Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 409/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-09-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 409/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 26 septembrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. G. A. împotriva sentinței penale nr. 1662 din 23 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 26 septembrie 2014, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1662/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 208 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul S. G. A., C.N.P._, fiul lui V. și Z., născut la data de 06.01.1954, în municipiul București, domiciliat în localitatea B., .. 123, ., cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În temeiul art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea pentru ocolirea echipamentelor de măsurare.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare ( un an închisoare ).
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și lit. b Cod penal din 1969, a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod procedură penală anterior, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 19 și art. 397 Cod procedură penală raportat la prevederile art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F.D.E.E. E. DISTRIBUȚIE T. S. S.A.- S.D.E.E. B. și, în consecință, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.738,27 lei compusă astfel: 2323,25 lei contravaloarea unei cantități de energie electrică de 3.851 Kwh calculați pentru perioada decembrie 2011-decembrie 2012 și 415,02 lei contravaloare taxe de constatare și analiză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 350 lei, din care suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că la data de 14.12.2012, în urma unui control efectuat în imobilul situat în municipiul B., .. 123, lucrătorii din cadrul S.C. F.D.E.E. E. DISTRIBUȚIE T. S. S.A. – S.D.E.E. B. au constatat faptul că inculpatul S. G. A. a montat un contor proprietate personală prin violarea sigiliilor cutiei de distribuție.
Sesizarea Compartimentului Tehnic organizat în cadrul persoanei vătămate s-a realizat de către angajatul din cadrul S.C. E. care efectua în teren citirea contoarelor de energie electrică și care a constatat faptul că la imobilul situat pe ., . de palier, este montat un contor clandestin.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că inculpatul este debranșat de la rețeaua de distribuție a energiei electrice, neavând contract de furnizare a energiei electrice și nici grup de măsură autorizat.
Procedându-se la inventarierea receptoarelor electrice de la locul de consum s-au găsit următoarele: bec anexă 60 W, bec hol 60 W, bec cameră iluminat 264 W, televizor având o putere de consum de 75 W, videocasetofon și reșou, acestea din urmă având o putere de 100, respectiv 1500 W.
S-a reținut că împrejurarea privitoare la faptul că imobilul situat în municipiul B., .. 123, aflat în proprietatea inculpatului S. G. A., a fost debranșat de la rețeaua de distribuție a energiei electrice, neavând contract de furnizare a energiei electrice și nici grup de măsură autorizat, se probează prin declarația formulată de inculpat pe parcursul judecății, acesta indicând faptul că a reziliat contractul privind furnizarea energiei electrice începând, aproximativ, cu anul 2004. Sub acest aspect, conținutul declarației inculpatului se completează pe baza notei de constatare nr._/14.12.2012 în cuprinsul căreia s-a arătat în suplimentar, faptul că inculpatul a montat un contor proprietate personală prin violarea sigiliilor cutiei de distribuție.
În urma unei activități de control desfășurată la adresa de domiciliu a inculpatului, s-a putut constata existența următorilor consumatori aflați în stare de funcționare: bec anexă 60 W, bec hol 60 W, bec cameră iluminat 264 W, televizor având o putere de consum de 75 W, videocasetofon și reșou, acestea din urmă având o putere de 100, respectiv, 1500 W.
Întrucât la momentul inventarierii receptorilor o parte din aceștia erau în funcțiune, iar inculpatul nu avea contract de furnizare, s-a impus concluzia că acesta sustrăgea energie electrică.
Constatarea acestor aspecte s-a efectuat personal de către martorii S. I. M. și C. I., ambii lucrătorii din cadrul S.C. F.D.E.E. E. DISTRIBUȚIE T., cărora inculpatul le-a permis . său, după cum se desprinde din cuprinsul declarației formulate de inculpat pe parcursul urmăririi penale.
Din cuprinsul declarațiilor formulate de martorii S. I. M. și C. I., instanța de fond a reținut faptul că inculpatul a refuzat să mai colaboreze la sosirea echipajului Secției 3 Poliție, când inculpatul a încuiat ușa pe interior refuzând să mai ofere informații lucrătorilor din cadrul părții civile, prezenți la fața locului.
