Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 475/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 475/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-10-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 475/APDOSAR NR._

Ședința publică din data de 7 octombrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAT5:

PREȘEDINTE - N. H.

JUDECĂTOR - M. G. L.

- Grefier - D. B.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații M. D. A., D. M. împotriva sentinței penale nr. 25 din 28.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 30.09.2014, ir apoi pentru astăzi 7.10.2014.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 25/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ a fost condamnat în baza art. 296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹alin.2 lit. a din același act normativ, art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, inculpatulM. D. A. la pedeapsa închisorii de 2(doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹ alin.2 lit. a din același act normativ și art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 1(un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri.

În temeiul art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal, art.34 alin.1 lit. b, art.35 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.

În baza art.71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.81 alin.1,2 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive sentinței.

Conform art.403 alin.4 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului M. D. A. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus ca, în baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹alin.2 lit. a din același act normativ, art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a fost condamnată inculpata D. M. la pedeapsa închisorii de 2(doi) ani, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă.

În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal, art.34 alin.1 lit. b, art.35 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.

În baza art.71 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, i s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969, ca pedeapsă accesorie.

Conform art.403 alin.4 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatei D. M. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus în baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul M. D. A. a fost reținut pentru 24 ore, din 09.06.2012 până în 10.06.2012 și s-a dispus față de acesta, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu 15.06.2012 până la 14.07.2012, inclusiv, măsură care a încetat de drept.

În conformitate cu art.19 și 20 Cod procedură penală și 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptelor), a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrară Fiscală, prin Direcția Generală Regională al Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 7, județul B. și în consecință, a fost obligat inculpatul M. D. A. să plătească acesteia suma de 122.582 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, cu accesoriile ce curg de drept, până la data plății efective.

În baza art.404 alin.4 lit. c Cod procedură penală raportat la art.249 alin.1,2,5 și 6 Cod procedură penală și art.11 din Legea nr.241/2005 s-a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. D. A., până la concurența sumei de 122.582 lei.

În baza art.404 alin.4 lit. c Cod procedură penală raportat la art.249 Cod procedură penală a fost ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 04.10.2012, asupra bunurilor deținute în proprietate de inculpata D. M. - apartament nr. 64, deținut în cotă de ½, situat în București, .. 10, ., sector 6, înscris în C.F nedefinitivă nr._ a municipiul București, sector 6, cu nr. cadastral al parcelei 819/64, compus din 3 camere și dependințe și autoturism marca Mercedes Benz C220, . WDD2040081F033722, înmatriculat sub nr._ .

În temeiul art.118 al.1 lit. a, b și f Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: 104 l alcool etilic obținut din procesarea alcoolului sanitar, aparținând inculpatului M. D. A., aflați în custodia D.R.A.O.V. B. și în Camera de Corpuri Delicte a IPJ C.; 366 l de alcool sanitar produs de . în peturi de plastic de câte 1 litru, aparținând inculpatului M. D. A., aflați în custodia D.R.A.O.V. B.; 370 litri de alcool sanitar produs de . în instalația improvizată pentru filtrare, aparținând inculpatului M. D. A., aflați în custodia D.R.A.O.V. B.; 4579 recipiente goale de 1 litru în care a fost alcool sanitar produs de . inculpatului M. D. A., aflați în custodia D.J.A.O.V. C.; 350 de pet-uri goale din plastic de 2 litri în care urma să fie îmbuteliat alcoolul contrafăcut, aparținând inculpatului M. D. A., aflate în custodia D.J.A.O.V. C.; 2 bucăți recipiente –vană de culoare verde din plastic cu o capacitate de 500 litri fiecare, aparținând inculpatului M. D. A., aflate în custodia D.J.A.O.V. C.; instalația improvizată de filtrare și îmbuteliere împreună cu furtunul de plastic atașat de aceasta, aparținând inculpatului M. D. A., aflată în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. C.; autoturismul marca Opel Combo-C BF 11, . W0L0XCF_, înmatriculat sub nr._, aparținând inculpatei D. M., aflat în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. C..

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.314/P/2012 din 24.01.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat sub dosar nr._, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. D. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit. b din Codul Fiscal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri, prev. de art.296¹ alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 și de complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.296¹ alin.1 lit. b din Codul Fiscal, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv în altă cauză, a inculpatului B. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

La termenul de judecată din data de 22.04.2013, inculpatul Balasz E. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în rechizitoriu, solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.320¹ Cod procedură penală.

Instanța a dispus disjungerea cauzei și judecarea separată a cauzei privindu-l pe inculpatul Balasz E. – aflat în stare de arest preventiv în altă cauză și formarea unui nou dosar, urmând ca inculpații M. D. A. și D. M. să fie cercetați în continuare în dosarul cu nr._ al Tribunalului C..

Cauza privindu-l pe inculpatul Balasz E. a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de 23.04.2013 sub dosar nr._, iar prin sentința penală nr.25 din 03.06.2013 a Tribunalului C., în baza art.296¹ alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296^1 alin.2 lit.a din același act normativ, art.320¹alin.7 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 6(șase) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri.

În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2(doi) ani și 6(șase) luni, stabilit conform art.82 Cod penal, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului M. D. A. la plata sumei de 122.583 lei din care 101.341 lei – accize; 6040 lei – dobânzi aferente accizelor și 15.201 lei penalități, cu accesorii calculate conform art.120-120¹Cod procedură fiscală (fila 42 vol. I dosar urmărire penală), fiind anexate raportul de inspecție fiscală nr._/05.11.2012 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr._/05.11.2012 (filele 43-47 vol. I dosar urmărire penală).

În fața instanței Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B. și-a menținut constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului M. D. A. la plata sumei de 122.583 lei din care 101.341 lei – accize; 6040 lei – dobânzi aferente accizelor și 15.201 lei penalități, cu accesorii, confiscarea cantității de alcool sanitar și instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor/veniturilor inculpatului M. D. A.(f.31,34-35,60-61 vol. I dosar instanță).

Sub aspectul laturii civile, la termenul din 11 septembrie 2013, față de noile prevederi legale și anume, art.11 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 și dispozițiile H.G. nr.520/2013 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale de A. Fiscală, având în vedere desființarea Autorității Naționale a Vămilor și Gărzii Financiare, prin preluarea activității de către Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice, în speță, D.G.R.F.P. B., s-a dispus citarea acesteia, ca și parte civilă și emiterea unei adrese către aceasta pentru a preciza dacă își însușește calitatea de parte civilă formulată în cauză și dacă sunt precizări cu privire la latura civilă(f.164, 169 vol.I dosar instanță), calitate însușită tacit de această parte.

