Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 564/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 564/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 564/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 564/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 16 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată A4:

Președinte: C. G. – judecător

Judecător: S. F.

Grefier: N. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 504/S din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03 septembrie 2015, apoi pentru data de 16 septembrie 2015 când,

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

P. sentința penală nr.504 din data de 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:

În baza art.16 alin.1 lit. b Cod procedură penală achitarea inculpaților P. M. V. și I. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal.

A luat act că persoana vătămată Primăria Municipiului C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:

P. cererea înregistrată cu numărul 3407/01.02.2006 FEDERALCOOP B., cu sediul în municipiul B., ., prin președinte M. C. a solicitat radierea procesului notat în cărțile funciare nr. 9536, 8471, 8972, 8973 și 8706 ale municipiului C., cu număr top 6851/40, 6851/45/1, 6851/45/2/2, 6851/45/2/1, 6851/45/2/3, fiind atașat ca act juridic care justifică cererea sentința civilă nr. 6802/09.07.2003 a Judecătoriei B..

P. cererea de înscriere înregistrată sub nr. 2576/26.01.2006 la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Biroul de Carte Funciară s-a solicitat de către FEDERALCOOP B., cu sediul în municipiul B., ., prin președinte M. C., întabularea dreptului de proprietate asupra a șapte imobile construcții identificate în Cartea Funciara a localității C. cu nr. 8327, 8706, 8972, 8973, 9536, 8328 si 8471 și cu număr cadastral 6851/40, 6851/45/1, 6851/45/2/2, 6851/45/2/1, 6851/34, 6851/33, 6851/45/2/3.)

La acestă cerere de întabulare au fost atașate următoarele înscrisuri:

- adresele cu nr. 1418/24.02.2000, 1424/24.02.2000, 1419/24.02.2000, 1420/24.02.2000, 1421/24.02.2000, 1423/24.02.2000, 1417/24.02.2000 toate emise de Primăria C. și legalizate de BNP S. G. la data de 24.01.2006.

- decret 339/09.11.1988 certificat pentru conformitate cu ștampila FEDERALCOOP și semnătura;

- adresa din 10.11.1988 emisă de Consiliul de Stat către ministrul turismului, înregistrată la UJCOOP sub nr._/12.12.1988, în copie certificată pentru conformitate cu ștampila FEDERALCOOP și semnătură;

- aceeași adresă menționată anterior transmisă președintelui CENTROCOOP certificată pentru conformitate cu ștampila FEDERALCOOP și semnătura;

- anexa la decretul 339/1988 care cuprinde lista unităților transmise certificată pentru conformitate cu ștampila FEDERALCOOP și semnătura;

- schița întocmită de OCOT B. a obiectivelor: Ștrand C. și legenda, amândouă certificate pentru conformitate;

- situație emisă de OJT B. pentru Ștrand C. certificate pentru conformitate cu ștampila;

- decizia nr.1027 din 26.06.1967 emisă de Comitetul executiv al Sfatului Popular al Regiunii B., certificată pentru conformitate cu ștampila;

- adresa către Cartea Funciară pentru înscrierea unor construcții semnată de președinte si secretar, certificată pentru conformitate;

- situația imobilelor aflate în proprietatea TAPL nr. 1461/12.02.1968.

Aceste două cereri au fost conexate și repartizate spre soluționare asistentului- registrator I. I. L. și registratorului P. M. V..

Urmare a analizei cererilor formulate și a înscrisurilor atașate acestora inculpații întocmit încheierea nr. 3407/2006 conexată cu 2576/2006 prin care s-a dispus:

1. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr.8327 C. cu nr.top 6851/33 de la A+1, proprietatea Statului Român de sub B4,8 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- întabularea asupra terenului de la A+1 a construcției, casă executată înainte de anul 1958 în favoarea Federalcoop fosta UJ COOP B., la B9

- întabularea dreptului de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în favoarea Federalcoop, fosta UJ COOP B. la C5

2. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr. 8328 C. cu nr. top 6851/34 de la A+1, proprietatea Statului Român de sub B 4,7 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- întabularea asupra terenului de la A+1 a construcției, casă executată înainte de anul 1958 în favoarea Federalcoop fosta UJ COOP B., la B8

- întabularea dreptului de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în favoarea Federalcoop, fosta UJ COOP B. la C5.

3. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr.8706 C. cu nr. top 6851/40 de la A+1, proprietatea Statului Român de sub B 10,15 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- întabularea asupra terenului de la A+1 a construcției, casă executată înainte de anul 1958 în favoarea Federalcoop fosta UJ COOP B., la B16

- întabularea dreptului de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în favoarea Federalcoop, fosta UJ COOP B. la C16.

- radierea notării procesului de sub B13 la B7

4. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr.8972 C. cu nr. top 6851/45/1 de la A+2, proprietatea Statului Român de sub B7,9,14 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- întabularea asupra terenului de la A+1 a construcției, casă executată înainte de anul 1958 în favoarea Federalcoop fosta UJ COOP B., la B 15

- întabularea dreptului de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în favoarea Federalcoop, fosta UJ COOP B. la C5

- radierea notării procesului de sub B11 la B16

5. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr.8536 C. cu nr. top 6851/45/2/1 de la A+1, proprietatea Statului Român de sub B 4,9 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- întabularea asupra terenului de la A+1 a construcției, casă executată înainte de anul 1958 în favoarea Federalcoop fosta UJ COOP B., la B 10

- întabularea dreptului de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în favoarea Federalcoop, fosta UJ COOP B. la C5.

- radierea notării procesului de sub B6 la B11

6. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr. 8973 C. cu nr. top 6851/45/2/2 de la A+1, proprietatea Statului Român de sub B 3,8 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- întabularea asupra terenului de la A+1 a construcției, casă executată înainte de anul 1958 în favoarea Federalcoop fosta UJ COOP B., la B9

- întabularea dreptului de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în favoarea Federalcoop, fosta UJ COOP B. la C8

- radierea notării procesului de sub B 5 la B10

7. Admiterea cererii cu privire imobilul înscris în cartea funciară nr. 8471 C. cu nr. top 6851/45/2/3 de la A+4, proprietatea Statului Român de sub B8 asupra terenului și Federalcoop de sub B9 și efectuarea următoarelor operațiuni:

- radierea notării procesului de sub B10 la B11.