Intervenția echipajului de poliție a fost solicitată de lucrătorii aflați în activitatea părții civile, fiind determinată de neregulile constatate.
Conținutul desprins din mijloacele de probă analizate este de natură să infirme declarația formulată de inculpat în fază de judecată, care a contestat prezența unor persoane angajate în cadrul părții civile S.C. F.D.E.E. E. DISTRIBUȚIE T. pentru desfășurarea unei activități de control în incinta imobilului său. Sub acest aspect, s-a reținut că în fază de urmărire penală inculpatul a recunoscut faptul că la adresa de domiciliu din municipiul B., .. 123, s-a efectuat un control în luna decembrie 2012, actele de constatare întocmite cu prilejul efectuării activității de control, respectiv, nota de constatare nr._/14.12.2012, procesul-verbal de analiză a abaterilor nr._, procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr._, venind în sprijinul poziției procesuale care a fost adoptată inițial de către inculpat.
Față de cele mai sus arătate și având în vedere și prevederile cuprinse în art. 103 alin. 1 Cod procedură penală, s-a apreciat faptul că declarația inculpatului formulată în faza de judecată nu corespunde situației de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită în cauză.
Sub aspectul poziției procesuale adoptată în cauză de către inculpat, care a infirmat faptele reținute în sarcina sa, cu toate că materialul probator a dovedit netemeinicia declarațiilor sale, în suplimentar instanța de fond s-a raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia principiul prezumției de nevinovăție nu este incompatibil cu instituirea unor prezumții de fapt și de drept, dacă acestea sunt păstrate în limite rezonabile.
În acest sens, instanța de fond a considerat faptul că în pofida declarațiilor formulate de inculpat, în mod firesc se poate aprecia faptul că desfășurarea activității în cadrul unui imobil situat în zona urbană este condiționată de furnizarea energiei electrice, în condiții care să asigure minimul necesar. Împrejurarea potrivit căreia, astfel cum se desprinde din declarația inculpatului formulată în fază de judecată, după efectuarea activității de control care a condus la reținerea infracțiunilor analizate în prezenta cauză, inculpatul s-a rebranșat la sistemul de furnizare al energiei electrice este de natură să confirme aprecierile instanței.
În drept, instanța de fond a analizat separat infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cu referiri efectuate atât cu privire la încadrarea juridică oferită acestora, cât și la structura obiectivă și subiectivă a faptelor analizate.
Potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:
a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.
Sub acest aspect, s-a reținut faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în perioada decembrie 2011-decembrie 2012, iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.02.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.
b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă.
Referitor la aspectul analizat, infracțiunile analizate se regăsesc în cuprinsul incriminării instituite prin noile prevederi legale, în conținutul art. 228 alin. 1, 3 Cod penal, respectiv, art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012.
c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă.
În legătură cu această cerință, s-a constatat faptul că vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de incriminare, cauzelor care înlătură răspunderea penală, modalități de executare a pedepsei. Analiza aceluiași aspect se impune a se raporta și la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, potrivit căreia în determinarea legii penale mai favorabile se impune a se realiza o analiză globală a instituțiilor penale relevante în cauza dedusă soluționării.
Față de aspectele teoretice expuse mai sus, instanța de fond a considerat că încadrarea juridică stabilită conform vechilor reglementări are un caracter mai favorabil, având în vedere regimul sancționator agravat instituit prin prevederile art. 38-39 Cod penal cu privire la instituția concursului de infracțiuni.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de furt, a fost dovedită acțiunea inculpatului care a sustras energie electrică prin montarea unui contor clandestin în firida de palier a imobilului situat în municipiul B., .. 123, .> Întrucât activitatea inculpatului s-a desfășurat în timp, pe parcursul unei perioade îndelungate, încetând ca urmare a activității de control desfășurată de reprezentanții părții civile, s-a apreciat faptul că activitatea inculpatului întrunește cerințele unității naturale sub forma infracțiunii continue.
