Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 32/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 32/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:002._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 32/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A10:

Președinte – R. – C. D. – judecător

Judecător – C. C. G.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea contestației la executare declarată de contestatorii P. N. C. și S.C. C. T. S.R.L., împotriva deciziei penale nr. 275/..2015 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2016, când,

CURTEA

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin sentința penală nr.52/5 decembrie 2014 a Tribunalului C. s-a dispus, în temeiul art.386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a primei fapte de evaziune fiscală reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.111/P/2011 din data de 01.04. 2013 în sarcina inculpaților din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (32 acte materiale) în două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată – una prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (22 acte materiale) și cealaltă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (10 acte materiale), ambele cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (22 acte materiale), art.74 alin.1 lit.a,b,c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului P. N. C. la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.

În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale), art.74 alin.1 lit.a,b,c, alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și cu aplicarea art.5 Cod penal cu privire la pedepsele complementare.

În temeiul art.33 lit.a Cod penal din 1969, art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare.

În baza art.71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit.a teza a II a, lit.b și lit.c Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.81 alin.1, 2 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art.403 alin.4 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului P. N. C. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (10 acte materiale) și art.5 Cod penal.

În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (22 acte materiale) cu aplicarea art.531 alin.1, 2 și alin. 3 lit. e Cod penal din 1969, art.711 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și art.717 alin.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a condamnat inculpata . la pedeapsa de 5000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la ușa instanței și la sediul Consiliului local S. G., pe o perioadă de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969(2 acte materiale) cu aplicarea art.531 alin.1, 2 și alin. 3 lit. e Cod penal din 1969, art.711 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și art.717 alin.3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 5000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la ușa instanței și la sediul Consiliului local S. G., pe o perioadă de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală – omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

În temeiul art.401 alin.1, 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.35 alin. 3 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a aplicat inculpatei . pedeapsa cea mai grea de de 5000 lei amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la ușa instanței și la sediul Consiliului local S. G., pe o perioadă de 2 luni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală, a dispus achitarea aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (10 acte materiale) și art.5 Cod penal.

Conform art.25 alin.5 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, constând în plata sumei de 55.574 lei plus majorări, dobânzi și penalități de întârziere reprezentând impozit pe profit corespunzător celor 10 facturi emise de . către . B. SA în perioada 03.11._09 și înregistrate în contabilitate în luna iulie 2010 pe contul nr.117 "Rezultatul reportat".

În temeiul art.19, art.20 și art.25 alin.1 Cod procedură penală și 397 alin.1,2 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrară Fiscală prin Direcția Generală Regională al Finanțelor Publice B. prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul S. G., ..9, județul C. și a obligat în solidar inculpații P. N. C. și . la plata sumei de plata sumei de 259.468 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, cu accesoriile ce curg de drept, până la data plății efective, restul pretențiilor – cu excepția celor pentru care a fost lăsată nesoluționată acțiunea penală – fiind respinse.

În baza art.404 alin.4 lit.c Cod procedură penală, art.397 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.249 alin.1,2,5 și 6 Cod procedură penală, art.494 Cod procedură penală și art.11 din Legea nr.241/2005, a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul C. ordonanța nr.111/P/2011 din 16.05.2012 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului P. N. C., până la concurența sumei de 259.468 lei:

- clădire deținută în cotă de 1/1, situată în S. G., ., ., ., înscrisă în Cartea Funciară nr._-C1-U3 a localității S. G., la A1, la nr. top. 1773/1/XI D, 1771/1/XI D, 12/2/3/1/XI D, compusă din 3 camere și dependințe în suprafață utilă de 65 mp;

- garaj deținut în cotă de 1/1, în suprafață de 17 mp;

- clădire deținută în cotă de 3/16, situată în S. G., ., ., județul C., înscrisă în CF nr._-C1-U4 a localității S. G., la A1, la nr. top 1783/1/4/XIII C, 1787/1/5/XIII C, compusă din 2 camere și dependințe în suprafață utilă de 52 mp, dobândită cu titlu de moștenire.