Împotriva acestei încheieri la data de 14.06.2006 Municipiul C. prin Primar a formulat plângere, soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 622/26.01.2007 a Judecătoriei B. prin care plângerea formulată de petent a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel, fiind pronunțată decizia civilă nr.339/. a Tribunalului B. prin care a fost respinsă cererea formulată de Federalcoop în dosarul cf. nr.3407/2006 conexat cu 2576/2006 având ca obiect întabularea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor și a dreptului de folosință asupra terenului pe durata existenței construcțiilor asupra terenurilor înscrise în CF 9536, 8471, 8972, 8973 și 8706 ale municipiului C. cu număr top 6851/40, 6851/45/1, 6851/45/2/2, 6851/45/2/1, 6851/45/2/3.

P. decizia civilă nr. 118/R/09.04.2008 a Curții de Apel B. a fost respins recursul promovat de Federalcoop împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul B. mai sus menționate.

Având în vedere situația de fapt mai sus prezentată, reținută pe baza probelor administrate în cauză instanța a analizat în ce măsura sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu de care au fost acuzați inculpații P. M. și I. L..

Așa cum s-a arătat mai sus inculpații au fost trimiși în judecată potrivit Codului penal în vigoare la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal potrivit cărora ”Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se refera art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”.

După data de 01.02.2014 infracțiunea de abuz în serviciu este sancționată de dispozițiile art. 297 Cod penal potrivit cărora ”Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

Văzând cele două dispoziții legale succesive care incriminează fapta de abuz în serviciu, instanța a constatat că infracțiunea de abuz în serviciu astfel cum este reglementată de noile dispoziții legale are un conținut constitutiv diferit față de vechea reglementare în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii.

Astfel, dacă potrivit art. 248 Cod penal anterior, pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, vinovăția inculpatului trebuie să îmbrace forma unei intenții calificate, care se deducea din sintagma ”cu știință”, inserată în cadrul dispozițiilor legale menționate, în prezent conform art.297 Noul Cod penal forma de vinovăție cerută este intenția care poate fi atât directă cât și indirectă.

Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul penal referitoare la legalitatea incriminării potrivit cărora nicio persoană nu poate fi sancționată pentru o faptă care nu era prevăzută ca infracțiune la data când a fost săvârșită, instanța consideră că în prezenta cauză trebuie să se verifice dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu astfel cum această infracțiune era reglementată la momentul la care se pretinde că ar fi fost săvârșită infracțiunea, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice se realizează sub aspectul elementului material fie printr-o inacțiune – neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, iar în ceea ce privește urmarea imediată, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea funcționarului să producă o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat sau al unei alte unități din cele prevăzute în art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, în actul de sesizare, s-a mentionat că acesta ar consta în încălcarea de către inculpați a atribuțiilor de serviciu la momentul soluționării cererii formulate de Federalcoop de înscriere în cartea funciară a șapte construcții din Complexul Ștrand C. în favoarea . încălcarea prevederilor art.20 (fost art. 22), art. 47 (fost art. 49) si art. 48 (fost art. 50) din Legea nr. 7/1996 republicată.

În legătură cu încălcarea prevederilor art.20 (fost art. 22) din Legea nr.7/1996 s-a susținut în actul de sesizare că inculpații au ignorat piedica la intabulare ce constă în inexistența unui act prin care să se constituie sau să se transmită în mod valabil dreptul de proprietate, faptul că inculpații ar fi trebuit, dată fiind pregătirea juridică pe care o au, să concluzioneze că imobilele din lista anexă la Decretul nr. 339/1988 sunt obiective turistice, care ar face parte din proprietatea publică a statului prin natura și destinația lor, lipsa semnăturii secretarului municipiului C. pe adeverințele atașate cererii de înscriere, dar și lipsa consimțământului titularului dreptului cerut în opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în baza art. 22 alin.2 din Legea nr. 7/1996.

Instanța a analizat fiecare dintre aspectele menționate mai sus pentru a observa dacă prin raportare la dispozițiile Legii nr. 7/1996 au existat ”piedici la intabulare”, care puteau conduce inculpații la o soluție de respingere a cererii formulate de Federalcoop.

În analiza acestor aspecte instanța a avut în vedere cadrul legal în vigoare la momentul efectuării înscrierilor în cartea funciară și care este dat de Codul Civil, Legea nr. 7/1996 (în varianta în vigoare la acel moment), Decretul Lege nr. 115/1938 și Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor aprobat prin ordinul ministrului de stat, ministrul Justiției nr. 2371/C/22.12.1997 publicat în Monitorul Oficial nr. 84/23.02.1998 astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 2371/1997 și HG nr. 1210/2004.

1) Un prim aspect imputat inculpaților este acela că aceștia ar fi trebuit să constate inexistența unui act prin care să se constituie sau să se transmită în mod valabil dreptul de proprietate, cu referire la Decretul nr. 339/1988 și la adeverințele emise de Primăria municipiului C., faptul că aceștia ar fi trebuit să concluzioneze că imobilele în cauză fac parte din domeniul public al statului/unității administrativ teritoriale, că adeverințele în cauză nu erau semnate pentru legalitate de către secretarul primăriei și că lipsește consimțământul titularului dreptului la întabulare.

Astfel cum rezultă din starea de fapt mai sus prezentată, la cererea de întabulare au fost atașate următoarele înscrisuri: adresele cu nr. 1418/24.02.2000, 1424/24.02.2000, 1419/24.02.2000, 1420/24.02.2000, 1421/24.02.2000, 14 23/24.02.2000, 1417/24.02.2000 toate emise de Primăria C. si legalizate de BNP S. G. la data de 24.01.2006, Decret nr. 339/09.11.1988, certificat pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătura, adresa din 10.11.1988 emisa de Consiliul de Stat către ministru turismului, înregistrata la UJCOOP sub nr._/12.12.1988, în copie certificată pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătură, aceeași adresa menționată anterior transmisă președintelui CENTROCOOP certificată pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătura, anexa la decretul 339/1988 care cuprinde lista unităților transmise certificată pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătura, schița întocmita de OCOT B. a obiectivelor: Ștrand C. si legenda, amândouă certificate pentru conformitate, situație emisa de OJT B. pentru Ștrand C. certificate pentru conformitate cu ștampila, decizia nr. 1027 din 26.06.1967 emisa de Comitetul executive al Sfatului Popular al Regiunii B., certificată pentru conformitate cu ștampila, adresa către Cartea Funciara pentru înscrierea unor construcții semnată de președinte si secretar, certificata pentru conformitate și situația imobilelor aflate în proprietatea TAPL nr. 1461/12.02.1968.

