Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 665/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
Decizia nr. 665/APDosar nr._
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată AP12:
Președinte: A. C. M. - judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: C. R.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., inculpatul T. D. și partea civilă S. R. prin A.N.A.F.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței penale nr.43/S din data de 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 30 Septembrie 2015, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 14 octombrie 2015.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 43/S din 12.02.2015 a Tribunalului B. în baza art. 396 al 5 Cod procedură penală cu aplicarea art. 16 al 1 lit b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului T. D. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 al 1 lit. f din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal anterior - 4 acte materiale – și art. 5 Cod penal inculpatul T. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a teza II, b și c Cod penal anterior.
În baza art. 86/1 al 1 Cod penal vechi s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 al 1 C penal vechi.
În baza art. 86/3 al 1C penal anterior pe durata termenului de încercare inculpatul T. D. i s-a impus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov la datele fixate de respectivul serviciu.
- Să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
- Să comunice și sa justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă.
- Să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov informații de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență.
În baza art. 404 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului T. D. asupra dispozițiilor 86/4 Cod penal anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 al 5 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 397 al 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală admite acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. R. prin A.N.A.F – D.G.R.F.P. B. și obligă inculpatul T. D. la plata către această parte civilă a sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 al 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală s-a dispus ca celelalte cheltuieli să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 08.09.2006 inculpatul T. D. a înființat . SRL B. stabilindu-i sediul în mun. B., .. 60, . unde locuiește martorul C. I..
Tribunalul a arătat că nu va putea reține că societatea comercială indicată nu și-a desfășurat niciodată activitatea în sediul declarat - și nici nu a avut alte sedii secundare unde să își desfășoare activitatea, așa cum se reține în rechizitoriu – în înțelesul art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.
În acest sens infracțiunea expusă presupune – sub aspect obiectiv – o declarare fictivă a sediului social al unei societăți în scopul – subiectiv - de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Or norma penală presupune evident, prin menționarea „scopului” expus, o intenție directă în înțelesul art. 16 al 3 lit. a Cod penal existentă la momentul declarării fictive a sediului social al unei societăți ceea ce nu pare că s-a realizat în cauza de față.
Astfel nu se poate deduce acest „scop” vizat de norma incriminatoare exclusiv din faptul că . SRL B. nu a desfășurat activitate sau a desfășurat o activitate minimă la acel sediu, cum o arată martorul C. M. A..
Societatea și-a stabilit respectivul sediu în baza unui contract de comodat valabil încheiat iar în perioada septembrie 2006 –septembrie 2007 au și fost achitate contribuțiile legale la bugetul de stat sens în care nu se poate reține incidența „scopului” avut în vedere de norma incriminatoare (art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005).
Relativ la cele expuse tribunalul – văzând și principiul ce rezidă din art. 4 al 2 Cod procedură penală care arată expres în actuala reglementare penală că „orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului” - în baza art. 396 al 5 Cod procedură penală cu aplicarea art. 16 al 1 lit. b Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului T. D. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 al 1 lit. f din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Totodată tribunalul a mai reținut faptul că, cronologic asociați ai . SRL B. au fost înscriși la ORC B. inițial inculpatul T. D. și numita T. S., administrator al societății fiind T. D. pentru ca în data de 21.09.2007, T. D. să fie revocat ca și administrator al . SRL în locul său fiind numit P. MIRONEL.
Tribunalul a arătat că în data de 19.09.2008, din societate se retrag în calitate de asociați T. D. și T. S., intrând un nou asociat și anume N. C. iar în data de 17.11.2008, în societate intră un nou asociat și anume T. L. și în aceeași dată P. MIRONEL este revocat ca și administrator în locul său fiind numit T. L. ,acesta din urmă fiind o persoană fără domiciliu din județul G..
Tribunalul a reținut – ceea ce apare ca esențial în cauza de față - că pe toată perioada de funcționare a . SRL, inclusiv în anul 2009, administrator în fapt a fost inculpatul T. D. care gestiona actele societății și care efectua angajările și plățile în societate.
Acest aspect este relevat în principal de către martorul D. P. (fila 42 dosar instanță - persoană care a ținut contabilitatea . SRL B. și implicit a perceput direct realitatea faptică a administrării acestei societăți ) arată expres că inculpatul T. D. era cel cu care discuta din cadrul societății și care era „ mare povestitor” în sensul că „prezenta constant o variantă optimistă( a societății )…deși era criză”
Este de observat că același martor arată că a predat arhiva . SRL B. unui șofer din cadrul altei societății administrate tot de către inculpatul T. D. .
Faptul că inculpatul T. D. gestiona actele societății . SRL B. și efectua angajările și plățile în societate reiese ,în mod coroborat, și din declarațiile martorului P. MIRONEL (fila 78 dosar instanță) sau C. M..
Tribunalul a mai reținut că pe parcursul desfășurării activității, societatea comercială a avut mai mulți angajați pentru care, o perioadă a plătit impozitele și contribuțiile stabilite de lege, așa după cum rezultă din procesul verbal de control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare B. dar și din fișa sintetică aflată la dosarul cauzei.
