Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 210/1372/2015/a3

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.84/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 24 iulie 2015.

Instanța constituită din:

- Complet de judecată FJC 5:

Președinte - A. D. – judecător

- Grefier - C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B., împotriva încheierii din data de 21 iulie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 15.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata inculpată G. S. C., în stare de arest (deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor) asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat B. B..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că după schimbarea de încadrare juridică și declinarea competenței în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-au efectuat cercetării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.1 Noul cod penal. În cauză s-a luat o măsură preventivă privativă de libertate care a fost verificată în mod repetat atât de către instanța de fond cât și în calea de atac. Prin încheierea contestată s-a dispus în baza art. 242 alin.2 Cod procedură penală că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv. Instanța de fond face referire la termenul rezonabil, este un punct de vedere pe care îl contestă și nu este deloc real în condițiile în care măsura preventivă a fost dispusă în luna ianuarie 2015, deci termenul rezonabil nu este depășit astfel cum s-ar impune potrivit jurisprudenței europene și a jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte a se avea în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina acesteia, pe de altă parte este vorba despre 2 victime ale traficului de minori, 13 ani ambele, perioada infracțională aproximativ 8 luni. Consideră că în aceste condiții dispozițiile art. 202 al.3 Cod procedură penală, cu privire la proporționalitatea măsurii preventive privative de libertate justifică solicitarea lor de a se menține măsura preventivă privativă de libertate, consideră că un control judiciar în acest moment nu respectă dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, cu privire la scopul măsurii preventive. Într-adevăr cercetarea judecătorească față de ultima verificare a debutat și au fost audiați numai 2 martori în cauză, așa cum rezultă din analiza dosarului de fond urmează să mai fie audiați 6 martori. În aceste condiții pentru o bună desfășurare a procesului penal, a cercetării judecătorești, văzând și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestei inculpate, solicită admiterea contestației și în urma rejudecării să se dispună menținerea măsurii privative de libertate, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 362 alin.2 raportat la art.208 alin.2,4 Cod penal.

Avocat B. B., pentru intimata inculpată G. S. C., având cuvântul arată că instanța de fond la momentul la care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar a avut în vedere faptul că inculpata este bolnavă, că are 2 copii minori în întreținere și că a fost arestată preventiv în luna ianuarie 2015, timp în care s-a finalizat urmărirea penală, s-a început judecata și s-au audiat 2 martori care au declarat că nu au fost determinați să practice anumite activități de prostituție și că a fost dorința acestora. Trebuie văzut dacă măsura preventivă este o măsură preventivă sau este o pedeapsă anticipată pentru o infracțiune gravă care se presupune că a fost săvârșită de către inculpată. Prin măsura controlului judiciar buna desfășurare a procesului penal este asigurată prin măsurile restrictive ce i s-ar impune inculpatei. În condițiile în care inculpata este bolnavă, are o vârstă și o capacitate redusă de a se deplasa nu vede ce grad de pericol poate prezenta aceasta pentru societate. Într-adevăr se discută de o faptă gravă însă nu este suficient o gravitate ipotetică a faptei fără a se analiza situația inculpatei în concret pentru a justifica măsura cum este arestul preventiv. În aceste condiții apreciază că 6 luni este un termen care nu este rezonabil iar arestul preventiv nu se mai justifică la acest moment, motiv pentru care apreciază că prima instanță a procedat în mod corect dispunând control judiciar pentru inculpată, sens în care solicită respingerea contestației formulată de parchet.

Inculpata G. S. C., având ultimul cuvânt, arată că își recunoaște fapta și solicită a se avea în vedere că este foarte bolnavă și are 2 copii în întreținere.

CURTEA

Asupra contestației penale de față, constată următoarele.

Prin încheierea din data de 21 iulie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. s-au dispus următoarele:

În baza art. 362 al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatei G. S.- C., fiica lui I. și E., născută la data de 23.12.1976 în mun. B., județul B., domiciliată în mun. B., ., ., ., ( fără forme legale municipiul B., ., . C.P ..C, nr._ eliberată de SPC B., la data de 23.05.2014, CNP_.

În temeiul art.242 al.2 Cod procedură penală, cu aplicarea art.211 și următoarele Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei G. S.-C. cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.215 al.1 lit.a-c și al.2 lit.a, c,d,j Cod procedură penală, a dispus ca pe durata controlului judiciar inculpata să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
să informeze de îndată Tribunalul pentru Minori și Familie B. sau instanța în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu depășească limita teritorială a municipiului B., fără încuviințarea prealabilă a Tribunalului pentru Minori și Familie B.;
să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, în măsura în care un astfel de sistem este disponibil la nivelul organului de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului;
să nu se apropie de persoanele vătămate sau de membrii familiei acestora, de coinculpatul C. A.-C., precum și din martorii menționați în rechizitoriul comunicat inculpatului și să nu comunice cu niciuna dintre aceste persoane, direct sau indirect;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

A atras atenția inculpatei că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii preventive sau a obligațiilor impuse, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu arestul la domiciliu sau arestarea preventivă.