Potrivit art. 645 din Codul Civil în vigoare la acel moment dreptul de proprietate se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.

În speța de față, actul juridic pe care s-a întemeiat admiterea de către inculpați a cererii de înscriere în cartea funciară a fost Decretul Lege nr. 339/09.11.1988 al Consiliului de stat al Republicii Socialiste România prin care se prevedea o transmitere a dreptului de proprietate a unor construcții menționate în anexa respectivului decret, așadar înscrierea în cartea funciară s-a realizat în baza unui act normativ.

În acest context susținerile din rechizitoriu potrivit cărora actul în cauză nu a fost semnat de către emitent, iar copia decretului mai sus amintit nu a fost legalizată nu pot avea relevanță sub aspectul îndeplinirii de către inculpați a atribuțiilor de serviciu în contextul în care este evident că la înscrierile în cartea funciară în temeiul unui act normativ nu se poate prezenta înscrisul original, semnat de emitent (actele normative fiind semnate pe un singur exemplar original de emitent care se află în păstrarea instituțiilor statului) și că actele normative nu pot fi legalizate de către notar, astfel cum rezultă din art. 150 alin. 1 din Legea notarilor publici și activității notariale nr. 36/1995 potrivit căruia notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul”.

Cu privire la acest aspect trebuie avută în vedere adresa nr._/20.06. 2003 emisă de Ministerul de Interne, Arhivele Naționale, Direcția arhivelor Naționale Istorice Centrale, Serviciul Arhive Administrative și Culturale aflată la fila 108 din dosarul de urmărire penală din care rezultă că Decretul Lege nr. 339/09.11.1988 al Consiliului de stat al Republicii Socialiste România se află în păstrarea acestei instituții, copia înaintată la dosar fiind semnată de emitent, respectiv de N. C..

Potrivit art. 50 din Legea nr.7/1996 - (1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții:

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;

b) indică numele părților;

c) individualizează imobilul printr-un identificator unic;

d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;

e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, iar potrivit art. 51 din același act normativ dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată.

Față de aceste dispoziții legale se constată că funcționarul de carte funciară trebuie să verifice dacă înscrisul prezentat este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege fără a analiza în fond valabilitatea titlului. Această concluzie transpare atât din prevederile legale mai sus menționate cât și din sentințele civile prin care încheierea întocmită de inculpați a fost supusă controlului judecătoresc.

Astfel, în sentința civilă nr. 622/26.01.2007 a Judecătoriei B. se arată că: ”în ceea ce privește fondul cauzei, instanța va avea în vedere faptul că pe calea plângerii la încheierea de carte funciară instanța nu poate analiza chestiuni de fond cu privire la valabilitatea titlului, ci doar dacă la momentul înscrierii partea solicitantă a prezentat un act apt de întabulare”. În același sens este și decizia nr. 339/. B. potrivit căreia ”prima instanță a reținut în mod corect faptul că pe calea plângerii formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanța nu poate analiza dacă adresele menționate au emanat de la o autoritate competentă, dacă Decretul Lege nr. 339/1988 putea produce consecința transmisiunii dreptului de proprietate asupra imobilelor și dacă aceste imobile au trecut în domeniul public al municipiului C. potrivit art. 13 din Legea nr. 213/1988, după cum a susținut petentul”.

Or, în contextul în care instanțele judecătorești au arătat că nu au căderea de a analiza chestiuni de fond cu privire la valabilitatea titlului este evident că o asemenea chestiune nu putea fi cenzurată de funcționarii de la Cartea Funciară la momentul efectuării înscrierii.

Mai mult, principiul conform căruia lucrătorii de carte funciară verifică actele prezentate dacă îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de lege este consacrat expres de art. 63 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/29.12.2006 potrivit căruia ”(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege. (11) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”.

În ceea ce privește adeverințele nr. 1418/24.02.2000, 1424/24.02.2000, 1419/24.02.2000, 1420/24.02.2000, 1421/24.02.2000, 1423/24.02.2000, 1417/ 24. 02.2000, toate emise de Primăria C., astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților, nu au avut valență juridică în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate, rolul acestora fiind acela de a atesta faptul edificării construcțiilor anterior intrării în vigoare a prevederilor legale ce au instituit obligativitatea autorizațiilor de construcție.

Potrivit art. 56/1 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, prin care se atestă, când este cazul, faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire eliberată potrivit legii, precum și a unei documentații cadastrale, iar potrivit art. 1 din Decretul nr. 144/1958 ”lucrările de construire, transformare sau reparare a construcțiilor, precum si lucrările cu caracter edilitar sau de explorare se vor putea executa numai cu autorizația prealabila a comitetului executiv al sfatului popular respectiv, eliberata în condițiile prezentului Decret”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru întabularea construcțiilor edificate anterior anului 1958, este suficient certificatul eliberat de primăria localității unde este situat imobilul. Ori în prezenta cauză, astfel cum rezultă din declarația martorului N. G., funcționar în cadrul Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului C., adeverințele mai sus menționate au fost emise în baza unei documentații.

În legătură cu aceste adeverințe, s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului faptul că acestea nu au fost semnate pentru legalitate de către secretarul Primăriei Municipiului C. și că acest aspect ar afecta valabilitatea acestora. Potrivit art. 117 lit. a din Legea nr. 215/2001, secretarul primăriei are printre atribuțiile de serviciu și atribuția de a aviza pentru legalitate dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean și hotărârile consiliului local și ale consiliului județean. Se constată așadar, că pentru anumite categorii de acte emise de primar se prevede în lege avizarea pentru legalitate din partea secretarului Primăriei și că în aceste categorii de acte nu sunt menționate și adeverințele din prezenta speță. Mai mult, instanța constată că prin rechizitoriul întocmit în cauză nu se susține nici un moment că adeverințele mai sus menționate ar prezenta o situație nereală sau că au fost emise cu încălcarea legii.

