Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 219/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-03-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 219/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 7 martie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR3:
Președinte – S. F. - judecător
Judecător – A. D.
Judecător- A. M.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. T. B. împotriva sentinței penale nr. 1/S din 8 ianuarie 2013, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 7 martie 2013, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului B. și s-a constatat prescrisă executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b și c cod penal pe o perioadă de 4 ani, aplicată condamnatului H. L. prin sentința penală nr. 218/S/18.11.1999 a Tribunalului B., rămasă definitivă la 12.04.2002 prin decizia penală nr. 1971/12.04._ a Curții Supreme de Justiție și dispune anularea mandatului de executare nr. 273/26.04.2002 emis de T. B. și a celorlalte forme de executare privind pedeapsa menționată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că:
Prin sentința penală nr. 218/S din 18.11.1999 a Tribunalului B., astfel cum a rămas definitivă la data de 12.04.2002, prin decizia penală nr. 1971/12.04.2012 a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului H. L. Nicușor la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani, în temeiul art. 201 alin. 2 raportat la art. 200 alin. 3 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale față de partea vătămată I. C..
În baza art. 211 alin. 2 lit. d, e cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului H. L. Nicușor la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101/1996 a Judecătoriei B., pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 218/S din 18.11.1999 a Tribunalului B., stabilindu-se că inculpatul urmează să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani. Cu aplicarea art. 71, 64 cod penal.
În vederea executării pedepsei aplicate, prin sentința mai sus menționată, a fost emis de T. B. mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 273/1999 din 26.04.2002, cu aplicarea art. 421 Cod procedură penală.
Condamnatul a fost dat în urmărire națională prin dispoziția IGPR nr. S/_/20.05.2002 și în urmărire internațională prin mesajul nr._ /31.01.2003, dosar U.I. nr._/2003.
Prin adresa nr._/04.05.2011 Inspectoratul de Poliție al Județului B. - Serviciul de Investigații Criminale – a solicitat emiterea mandatului european de arestare pe numele condamnatului, comunicând de asemenea că, din verificările efectuate, s-a stabilit că a părăsit țara, fără a se putea stabili destinația.
Urmare a solicitării IPJ B., T. B. a emis la data de 11.05.2011 mandatul european de arestare și a procedat la înaintarea acestuia autorităților abilitate.
Prin adresa 1934/II-5/2011 din 10.05.2011 P. de pe lângă T. B. a solicitat emiterea mandatului de urmărire internațională în vederea extrădării pe numele condamnatului H. L. Nicușor, iar la 11.05.2011 Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului B. a înaintat mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării autorităților abilitate.
În speță, potrivit dispozițiilor art. 126 lit. b Cod penal, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 10 ani și 6 luni, termen care a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, respectiv de la data de 12.04.2002 și care s-a împlinit la data de 12.10.2012.
Din fișa de cazier judiciar a condamnatului depusă la fila 24 a dosarului de contestație la executare a rezultat că acesta nu a mai săvârșit infracțiuni, iar din actele de executare existente la dosarul de fond a rezultat că până în prezent nu a fost identificat locul în care se află condamnatul, astfel încât executarea pedepsei nu a început și mandatul european de arestare nu a fost transmis direct vreunui stat pe teritoriul căruia să fi fost localizat condamnatul, astfel încât nu s-a constatat incidența vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției prevăzut de art. 127 al. 1 cod penal sau de art. 33 al. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 2/13.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii. (Potrivit art. 127 cod penal „cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni; sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii”, iar potrivit deciziei amintite „nu produce efect întreruptiv de prescripție transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare”, astfel încât nu operează cazul de întrerupere a executării pedepsei prevăzut de art. 33 al. 2 din Legea nr. 302/2004.)
Prin urmare tribunalul a constatat în baza art. 461 al. 1 lit. d cod de procedură penală că a intervenit prescripția executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului H. L. Nicușor prin sentința penală nr. 218/S din 18.11.1999 a Tribunalului B., definitivă la data de 12.04.2002 prin decizia penală nr. 1971/12.04.2012 a Curții Supreme de Justiție, și a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 273/1999 din 26.04.2002 emis de T. B. și a celorlalte forme de executare privind pedeapsa amintită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. care a criticat soluția pentru nelegalitate în ce privește constatarea ca prescrisă și a executării pedepsei complementare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a precizat că executarea pedepsei complementare începe după executarea sau constatarea ca executată ori prescrierea pedepsei principale și că în speță pedeapsa principală a fost constatată ca prescrisă la data de 12.04.2012, astfel că de la această dată începe executarea pedepsei complementare.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 66 Cod penal executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.
Cum termenul de prescripție a executării pedepsei principale s-a împlinit la data de 12.04.2012, de la această dată începe executarea pedepsei complementare.
Deși potrivit textelor legale executarea pedepsei complementare apare ca fiind imprescriptibilă, este firesc ca executarea să înceapă numai după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei, având în vedere natura și funcția pedepsei complementare.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a constatat prescrierea executării pedepsei complementare, împrejurare față de care se impune admiterea recursului promovat de Ministerul Public, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va casa hotărârea atacată în ce privește dispoziția de constatare a prescripției executării pedepsei complementare aplicate inculpatului H. L. și rejudecând în aceste limite:
Se va înlătura dispoziția de constatare a prescrierii executării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal pe o perioadă de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 218/18.11.1999 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 1971/12.04.2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (Curtea Supremă de Justiție).
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1/8 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. pe care o casează în ce privește dispoziția de constatare a prescripției executării pedepsei complementare aplicate inculpatului H. L. și rejudecând în aceste limite:
Înlătură dispoziția de constatare a prescrierii executării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal pe o perioadă de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 218/18.11.1999 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 1971/12.04.2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (Curtea Supremă de Justiție).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu G. A. în sumă de 25 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 martie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător
S. F. A. DumitracheAurelia M.
Grefier,
D. C.
Red.S.F./20.03.2013
Dact. D.C./26.03.2013/2 exemplare
Jud.fond.D.R.R.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
FIȘA – DOSAR PENTRU PRACTICA DE CASARE
1. Natura cauzei: RECURS
2. Nr. dosar Curtea de Apel: _
Inculpați: 1
3.Obiectul cauzei : contestație la executare
4. Termen de judecată: 21.02.2013
5. Complet de judecată: Președinte- S. F.
Recurs: Judecători - A. D.
- A. M.
6. Complet de judecată
fond
:- D. R. R.
7. Numele judecătorului: D. R. R.
redactor la fond
8. Numărul hotărârii: Sentința penală nr. 1/08.01.2013
Soluția la instanța de fond
Admite contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului B..
Constată prescrisă executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b și c cod penal pe o perioadă de 4 ani, aplicată condamnatului H. L. prin sentința penală nr. 218/S/18.11.1999 a Tribunalului B., rămasă definitivă la 12.04.2002 prin decizia penală nr. 1971/12.04._ a Curții Supreme de Justiție și dispune anularea mandatului de executare nr. 273/26.04.2002 emis de T. B. și a celorlalte forme de executare privind pedeapsa menționată.
În baza art. 192 al. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, care potrivit art. 189 cod de procedură penală includ onorariul avocatului din oficiu de 100 lei rămân în sarcina statului.
.
9. Motivele schimbării/desființării/casării
soluției (pe scurt) cu mențiunea:
imputabilă/neimputabilă
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 815/2013. Curtea de... → |
|---|
