Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 684/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 684/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 1438 din 19 august 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 octombrie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1438/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, art. 32 alin. 1 și art. 33 raportat la art. 233 și art. 237 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. C., fiul lui V. și M., născut la data de 09.03.1989, în municipiul B., județul B., domiciliat în municipiul B., .. 30, ., ., cetățean român, necăsătorit, studii 8 clase, un copil minor în întreținere, animator, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, având C.N.P._, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie (fapta din data de 12.05.2015), la pedeapsa principală de 1 an închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv, a dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 metri de persoana vătămată D. C. (cu referire la art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal).
În baza art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, art. 257 alin. 1 și 4 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii de ultraj (fapta din data de 12.05.2015), la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 45 alin. 1 Cod penal, pedepsele anterior stabilite au fost contopite, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv, 4 luni închisoare), pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv, a dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 metri de persoana vătămată D. C. (cu referire la art. 66 alin. 1 lit. n Cod penal). În baza art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, executarea pedepsei complementare urmează să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și n Cod penal, ca pedeapsă accesorie, astfel cum a fost această exercitare interzisă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, din pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive, de la 13.05.2015 la zi, iar în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei.
S-a constatat că persoana vătămată D. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 600 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale și 300 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată; cheltuielile privind avocații din oficiu (230 lei pentru faza camerei preliminare și 230 lei pentru faza judecății) au rămas în sarcina statului, dispunându-se a fi avansate Baroului B. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 12.05.2015, în jurul orelor 1945, persoana vătămată D. C., comisar-șef de poliție în cadrul I.P.J. B. - Poliția Stațiunii Râșnov, în timp ce se deplasa în municipiul B., . Bisericii cultului penticostal l-a observat pe inculpatul S. C., care se afla pe o motocicletă marca LIFAN, înmatriculată cu nr._, încercând să o sustragă. Persoana vătămată D. C. a intrat în vorbă cu inculpatul S. C., crezând că este proprietarul motocicletei, l-a întrebat dacă vinde motocicleta și l-a rugat să o pornească pentru a observa în ce stare se află aceasta. Inculpatul S. C. a răspuns că nu are cheie. La acest moment, persoana vătămată a devenit suspicioasă și bănuind că inculpatul S. C. intenționa să sustragă motocicleta, a cerut telefonic intervenția unui echipaj de poliție și și-a declinat identitatea și calitatea de ofițer de poliție. Inculpatul S. C. a cerut persoanei vătămate D. C. să se legitimeze pentru a se putea convinge de calitatea acestuia. Persoana vătămată D. C. i-a arătat inculpatului S. C. legitimația de serviciu, iar acesta a citit, silabisind, gradul și numele persoanei vătămate. După aceasta, inculpatul S. C. s-a îndepărtat și a luat de pe trotuar o bucată de cărămidă pe care a agitat-o în mâini. Apoi, inculpatul s-a îndreptat spre motocicletă pe care a apucat-o de roata din față, a învârtit-o și a lovit-o cu putere de asfalt. Persoana vătămată D. C. s-a deplasat spre inculpat cu intenția de a-l imobiliza pentru a nu produce alte distrugeri motocicletei. La acel moment, inculpatul S. C. a fugit, iar persoana vătămată a plecat în urmărirea acestuia. Văzându-se urmărit, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul S. C. a aruncat piatra pe care o avea în mâini spre fața persoanei vătămate lovind-o în zona sprâncenei ochiului drept.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1149/E/13.05.2015, persoana vătămată D. C. a prezentat leziuni traumatice cranio-faciale ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale. Totodată, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1337/E/28.05.2015, rezultă că inculpatul prezenta la momentul comiterii faptelor discernământ, având o tulburare de conduită la o structură dizarmonică, cu antecedență de consum substanțe psihoactive și cu risc de periculozitate socială.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarația de recunoaștere dată în fața instanței de fond de inculpat, s-a apreciat că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt prevăzute de legea penală, au fost comise de acesta cu vinovăție în forma prevăzută de lege, sunt nejustificate și imputabile acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost invocate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii, scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, respectiv situația familială și socială a acestuia.
În concret, în afara gravității in abstracto și naturii infracțiunilor comise de inculpat, au fost reținute următoarele aspecte: circumstanțele săvârșirii faptelor (cu referire explicită la faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate concretă deosebită, fiind manifestată o lipsă totală de respect față de autoritățile statului, față de normele de conviețuire socială și față de respectarea patrimoniului altor persoane, în contextul în care, pe fondul unui incident generat de încercarea de a sustrage un bun, inculpatul, fiind surprins de un ofițer de poliție, a încercat să își asigure scăparea prin exercitarea de violențe împotriva acestuia, manifestându-se sub forma ultrajului în modalitatea lovirii), reacția victimei și a publicului. Circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, cu referire la lipsa antecedentelor penale, nu sunt de natură ca, exclusiv prin ele însele, să justifice adoptarea unei măsuri blânde (aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere), mai ales în contextul în care comportamentul acestuia cu prilejul incidentului supus analizei a fost foarte agresiv în raport de un reprezentant al forței de impunere a ordinii publice, fapt care poate indica caracterul fundamentat al presupunerii că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar putea acționa în continuare violent. Nu s-a reținut incidența în speță a vreunei circumstanțe atenuante.
Necesitatea aplicării pedepsei complementare în modalitatea determinată de instanță a fost justificată de prima instanță prin obligația instituită în acest sens de art. 233 Cod penal și prin împrejurările cauzei, care relevă, pe de o parte, faptul că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; s-a apreciat că interzicerea dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 metri de persoana vătămată este impusă pentru asigurarea protecției victimei (fiind avută în vedere mai ales starea de temere pe care aceasta încă o resimte, potrivit celor relatate în fața instanței).