În ceea ce privește susținerea din rechizitoriu referitoare la apartenența imobilelor în speță la domeniul public și la faptul că inculpații în calitatea lor de persoane cu studii juridice ar fi trebuit să cunoască acest aspect, prima instanță a precizat că:

În primul rând, apartenența bunurilor imobile construcții cu privire la care inculpații au dispus înscrierea în cartea funciară la domeniul public nu rezultă din înscrierile de carte funciară. Potrivit principiului neutralității care guvernează materia înscrierilor în cartea funciară este interzis să se dispună efectuarea de înscrieri în cartea funciară fără ca persoana îndreptățită să fi solicitat acest lucru. (M. N.- publicitatea Imobiliară și Noile Cărți funciare).

De asemenea, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996 imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, se vor înscrie în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepțiile prevăzute de lege. Ori în condițiile în care titularul dreptului de proprietate publică astfel cum acesta este menționat în HG. Nr. 972/2002 ar fi procedat la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică asupra imobilelor în cauză, lucrătorii de carte funciară ar fi constatat inadvertențe între datele de CF și cererea formulată (piedică de carte funciară) și pe cale de consecință, ar fi dispus respingerea cererii de întabulare. Faptul că principiul la care s-a făcut anterior referire este aplicabil și în privința bunurilor aparținând domeniului public al statului sau unităților administrativ teritoriale rezultă și din prevederile art. 40 alin. 5 din Legea 7/1996 republicată, potrivit cărora în cazul imobilelor proprietate publică a statului sau unităților administrativ teritoriale întabularea se realizează la cererea conducătorului instituției publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în condițiile legii, certificate pentru conformitate.

Cu referire la același aspect, instanța consideră că în lipsa unor mențiuni în cartea funciară din care să rezulte apartenența imobilelor la domeniul public al statului, funcționarii de carte funciară nu puteau să cunoască acest aspect și nici nu puteau presupune această apartenență din natura imobilelor, astfel cum s-a susținut în rechizitoriu, în ciuda studiilor juridice urmate.

Trebuie menționat faptul că situația apartenenței bunurilor imobile la domeniul public nu este tranșată nici în prezent, aceasta făcând încă obiectul unor litigii civile între părți. Fără a discuta fondul problemei, instanța constată că prin respingerea excepției de legalitate invocată în prezenta cauză instanțele civile nu s-au pronunțat pe fondul cauzei.

O altă ”piedică la întabulare” menționată în cadrul rechizitoriului și în legătură cu care se impută inculpaților încălcarea atribuțiilor de serviciu si care se referă la faptul că inculpații nu au solicitat în baza art. 22 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 consimțământul titularului dreptului. În legătură cu acest aspect instanța constată că în prezenta cauză actul juridic în baza căruia s-a dispus întabularea a fost, așa cum s-a arătat mai sus, un act normativ, situație în care acest consimțământ nu este necesar astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 22 alin.3 din lege potrivit cărora ”Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative, vor înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor”.

2) În cadrul rechizitoriului s-a mai invocat ca ”piedică la întabulare” ipoteza prevăzută de art. 47 din Legea nr. 7/1996, în sensul că cererea de înscriere nu a fost însoțită de înscrisul original sau in copie legalizata de pe acesta prin care să se constate constituirea sau transmiterea dreptului de proprietate. În legătură cu acest aspect instanța precizează faptul că actul normativ în baza căruia s-a dispus înscrierea în cartea funciară nu putea fi prezentat în original sau în copie legalizată pentru considerentele arătate anterior care vor fi reluate pe scurt la acest moment. Astfel, actul normativ original nu poate fi în posesia unei persoane private, acesta aflându-se în custodia instituțiilor statului abilitate în acest sens pe de o parte, iar pe de altă parte, un act normativ nu poate face obiectul legalizării de către notar, astfel cum rezultă din prevederile art. 150 alin. 1 din legea notarilor publici, în condițiile în care un act normativ original nu poate fi prezentat notarului pentru efectuarea unei copii legalizate.

În legătură cu acest aspect trebuie menționată și adresa nr._/ 10.07.2009 emisă de Directorul General al ANCPI (fila 181 vol. I) potrivit căreia ”în ceea ce privește posibilitatea efectuării înscrierilor în cartea funciară în temeiul unui act normativ emis anterior anului 1989, care nu a fost adus la cunoștința generală prin publicare, este necesar a se înfățișa de către solicitantul interesat în efectuarea operațiunii de carte funciară a exemplarului original sau a unei copii de pe acesta certificată pentru conformitate cu exemplarul original sau cu cel aflat în arhiva instituției beneficiare a dispoziției legale”. Constatând că Decretul Lege nr. 339/1988 atașat la cererea de întabulare are conținutul identic cu cel al Decretului Lege nr. 339/1988 depus la dosar de Ministerul de Interne, Arhivele Naționale, Direcția arhivelor Naționale Istorice Centrale, Serviciul Arhive Administrative și Culturale (fila 108 dosar de urmărire penală), că Decretul lege atașat cererii este certificat pentru conformitate cu originalul prin ștampilă și semnătură Federalcoop, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 13.02.2015, iar adeverințele emise de primărie sunt atașate în copie legalizată, instanța consideră că susținerile Parchetului de pe lângă Judecătoria B. sunt nefondate.

3) În legătură cu piedica la întabulare prevăzută de art. 50 din Legea nr. 7/1996 referitoare la faptul că înscrisurile prezentate de către FEDERALCOOP B. nu au individualizat imobilele prin identificator unic, în cauză impunându-se întocmirea unui raport de expertiză instanța a constatat următoarele:

Din analiza dispozițiilor legale în vigoare la momentul la care se susține că ar fi fost săvârșită infracțiunea instanța reține că este certă obligativitatea identificării imobilului în cazul admiterii cererii de întabulare (art. 50 lit. c din Legea nr. 7/ 1996), însă cu privire la modalitatea în care identificarea imobilului trebuie efectuată nu sunt dispoziții exprese.