Forma consumată a infracțiunii este determinată de faptul că inculpatul a beneficiat efectiv de energie electrică, cu toate că imobilul deținut în proprietate privată era debranșat de la sistemul de alimentare cu energie electrică.
Urmarea imediată a constat în prejudicierea părții civile S.C. F.D.E.E. E. DISTRIBUȚIE T., ca urmare a faptului că inculpatul a beneficiat de energie electrică fără a suporta contravaloarea acestui bun mobil.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, s-a reținut că aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. 3 pct. 1 lit. a Cod penal. Astfel, inculpatul a adoptat rezoluția infracțională de a sustrage energie electrică în scopul obținerii unui beneficiu de natură patrimonială.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de executare sau folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că în firida de palier a imobilului situat în municipiul B., .. 66, a fost montat un contor clandestin, de natură să asigure alimentarea imobilului cu energie electrică.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol instituită pentru valorile sociale protejate, precum și în instituirea premiselor necesare pentru prejudicierea părții civile.
S-a reținut că fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. ( 3 ) pct. 1 lit. a Cod penal. Astfel, inculpatul a montat un contor clandestin cunoscând consecințele care vor rezulta sub aspectul facilitării consumului de energie electrică în mod fraudulos.
Întrucât faptele analizate în prezenta cauză au fost comise de către același inculpat, printr-o acțiune care, din cauza împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor produse a întrunit elementele constitutive a două infracțiuni, instanța de fond a constatat incidența prevederilor art. 33 lit. b Cod penal din 1969 privitoare la pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului ideal de infracțiuni.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 72 Cod penal din 1969, respectiv, dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 208 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, respectiv art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Instanța de fond a arătat că, în abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la rezultatele mai grave care s-ar fi putut produce în urma montării unor dispozitive de natură să faciliteze alimentarea cu energie electrică în mod clandestin.
În concret, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, s-a apreciat faptul că periculozitatea infracțiunilor este evidențiată de atitudinea inculpatului care nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, încercând să eludeze aspectele relevante analizate în cauză.
Totodată, s-a invocat și pregătirea profesională a inculpatului, care a deținut calitatea de inginer electrotehnic, împrejurare de natură să determine formarea unei atitudini responsabile cu privire la necesitatea respectării normelor de furnizare a energiei electrice.
Sub aspectul circumstanțelor personale, s-a dat eficiență faptului că inculpatul a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața instanței încă de la primul termen de judecată pentru care a fost citat în mod legal, precum și faptului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, s-a apreciat faptul că scopul acesteia, constând în reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii unor noi fapte prevăzute de legea penală, poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Având în vedere faptul, că inculpatul este o persoană în vârstă de 60 integrată sub aspect social și profesional, necunoscută cu antecedente penale, și observând și cuantumul pedepsei stabilită în prezenta cauză, s-a apreciat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, s-a reținut faptul că potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost determinată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, instanța de fond s-a raportat la prevederile cuprinse în art. 64-71 Cod penal din 1969 și a constatat faptul că, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal din 1969 pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi nu poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani.
Sub aspectul pedepsei accesorii, în baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit. b Cod penal din 1969, a fost interzisă inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat faptul că în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv, fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța de fond a reținut existența unei fapte ilicite – infracțiunea de furt săvârșită, astfel cum s-a analizat mai sus în cuprinsul prezentei, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
Cu privire la pretențiile civile formulate în cauză, s-a constatat faptul că perioada de recalculare a energiei electrice a fost cuprinsă între 14.12._12, fiind stabilite despăgubiri în sumă totală de 2.738,27 lei, compusă astfel: 2323,25 lei contravaloarea unei cantități de energie electrică de 3.851 Kwh calculați pentru perioada decembrie 2011-decembrie 2012 și 415,02 lei contravaloare taxe de constatare și analiză. Modul de calcul cu privire la energia electrică consumată prin sustragere, aplicat în cauză, este confirmat prin conținutul art. 142 din H.G. nr. 1007/2004.