A desemnat organ de poliție însărcinat cu supravegherea respectării de către inculpată a obligațiilor impuse IPJ B. – Poliția municipiului B., prin structura competentă.

A dispus punerea în libertate a inculpatei, sub control judiciar, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

În baza 362 al.2 Cod procedură penală raportat la art.208 al.5 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut măsura controlului judiciar a inculpatului C. A.-C., fiul lui D. și E., născut la data de 22.01.1971 în Mun. B., Jud. B., domiciliat în mun. B., ., ., ., (fără forme legale municipiul B., ., . CI . nr._, eliberată de SPC. B., la data de 16.04.2007, CNP_.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., emis în dosar nr._/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. S. - C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal și C. A.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., sub numărul_ .

În fapt, s-a reținut că, în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015, inculpata G. S.- C. a determinat și a înlesnit practicarea prostituției de către minorele G. L. și A. A., obținând foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către acestea, cunoscând starea lor de minoritate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.-C., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2015, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către numita G. L., cunoscând starea de minoritate a acesteia.

În susținerea situației de fapt de mai sus, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpata G. S.-C. (filele 32-35, 37-38); declarații inculpat C. A.-C. (filele 50-55, 57-58); declarație persoană vătămată A. A. (filele 64-65); declarație persoană vătămată G. L. (filele 67-68); declarație martor C. R. (filele 70-72); declarație martor A. G.-F. (filele 74-77); declarație martor N. E. (filele 79-82); declarație martor P. G. (filele 84-85); declarație martor A. N. (filele 88-91); declarație martor F. I.-R. (filele 92-93); declarație martor G. L. (filele 95-98); procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice (filele 115-145); înregistrările convorbirilor telefonice.

Prin ordonanța din data 26.01.2015 s-a dispus reținerea suspecților C. A.-C. și G. S.- C. pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 26.01.2015, ora 19:30 până la data de 27.01.2015, ora 19:30.

Prin încheierea nr. 11 din data de 27.01.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. S.-C. și C. A.-C. pentru 30 de zile, începând cu data de 27.01.2015 până la data de 25.02.2015 inclusiv.

Prin încheierea din data de 24.02.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B. a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.

Prin încheierea din 19.03.2015, ora 13.50, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B. a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății în cauză.

Prin încheierea din 19.03.2015, ora 14.30 instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și a menținut această măsură preventivă.

Prin sentința penală nr.802/06.05.2015, Judecătoria B. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerul Public, și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei G. C. S. din infracțiunea de „proxenetism”, prevăzută de art.213 al.1,3 Cod penal în infracțiunea de „trafic de minori”, prevăzută de art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 Cod penal (două fapte). Totodată, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. A. C., din infracțiunea de „proxenetism”, prevăzută de art.213 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal în infracțiunea de „trafic de minori”, prevăzută de art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.1 Cod penal.

În consecință, prin aceeași sentință Judecătoria B. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie B., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ 15.

Prin încheierea din 13.05.2015, rămasă definitivă, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a ambilor inculpați.

Ulterior, prin încheierea din 04.06.2015, rămasă definitivă, tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.-C..

Prin încheierea din 26.06.2015, tribunalul a menținut măsura arestării preventive în ceea ce o privește pe inculpata G., precum și măsura preventivă a controlului judiciar în ceea ce-l privește pe inculpatul C..

Analizând, în baza dispozițiilor art. 362 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin 4 și 5 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate față de cei doi inculpați, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 362 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Conform dispozițiilor art. 208 alin.3, 4 Cod procedură penală, în tot cursul judecății instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și, dacă constată că respectivele temeiuri se mențin sau că există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, dispune menținerea acesteia ori o revocă, în caz contrar. Potrivit prevederilor art.208 al.5 Cod procedură penală aceleași verificări se efectuează periodic și în ceea ce privește măsura controlului judiciar.

În ceea ce o privește pe inculpata G. S. C., tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a acesteia a fost luată și ulterior menținută în raport cu prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală.

Reanalizând cerințele impuse de textul de lege menționat, tribunalul a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale conturează împotriva fiecăruia dintre inculpați o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați, tribunalul având în vedere în acest sens, în principal, declarațiile date în cursul urmăririi penale de către cele două victime minore – G. L. și A. A., declarațiile martorilor Apetraoe G. F., N. E., C. R., G. L. și F. I. R., coroborate cu aspecte din declarațiile celor doi inculpați și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în condițiile legii. De altfel, tribunalul a avut în vedere și faptul că la termenul din 04.06.2015, coinculpatul C. a recunoscut integral săvârșirea faptelor care i se impută, optând pentru procedura simplificată reglementată de art.374 al.4 și art.375 Cod procedură penală.