În baza art.495 alin.5 Cod procedură penală și art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005,a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta să se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art.6 alin.11 din OG nr.75/2001, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, hotărârea se comunică Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., pentru efectuarea mențiunilor în cazierul fiscal al inculpaților.

Prin decizia penală nr.275/. 2015, Curtea de Apel B. a admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. și de către inculpații P. N. și S.C. C. T. S.R.L., împotriva sentinței penale nr.52 din 5 decembrie 2014 a Tribunalului C., pe care a desființat-o sub aspectul soluționării laturii civile.

Rejudecând în aceste limite, a obligat în solidar inculpații P. N. și S.C. C. T. S.R.L. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 103.181 lei debit principal (impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende) și accesoriile aferente acestei sume calculate până la data de 29.06.2012.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins apelul declarat de către partea civilă A.N.A.F., Direcția Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B. la data de 5.10.2015, P. N. și S.C. C. T. S.R.L. au formulat contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală, motivând că în calculul despăgubirilor acordate părții civile au fost incluse sume care au fost achitate încă din cursul urmăririi penale. Totodată, contestatorii au solicitat recalcularea impozitului pe dividende prin reducerea obligației de plată cu suma aferentă facturilor pentru care s-a dispus soluția de achitare.

Inițial cauza a fost înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel B., care prin încheierea din data de 6.10.2015 a dispus, în temeiul art.200 alin.1, 2 Cod procedură civilă, raportat la art.598 alin.1 lit.c și art.600 Cod procedură penală, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției penale a aceleiași curți.

În cursul soluționării cauzei, au fost solicitate relații de la partea civilă A.N.A.F., Direcția Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., privitor la suma de 30.22 lei achitată de către contestatori în cursul urmăririi penale, care au fost comunicate prin adresa nr.767/19.01.2016.

Analizând contestația formulată, prin prisma conținutului deciziei penale nr.275/..2015 a Curții de Apel, a dosarului penal nr._, precum și a înscrisurilor comunicate de partea civilă, Curtea constată întemeiată solicitarea contestatorilor doar în ceea ce privește sumele achitate în cursul urmăririi penale.

Conform art.598 alin.1 lit.c Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

În acest sens, se remarcă faptul că în cursul urmăririi penale, prin adresa nr._ din 1.11.2012, A.N.A.F. a comunicat organului de urmărire penală că din prejudiciul total calculat prin decizia de impunere nr.249/2011, S.C. C. T. S.R.L. a efectuat plăți în valoare de 30.261 lei (fila 141, volum I).

În raport de acest înscris, luând în considerare și datele comunicate de către partea civilă cu ocazia soluționării prezentei contestații, Curtea constată că este admisibilă cererea ce i-a fost adresată, urmând a se constata că din prejudiciul total stabilit în sarcina inculpaților P. N. și S.C. C. T. S.R.L. în solidar prin decizia penală nr.275/..2015, în cuantum de 103.181 lei la care se adaugă accesoriile calculate până la data de 29.06.2012, s-a achitat în cursul urmăririi penale suma de 30.261 lei.

Având în vedre modalitatea în care s-a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile, instanța nu poate stabili în mod distinct, pentru fiecare inculpat, suma imputată, în cauză existând o obligație solidară de plată.

Privitor la acest aspect, este de menționat că instanța nu are căderea de a se pronunța și asupra sumelor achitate după rămânerea definitivă a sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea inculpaților (conform adresei nr.767/19.01.2016), având în vedere faptul că obiectul prezentei contestații se referă exclusiv la lămurirea dispozitivului deciziei penale nr.275/..2015, având în vedere și dispozițiile art.598 alin.1 lit. c Cod procedură penală.

Pe de altă parte, referitor la modalitatea în care se realizează stingerea datoriilor conform sumelor achitate (debit principal, accesorii, vechimea datoriilor, etc.), Curtea afirmă că în conformitate cu art.115 Cod de procedură fiscală în vigoare la data nașterii obligațiilor, organul fiscal urmează a efectua această operațiune în raport de dispozițiile legale aplicabile.