Raportând prevederile legale precitate la situația de fapt relevată în cauză, instanța de fond a apreciat faptul că pretențiile civile formulate au un caracter întemeiat, fiind de natură să conducă la repararea prejudiciului într-o măsură care să nu lezeze drepturile subiective ale inculpatului. Cu privire la acest ultim aspect, s-a reținut că este de observat faptul că pretențiile formulate în cauză au vizat doar acoperirea energiei electrice care a fost consumată în mod fraudulos, fără să fie adăugate dobânzi sau alte penalități.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. G. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile.
Prin memoriile depuse la dosarul cauzei, apelantul a arătat că probele administrate sunt neconcludente; lucrătorii S.C. E. nu au niciun martor care să ateste că într-adevăr au intrat în locuința sa; organele de poliție chemate la fața locului au constatat că inculpatul nu se afla la domiciliu; de altfel și actul constatator nesemnat de inculpat nu denotă refuzul de a se semna, ci faptul că nu a fost de față la întocmirea lui; în cauză nu este dovedită utilizarea energiei electrice în mod fraudulos, cu instalații improvizate; prima instanță a refuzat martorii propuși de inculpat pentru a dovedi că nu folosea energie electrică și nu avea aparate consumatoare în locuință; inculpatul a rebranșat locuința la energie electrică în data de 07.04.2014, iar de la această dată până în prezent ( 30.06.2014 ) au fost consumați 20 kwh energie electrică, ceea ce înseamnă un consum anual de 80 kwh. Locuința a fost rebranșată întrucât inculpatul stă mai mult timp în locuință, este în vârstă de 60 de ani, iar până în urmă cu 1 an locuința era rar folosită de inculpat, care stătea mai puțin timp acolo. Prin urmare, atât presupusul furt de energie electrică, cât și folosirea de instalații clandestine nu pot fi dovedite, astfel încât apelantul a solicitat anularea pedepsei cu închisoarea.
Apelantul a arătat că din dosarul cu ancheta efectuată de Poliție lipsește raportul organelor de poliție chemate la fața locului de lucrătorii S.C. E., S. M. și C. I., iar acest fapt se explică prin aceea că organele de poliție au constatat la fața locului că din tabloul electric de distribuție lipsea contorul de energie electrică, deci nu fusese montat niciun contor, iar tabloul era sigilat; întrucât au constatat doar că proprietarul . era la domiciliu, nu au mai întocmit niciun raport.
Referitor la latura civilă, apelantul inculpat a arătat că în baza facturii fiscale . nr._, emisă la 12.08.2014 de E. S.A. B., rezultă că pentru perioada 08.04 – 11.08.2014 s-a consumat o cantitate de 48 kwh energie electrică la locuință, ceea ce înseamnă o cantitate de 144 kwh/an energie electrică consumată, având o valoare de 15 E echivalentul a 70 lei. În concluzie, la o cantitate de 0,4 kwh/zi energie electrică consumată, aceasta nu este indispensabilă pentru locuința proprietatea sa, deci pentru perioada de 1 an de zile, incriminată de E. S.A. B., consumul de energie electrică a fost zero. Apelantul a solicitat astfel anularea plăților exagerat cerute de S.C. E. B. ca valoare a unor cantități de energie electrică iluzorii și ireale, care se presupune că a fost consumată fără nicio dovadă concretă.
În probațiune, apelantul a atașat factura fiscală anterior menționată.
Cu ocazia soluționării cauzei în apel, inculpatul nu a dorit să furnizeze o nouă declarație, arătând că este nevinovat; nu s-au administrat alte probe.
Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, C. constată următoarele:
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul nu le-a contestat și care au fost coroborate cu declarația dată de acesta în fața judecătorului cauzei.