Relativ la aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a invocat scopul constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, astfel cum este acesta consacrat prin art. 1 alin. 1 și alin. 3 lit. a din Legea nr. 76/2008, categoriile de informații conținute ce se înscriu și se prelucrează în baza de date de referință, între care se regăsesc (în opinia instanței, în mod obligatoriu) și cele referitoare la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexa la acest act normativ, conform art. 4 alin. 1 lit. b. Totodată, s-a arătat că dispozițiile referitoare la aplicarea facultativă a regulii privind prelevarea nu sunt incidente, în opinia instanței, în situația condamnărilor, pentru că nu au fost menționate în lege și criterii concrete de apreciere în ceea ce privește situația personală a condamnatului sau pericolul concret al infracțiunii comise de acesta, astfel încât să se poată stabili în concret natura juridică a obligației de dispunere a prelevării, respectiv, dacă aceasta are un caracter facultativ sau obligatoriu în astfel de ipoteze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. C., solicitând, atât prin memoriul depus la dosarul cauzei, cât și prin concluziile avocatului din oficiu reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia și suspendării executării sub supraveghere.
La dosarul cauzei, au fost depuse copia certificată de inculpat a carnetului de muncă, certificat de calificare profesională drept agent de securitate, atestat de absolvire cursuri calificare profesională pentru exercitarea profesiei de agent de securitate, contract de prestări servicii nr. 773/21.11.2014, încheiat pe o durată de o zi, de la 31.12.2014 la 01.01.2015.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, inculpatul nu a dorit să furnizeze noi declarații.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală, la care inculpatul a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, faptele constând în aceea că, în data de data de 12.05.2015, în jurul orei 1945, în timp ce se afla pe . B., a încercat să sustragă motocicleta înmatriculată cu numărul_, parcată în afara spațiului carosabil; fiind urcat pe motocicletă, a fost abordat de persoana vătămată D. C., comisar șef de poliție în cadrul I.P.J. B. - Poliția Stațiunii Râșnov, care, dându-și seama că inculpatul nu este proprietarul, și-a declinat calitatea de ofițer de poliție și s-a legitimat, solicitând inculpatului să se legitimeze, moment în care inculpatul a lovit cu putere motocicleta de sol, a încercat să fugă pentru a-și asigura scăparea și a aruncat cu un obiect contondent în persoana vătămată D. C. care plecase în urmărirea sa, lovind-o în zona ochiului drept și provocându-i leziuni traumatice vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Relativ la modul în care s-a procedat la individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune, se constată că s-a ținut seama de pericolul social al fiecăreia dintre faptele comise, apreciat în mod justificat ca fiind ridicat în raport cu modalitatea de comitere, anterior menționată. Acțiunile violente ale inculpatului au fost exercitate cu scopul de a-și asigura scăparea, continuând să fie manifestate și după ce a aflat că persoana cu care discuta este ofițer de poliție. Conduita adoptată de inculpat reflectă astfel o lipsă totală de considerație atât față de patrimoniul altor persoane, cât și față de autoritățile statului, ofițerii de poliție având ca atribuție esențială apărarea vieții, integrității corporale și libertății persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a celorlalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor.
De asemenea, au fost evaluate și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a mai fost cercetat pentru comiterea unei infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice (art. 335 alin. 1 Cod penal), la dosarul de urmărire penală regăsindu-se rechizitoriul întocmit în această cauză.
Contrar celor susținute de apelant, prima instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepselor atât circumstanțele reale, de săvârșire a faptelor, cât și datele care caracterizează persoana inculpatului.
Atât stabilirea cuantumului pedepsei, cât și a modalității de executare, se realizează prin evaluarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, prin constatarea îndeplinirii tuturor condițiilor cumulative necesare pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Or, în speță, fiecare pedeapsă stabilită de judecătorul cauzei este aptă să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea inculpatului; pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare este consecința aplicării regulilor tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal.
Totodată, deși sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante și al lipsei antecedentelor penale sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a, b Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi dispusă întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută la lit. d a textului de lege anterior menționat.
În acest sens, menționăm că, exceptând împrejurarea că a recunoscut comiterea faptelor, optând pentru procedura de judecată simplificată, inculpatul nu a demonstrat în niciun fel că se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în apel de către inculpat rezultă că are o calificare profesională, fiind agent de securitate; în opinia noastră, o astfel de formare profesională nu poate justifica în niciun fel conduita sa infracțională și nici comportamentul violent manifestat față de un ofițer de poliție.
Contrar afirmației apărătorului inculpatului, conform căreia acesta ar avea loc de muncă, contractul de prestări servicii depus la dosarul cauzei a fost încheiat doar pentru o zi (de la 31.12.2014 la 01.01.2015), nefiind depuse alte dovezi în sensul susținut.
Așa fiind, constatând că nu este incident niciun motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 1438/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, în baza art. 422 Cod procedură penală, din durata pedepsei va fi dedus în continuare timpul arestării preventive a inculpatului S. C. începând din data de 19.08.2015 și până în prezent.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat apelantului inculpat, în sumă de 260 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, se va plăti Baroului B., urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat să plătească statului suma de 360 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 1438/19.08.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Deduce în continuare, din durata pedepsei, timpul arestării preventive a inculpatului S. C. începând din data de 19.08.2015 și până în prezent.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului, în sumă de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, se plătește Baroului B. și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 360 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./30.10.2015
Dact. O.S./02.11.2015
2 exemplare
Jud. fond: D. B.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 665/2015. Curtea... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 740/2015. Curtea de... → |
|---|