Inculpații M. D. A. și D. M., în faza cercetării judecătorești, s-au prevalat de dreptul la tăcere, poziții consemnate în procesele-verbale de la filele 64-65 vol.I dosar instanță.

Din coroborarea întregului material probator, tribunalul a reținut următoarele:

În fapt, martorii M. C. și C. D. L. îl cunosc de mai mulți ani pe inculpatul M. D. A. ce locuiește în Popești - Leordeni, primul fiind vecin și amic cu acesta, iar celălalt, din anul 2009, prin intermediul unor prieteni din municipiul S. G. ce erau studenți la București.

Întrucât aceștia aveau cunoștință că inculpatul se ocupa de transportul și vânzarea de alcool, întrucât nu aveau locuri de muncă, în urma unor înțelegeri verbale cu acesta, au acceptat să lucreze cu acesta.

Martorul C. D. L. a început să lucreze și să transporte alcool pentru inculpat din luna noiembrie a anului 2011 cu o dubiță la diferiți clienți din S. G.. Acest mijloc de transport a fost însă confiscat în ianuarie-februarie 2012 de organele de poliție din B., întrucât fusese folosit și la transportarea de țigări de contrabandă.

În cursul anului 2012, inculpatul M. D. A. a închiriat un imobil situat la adresa din Hărman, ., județul B., apoi după jumătatea lunii mai 2012, i-a comunicat martorului M. C. că se va ocupa de prelucrarea alcoolului sanitar în Hărman, județul B., unde avea să și locuiască și apoi, s-a întâlnit cu martorul C. D. L. la popasul Căprioara din L. Câlnicului spunându-i că împreună cu un vecin al său, M. C. din Popești – Leordeni, urmau să se ocupe în acea locație de filtrarea de alcool sanitar ce se achiziționa de la Selgros B..

Începând cu data de 09.04.2012, inculpatul M. D. A. a efectuat deplasări în zonă, fiind cazat la pensiunea “Oficial” din Prejmer, județul B., iar de la jumătatea lunii mai 2012 și până în data de 06.06.2012, împreună cu inculpata D. M., prietena acestuia și care l-a însoțit în permanență, în perioada menționată, au fost cazați, la aceeași pensiune. La data de 07.06.2012, cei doi inculpați s-au cazat la hotelul “Bielman” din S., județul B..

Astfel, începând cu data de 28 mai 2012 și până în data de 08.06.2012, cu ocazia prinderii în flagrant, cei doi martori C. D. L. și M. C. s-au ocupat de filtrarea alcoolului sanitar în incinta casei din Hărman, ., județul B. cu ajutorul unei instalații de filtrare și îmbuteliere pusă la dispoziție de inculpatul M. D. A..

Martorul M. C. a locuit efectiv la această adresă, iar martorul C. D. L. era adus din S. G. atunci când exista marfă de procesat, cei doi fiind plătiți pentru activitatea efectuată.

Instalația improvizată consta într-o cutie de metal în care erau dispuse mai multe plăci de cărbune care filtrau culoarea albastră a alcoolului sanitar, dintr-un litru de alcool sanitar obținându-se un litru de alcool etilic.

Alcoolul sanitar se afla într-un butoi de plastic de culoare verde din plastic de 500 litri, de unde era trecut cu ajutorul unei pompe prin aparatul de filtrare, iar alcoolul rezultat era colectat într-un alt butoi de plastic de culoare verde din plastic de 500 litri, ambele recipiente fiind, de asemenea, achiziționate de inculpatul M..

Cantitatea de alcool astfel obținută era ulterior îmbuteliată în pet-urile de plastic de 2 litri cărora martorul C. D. L. le aplica capacul corespunzător.

Cantitatea de 5240 litri de alcool sanitar produs de .. ce urma a fi filtrat a fost achiziționat de la magazinul Selgros B., cu ajutorul unui card de cumpărături emis pentru . SRL, produsul fiind achiziționat atât în numele acestei societăți, dar și pe numele B. I. – reprezentantul acestei persoane juridice și R. I. M. din București, sector 3, începând cu data e 17.05.2012(f.220-227 vol.I dosar urmărire penală). Dintr-un litru de alcool sanitar de concentrație 69 grade se obținea 1 litru de alcool etilic de concetrație 67 grade.

De achiziționarea acestuia s-au ocupat inculpații D. M. și M. D. A. (potrivit declarației martorei P. E.- f.293-300 vol.I dosar urmărire penală), care telefonau în prealabil pentru a verifica dacă produsul se afla pe stoc, respectiv, inculpatul M. D. A. și martorii C. D. L. și M. C., transportul efectuându-se de fiecare dată cu autoturismul marca Opel Combo înmatriculat sub nr._, aparținând inculpatei D. M. (f.45-46 vol.II dosar urmărire penală).

Imaginile surprinse de camerele de supraveghere atestă că cel care a cumpărat în fapt marfa a fost inculpatul M., care în datele de 28.05.2012, 29.05.2012 și 31.05.2012 a fost însoțit și de martorul M. C..

În data de 07.06.2012, inculpatul M. D. A. s-a deplasat la Selgros B. împreună cu inculpata D. M., iar marfa achiziționată (804 litri alcool sanitar) a fost achitată cu banii înmânați inculpatului de aceasta din urmă.

De altfel, factura emisă în data de 07.06.2012 a fost identificată, cu ocazia percheziției din 08.06.2012, pe bordul autoturismului marca Opel Combo, înmatriculat sub nr._, aparținând inculpatei D. M., parcat în interiorul locației supusă cercetării(f.156 vol.I dosar urmărire penală).

Din conținutul convorbirile telefonice purtate în datele de 04.06.2012 și 05.06.2012 între inculpat și martorul M. C. coroborate cu procesul verbal întocmit la data de 06.06.2012 rezultă că în data de 05.06.2012, a fost achiziționată o cantitate de alcool sanitar și din București, transportată în locația din Hărman de către cel din urmă cu autoturismul marca Opel Combo, înmatriculat sub nr._, aparținând aceleiași inculpate D. M.(f.123-130 vol.I dosar urmărire penală).