Din aceeași fișă sintetică rezultă că începând cu data de 25.04.2008, inculpatul nu mai vărsat la bugetul consolidat al statului sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, deși acestea fuseseră reținute cu ocazia plăților efectuate către angajații societății.
Având în vedere că societatea comercială avea statut de microîntreprindere, la acea dată avea obligația raportării și plății trimestriale a impozitelor și contribuțiilor la bugetul de stat.
Astfel, tribunalul a reținut că în datele de 25.04.2008, 25.07.2008, 25.10.2008 și 25.01.2009 a devenit exigibilă obligația de plată a sumelor de bani reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și anume: impozitul pe veniturile din salarii, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la angajați, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați.
În acest sens apar ca întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 codul penal anterior (4 acte materiale) și art. 5 din Codul Penal ca urmare a neplății acestor impozite și contribuții, creându-se la bugetul consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 37.463 lei.
Față de cele expuse relativ la faptul că pe toată perioada de funcționare a . SRL, inclusiv în anul 2009, administrator în fapt a fost inculpatul T. D. instanța de fond a apreciat că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii arătate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel:
- P. de pe lângă Tribunalul B., criticând sentința apelată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, întrucât din declarația martorului C. M. A. data în fața organelor de urmărire penală (fila 262 verso, dosar urmărire penală) reiese că, în perioada cât a fost angajat la S.C. Civic House S.R.L., societate ce 3vea ca activitate declarată pe aceea de agenție imobiliară, a cumpărat două-trei terenuri în județele C. și Tulcea în numele inculpatului, în baza unor procuri notariale. Martorul mai arată că el căuta oferte imobiliare pe internet, terenuri pe care inculpatul le cumpăra în condițiile în care i se păreau interesante. Astfel, deși la sediul societății, de pe . s-a desfășurat în fapt nicio activitate, nu putem considera că societatea comercială nu a avut deloc activitate. Mai mult, din adresa nr. 5632/29.02.2012 a Inspectoratului Teritorial de Mun. B. reiese că societatea, în perioada 2007-2009. a avut mai mulți angajați, ocupând funcțiile de inginer construcții civile, zidar, asistent manager sau agent comercial. Or, în condițiile în care, așa cum reține instanța, societatea nu a avut activitate, nu se justifică angajarea unor persoane ocupând aceste funcții. În condițiile în care la sediul declarat nu s-au desfășurat activități și nu s-au aflat niciodată actele încheiate de societate, nu s-a putut efectua niciodată un control efectiv asupra activității societății, tocmai în aceasta constând fictivitatea sediului, declarat în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Din moment ce, în lipsa oricărui act la sediul social. Garda Financiară nu a putut efectua un control asupra activității societății, s-a și realizat scopul menționat.
- partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului B., criticând sentința apelată sub aspectul acordării de către instanță numai a despăgubirilor civile în sumă de 37.463 lei, fără accesoriile datorate până la plata achitării prejudiciului, fără aplicarea măsurilor asigurătorii și fără a dispune înscrierea în caierul fiscal a săvârșirii infracțiunii,
- inculpatul T. D., solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c Cod de procedură penală.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul inculpatului este fonda, iar apelurile declarate de parchet și parea civilă sunt nefondate, pentru următoarele motive:.
În ceea ce privește apelul inculpatului, Curtea constată că de la data pronunțării sentinței primei instanțe până la rămânerea definitivă au intervenit modificări legislative cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (cea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005), se constată că sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, fapta inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.
În acest sens, se remarcă împrejurarea că instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr.363/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr.495/6.07.2015) a statuat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
Astfel, având în vedere dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.47/1992, se constată că legiuitorul (Parlamentul sau Guvernul) în termenul de 45 zile de la data publicării deciziei menționate nu a pus în acord prevederile art.6 din Legea nr.241/2005 cu dispozițiile Constituției, constatate a fi încălcate de către Curtea Constituțională, astfel încât dispoziția legală care formează obiectul Deciziei nr.363/2015 și-a încetat efectele.
D. urmare, se constată că în prezent inculpatul nu mai poate fi supus niciunei sancțiuni penale care decurge din săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care, în urma admiterii apelului declarat de către acesta, se va desființa hotărârea atacată sub aspectul soluționării laturii penale, iar în urma rejudecării, în temeiul art.396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului T. D. pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și a art.5 Cod penal.
În ceea ce privește apelul părții civile, în raport de soluția care se va dispune privitor la acuzația penală, se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă, în conformitate cu dispozițiilor art.25 alin.5 Cod procedură penală, partea civilă având posibilitatea de a se adresa cu acțiune instanței civile pentru recuperarea prejudiciului în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă hotărârii dispusă în acțiunea penală.
Totodată, având în vedere că nu s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, dispoziția de înscriere a hotărârii în cazierul fiscal al inculpatului nu poate fi operată, din moment ce fapta nu este prevăzută de legea penală.