La momentul soluționării cererii formulate de Federalcoop, inculpații au avut la dispoziție următoarele înscrisuri atașate cererii: adresele cu nr. 1418/ 24.02.2000, 1424/24.02.2000, 1419/24.02.2000, 1420/24.02.2000, 1421/ 24.02.2000, 1423/24.02.2000, 1417/24.02.2000 toate emise de Primăria C. si legalizate de BNP S. G. la data de 24.01.2006, decret 339/09.11.1988 certificat pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătura, adresa din 10.11.1988 emisa de Consiliul de Stat către ministru turismului, înregistrata la UJCOOP sub nr._/12.12.1988, în copie certificată pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătură, aceeași adresa menționată anterior transmisă președintelui CENTROCOOP certificată pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătura, anexa la decretul 339/1988 care cuprinde lista unităților transmise certificată pentru conformitate cu stampila FEDERALCOOP si semnătura, schița întocmita de OCOT B. a obiectivelor: Ștrand C. si legenda, amândouă certificate pentru conformitate, situație emisa de OJT B. pentru Ștrand C. certificate pentru conformitate cu ștampila, decizia nr. 1027 din 26.06.1967 emisa de Comitetul executive al Sfatului Popular al Regiunii B., certificată pentru conformitate cu ștampila, adresa către Cartea Funciara pentru înscrierea unor construcții semnată de președinte si secretar, certificata pentru conformitate, situația imobilelor aflate în proprietatea TAPL nr. 1461/12.02.1968, sentința civilă nr. 6802/2003 a Judecătoriei B. dar și datele furnizate de cărțile funciare unde urma a fi efectuate înscrierile solicitate. Inculpații au precizat în cadrul declarațiilor date că documentele atașate cererii au fost considerate suficiente pentru identificarea imobilelor.

Instanța constată că prin sentința civilă atașată cererii de întabulare a fost soluționată acțiunea civilă promovată de reclamantul Municipiul C. în contradictoriu cu pârâta Federalcoop având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor în baza cărora pârâta a dobândit dreptul de proprietate, respectiv a Decretului nr. 339/1988 emis de Consiliul de Stat al RSR, ca act abuziv al regimului comunist, să se constatate nevalabilitatea înscrierii privitoare la dreptul de administrare al pârâtei asupra imobilelor pentru nerespectarea obligațiilor ce îi reveneau în baza actului de administrare, să se dispună întabularea dreptului de proprietate publică a municipiului C. și obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilele în litigiu. P. sentința mai sus menționată a fost respinsă acțiunea civilă formulată de Municipiul C. prin primar în contradictoriu că pârâta Federalcoop.

În considerentele hotărârii menționate s-au arătat următoarele aspecte: ”imobilele terenuri înscrise în CF C. nr. 8327 sub număr top 6851/33, CF 8328 număr top 6851/34, CF 8471 nr. top 6851/45/2/3, CF 8706 nr. top.6851/40, CF 8972 nr. top6851/45/1, CF 8973 nr. top 6851/45/2/2 și CF 9536 nr. top 6851/45/2/1 prin Decretul nr. 111/1950 și nr. 511/1955, prin naționalizare au trecut în proprietatea privată a Statului. Ulterior, potrivit adresei nr. 2984/1966 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular C. se reține că anterior anului 1958 pe aceste terenuri au fost edificate construcții neevidențiate în CF, care urmau să fie întabulate în cartea funciară în baza acestei adrese, având ca titular al dreptului de proprietate Statul, iar titular al dreptului de administrare Întreprinderea de Locuințe și Localuri B..

P. decizia nr. 1027/26.06.1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al regiunii B. dreptul de administrare asupra construcțiilor și terenurilor în litigiu a fost transmis Oficiului Județean de Turism B. (incluzând și Trustul Alimentației Publice Locale).

La data de 09.11.1988 prin Decretul nr. 339 al Consiliului de Stat al RSR s-au transmis cu plată din proprietatea Statului în proprietatea UJCOOP B. construcțiile situate în Județul B., iar terenurile pe care se aflau edificate acestea, pe durata existenței lor au trecut în administrarea UJCOOP.

P. urmare, construcțiile vile din zona de agrement a Standului C. au intrat în acest fel în proprietatea pârâtei (Federalcoop), având în vedere că din adresa nr. 6488/2000 reiese că în conformitate cu Decretul Lege nr. 67/1990 și Legii nr. 109/1966 UJCOOP s-a transformat în Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum și Credit, denumită pe scurt Federal Coop B..

Din înscrisurile efectuate în cărțile funciare menționate, se observă că deși încă din 1966 s-a dispus întabularea construcțiilor în aceste registre de publicitate, aceste înscrieri nu s-au operat.

În consecință, având în vedere și faptul că antecesoarea pârâtei nu a făcut demersuri pentru înscrierea dreptului de proprietate, dobândit în baza Decretului nr. 339/1988, aceasta din urmă prin cererea nr. 221/10.02.2000 a solicitat reclamantei eliberarea de adeverințe-certificate de constatare referitoare la edificarea construcțiilor ridicate pe terenurile Complexului Strand C., în vederea evidențierii lor în CF și pentru înscrierea drepturilor sale asupra imobilelor conform art. 17 din decretul lege nr. 115/1938 referitoare la constituirea și transmiterea drepturilor în regim de carte funciară.

Ca atare, chiar reclamanta a emis adresele nr. 1418/2000, 1424/2000, 1419/2000, 1420/2000, 1421/2000, 1423/2000 și 1417/2000 în vederea evidențierii în CF a construcțiilor vile.

În aceste condiții, în baza Decretului 339/1988 și a adreselor certificat arătate anterior s-au înscris în cărțile funciare în favoarea pârâtei dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de administrare asupra terenurilor aflate în proprietatea statului pe care sunt edificate vilele.

În ceea ce privește imobilele terenuri astfel cum rezultă din anexa 3 la HG 972.2002 respectiv din mențiunile acestuia, rezultă că acestea, constituind zona de agrement a mun.C. (identificate în anexa hotărârii prin vilele construite pe acestea) au fost atestate ca aparținând domeniului public al municipiului C..

Deci, fără echivoc, legiuitorul a făcut referire la vilele în discuție ca elemente de identificare a zonei de agrement, ca domeniu public și nu la bunurile imobile propriu-zise.

Așadar față de situația de fapt relevată anterior se constată că susținerile părții reclamante sunt lipsite de temeinicie.

Astfel, pârâta deține un titlu de proprietate asupra construcțiilor în baza unui act normativ (care în prezent își găsește echivalentul în hotărârile sau ordonanțele de guvern) respectiv Decretul Consiliului de Stat al RSR nr.339/1988, care poate fi supus cercetării judecătorești în condițiile art. 6 din Legea nr. 213/1988, putând fi desființat doar printr-un act normativ de aceeași forță juridică. D. terenurile pe care se află aceste construcții fac parte din domeniul public, pârâta având asupra acestora doar un drept de administrare.