Alcoolul rezultat era îmbuteliat în sticle de plastic – peturi de 2 litri achiziționate de inculpatul M. și ulterior comercializate de acesta mai multor clienți (și anume o cantitate de 4579 litri), inclusiv, inculpatului Balasz E.(procesele – verbale de la filele 140-141, 217 vol.I dosar urmărire penală).

P. urmare, atât transportul alcoolului sanitar de la Selgros B. și din București către locația din Hărman, cât și transportul alcoolului etilic obținut din filtrarea acestuia către destinatarii finali s-au efectuat cu autoturismul marca Opel Combo anterior menționat, cu acordul inculpatei D. M., aceasta din urmă însoțindu-l atât la achiziția alcoolului sanitar, cât și la locația în care acesta se procesa, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor P. E., M. C. și C. D. L..

În același sens este și declarația inculpatei dată în cursul urmăririi penale la fila 274 vol.I dosar urmărire penală, ulterior aceasta prelvându-se de dreptul la tăcere.

Cu ocazia percheziției din data de 08.06.2012, efectuată în locația menționată, organele de poliție i-au surprins în flagrant pe martorii M. C. și C. D. L. în momentul în care procesau alcoolul sanitar cu ajutorul instalației improvizată pentru filtrare, fiind identificate și 104 litri alcool etilic obținut din procesarea alcoolului sanitar, 366 litri de alcool sanitar produs de . în peturi de plastic de câte 1 litru, 370 litri de alcool sanitar produs de . în instalația improvizată pentru filtrare, 4579 recipiente goale de 1 litru în care fusese alcool sanitar produs de . 350 de pet-uri goale din plastic de 2 litri(f.153-168 vol.I dosar urmărire penală).

În consecință, în perioada 28.05._12, în mod repetat, inculpatul M. D. A., utilizând procedeul descris mai sus, a procesat o cantitate de 4683 litri alcool sanitar, obținând tot atâția litri de alcool etilic.

Potrivit certificatelor de analiză nr.604 și nr.605 din 22.08.2012 emise de Laboratorul Vamal Central, lichidul identificat în cantitate de 104 litri este alcool etilic având o concentrație alcoolică de 67,1% volum, iar lichidul de culoare albastru-azur identificat în cantitate de 370 litri are titru alcoolic volumic de 69%.

Alcoolul etilic procesat a fost comercializat de către inculpat către diverse persoane fizice interesate printre care și inculpatul B. E., la care s-au găsit 568 litri alcool etilic cu ocazia percheziției din 08.06.2012 și utilizatorul numărului de telefon 0747/462.990, identificat în persoana numitului C. Janos G., însă din datele obținute nu s-a reușit identificarea locației pe care acesta din urmă a folosit-o pentru depozitarea alcoolului cumpărat și a persoanelor către care a revândut această marfă.

De asemenea, cu ocazia percheziției efectuată în data de 08.06.2012 la imobilul în construcție deținut de inculpatul B. E. în ., județul C. a fost identificată cantitatea de 568 litri alcool etilic, din care 564 litri erau depozitați în beciul din curte, acoperit cu un capac metalic și cu două bucăți de paleți de scândură (f.208-211 vol.I dosar urmărire penală).

Din probele administrate reiese că inculpatul M. D. A. se ocupa atât de achiziția alcoolului sanitar, cât și de comercializarea alcoolului etilic obținut la prețul de 9 lei/litru, folosind pentru transport autoturismul inculpatei D. M., de la care obținea și banii necesari pentru a cumpăra marfa.

De altfel, potrivit martorilor M. C. și C. D. L., inculpata D. M. l-a însoțit pe inculpatul M. D. A. de mai multe ori în locația din Hărman, plecând împreună cu acesta cu autoturismul marca Opel Combo, înmatriculat sub nr._ încărcat cu alcool etilic.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului M. D. A. care, în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale, folosindu-se de o instalație de filtrare improvizată, a produs în afara antrepozitului fiscal autorizat în locația situată în Hărman, ., județul B., cantitatea de 4683 litri de alcool etilic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Fapta aceluiași inculpat care în data 08.06.2012 a deținut în afara unui antrepozit fiscal, în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 104 litri de alcool etilic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003.

Fapta aceluiași inculpat care după ce, în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale, folosindu-se de o instalație de filtrare improvizată, a produs în afara antrepozitului fiscal autorizat în locația situată în Hărman, ., județul B., cantitatea de 4683 litri de alcool etilic din care a comercializat către diverse persoane fizice interesate cantitatea de 4579 litri, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către stat prin ascunderea sursei impozabile și cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare totală de 122.582 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Văzând că faptele au fost săvârșite de inculpat în concurs real, nefiind condamnat definitiv pentru niciuna din acestea, se impune aplicarea față de acesta, a prevederilor art.33 lit. a Cod penal din 1969.

Fapta inculpatei D. M. care, în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a încredințat inculpatului M. D. A. autoturismul marca Opel Combo, cu nr. de înmatriculare_ pentru a servi la transportul alcoolului sanitar de la Selgros B. respectiv, din București către locația din Hărman și l-a împrumutat cu sumele de bani necesare pentru achiziția alcoolului sanitary întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 rap. la art. art.296¹ alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Fapta aceleiași inculpate care, în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a încredințat inculpatului M. D. A., același autoturism marca Opel Combo, cu nr. de înmatriculare_ pentru a servi și la transportul alcoolului etilic obținut din filtrarea acestuia pentru comercializarea către destinatarii finali întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 rap. la art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Văzând că faptele au fost săvârșite de inculpată în concurs real, nefiind condamnată definitiv pentru niciuna din acestea se impune aplicarea față de aceasta a prevederilor art.33 lit. a Cod penal din 1969.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților prima instanță a arătat că a avut în vedere dispozițiile art.52 Cod penal din 1969, privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1969 examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora, în mod ocult, organizat, în baza unei rezoluții infracționale unice, dar și situația de concurs real în care acestea se află, contribuția efectivă a fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor, precum și consecințele faptelor săvârșite, constând în cuantumul relative mare al prejudiciului cauzat.