În al doilea rând, tribunalul a reținut că în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor imputate inculpaților prin sentința sus-menționată a Judecătoriei B., este în mod evident îndeplinită și în continuare cerința pragului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate, impusă de dispozițiile art.223 al.2 Cod procedură penală. Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut și prin încheierea din 13.05.2015, rămasă definitivă ca urmare a respingerii contestațiilor formulate de inculpați de către Curtea de Apel B., s-a constatat că nu prezintă relevanță că mandatele de arestare preventivă au fost emise de către Judecătoria B. și cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunii de „proxenetism”, atât timp cât, în raport cu încadrarea juridică reținută la acel moment în cauză, competența materială revenea instanței inferioare, iar cerințele arestării preventive sunt în continuare îndeplinite în cauză, în raport cu noua încadrare juridică, sens în care sunt și prevederile art.50 al.2 Cod procedură penală.

Totodată, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și ulterior menținută cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a dreptului la apărare al inculpatei, neintervenind elemente noi care să atragă nelegalitatea acesteia. Ca urmare, a constatat legalitatea măsurii preventive în cauză.

Cu toate acestea, reanalizând celelalte cerințe impuse de art.223 al.2 Cod procedură penală. și văzând prevederile și art.242 al.2 Cod procedură penală., tribunalul a constatat că la acest moment procesual, în raport cu perioada semnificativă de timp petrecută deja de inculpată în stare de arest, lipsa antecedentelor penale ale acesteia și starea precară de sănătate, ținând seama și de diminuarea riscului ca inculpata să poată influența buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care aceasta poate fi supusă unor măsuri de supraveghere sub imperiul unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, tribunalul apreciază că se impune înlocuirea stării de arest preventiv a inculpatei cu o măsură preventivă mai ușoară, pentru a se evita ca măsura arestării să se transforme practic într-o pedeapsă anticipată precum și în raport cu faptul că aceasta nu mai apare ca fiind singura adecvată în prezenta cauză.

Prin urmare a constatat îndeplinite cerințele art.211 și următoarele Cod procedură penală și a apreciat că procesul penal se poate desfășura în continuare și cu inculpata în stare de libertate, în condițiile în care s-ar institui o formă de control al conduitei acestora și i s-ar limita inculpatei libertatea de mișcare și posibilitatea de a intra în contact cu celelalte persoane implicate în cauză – elemente de natură a asigura buna desfășurare în continuare a procesului penal -, tribunalul a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile, în raport cu prevederile art.215 ind.1 al.7 Cod procedură penală, conform dispozitivului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C., tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la instituirea controlului judiciar, expuse pe larg prin încheierea din 04.06.2015, se mențin integral, în raport cu gravitatea presupuselor fapte penale și cu antecedentele penale ale inculpatului impunându-se existența unui control al conduitei acestuia, în libertate, pentru a se preveni alte manifestări antisociale, dar și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească aflându-se doar într-un stadiu incipient.

În consecință, s-a constatat că măsura controlului judiciar este în continuare necesară, proporțională și adecvată în cazul inculpatului, impunându-se a fi menținută în conformitate cu prevederile art.208 al.5 raportat la art.215 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B. care a solicitat desființarea parțială a încheierii atacate în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatei G. S. C. cu măsura preventivă a controlului judiciar și, rejudecând să se mențină măsura arestării preventive a acesteia deoarece nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei acuzată de fapte grave de trafic de minori, timpul scurs de la luarea măsurii arestării nu a diminuat pericolul pentru ordinea publică a faptelor inculpatei, raportat la perioada de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, vârsta victimelor, starea de vulnerabilitate a acestora și consecințele faptelor asupra acestora.

Analizând contestația formulată, prin prisma dispozițiilor art. 206,208,202 și 223 Cod procedură penală, se constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce urmează:

Faptele de care este acuzată inculpata G. S. C. și încadrarea juridică a acestora:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brasov, emis în dosar nr._/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. S.- C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal și C. A.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B., sub numărul_ .

Îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpata ar fi putut săvârșit infracțiunile de care este acuzată:

Mijloacele de probă care fundamentează presupunerea rezonabilă că inculpata ar putea fi autor al infracțiunilor reținute în sarcina sa sunt: declarațiile inculpatei G. S.-C., declarații inculpat C. A.-C., declarație persoanei vătămată A. A. (filele 64-65); declarație persoanei vătămată G. L. (filele 67-68); declarație martor C. R. (filele 70-72); declarație martor A. G.-F. (filele 74-77); declarație martor N. E. (filele 79-82); declarație martor P. G. (filele 84-85); declarație martor A. N. (filele 88-91); declarație martor F. I.-R. (filele 92-93); declarație martor G. L. (filele 95-98); procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice (filele 115-145); înregistrările convorbirilor telefonice.