P. urmare înscrierile în cărțile funciare au fost efectuate în baza unui titlu valabil, în speță neexistând nici una dintre cele trei situații prevăzute de art. 34 din Decretul Lege nr.115/1938.”

Constatând că sentința ale cărei considerente au fost redate anterior a fost atașată cererii de întabulare formulată de FederalCoop, faptul că înscrisurile menționate în cadrul acestei sentințe (adresa nr. 2984/1966 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular C., decizia nr. 1027/26.06.1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al regiunii B., adresele nr. 1418/2000, 1424/2000, 1419/2000, 1420/2000, 1421/2000, 1423/2000 și 1417/2000 care sunt în fapt adeverințele la care se face referire în rechizitoriu) au fost atașate cererii de întabulare în cauză, dar și faptul că înscrierea în cartea funciară la care se face referire din anul 2000 a fost desființată pentru că nu a fost întocmită o încheiere de carte funciară, iar nu pentru motive legate de temeinicia cererii, instanța consideră că sentința în cauză, prin considerentele ei, oferă criterii suficiente pentru identificarea imobilelor în cauză, astfel că nu se reține o încălcare a atribuțiilor de serviciu de către inculpați sub acest aspect.

4) Cât privește piedica la înscriere invocată în rechizitoriu referitoare la lipsa de identitate între partea care a solicitat întabularea și cea prevăzută în Decretul nr. 339/1988, instanța constată că această identitate rezultă cu evidență din considerentele sentinței mai sus menționate, unde se arată în mod expres faptul că FederalCoop este succesorul UJCOOP B..

Având în vedere aspectele mai sus menționate, instanța consideră că nu a existat o încălcare a atribuțiilor de serviciu de către inculpați la momentul întocmirii încheierii nr. 3407/2006 conexată cu 2576/2006.

Faptul că în cadrul căilor de atac exercitate împotriva încheierii de carte funciară în cauză s-a arătat că la momentul întocmirii încheierii documentația pusă la dispoziție nu era suficientă pentru admiterea cererii cu referire la identificarea imobilelor în cauză, nu duce la concluzia automată a încălcării de către funcționarii de carte funciară a atribuțiilor de serviciu, ci doar a faptului că înscrisurilor atașate cererii de întabulare li s-a dat o altă interpretare cu referire la aptitudinea acestora de a conduce întabularea dreptului de proprietate al Federalcoop, aceasta în condițiile în care o primă instanță sesizată, Judecătoria Brasov prin sentința civilă nr. 622/2007, punctul de vedere al lucrătorilor de carte funciară a fost considerat corect. De altfel, instanța constată că un punct de vedere similar inculpaților a fost manifestat și de Judecătoria F., în condițiile în care prin încheierea nr. 829/10.03.2007 a Biroului de Carte Funciară s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor înscrise în CF 381 Rotbav cu număr top 3156, 3160, 3152/1, 3161/2, 3153/1 reprezentând Pavilionul Băilor și curte, baie caldă, baie rece, I., vilă și curte în favoarea Federalcoop, actul juridic care a stat la baza întabulării fiind același Decret nr. 339/1988. O altă interpretare dată acestei situații ar conduce la concluzia săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către funcționarii de carte funciară ori de câte ori în cadrul căilor de atac exercitate împotriva încheierii de carte funciară, încheierea întocmită de aceștia este desființată.

O altă componentă a laturii obiective care trebuie analizată este urmarea imediată care constă potrivit art. 248 într-o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, urmările fiind prevăzute alternative, pentru existența infracțiunii fiind suficient să se producă numai una dintre acestea.

În actul de sesizare, la încadrarea în drept a faptelor inculpaților s-a stabilit ca urmarea actiunilor considerate nelegale întreprinse de aceștia s-a produs un prejudiciu patrimoniului Municipiului C.. P. urmare, doar existența prejudiciului, ca urmare imediată a laturii obiective va fi analizată de către instanță.

În legătură cu acest aspect al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, în cadrul actului de sesizare s-a arătat că acesta ar fi reprezentat de valoarea imobilelor în cauză, dar și de beneficiul nerealizat rezultând din lipsa de folosință a acestora.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză care au îndeplinit funcțiile de primar, secretar, funcționar în cadrul Direcției de urbanism din cadrul primăriei C. dar și din înscrisurile aflate la dosar (sentința civilă nr. 6802/2003 a Judecătoriei B.) rezultă că imobilele în cauză nu au fost niciodată în posesia Municipiului C., acestea fiind administrate până la momentul vânzării (ulterior momentului înscrierii în cartea funciară efectuată de către inculpați) de FederalCoop și antecesorii săi.

În acest context, singura modalitate legală prin care Primăria Municipiului C. putea intra în posesia imobilului era promovarea unei acțiuni în revendicare (acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar). Așadar faptul că imobilele în cauză nu au intrat în posesia și implicit administrarea Primăriei C. este lipsa unei hotărâri prin care o astfel de acțiune să fie admisă în mod definitiv, iar nu acțiunea inculpaților de a înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al FederalCoop.

De altfel, așa cum s-a arătat anterior, chestiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză nu este încă tranșată, în condițiile în care în prezent pe rolul instanțelor civile există litigii între succesorul FederalCoop și Primăria C., iar în cărțile funciare s-a dispus revenirea la situația anterioară care presupune că asupra terenului este înscris dreptul de proprietate al Statului Român, în vreme ce există și un drept de administrare înscris la foaia C în favoarea OJT B., iar imobilele construcții nu sunt înscrise în cartea funciară.

În acest context, instanța consideră că acțiunile inculpaților de a înscrie în cărțile funciare dreptul de proprietate al FederalCoop asupra construcțiilor edificate pe terenurile mai sus identificate prin numere topografice nu au creat un prejudiciu patrimoniului Municipiului C., aspect susținut de altfel și prin faptul că primăria Municipiului C. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă a infractiunii de abuz în serviciu, cerința speciala a legii este aceea că această infracțiune se săvârșește “cu știință”, ceea ce presupune intenția directă ca forma de vinovație inculpaților.