Reevaluând materialul probator prin prisma criticilor aduse de inculpat, reținem că, prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală în data de 07.06.2013, S. G. A. a arătat că la sfârșitul anului 2011 – începutul anului 2012, în imobilul în care locuiește, E. a efectuat lucrări de scoatere a contoarelor de măsurare a energiei electrice din locuință pe holul comun; la acea dată era debranșat și, la solicitarea lucrătorilor, a predat contorul pe care îl avea în locuință; a achiziționat un contor cu afișaj numeric, pe care l-a înmânat muncitorilor care efectuau lucrarea pentru a fi montat, urmând să realizeze ulterior demersurile pentru încheierea contractului de furnizare a energiei electrice; în luna decembrie 2012, în timp ce se afla la domiciliu s-au prezentat doi lucrători E., care i-au solicitat să inventarieze aparatele de consum, motivând că au găsit contorul legat la rețeaua de distribuție.
Ulterior, în fața primei instanțe, precum și în motivele de apel, inculpatul a negat prezența lucrătorilor părții civile la locuință în perioada menționată și pentru motivul anterior precizat.
În acord cu opinia primei instanță, C. constată că aceste din urmă susțineri ale inculpatului nu pot fi reținute în soluționarea cauzei deoarece nu se coroborează cu restul materialului probator.
Prezența lucrătorilor E. la locuința inculpatului, recunoscută inițial de acesta, este susținută nu doar prin nota de constatare încheiată de aceștia la data de 14.12.2012, semnată inclusiv de agentul șef de poliție sosit la fața locului la solicitarea lucrătorilor, ci și prin declarațiile date în calitate de martori de S. M. și C. I..
Ambii au arătat că la data de 14.12.2012 au constatat personal că apartamentul nr. 66, aparținând inculpatului, era branșat ilegal, având montat contor electric, deși contractul de furnizare era reziliat; proprietarul apartamentului le-a permis accesul în interior, ocazie cu care s-a constatat existența unor receptori în funcțiune și a altora alimentați, dar neutilizați. De asemenea, au arătat că la sosirea echipajului Secției 3 Poliție, proprietarul apartamentului s-a închis în imobil și nu a mai colaborat.
În mod corect s-a apreciat asupra netemeiniciei susținerilor inculpatului privind neutilizarea energiei electrice în locuința sa, prezumțiile utilizate de prima instanță având caracter rezonabil și fiind de natură să justifice concluzia asupra folosirii de către inculpat a energiei electrice pentru desfășurarea activităților casnice.
Prin urmare, existența faptei și a vinovăției inculpatului au fost demonstrate în afara oricărei îndoieli, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de furt, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, prevăzută și pedepsită de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012.
Sentința primei instanțe este în afara oricărei critici atât în ceea ce privește aplicarea globală a legii penale mai favorabile, cât și sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei.
Este cert că atât tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, cât și modalitatea de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei, cu efectul produs de aceasta la împlinirea termenului de încercare ( reabilitarea de drept ), conduc la concluzia că legea veche, respectiv, Codul penal din 1969, este mai favorabilă inculpatului.
Totodată, la individualizarea pedepselor au fost în mod temeinic evaluate toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, astfel încât cuantumul stabilit pentru fiecare infracțiune este apt să răspundă scopului pe care pedeapsa trebuie să îl realizeze.
Și modalitatea de executare aleasă denotă o temeinică apreciere asupra datelor care caracterizează persoana inculpatului.
Sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile exercitate în acest proces penal de partea civilă S.C. F.D.E.E. E. Distribuție T. S. S.A. – S.D.E.E. B., criticile apelantului sunt nefondate.
Modul de calcul invocat de apelant – prin estimare și apreciere comparativă cu consumul realizat într-o perioadă determinată, conform facturii depuse la dosar - nu poate fi reținut întrucât există o dispoziție legală care reglementează modalitatea de stabilire a consumului de energie electrică în cazul consumului fraudulos. Judecătoria B. a aplicat corect dispozițiile art. 142 din H.G. nr. 1007/2004, reținând judicios că pretențiile civile sunt întemeiate.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S. G. A. împotriva sentinței penale nr. 1662/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, se va plăti Baroului B., urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S. G. A. împotriva sentinței penale nr. 1662/23.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat apelantului, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, se plătește Baroului B. și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă apelantul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./16.10.2014
Dact. O.S./17.10.2014
2 exemplare
Jud. fond: T. C.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 454/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 415/2014. Curtea de... → |
|---|