S-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta acestora, nivelul de educație, lipsa antecedentelor penale, că potrivit referatelor de evaluare(f.20-23; 25-28 vol.II dosar instanță) dispun de resurse individuale și familiale în vederea schimbării comportamentale, însă în contextul prezentei cauze, nu le poate fi atribuită semnificația unor circumstanțe atenuante, ci au fost luate în considerare, la individualizarea pedepsei, fiind justificată astfel orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere principiul disonibilității ce caracterizează acțiunea civilă și constatând îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, în conformitate cu art.19 și 20 Cod procedură penală și 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptelor), prima instanță a apreciat că se impune admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrară Fiscală, prin Direcția Generală Regională al Finanțelor Publice B. și în consecință, a obligat inculpatul M. D. A. să plătească acesteia suma de 122.582 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, cu accesoriile ce curg de drept, până la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații M. D. A. și D. M. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

În dezvoltarea motivelor de apel P. a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul C. este nelegală întrucât prin sentința pronunțată instanța a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. D. A. până la concurența sumei de 122.582 lei. în condițiile în care din probele administrate reiese că la momentul pronunțării hotărârii inculpatul nu avea în proprietate bunuri.

În ceea ce o privește pe inculpata D. A. instanța de fond în mod nelegal a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din imobil proprietate și asupra autoturismului marca Mercedes în condițiile în care aceasta a fost condamnată pentru infracțiunile ce îi sunt imputate. Instanța trebuia să dispună menținerea sechestrului asupra bunurilor indisponibilizate în vederea recuperării prejudiciului de către ANAF.

În subsidiar, în cazul în care se apreciază de către instanța de apel că operează principiul disponibilității și ca urmare a faptului că ANAF nu a solicitat ca inculpata să fie obligată în solidar la plată, în mod corect ar fi trebuit să se dispună confiscarea sumelor de bani de care inculpata a beneficiat. Inculpații trebuiau să fie obligați în solidar la plata prejudiciului produs statului.

Apelanții inculpați M. D. A. și D. M. au arătat în motivarea apelului formulat, prin intermediul avocatului ales că hotărârea primei instanțe este criticabilă atât în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penală cât și în ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse, respectiv menținute în cauză.

În ceea ce privește latura penală a cauzei argumentele instanței de fond nu sunt convingătoare. La dosar nu sunt dovezi concludente în sensul că produsele obținute în urma filtrării sunt alcool etilic. În cauză s-a efectuat o expertiză și au fost făcute teste imediat după momentul depistării însă din buletinele de analiză reiese că pentru ca un produs să fie catalogat ca producător de accize trebuie să aibă două calități și anume: să fie încadrat în nomenclator sub nr. 2207, 2208 și să aibă o concentrație mai mare de 1,2%. De altfel instanța de judecată face referire la aceste două condiții însă la aplicarea legii se consideră că simplul fapt că produsul are o concentrație de 0,86% fapta este considerată infracțiune. Instanța de fond a reținut că respectivul produs nu corespunde regulamentului nr. 2658/1987 al Comisiei Europene dar nu respectă nici Regulamentul 110/2008 al Comisiei Europene și cu toate acestea a reținut comiterea infracțiunilor în sarcina inculpaților.

Ascunderea sursei impozabile reprezintă o ascundere contabilă și nu una fizică.

În ceea ce o privește pe inculpata D. M. se impune achitarea acesteia având în vedere lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv latura subiectivă. Într-adevăr între inculpați există o relație de prietenie iar inculpata D. M. a achiziționat alcoolul medicinal dar din nicio convorbire sau declarație de martor nu rezultă că aceasta s-a ocupat de producerea alcoolului etilic sau i-a acordat ajutor inculpatului M. D. A.. Instanța de fond a reținut că inculpata D. M. a fost văzută la acel imobil fără însă a se avea în vedere că acel imobil era compus din două încăperi, iar în încăperea în care se producea alcool inculpata nu a intrat niciodată.

De asemenea hotărârea este criticabilă în ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatei D. M. în sensul că dacă inculpatul M. D. A. a fost condamnat pentru comiterea a trei infracțiuni la 2 ani închisoare pentru inculpata D. M. aceasta a fost găsită vinovată pentru comiterea a două infracțiuni dar în forma complicității, fără a fi făcută vreo diferență între atitudinea subiectivă a unui autor și a unui complice.

În ceea ce privește sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor aparținând inculpatului M. Dradoș A. măsura este greșită, dat fiind faptul că acesta nu deține nici un bun. Atât în vechea reglementare cât și în reglementarea actuală în ceea ce privește aplicarea măsurii sechestrului se prevede că lucrurile sechestrate se predau anumitor instituții ale statului. În cauză nu se poate dispune măsura sechestrului asigurător întrucât niciunul din bunurile la care face referire textul de lege nu există în posesia inculpatului.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, C. constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații M. D. A. și D. M. sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit, pe baza materialului probator administrat în etapa urmăririi penale și a cercetării judecătorești o stare de fapt corectă constând în esență în aceea că în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul M. D. A. cu complicitatea inculpatei D. M. și folosindu-se de o instalație de filtrare improvizată, a produs în afara antrepozitului fiscal autorizat în locația situată în Hărman, ., județul B., cantitatea de 4683 litri de alcool etilic, iar la data de 08.06.2012 a fost surprins în timp ce deținea în afara unui antrepozit fiscal, în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 104 litri de alcool etilic.

Din cantitatea de 4683 litri alcool etilic produs în perioada 28.05._12, inculpatul a comercializat către diverse persoane fizice interesate cantitatea de 4579 litri, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către stat și cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în valoare totală de 122.582 lei.

Inculpata D. M. i-a acordat ajutor inculpatului M. D. A. prin împrumutarea acestuia cu sume de bani necesare achiziționării alcoolului sanitar și prin încredințarea inculpatului M. D. A. în perioada 28.05._12 a autoturismului marca Opel Combo, cu nr. de înmatriculare_ pentru a-l folosi la transportul alcoolului sanitar de la hipermarchetul Selgros B. respectiv, din București către locația din Hărman și la transportul alcoolului etilic obținut din filtrarea alcoolului sanitar pentru comercializarea către destinatarii finali.

Inculpatul Mericioiu D. A. nu a contestat această modalitate de comitere a faptei; nu a contestat nici că a achiziționat alcool sanitar de la hipermarchetul Selgros și nici că la supus unui proces de albire, respectiv denaturare pentru a-l transforma în alcool etilic însă a contestat că alcoolul obținut în maniera descrisă anterior, cu concentrația alcoolică de 67,2% volum ar reprezenta un produs supus accizării, situație în raport de care s-a apărat arătând că nu sunt întrunite niciunul din elementele constitutive ale celor două infracțiuni - de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit. b din Codul Fiscal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri, prevăzută de art. 296¹alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 Cod fiscal. În consecință s-a susținut atât în fața primei instanțe cât și a instanței de apel că nu se poate vorbi de vinovăția lui M. A. și implicit de complicitatea lui D. M. cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni.