Potrivit art. 16 Cod penal care reia dispozițiile art. 19 Cod penal anterior, fapta este săvârșită cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte sau prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

În condițiile în care decizia referitoare întabularea dreptului de proprietate al FederalCoop s-a fundamentat pe înscrisuri considerate de inculpați apte de întabulare, instanța consideră că cerințele legii cu privire la latura subiectivă nu sunt îndeplinite.

Pe de altă parte, instanța apreciază că pentru a fi în prezenta intenției ca forma a vinovăției ca cerință specială a laturii subiective a infracțiunii de abuz in serviciu, este necesară prezența unui scop ori a unui mobil psihologic determinat al făptuitorului, fără un astfel de scop sau mobil psihologic nefiind de conceput intenția și prin urmare, nu este de conceput abuzul în serviciu, neputând fi primită teza unei intenții păgubitoare gratuite.

Existenta scopului sau mobilului care reliefează intenția trebuie dovedita, iar în lipsa lor, intenția trebuie sa rezulte din fapte probatorii distincte ce implică, cu siguranță, “ știința” și atitudinea subiectivă păgubitoare. Or, în cuprinsul actului de sesizare, existența unui scop sau mobil păgubitor nu este explicit exprimată.

În consecință, prima instanță a constatat că faptele inculpaților nu sunt prevăzute de legea penală și a pronunțat soluția anterior descrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. numai în ceea ce îl privește pe inculpatul P. M. V..

Ministerul Public a criticat hotărârea pentru netemeinicie cu privire la soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal anterior, arătând că instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză în mod greșit și a ajuns la concluzia că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Inculpatul, în calitate de registrator la CF a dispus intabularea celor 7 imobile în favoarea . era proprietar al imobilelor respective, acestea fiind proprietatea Municipiului C.. Desigur, inculpatul fără a efectua o verificare amănunțită a dispus înscrierea imobilelor în CF.

De altfel, aspectele de neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu se regăsesc și în cuprinsul deciziei civile nr. 118/R din aprilie 2000 a Curții de Apel B., care spune că din punct de vedere tehnic și nu al fondului dreptului întabularea nu s-a dispus corect. Practic instanța a constatat că inculpatul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu consecința prejudicierii Municipiului C..

În atare situație, sunt îndeplinite condițiile pentru a fi întrunite elementele constitutive la infracțiunea de abuz în serviciu, însă așa cum rezultă din actele dosarului la data de 20 mai 2015 s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, motiv pentru care Ministerul Public a solicitat admiterea apelului și a se dispune încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. f Cod procedură penală.

La dosar au fost depuse motive de apel (identice cu cele ale parchetului) și de către Unitatea Administrativ – Teritorială C., prin primar (fila 13 dosar), deși această parte nu a declarat apel în termenul legal și nici nu s-a constitui parte civilă în cauză. Acestei părți i-a fost comunicată hotărârea la data de 31.03.2015 (fila 140 dosar fond, dovada de predare a minutei 504 din 24.03.2015 fiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței – T. I. și ștampilată de persoana vătămată), iar motivele de apel au fost depuse la data de 30.04.2015, mult după expirarea termenului legal de 10 zile de declarare a apelului.

Împrejurarea că partea a depus o dovadă de comunicare a hotărârii și din 20.04.2015, potrivit susținerii părții, aceasta fiind data la care actul a fost înregistrat potrivit ștampilei și vizei conducătorului unității (fila 37 dosar), este lipsit de relevanță, câte vreme chiar din confirmarea de primire depusă de parte se constată că ștampila Poștei Române este 05.05.2015, așa cum atestă și funcționarul la rubrica „confirm primirea”, ce se completează de destinatarul trimiterii, prin semnătură și înscrierea aceleiași date, „05.05.15” (fila 38 dosar).

Rezultă că în fapt, această nouă comunicare a fost efectuată chiar după depunerea motivelor de apel. Data la care unitatea înțelege să înregistreze actele comunicate în registrul de intrări (deși nu s-a depus o copie a registrului de intrări-ieșiri, nici din 31.03., nici din 20.04), nu este opozabilă instanței și nici altor persoane, având în vedere că termenul de declarare a apelului este un termen procesual de decădere și din acest motiv se iau în considerare numai datele înscrise pe actele de comunicare emise de instanță și confirmate de Poșta Română și nu cele trecute în mod arbitrar de către funcționarii unității administrativ teritoriale.

În consecință, nu poate fi vorba de un apel tardiv, ci de un memoriu depus la dosar, care va fi analizat de instanță din această perspectivă.

În consecință, instanța va examina hotărârea atacată numai potrivit art. 417 Cod procedură penală, respectiv în raport cu părțile care au declarat apel, motivele invocate de acestea și sub toate aspectele de fapt și de drept.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că ambele apeluri sunt lipsite de temei, pentru următoarele considerente:

În apel, au fost audiați martorii N. G. (fila 42 dosar) și Szinatovici (fostă P.) E. (fila 43 dosar) care au confirmat cele constatate de instanța de fond.

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a dispus achitarea inculpatului intimat, alături de achitarea celeilalte inculpate, față de care Ministerul Public nu a promovat apel.

Așa cum corect a constatat prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, în speță nu poate fi vorba de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal anterior, deoarece fapta, astfel cum se reține că ar fi fost comisă, nu mai este prevăzută de legea penală și nici nu a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Fără a mai relua starea de fapt, descrisă pe larg anterior, instanța de apel are a constata că, din moment ce nici până în prezent nu a fost clarificată chestiunea proprietății asupra imobilelor respective, existând mai multe procese civile în derulare, nu se poate imputa funcționarilor de la Cartea Funciară întabularea sau radierea/modificarea acestora.

În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a invocat două aspecte: faptul că inculpatul trebuia să efectueze o verificare amănunțită a proprietății asupra celor 7 imobile și că aspectele de neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu se regăsesc și în cuprinsul deciziei civile nr. 118/R din aprilie 2000 a Curții de Apel B., care spune că din punct de vedere tehnic și nu al fondului dreptului întabularea nu s-a dispus corect, astfel că instanța a constatat că inculpatul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu consecința prejudicierii Municipiului C.. Se constată că nu au fost criticate celelalte aspecte ce au stat la baza soluției de achitare, astfel că nici instanța de apel nu va face referire la acestea, cu respectarea limitelor devoluțiunii apelului.

