Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.740/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 5 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A6:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. G. L.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de revizuientul B. A. împotriva sentinței penale nr.779/S din 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 28 octombrie 2015, iar față de lipsa obiectivă a unui membru din completul de judecată a amânat pentru 4 noiembrie 2015, apoi în vederea deliberării a amânat pentru 5 noiembrie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.779/30.04.2015, Judecătoria B. a respins respinge ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul B. A. având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 2586/22.12.2010 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.912/R/04.11.2011 a Curții de Apel B..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că, prin cererea de revizuire, petentul a considerat că soluția instanței prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune este greșită raportat la faptul că nu au fost cercetate toate aspectele cauzei care aveau o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce trebuia pronunțată.
Astfel, instanța a omis să cerceteze dacă reprezentanții societăților care s-au constituit parte civilă în cauză cunoșteau sau nu la data emiterii filelor CEC că societatea Anomar Serv SRL nu avea disponibil suficient în cont.
În pronunțarea hotărârii instanța a plecat de la premisa că reprezentanții societăților respective nu cunoșteau că la momentul emiterii filelor CEC societatea nu avea disponibil. Însă pentru a ajunge la această concluzie, instanța nu a administrat nicio probă, acestea fiind simple speculații neprobate.
Instanța nu a administrat nicio probă pentru a dovedi acest aspect raportat și la faptul că la data de emiterii CEC-urilor petentul nu era înscris în calitate de administrator la ORC B., astfel că cec-urile emise nu erau valide.
S-a mai învederat că efectul înscrierilor din Registrul Comerțului este opozabilitatea față de terți, neînscrierea unui act nu duce la nevalabilitatea acestuia. De asemenea s-a menționat că înscrisul prin care petentul a dobândit calitatea de administrator are dată certă,astfel că nu se poate susține că a fost întocmit pro cauza.
De asemenea, un alt aspect extrem important este faptul că filele cec nu au fost refuzate la plată pentru că acestea nu ar fi fost valide, ci pentru că societate nu avea disponibil în cont. Astfel, din moment ce acestea au trecut controlul autenticității efectuat de bancă iar aceasta a constatat că sunt legale, înseamnă că instanța trebuia în mod obligatoriu să cerceteze și dacă părțile vătămate cunoșteau sau nu acest aspect la data emiterii.
Faptul că reprezentanții părților vătămate cunoșteau că societatea nu avea mereu disponibil în cont poate fi probată prin audierea acestora, precum și prin audierea unor martori care au cunoștință de cele întâmplate,aceștia nu au fost întrebați dacă cunoșteau că societatea nu avea disponibil. De altfel, chiar art. 461 alin2 Noul Cod procedură penală permite în mod expres readministrarea unor probe de către instanța care judecă cererea de revizuire.
De asemenea, s-a învederat instanței că filele cec au fost emise doar cu un singurul scop de a garanta executarea obligațiilor de către societate. Reprezentanții părților vătămate nu doar că au cunoscut, la momentul emiterii cec-urilor, ca societatea nu avea disponibil în cont ci chiar au fost de acord cu această modalitate de lucru, în sensul că cec-urile erau emise doar ca garanție.
Dacă instanța ar fi cercetat aceste aspecte ar fi ajuns în mod evident la concluzia că petentul, în cel mai rău caz, se face răspunzător de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 și nu de infracțiunea de înșelăciune.
Judecătoria B. a reținut că revizuirea este un mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte și împrejurări necunoscute de către instanța și deci, inexistența în materialul probator de la dosar.
A motivat prima instanță că revizuientul, pe parcursul procesului penal, a avut apărător ales și avea posibilitatea de a pune întrebări martorilor și reprezentanților părților vătămate audiați în cauză cu privire la faptul dacă aceștia cunoșteau sau nu că societatea avea disponibil în cont la momentul emiterii instrumentelor de plată.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, reluând prin memoriul de la filele 2-4 dosar apel, argumentele ce au fost formulate în cuprinsul cererii de revizuire și apreciind că nu se putea pronunța o soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii sale.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, pentru următoarele considerente :
Din conținutul prevederilor art. 453 Cod procedură penală, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art.453 din Codul de procedură penală.
Din reglementările de ansamblu cuprinse în art.452 - 464 din Codul de procedură penală, rezultă că soluționarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu.
De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art.459 din Codul de procedură penală, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 453 din același cod, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată, ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art.462 alin. 4 din Codul de procedură penală.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art.459 alin.4 din Codul de procedură penală, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentință, conform art.459 alin.5 din același cod.
Mai mult decât atât, Curtea reamintește că, potrivit cazului de revizuire invocat de revizuient, revizuirea poate fi ceruta atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba, așadar, despre erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre rămasă definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei. Cu toate acestea, chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens larg, nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei, nu se poate obține pe calea revizuirii o readministrare a probatorului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțe, în sensul reaprecierii probelor și schimbării încadrării juridice a infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat definitiv.
În lumina celor de mai sus, Curtea reține că sentința primei instanțe este la adăpost de orice critici, astfel că, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul B. A. împotriva sentinței penale nr.779/30.04.2015 a Judecătorie B., pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul B. A. împotriva sentinței penale nr.779/30.04.2015 a Judecătorie B., pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelatul-revizuient B. A. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. M. G. L.
Grefier,
C. G.
Red. C.E.-27.11.2015
Dact. C.G.-27.11.2015
2 ex
Jud. fond – A.E.A.
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 684/2015. Curtea de Apel... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