În ceea ce privește impozitul pe dividende solicitat a se reduce conform calcului făcut de contestatori, Curtea constată că în raport de această cerere nu se poate proceda la lămurirea dispozitivului deciziei penale menționate, având în vedere modul în care a fost argumentată latura civilă a cauzei în considerentele deciziei, motiv pentru care nu i se va da curs.

În raport de aceasta, precum și de conținutul materialului probator administrat, Curtea constată că în calea de atac a apelului a fost avut în vedere calculul total al prejudiciului cauzat prin faptele inculpatului, în raport de conținutul expertizei întocmită în cauză, fiind stabilit în mod distinct, în cadrul acestei probe, ca obiectiv, valoarea prejudiciului creat prin înregistrarea cu întârziere a facturilor.

Prezenta contestație vizează lămurirea dispozitivului deciziei penale, neputându-se prelungi probațiunea privitor la fondul cauzei.

Pe de altă parte, în ceea ce privește solicitarea de a se acorda cheltuieli judiciare, Curtea constată că se realizează o confuzie evidentă între cheltuielile judiciare și taxa judiciară de timbru achitată la data de 2.10.2015 (fila 10, dosar Secție contencios administrativ și fiscal). De altfel, din conținutul încheierilor aflate la prezentul dosar, rezultă în mod clar că nu i s-a pus în vedere contestatorului, nici de către instanța de contencios, nici de cea penală, să achite vreo taxă judiciară de timbru.

Pe de altă parte, se observă că în însuși conținutul contestației, s-a menționat în mod expres că cererea este întemeiată pe dispozițiile eart.598 alin.1 lit. c și art. 600 Cod procedură penală, legea instituind în mod evident competența de soluționare în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea supusă executării, în cauza de față instanței penale și nu civile, sens în care achitarea taxei de timbru apare ca o acțiune benevolă realizată de către contestator, fără a exista vreo dispoziție a instanței.

Luând în considerare faptul că în materie penală nu există obligația de a achita taxa judiciară de timbru, procesele penale fiind scutite de plata acesteia, este evident că aceasta nu poate fi asimilată cheltuielilor judiciare și nu se poate atrage obligarea vreunei părți din procesul penal la restituirea ei. În conținutul cheltuielilor judiciare sunt incluse acele cheltuieli determinate de desfășurarea procesului penal. Cum normele de procedură penală nu prevăd taxele judiciare de timbru, acestea fiind specifice doar cererilor adresate instanței în baza Codului de procedură civilă, este evident că ele nu pot fi asimilate cheltuielilor judiciare, motiv pentru care nu se poate da curs solicitării contestatorului.

Eventual, pentru recuperarea sumei plătită ca taxă de timbru, contestatorul va putea avea în vedere dispozițiile art.45 din O.U.G. nr.80/2013.

Cât privește alte cheltuieli judiciare ce s-ar putea acorda părților, Curtea constată că nu s-a făcut dovada achitării de către contestatori a altor sume de bani necesare desfășurării prezentului proces penal.

Având în vedere cele expuse, contestația va fi admisă doar în sensul de a se constata că din prejudiciul stabilit de 103.181 lei debit principal (impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende) și accesoriile aferente acestei sume calculate până la data de 29.06.2012, s-a achitat de către S.C. C. T. S.R.L. în cursul urmăririi penale suma de 30.261 lei (fila 141 volum I).

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de derularea prezentului proces penal rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

În temeiul art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, admite contestația la executare formulată de P. N. C. și . împotriva deciziei penale nr.275/. 2015 a Curții de Apel B., pronunțată în dosarul penal nr._ .

Constată că din prejudiciul stabilit de 103.181 lei debit principal (impozit pe profit, TVA și impozit pe dividende) și accesoriile aferente acestei sume calculate până la data de 29.06.2012, s-a achitat de către S.C. C. T. S.R.L. în cursul urmăririi penale suma de 30.261 lei (fila 141 vol.I).

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

R. – C. D. C. C. G.

Grefier

D. C.

Red.R.C.D./29.01.2016

Dact.D.C./29.01.2016/6 exemplare

Jud.apel.N.H.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 32/2016. Curtea de Apel BRAŞOV