În ceea ce privește măsurile asigurătorii, Curtea arată că organele de cercetare penală au depus toate diligențele pentru identificarea bunurilor inculpatului, însă acestea nu există, astfel cum rezultă din răspunsul . se menționează că inculpatul nu are bunuri – fila 230 vol.I dosar urmărire penală, A.N.A.F Ilfov – fila 232 vol.I dosar urmărire penală, adresele emise de organele bancare prin care se menționează că inculpatul nu are bani în bancă – file 398 și urm. vol.II dosar urmărire penală, faptul că societatea inculpatului este închisă, ca urmare a declarării falimentului – filele 239 – 240 vol. I dosar urmărire penală, astfel că nefiind identificate bunuri sau sume de bani care ar putea fi indisponibilizate acest motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește apelul parchetului, privind greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, Curtea arată că acest motiv de apel al parchetului este nefundat, întrucât martorul C. I., reaudiat în fața instanței de control judiciar arată că „ am încheiat un contract de comodat cu aceasta, referitor la un spațiu pe care îl dețin în proprietate și care urma să constituie sediul societății. Mai știu faptul că fiul meu a fost angajat al acestei societăți o perioadă de timp astfel cum rezultă din actele societății, a efectuat mai multe deplasări prin țară în această perioadă dar nu am discutat cu el despre ceea ce făcea efectiv pentru această societate comercială și astfel nu pot da amănunte despre acest aspect” – fila 42 dos. curte.
Martorul C. M. arată că: „ Am lucrat pentru . cu scopul de a găsi oportunități de mansardare a unor blocuri de locuințe. Am aflat că inculpatul se ocupa de anumite proiecte [mobiliare și la București,am și văzut lucrările ce se efectuau acolo întrucât efectuam deseori deplasări la București. La B. am identificat blocuri care ar putea fi mansardate însă nu s-a materializat nimic, întrucât era foarte greu și între timp găsisem și altceva de muncă. Lucrările de mansardare se derulau greu în condițiile în care unul dintre proprietari nu era de acord cu efectuarea acestei lucrări. Eu în acea perioadă am cumpărat la C. un teren pentru inculpat ca persoană fizică și nu pentru vreuna din firmele acestuia. Întrucât nu aveam activitate la B. care să îmi ocupe timpul și nici un obiect bine stabilit al muncii în această societate am îndeplinit diverse însărcinări venite din partea inculpatului. Corespondența acestei societăți comerciale o primeam la sediul aflat în locuința părinților mei, locuință ce fusese închiriată societății și o duceam la București, aceasta fiind constituită din documente fiscale. Eu am fost angajat o perioadă scurtă de timp iar după încetarea raporturilor de muncă la un moment dat am mers la finanțe și le-am spus să nu mai trimită corespondență la acea adresă întrucât nu mai exista nicio firmă acolo. Inculpatul îmi solicitase să duc la București toate actele societății, inclusiv documentele contabile. După ce eu mi-am încheiat activitatea la . la sediul acesteia nu și-a desfășurat activitatea vreo altă societate comerciale .n perioada în care mi-am desfășurat activitatea la această societate inculpatul a trecut de mai multe ori pe la sediul societății. În acea perioadă din discuțiile purtate cu inculpatul am aflat că intenționa să desfășoare un proiect imobiliar pe un teren din B. situat în zona . vorba despre construirea unui imobil”- fila 43 dos. curte.
Față de cele declarate de martori, coroborate cu declarațiile inculpatului și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea reține că nu se poate vorbi de declararea fictivă a sediului social al societății, întrucât inculpatul și angajatul său martorul C. M. au desfășurat activități la sediul din mun. B., .. 60, . jud. B., respectiv intenția acestora a fost de a derula proiecte de mansardare a unor blocuri de locuințe, iar faptul că nu s-a materializat faptic nici un proiect nu poate conduce la concluzia că sediul societății a fost fictiv. Martorul C. M. a precizat în mod clar că la sediul din B. se primea corespondență, reprezentând documente fiscale, pe care ulterior le înmâna inculpatului la București. Faptul că . a desfășurat o activitate minimă la sediul din B., a existat un contract de comodat valabil încheiat, iar în perioada septembrie 2006 –septembrie 2007 au și fost achitate contribuțiile legale la bugetul de stat, nu se poate reține incidența „scopului” avut în vedere de norma incriminatoare, respectiv o intenție directă în înțelesul art. 16 al 3 lit. a Cod penal existentă la momentul declarării fictive a sediului social al unei societăți, astfel cum a arătat și instanța de fond și ca și consecință nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, iar achitarea inculpatul de către instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală este legală și temeinică.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul TOMAS D. .
În baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, vizând reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (25 acte materiale) prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de inculpatul T. D. împotriva sentinței penale nr. 43/S din 12.02.2015 a Tribunalului B. pe care o desființează sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și a laturii civile și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, vizând reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (25 acte materiale) prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice B., împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. E. B.
GREFIER
C. R.
Red. A.C.M/27.11.2015
Tehnored.C.R./02.12.2015/5 ex.
Jud. fond. B.B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 867/2015. Curtea de... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 684/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