Instanța subliniază faptul că, pentru luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive nu este necesară existența unor probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan si Murray contra Regatului Unit) și nici existența unor probe certe de vinovăție necesare pentru condamnarea unei persoane, ci, potrivit dispozițiilor art. 223 alin.1 Cod procedură penală, existența unor probe din care să rezulte doar presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări a săvârșit o infracțiune.

În același sens sunt și prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c Convenția europeană a drepturilor omului care permit luarea măsurii arestării preventive atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, noțiunea de suspiciune rezonabilă, ca noțiune autonomă, depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz însă, în esență, faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să fie apte a convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune (cauzele Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii și Erdagoz contra Turciei).

În prezent subzistă așadar întrunirea indiciilor prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală în privința inculpatei care beneficiază desigur de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Referitor la gravitatea faptelor comise Curtea reține că aceasta rezultă circumstanțele reale de comitere a faptelor cu un grad ridicat de pericol social abstract dar și concret care derivă din perioada de timp în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, de vârsta victimelor, starea de vulnerabilitate a acestora și consecințele presupuselor infracțiuni asupra victimelor (în contextul în care gravitatea fenomenului infracțional al traficului de persoane, amploarea și caracterul său transfrontalier au determinat eforturi comune de combaterea a cestuia din partea statelor membre Uniunii Europene care au dus la adoptarea Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 05 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului) ..

Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană ar fi comis o infracțiune gravă poate justifica detenția (cauza Vrencev c. Serbiei, Naus c. Poloniei, Tomos c. Frantei și Haas c. Poloniei), recunoscând astfel că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția creată de acestea în rândul publicului, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp, cu referire expresă la natura infracțiunii, circumstanțele comiterii faptei, stările psihice ale acuzatului și, după caz, ale victimei (cauza Bouchet c. Frantei).

Astfel, raportat la cele mai sus reținute, Curtea constată că este necesară privarea în continuare de libertate a inculpatei pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică care nu s-a diminuat în perioada de 8 luni de când inculpata este în stare de arest.

Se păstrează proporționalitatea măsurii arestării luate față de inculpată, subzistând temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, o măsură preventivă mai blândă nu ar asigura în acest moment scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală în condițiile în care încă nu s-au audiat persoanele vătămate și martorii esențiali în cauză Starea de sănătate a inculpatei, faptul că are copii la un centru de plasament nu sunt argumente suficiente pentru luarea în privința sa a unei măsuri preventive mai blânde în condițiile în care bolile de care suferă inculpata pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor, iar faptele presupus a fi săvârșite asupra unor minori nu o recomandă ca părinte.

Se constată că, raportat la complexitatea cauzei, la ritmicitatea desfășurării procedurilor judiciare, nu s-a depășit în privința duratei măsurii arestării inculpatei, termenul rezonabil prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Față de cele arătate, în temeiul art. 425/1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalului pentru Minori și Familie B. împotriva încheierii din 21 iulie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o va desființa parțial în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatei G. S. C. cu măsura preventivă a controlului judiciar și, rejudecând:

În baza art.362 raportat la art.206, 208 Cod procedură penală va menține măsura arestării preventive a inculpatei G. S.- C., fiica lui I. și E., născută la data de 23.12.1976 în mun. B., județul B., domiciliată în mun. B., ., ., ., ( fără forme legale municipiul B., ., . C.P ..C, nr._ eliberată de SPC B., la data de 23.05.2014, CNP_.

Va menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 130 de lei se va vira din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalului pentru Minori și Familie B. împotriva încheierii din 21 iulie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o desființează parțial în ceea ce privește soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatei G. S. C. cu măsura preventivă a controlului judiciar și, rejudecând:

În baza art.362 raportat la art.206, 208 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatei G. S.- C., fiica lui I. și E., născută la data de 23.12.1976 în mun. B., județul B., domiciliată în mun. B., ., ., ., ( fără forme legale municipiul B., ., . C.P ..C, nr._ eliberată de SPC B., la data de 23.05.2014, CNP_.

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 130 de lei se virează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 24 iulie 2015.

PREȘEDINTE,

pt. A. D., aflată în

concediu de odihnă, semnează

Președinte instanță,

N. Țînț

GREFIER,

C. G.

Red.A.D./24.07.2015

Dact.C.Gh./03.08.2015

2 ex.

Jud fond/A. I.

← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel BRAŞOV