C. reține, similar primei instanțe că apărarea inculpatului Mericioiu D. A. nu poate fi primită.

În cauză s-a dispus și a fost întocmit un raport de expertiză criminalistică nr.112 din 29.07.2013, completat ulterior (f.121-128 și 182-183 vol. I dosar instanță) care a concluzionat că alcoolul etilic reprezintă compusul de bază al probelor de lichid incolor supuse expertizării ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției realizate.

Întrucât INEC nu deține tehnica necesară efectuării analizelor solicitate în sensul identificării exacte a substanței de bază și a celorlalți compuși, a fost dispus și întocmit raportul de încercări . nr._ din 20.03.2014 de către Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea produselor – LAREX(f.29-32 vol. II dosar instanță), la care nu au fost formulate obiecțiuni.

În urma expertizării alcoolului obținut prin filtrarea alcoolului sanitar, s-a concluzionat că produsul analizat este alcool etilic cu o concentrație de 68% vol. la 20^oC, că nu corespunde Reg. CE nr.110/2008 – alcool etilic de origine agricolă la parametrii – concentrație alcoolică, % vol. la 20^oC – determinat. 68 față de prevăzut: min.96; aldehide exprimate în g acetalaldehidă la hl alcool 100% vol. – determinat: 16,39 față de prevăzut:max.0,5 și alcooluri superioare exprimate în g alcool 2-metil-1 propanol la hl alcool 100%vol. – determinat: 3,64 față de prevăzut: max.0,5.

Potrivit art. 206² din Legea nr. 571/2003 accizele, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului anumitor produse printre care și alcool și băuturile alcoolice, iar potrivit art. 206³ din aceeași lege prin produse accizabile se înțelege produsele prev. de art. 206² (deci și alcoolul și băuturile alcoolice) supuse reglementărilor privind accizele potrivit capitolului I din titlul VII al Legii 571/2003; potrivit aceluiași articol producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă; antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.

Potrivit art.206¹⁴ alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 (forma în vigoare la data săvârșirii faptelor), în înțelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă: a) toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate.

P. urmare, două sunt condițiile pentru ca o substanță să fie calificată ca alcool etilic și deci supusă dispozițiilor privind produsele accizabile: să aibă o concentrație mai mare de 1,2% și să fie încadrată în codurile NC 2207 și 2208 din Regulamentul CEE nr.2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun.

Codul NC 2207, cu două subpoziții, include alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic de minimum 80% (deci o concentrație cel puțin egală sau mai mare de 80%) și alcool etilic denaturat și alte distilate denaturate, de orice concentrație, așadar alcoolul etilic nedenaturat cu titru volumic de minim 80% și alcoolul etilic denaturat și alte distilate denaturate, cu orice titru.

Or, în condițiile în care atât certificatele de analiză nr. 604/22.08.2012 și respectiv 605/22.08.2012 întocmite de către Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția de Autorizări și Tarif vamal, Laboratorul Vamal Central cât și expertizele întocmite de Institutul Național de expertize criminalistice București și de Centrul național pentru încercarea și expertizarea produselor Larex România efectuate în cauză au arătat că produsul obținut de inculpatul Mericioiu D. A. prin decolorarea alcoolului sanitar, pe care l-a valorificat și deținut conține alcool etilic cu o concentrație alcoolică de 68/% vol., apărarea inculpatului că produsul obținut de el nu reprezintă alcool etilic în sensul art. art.206¹⁴ alin.1 lit. a din Legea nr.571/2003 și deci nu reprezintă un produs accizabil nu poate fi primită. Produsul obținut de inculpat în modalitatea descrisă are o concentrație mai mare de 1,2% și chiar dacă nu poate fi încadrat ca și alcool etilic nedenaturat conform primei subpoziții din Codul NC 2207 (întrucât nu are un titru alcoolic volumic de minim 80%), se încadrează la cea de-a doua subpoziție din Codul NC 2207 alcoolul etilic denaturat și alte distilate denaturate, cu orice titru.

Așadar produsul obținut de inculpat reprezintă un produs accizabil iar modalitatea în care inculpatul M. A. D. l-a obținut se regăsește în sfera de cuprindere a noțiunii de „producția de produse accizabile” astfel cum aceasta este definită de art. art. 206³ Legea nr.571/2003 articol („orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă).

P. Codul fiscal, s-au instituit scutiri speciale de la plata accizelor, scutiri atât pentru alcool etilic, cât și pentru alte produse alcoolice. Sunt scutite însă de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice, atunci când sunt complet denaturate, conform prescripțiilor legale sau denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman; etc.

Potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal, alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanți notificați de fiecare stat membru la Comisia Europeană, în cazul României acestea sunt (în concentrații diferite stabilite la un hl) benzoatul de denatoniu, metiletilcetonă, albastru de metilen, de către antrepozitari autorizați, potrivit celor arătate, în speță, cum este cazul . ce a produs alcoolul sanitar achiziționat și filtrate.

Or, potrivit probelor administrate, inculpații nu au fost autorizați să realizeze denaturarea alcoolului etilic în antrepozit fiscal de producție alcool etilic - materie primă, sub supravegherea autorității vamale teritoriale, potrivit prevederilor legale menționate, iar din lucrările științifice efectuate în cauză, rezultă că alcoolul supus analizării, în speță, nu conține nici o asemenea substanță, astfel că nu poate fi considerat complet denaturat.

În concluzie alcoolul de concentrație 68% este un alcool etilic, încadrat în codul NC 2207 și chiar dacă este impropriu consumului uman, nu prezintă caracteristicile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a fi considerat complet denaturat și scutit de plata accizelor. De altfel inculpatul l-a pus în vânzare ca și alcool etilic apt consumului uman și a obținut în acest fel sume de bani.

Inculpatul a produs alcoolul etilic denaturat pe care l-a eliberat spre consum în afara unui antrepozit fiscal autorizat, (antrepozit în cadrul căruia operează un regim suspensiv de taxe) astfel că acesta datora potrivit art. 206⁵ lit. a din Legea nr.571/2003 accize de la momentul producerii produselor alcoolice destinate vânzării. Accizele datorate statului de către inculpatul M. D. A. au devenit exigibile potrivit art. 206⁶ din Legea nr.571/2003 în momentul eliberării produsului pentru consum iar conform art. 206⁷ momentul eliberării pentru consum îl reprezintă în funcție de activitatea ilicită efectuată fie momentul deținerii de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol (conform literei b), fie momentul producerii de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize(conform literei c din același articol).

