptul că inculpatul este angajatul societății VALAHIA AIR și necesitatea ca inculpatul să fie prezent în afara țării atât la momentul semnării contractelor în derulare cât și pentru a verifica angajații societății respective care lucrează peste hotare. Pentru aceste considerente, apreciază că contestația lor este pe deplin admisibilă, sub unul dintre cele 2 aspecte învederate .
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației formulată de inculpatul R. T.. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, are această măsură a controlului judiciar care a fost menținută de către instanța de fond. Până la acest stadiu procesual nu s-a făcut dovada că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri s-au modificat sau că ele nu mai subzistă pentru a se putea concluzia că această măsură poate fi revocată. Iar în ceea ce privește solicitarea de a se înlătura acea obligație de a nu părăsi teritoriul României, din punctul lor de vedere nu a fost dovedit. Pentru că este angajatul unei societăți comerciale nu implică automat deplasarea inculpatului în străinătate, nefiind singurul angajat al societății care să poată să îndeplinească astfel de atribuții. Pentru aceste considerente solicită respingerea contestației și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul R. T., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Constată că prin încheierea de ședință din data de 11.02.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul R. (fost Tilă) T. prin încheierea nr. 56/UP/13.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B., definitivă prin încheierea nr. 32/CC/U/23.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B..
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de acest inculpat. Considerentele ce au impus această măsură preventivă rămân valabile, în totalitate, și la acest moment procesual. Prin monitorizarea inculpatului, prin măsurile și obligațiile ce stabilite în sarcina sa asigurându-se un just echilibru între faptele ce i se impută și în ordinea de drept.
Fapta penală imputată inculpatului R.(fost Tilă) T. denotă o anume perseverență infracțională de natură a determina organele judiciare a proceda la verificarea periodică în ceea ce privește modul de conformare la îndeplinirea obligațiilor impuse.
Măsură preventivă a controlului judiciar apare și în prezent ca aptă să conducă la soluționarea cauzei în bune condiții văzând și existența unei hotărâri anterioare de condamnare a inculpatului R.(fost Tilă)T. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul R. T., solicitând admiterea contestației, iar în urma rejudecării, înlăturarea controlului judiciar. În motivarea contestației inculpatul a invocat circumstanțele sale personale, faptul că măsura controlului judiciar luată împotriva sa îl împiedică să efectueze deplasările impuse de funcția pe care o deține în cadrul companiei în care lucrează. În susținerea cererii sale, contestatorul a depus la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă că este angajat în cadrul firmei Valahia.Air în funcția de „general manager security”, fiind necesară prezența sa la semnarea și derularea contractelor, care impun deplasări în străinătate.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Inculpatului R. T. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de „trafic de influență” prev. de art. 291 alin. 1 din noul Cod penal raportat la art. 5 din noul Cod penal, constând în aceea că la data de 26.11. 2012 le-a pretins numiților S. Ș. și S. Ș. S. suma de 10.000 de euro, din care a primit suma de 3.000 de euro în data de 26 și 27.11.2012 pentru a interveni pe lângă numitul A. Ș. președintele FONDULUI NAȚIONAL DE GARANTARE ACREDITELOR PENTRU IMM S-A-IFN și consilierii acestuia, urmând ca aceștia din urmă sa-i ajute cu întreruperea unei executări silite pe care FNGCIMM o demarase împotriva bunurilor acestora.
Prin Încheierea nr. 56/UP/13.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B., definitivă prin Încheierea nr. 32/CC/U/23.06.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel, conform art. 227 alin. 2 Cod Procedură Penală s-a dispus luarea față de inculpatul R. T. a măsurii preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 litera b Cod Procedură Penală, respectiv a controlului judiciar.
Prin încheierea indicată s-a reținut, în esență, că măsura controlului judiciar este o măsură eficientă, care va asigura atât buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea unui eventual risc infracțional, în măsura în care acesta există.
În mod întemeiat, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de acest inculpat. Această concluzie este determinată de natura infracțiunii pentru care este judecat inculpatul, de gravitatea acesteia, dar și de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul în condițiile în care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare.
Față de aceste considerente, văzând că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de 202 alin. 1, 211 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de inculpatul R. T. împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de inculpatul R. (fost Tilă) T. împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, pe care o menține.
Obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2015.
PREȘEDINTE,
E. B.
GREFIER
C. G.
Red.E.B./26.03.2015
Dact.C.Gh./27.03.2015
2 ex.
Jud fond/D. M. G.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 559/2015.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