Astfel cum a arătat și prima instanță, avut în vedere cadrul legal în vigoare la momentul efectuării înscrierilor în cartea funciară și care este dat de Codul Civil, Legea nr. 7/1996 (în varianta în vigoare la acel moment), Decretul Lege nr. 115/1938 și Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor aprobat prin ordinul ministrului de stat, ministrul Justiției nr. 2371/C/22.12.1997 publicat în Monitorul Oficial nr. 84/23.02.1998 astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 2371/1997 și HG nr. 1210/2004.

Se impută inculpatului că acesta ar fi trebui să verifice amănunțit și astfel ar fi trebuit să constate inexistența unui act prin care să se constituie sau să se transmită în mod valabil dreptul de proprietate, cu referire la Decretul nr. 339/1988 și la adeverințele emise de Primăria municipiului C., faptul că aceștia ar fi trebuit să concluzioneze că imobilele în cauză fac parte din domeniul public al statului/unității administrativ teritoriale, că adeverințele în cauză nu erau semnate pentru legalitate de către secretarul primăriei și că lipsește consimțământul titularului dreptului la întabulare.

Potrivit art. 645 din Codul Civil în vigoare la acel moment dreptul de proprietate se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;

b) indică numele părților;

c) individualizează imobilul printr-un identificator unic;

d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;

În consecință, acest motiv de apel este lipsit de substanță. Se mai arată că încălcarea atribuțiilor de serviciu de către inculpat a fost constatată prin sentința civilă menționată. Instanța de apel are a observa că orice încălcare a unei atribuții de serviciu și care ar constitui infracțiune nu este în competența instanței civile, ci a instanței penale.

Instanța civilă nu poate constata încălcări ale unor atribuții de serviciu ce s-ar subsuma unor infracțiuni, ci, eventual, numai încălcări ale unor dispoziții legale și rămâne ca instanța penală să stabilească dacă există sau nu încălcări ale acestor atribuții cu semnificație penală, altminteri, instanța civilă și-ar depăși competența.

Astfel, în sentința civilă nr. 622/26.01.2007 a Judecătoriei B. se arată că: ”în ceea ce privește fondul cauzei, instanța va avea în vedere faptul că pe cale plângerii la încheierea de carte funciară instanța nu poate analiza chestiuni de fond cu privire la valabilitatea titlului, ci doar dacă la momentul înscrierii partea solicitantă a prezentat un act apt de întabulare”. În același sens este și decizia nr. 339/. B. potrivit căreia ”prima instanță a reținut în mod corect faptul că pe calea plângerii formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanța nu poate analiza dacă adresele menționate au emanat de la o autoritate competentă, dacă Decretul Lege nr. 339/1988 putea produce consecința transmisiunii dreptului de proprietate asupra imobilelor și dacă aceste imobile au trecut în domeniul public al municipiului C. potrivit art. 13 din Legea nr. 213/1988, după cum a susținut petentul”.

În plus, așa cum corect a constatat și prima instanță, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996 imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, se vor înscrie în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepțiile prevăzute de lege. Or, în condițiile în care titularul dreptului de proprietate publică astfel cum acesta este menționat în HG. Nr. 972/2002 ar fi procedat la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică asupra imobilelor în cauză, lucrătorii de carte funciară ar fi constatat inadvertențe între datele de CF și cererea formulată (piedică de carte funciară) și pe cale de consecință, ar fi dispus respingerea cererii de întabulare. Faptul că principiul la care s-a făcut anterior referire este aplicabil și în privința bunurilor aparținând domeniului public al statului sau unităților administrativ teritoriale rezultă și din prevederile art. 40 alin. 5 din Legea 7/1996 republicată, potrivit cărora în cazul imobilelor proprietate publică a statului sau unităților administrativ teritoriale întabularea se realizează la cererea conducătorului instituției publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective atestat de Guvern în condițiile legii, certificate pentru conformitate.

Cu privire la urmarea imediată a infracțiunii – producerea unei pagube constând în valoarea imobilelor în cauză și beneficiul nerealizat rezultând din lipsa de folosință a acestora invocată în motivele de apel ale parchetului, se constată că trebuie analizată urmarea imediată care constă potrivit art. 248 într-o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, urmările fiind prevăzute alternative, pentru existența infracțiunii fiind suficient să se producă numai una dintre acestea.

În speță, nu poate fi vorba de o tulburare însemnată a bunului mers al instituției. P. urmare, doar existența prejudiciului, ca urmare imediată a laturii obiective va fi analizată de catre instanță.

În legătură cu acest aspect al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, în cadrul motivelor de apel, similar actului de sesizare, s-a arătat că acesta ar fi reprezentat de valoarea imobilelor în cauză, dar și de beneficiul nerealizat rezultând din lipsa de folosință a acestora.

Așadar faptul că imobilele în cauză nu au intrat în posesia și implicit administrarea Primăriei C. este lipsa unei hotărâri prin care o astfel de acțiune să fie admisă în mod definitiv, lipsa preocupării pe care trebuia să o manifeste instituția care se considera îndreptățită la aceasta, iar nu acțiunea inculpaților de a înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al FederalCoop.

P. urmare, pasivitatea unității administrativ teritoriale nu poate fi imputată inculpatului, nici în susținerea tezei că ar fi comis infracțiunea de care este acuzat, nici pentru dovedirea unui prejudiciu.

În consecință, nu se poate vorbi de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal anterior.

Chiar dacă s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, instanța are a constata că soluția de achitare prevalează celei de încetare a procesului penal, impedimentele la punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale fiind prevăzute de art. 16 Cod procedură penală în ordinea de preferință. De altfel, concluziile inculpatului intimat au vizat tot achitarea și nu încetarea procesului penal, ceea ce echivalează cu intenția de continuare a procesului; inculpatul a lipsit la dezbateri și nu a putut fi întrebat în legătură cu acest aspect, opțiunea fiind personală, astfel că avocatul ales al acestuia nu putea exprima o poziție valabilă și a formulat concluzii în limitele mandatului dat de inculpat.

În consecință, hotărârea atacată este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge apelul declarat de Ministerul Public.

Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 504/24 martie 2015 a Judecătoriei B., pe care o menține.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C. GhigheciSimona F.

GREFIER

N. B.

Red. S.F/01.02.2016

Dact. A.I.P/03.02.2016/ 2 exemplare

Jud.fond: L.B.

← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art.320 NCP. Decizia...		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 564/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 564/2015. Curtea de Apel BRAŞOV