Potrivit art. 206⁹ din Legea nr.571/2003 plătitori de accize sunt, în cazul deținerii unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206⁷ alin. (1) lit. b persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora, iar în ceea ce privește producerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206⁷ alin. (1) lit. c persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora.

În raport de situația expusă, în mod corect a apreciat prima instanță că fapta inculpatului M. D. A. care, în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale, folosindu-se de o instalație de filtrare improvizată, a produs în afara antrepozitului fiscal autorizat în locația situată în Hărman, ., județul B., cantitatea de 4683 litri de alcool etilic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Fapta aceluiași inculpat care în data 08.06.2012 a deținut în afara unui antrepozit fiscal, în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 104 litri de alcool etilic, nemarcată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri, prevăzută de art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003.

Cu toate că a contestat faptele reținute în sarcina sa, arătând că nu a știut scopul pentru care era folosit autoturismul încredințat inculpatului M. D. A., C. reține că materialul probator administrat în cauză relevă cu prisosință că inculpata D. M. cunoștea activitatea desfășurată de coinculpatul M. D. A., cunoștea ce transporta cu autoturismul și în ce scop, ba chiar l-a însoțit pe acesta când achiziționa alcool sanitar din Selgros și l-a împrumutat cu bani, acțiuni care se circumscriu sferei noțiunii de „ajutor” ce se regăsește în cuprinsul dispozițiilor art. 26 din Codul penal de la 1969 la comiterea infracțiunii prev. de art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969

Potrivit art.26 din Codul penal din 1969, complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, ori care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Așadar pentru reținerea participației unei persoane sub forma complicității trebuie dovedită pe de o parte înlesnirea ori ajutorul dat de complice la săvârșirea faptei sau promisiunea de tăinuire a bunurilor, ori de favorizare a infractorului, iar pe de altă parte existența intenției, respectiv faptul că persoana calificată drept complice prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestuia, iar îndeplinirea acestor condiții, prin raportarea lor în concret la situația de fapt reținută în cauză și la norma legală incriminatoare, trebuie să rezulte din probele administrate în cauză.

Or, în cauză rezultă din materialul probator că inculpata D. M. s-a ocupat împreună cu coinculpatul M., prietenul său de achiziționarea alcoolului sanitar produs de .. de la magazinul Selgros B.; aceasta l-a însoțit pe inculpatul M. D. A. (potrivit declarației martorei P. E.- f.293-300 vol.I dosar urmărire penală) de mai multe ori, telefonând în prealabil pentru a verifica dacă produsul se afla pe stoc, transportul efectuându-se de fiecare dată cu autoturismul marca Opel Combo înmatriculat sub nr._, aparținând inculpatei D. M. (f.45-46 vol.II dosar urmărire penală).

Astfel, potrivit imaginilor surprinse cu ocazia efectuării supravegherii operative, în data de 06.06.2012, în jurul orelor 11,35, inculpatul M. D. A. și inculpata D. M. au fost surprinși în autoturismul marca Opel Combo, înmatriculat sub nr._, în timp ce părăseau parcarea hipermarket-ului Selgros din B. de unde, potrivit facturii nr._, la ora 11,01 achiziționaseră cantitatea de 702 litri alcool sanitar. În jurul orelor 12,00, au intrat în curtea imobilului nr.856 de pe ., locație pe care au părăsit-o după aproximativ un sfert de oră urcându-se în autoturismul marca Mercedes, înmatriculat sub nr._, parcat în apropiere și aparținând de asemenea, inculpatei D. M..

Alcoolul rezultat era îmbuteliat în sticle de plastic – peturi de 2 litri achiziționate de inculpatul M. și ulterior comercializate de acesta mai multor clienți, iar transportul alcoolului etilic obținut din filtrarea acestuia către destinatarii finali s-au efectuat cu autoturismul marca Opel Combo anterior menționat, cu acordul inculpatei D. M., aceasta din urmă însoțindu-l atât la achiziția alcoolului sanitar, cât și la locația în care acesta se procesa, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor P. E., M. C. și C. D. L..

Potrivit martorilor M. C. și C. D. L., inculpata D. M. l-a însoțit pe inculpatul M. D. A. de mai multe ori în locația din Hărman, plecând împreună cu acesta cu autoturismul marca Opel Combo, înmatriculat sub nr._ încărcat cu alcool etilic.

Mai mult, implicarea inculpatei în activitatea infracțională rezultă din interceptările convorbirilor telefonice din datele de 09.06.2012 și 10.06.2012 – filele127-129 vol.I dosar urmărire penală în care este chiar de inculpatul M. confirmată implicarea directă a inculpatei D. M..

P. urmare, sub aspectul laturii obiective, se constată că inculpata D. M., prin acțiunile sale, l-a ajutat în mod efectiv pe inculpatul M. D. A. să își desfășoare activitatea infracțională, iar din punct de vedere al poziției subiective, a prevăzut și urmărit producerea rezultatului socialmente periculos.

Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că fapta inculpatei D. M. care, în perioada 28.05._12, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a încredințat inculpatului M. D. A. autoturismul marca Opel Combo, cu nr. de înmatriculare_ pentru a servi la transportul alcoolului sanitar de la Selgros B. respectiv, din București către locația din Hărman și l-a împrumutat cu sumele de bani necesare pentru achiziția alcoolului sanitar întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 rap. la art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

Dacă în ceea ce privește infracțiunile prev de art. 296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 reținute în sarcina inculpatului M. D. A., respectiv infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal din 1969 rap. la art. art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 reținută în sarcina inculpatei D. M. nu pot fi primite apărările celor doi inculpați, fiind întrunite așa cum am arătat elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, C. constată că sunt fondate criticile aduse de inculpați hotărârii atacate în ceea ce privește reținerea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 cu infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 însă pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se sancționează „ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile” săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Așadar, ascunderea de către o persoană în sensul deținerii ilicite a bunurilor accizabile (sursa impozabilă și taxabilă în accepțiunea legii) dacă este comisă în scopul sustragerii de la plata accizelor (taxe datorate statului) constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005.

G., evaziunea fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesați sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligațiilor fiscale.

Juridic desemnează ansamblul infracțiunilor, săvârșite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenție, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligațiile fiscale sau procesual-fiscale la care este ținut și având ca rezultat lezarea normalei funcționări a sistemului fiscal general.

În sensul legii penale, prin obligații fiscale se desemnează obligațiile prevăzute de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, potrivit art. 2 lit. e din Legea nr.241/2005.

În materia accizelor armonizate, acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producția internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice.

Infracțiunea din Codul fiscal, prevăzută de art. 296¹ alin. 1 lit. b din Legea nr.571/2003constă în producerea de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă iar cea prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. l din aceeași lege constă în deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.

Latura obiectivă a infracțiunilor menționate se caracterizează prin elementul material care constă în acțiuni de producere respectiv deținere de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal. Mobilul și scopul nu sunt redate în mod expres în textul de lege dar se subînțeleg, ca elemente secundare în conținutul legal al infracțiunilor și constau în sustragerea contribuabilului de la anumite obligații de natură fiscală.

Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, deci în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea 241/2005 și respectiv a incriminat în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plății taxelor datorate statului este așadar, incriminată atât în Codul fiscal cât și în legea 241/2005 și în alte legi speciale cum ar fi Codul vamal.

Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri produse sau aflate pe teritoriul României, iar infracțiunile prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003 reprezintă forme specifice ale aceleiași infracțiuni comise prin omisiunea plății acelorași taxe și impozite dacă produsele accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, au fost produse sau sunt deținute într-un alt loc decât antrepozitul fiscal autorizat de către autoritatea competentă; infracțiunile prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003 reprezintă așadar acte preparatorii sau consumate ale evaziunii fiscale incriminate distinct.

Obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunilor prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003 doar prin faptul că în cazul acestor din urmă infracțiuni se apără și regimul suspensiv de accizare instituit pentru anumite categorii de produse prevăzute în mod expres în titlul VII al Legii nr.571/2003 - produse accizabile produse într-un antrepozit fiscal autorizat respectiv deținute într-un astfel de antrepozit până la momentul eliberării lor în consum - nu numai cel al administrării impozitelor și taxelor, contribuțiilor sau a altor sume datorate bugetului general consolidat al statului.

Ambele infracțiuni presupun însă o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conținutul constitutiv al infracțiunilor, producerea și deținerea de produsele accizabile într-un alt loc decât un antrepozit fiscal autorizat reprezentând doar o modalitate specifică de omisiune a plății acelorași taxe și impozite ce se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală. De altfel S. R. nu s-a constituit în cursul procesului penal parte civilă pentru fiecare infracțiune în parte cu taxe și impozite diferite ci a solicitat obligarea inculpatului la plata accizelor datorate conform Codului fiscal pentru producerea și deținerea în afara unui antrepozit fiscal autorizat a unor produse accizabile. Aceleași accize ar fi fost precepute de către S. R. și de la un producător de produse accizabile produse în cadrul unui antrepozit fiscal autorizat la momentul eliberării produselor în consum. Antrepozitul fiscal autorizat reprezintă, dincolo de regimul suspensiv de accize stabilit, o modalitate de control și monitorizare de către organele fiscale ale statului privind producerea și eliberarea spre consum a anumitor categorii de produse supuse accizelor.

În aceste condiții conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 are o sferă mai largă de cuprindere (scopul ascunderii sursei taxabile reprezentându-l sustragerea de la plata oricăror taxe sau impozite datorate statului) decât cel al infracțiunilor prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003 care au în vedere omisiunea plății către bugetul consolidat al statului a taxelor doar pentru anumite categorii de produse, motiv pentru care reținerea în sarcina inculpaților a infracțiunilor prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b sau/și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003 nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale ca și scopul săvârșirii infracțiunii (obținerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligații fiscale) fiind incluse în elementul material și scopul infracțiunilor prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003.

Noțiunea de contribuabil, în speță, este definită de articolul 17 alin.2 din Legea nr.571/2003 și art.2 pct. b din Legea nr.241/2005, ca fiind orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite și taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.

Față de modalitatea de incriminare a faptei prevăzute de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005, instanța reține că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fizică sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi săvârșită atât în interes propriu, cât și în interesul altei persoane, textul de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracțiunile încriminate la literele b – f al aceluiași articol, ale căror elemente materiale constau în acțiuni și inacțiuni specifice activității unei persoane juridice, care are obligația de a ține evidență contabilă.

Aceleași considerații sunt valabile și pentru infracțiunile prev. de art. 296¹ alin. 1 lit. b și art. 296¹ alin. 1 lit. l din Legea nr.571/2003 care pot fi comise de orice persoană fizică cau juridică care produce sau deține produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal autorizat.

Față de această situație, văzând și conținutul Deciziei nr. 17/18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursul în interesul legii soluționat, C. apreciază că nu se poate dispune condamnarea inculpatului M. D. A., atât pentru infracțiunile prevăzute de art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 și respectiv art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 ca forme particulare a infracțiunii de evaziune fiscală cât și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005; inculpatul nu poate fi sancționat de două ori pentru încălcarea acelorași relații sociale protejate de normele penale în vigoare.

Se impune așadar ca în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. a Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatului M. D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969, faptă care nu există în speță.

În mod similar inculpata D. M. nu poate fi sancționată de două ori pentru încălcarea acelorași relații sociale protejate de normele penale în vigoare atât prin dispozițiile infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal de la 1969 rap la art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cât și ale art. 26 Cod penal de la 1969 rap la art. 296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003, acestea din urmă reprezentând, așa cum am arătat o formă particulară a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005.

Se impune așadar ca și în ceea ce o privește pe această inculpată, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. a Cod procedură penală să fie achitată pentru comiterea de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prev. de art. art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, faptă care nu există în speță.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile prev. de art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 și respectiv art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 reținute în sarcina acestora, C. apreciază că sunt nefondate criticile aduse hotărârii atacate sub acest aspect întrucât prima instanță a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal de la 1968 precum și scopul pedepsei, astfel cum acesta era reglementat de art. 52 din același cod, care reprezintă de altfel legea mai favorabilă pentru ambii inculpați.

Infracțiunile de care sunt acuzați inculpații au fost comise în formă continuată și s-au derulat într-o perioadă mare de timp ceea ce crește gradul de pericol social concret al faptei precum și periculozitatea inculpaților care au dat dovadă astfel prin repetarea acțiunilor la diverse intervale de timp de perseverență infracțională. Chiar dacă inculpata D. M. este trimisă în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 continuată (cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969) dar în forma complicității (reglementată de art. 26 Cod penal de la 1969) C. reține că fără ajutorul ei material și financiar inculpatul M. D. A. nu ar fi putut comite faptele, astfel că participația sa la comiterea faptelor nu este una formală ci efectivă și semnificativă iar potrivit art. 27 Cod penal de la 1968 participantul se pedepsește cu aceeași pedeapsă prevăzută de lege pentru autor.

Oricum, pedeapsa care i-a fost aplicată inculpatei D. M. pentru infracțiunea prev. de art. art.26 Cod penal din 1969 rap. la art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 în forma complicității este egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă; acest cuantum nu ar fi putut fi redus de către prima instanță decât prin reținerea în favoarea inculpatei de circumstanțe atenuante judiciare, circumstanțe care nu se pot reține însă în speță întrucât inculpata nu se află în nici una dintre situațiile prev de art. 74 Cod penal de la 1969.

În considerarea celor expuse C. reține că prima instanță a individualizat corect pedepsele aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunile prev. de art. art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 și art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 în ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. A. și respectiv art.26 Cod penal din 1969 rap. la art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 în ceea ce o privește pe inculpata D. M. astfel că nu se impune modificarea acestora.

Circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta acestora, pregătirea profesională, lipsa antecedentelor penale și posibilitățile reale de reeducare justifică modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță precum și termenele de încercare fixate conform art. 82 din Codul penal de la 1969.

C. reține că în ceea ce privește latura civilă a cauzei hotărârea nu se impune a fi reformată chiar dacă în apelul promovat parchetul a arătat că în speță s-ar impune obligarea inculpatei D. M. în solidar cu inculpatul M. D. A. la plata către stat a despăgubirilor solicitate.

În primul rând C. reține că partea civilă nu a solicitat tragerea la răspundere civilă și a inculpatei D. M. ci a formulat pretenții doar în ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. A. solicitând obligarea acestuia din urmă la plata accizelor și a celorlalte taxe datorate statului urmare a producerii de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și a deținerii de astfel de produse, supuse accizării în afara unui antrepozit fiscal; faptele inculpatului sunt așadar generatoare de prejudiciu conform, aprecierii părții civile și nu ale inculpatei D. M., care l-a ajutat la transportul produselor, situație în care, văzând și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă exercitată în procesul penal C. reține că nu poate fi extinsă acțiunea civilă exercitată de S. R. prin reprezentant și nu poate opera tragerea la răspundere civilă și a inculpatei D. M..

Pe altă parte nu rezultă, din actele dosarului că inculpata D. M. ar fi avut vre-un beneficiu de pe urma producerii de către inculpatul M. D. A. de produse supuse accizării în afara unui antrepozit fiscal, că ar fi obținut vreo sumă de bani sau altfel de foloase, astfel că solicitarea P. de a se menține sechestru asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei D. M. în vederea confiscării lor conform art. 112 al. 1 lit. f din Codul penal este nefondată.

C. constată însă că apelul promovat de P. de pe lângă Tribunalu C. este fondat în ceea ce privește critica greșitei aplicări a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Mericioiu D. A., în condițiile în care din actele de la dosar rezultă fără dubiu că acesta nu are nici un bun mobil sau imobil în patrimoniu. Or, astfel cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (2181/20.06.2013 ), relevantă din punct de vedere jurisprudențial, instituirea obligatorie a măsurii sechestrului judiciar în cazurile prevăzute de lege este condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului la momentul înființării sechestrului, măsura neputându-se dispune asupra unor bunuri eventuale și viitoare.

În considerarea tuturor celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații M. D. A. și D. M. împotriva sentinței penale nr. 25/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. pe care o va desființa, astfel cum am arătat sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (M. D. A.), respectiv complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (D. M.) și a dispoziției de aplicare a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Mericioiu D. A..

Rejudecând în aceste limite în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. a Cod procedură penală va fi achitat inculpatul M. D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 precum și inculpata D. M. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prev. de art. art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Se va înlătura dispoziția primei instanțe de aplicare, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Mericioiu D. A..

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate iar în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMNELE LEGII

DECIDE :

Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații M. D. A. și D. M. împotriva sentinței penale nr. 25/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ pe care o desființează sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (M. D. A.), respectiv complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (D. M.) și a dispoziției de aplicare a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Mericioiu D. A..

Rejudecând în aceste limite:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 aplicată inculpatului M. D. A. și repune în individualitatea lor pedepsele componente de 2(doi) ani închisoare, stabilită în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prev. de art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹alin.2 lit.a din același act normativ, art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, 1(un) an închisoare, stabilită în sarcina aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri prev. de art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹ alin.2 lit. a din același act normativ și art.5 Cod penal și 2(doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, stabilită în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul M. D. A. (cu datele de la dosar) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal, art.34 alin.1 lit. b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, contopește pedepsele de 2(doi) ani închisoare, stabilită de către prima instanță în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prev. de art.296¹ alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹alin.2 lit. a din același act normativ, art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal și 1(un) an închisoare, stabilită în sarcina aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul României și comercializare a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste 40 litri prev. de art.296¹ alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹ alin.2 lit. a din același act normativ și art.5 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969 aplicată inculpatei D. M. și repune în individualitate lor pedepsele de 2(doi) ani închisoare stabilită în sarcina inculpatei pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prev. de art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.296¹ alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹alin.2 lit.a din același act normativ, art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal și 2(doi) ani închisoare și 1(un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, stabilită în sarcina aceleiași inculpate pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prev. de art. art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal

În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpata D. M. (cu datele de la dosar) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prev. de art. art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Menține pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, aplicată inculpatei D. M. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă prev. de art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.296¹ alin.1 lit.b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.296¹alin.2 lit. a din același act normativ, art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.

Menține pedepsele accesorii aplicate de către prima instanță celor doi inculpați, modalitatea de executare a pedepselor și termenele de încercare stabilite, precum și dispoziția de suspendare conform art. 71 alin. 5 Cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal a pedepselor accesorii stabilite.

Înlătură dispoziția primei instanțe de aplicare, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Mericioiu D. A..

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. H. M. G. L.

GREFIER

D. B.

Red. N.H./16.12.2014

Dact.B.D./19.12.2014

Jud. fond R. Yah

- 2 exemplare -

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 465/2014....		Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... →

Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 475/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 475/2014. Curtea de Apel BRAŞOV