Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 415/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 2 octombrie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CAJ4:
Președinte - S. F. - judecător
Judecător - M. Ș.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul M. A. C. împotriva sentinței penale nr. 882 din data de 11 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 12 septembrie 2014, apoi, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 1 octombrie2014, iar, apoi, pentru data de astăzi, 2 octombrie 2014, când
C.,
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 882/11.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a, d Cod penal, art. 78 al.1 Cod penal, art.41 al.1, art.43 al.5 Cod penal și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. A. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate M. M.. În baza art.72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore din data de 12.04.2012. S-a constatat că partea vătămată M. M. a renunțat la pretențiile civile. În baza art.112 al.1 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 50 lei. În baza art. 274 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie B. nr.86/MF/P/2012 din data de 14.01.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. A. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.37 al.1 lit.b Cod penal.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a reținut că într-o noapte de la sfârșitul lunii martie 2012, inculpatul M. A. C. a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său din Măieruș împreună cu minorii Csiki M. I. și B. Ș. C., după care le-a propus acestora să sustragă bunuri dintr-un imobil învecinat, nelocuit. Inculpatul s-a dus mai întâi însoțit doar de B. Ș. C., sărind gardul în curtea părții vătămate M. M., a spart becul de pe peretele casei pentru a nu mai exista surse de lumină și revenind la domiciliul său l-a luat și pe Csiki M. I.. Ajungând din nou în curtea părții vătămate, inculpatul a forțat gratiile unei ferestre din spatele casei, a spart geamul și prin acest loc a sărit în interior. Le-a deschis ușa și celorlalți doi participanți la comiterea faptei, toți trei pătrunzând în continuare în beci. De aici au sustras un cazan de cupru, o butelie și câteva borcane cu murături, pe care le-au scos la ușă. S-au dus apoi pe altă latură a casei și inculpatul a mai spart un geam, pe unde a intrat împreună cu B. Ș. într-o cameră. De aici au sustras mai multe scule electrice (drujbă, pendulă, flex, mașini de șlefuit, motocoase), pe care i le-au dat pe geam lui Csiki M.. Toate bunurile au fost transportate în aceeași noapte acasă la inculpatul M., o parte dintre ele fiind vândute de acesta și de concubina sa B. C. martorilor P. V., P. M. A. și S. R. E.. Restul bunurilor au fost îngropate în apropierea locuinței inculpatului, fiind găsite de organele de poliție și restituite persoanei vătămate. Aceasta a apreciat întreaga valoare a prejudiciului la suma de 2.000 lei, din care a recuperat doar jumătate.
Starea de fapt reținută în cauză de instanța de fond a rezultat din coroborarea probelor administrate. S-a arătat că partea vătămată M. M. a declarat că în perioada 15.03-01.04.2012 nu s-a dus la imobilul pe care îl deține în Măieruș, el locuind în B., dar când a revenit a constatat că i s-au sustras diverse bunuri, printre care o butelie, un cazan de cupru, o drujbă, un polizor, un ferăstrău pendular, un sac de zahăr, un prelungitor, o motocoasă, un poloboc, mai multe geamuri și uși fiind forțate (filele 15-17 dosar urmărire penală). Urmele pătrunderii prin efracție și escaladare în imobilul persoanei vătămate au fost constatate de polițiști cu ocazia cercetării la fața locului, fiind consemnate în procesul verbal (filele 9-14). Inculpatul a negat comiterea faptei pe tot parcursul procesului penal, susținând că Csiki M. I. și B. Ș. C. au venit acasă la el într-o noapte cu mai multe bunuri spunându-i că le-au găsit sub un pod de pe ocolitoarea comunei și că vor să le vândă; nefiind interesat de ele, le-a spus să plece, în seara următoare aflând de la concubina sa că bunurile au fost cumpărate de P. V. (filele 20-21; 37).
Susținerile inculpatului sunt însă infirmate de celelalte probe administrate, din care rezultă participarea sa la săvârșirea faptei în calitate de autor, el fiind chiar inițiatorul activității infracționale. Astfel, în cursul urmăririi penale, atât Csiki M. I., cât și B. Ș. C. au descris în detaliu cum inculpatul a fost cel care le-a propus să meargă împreună să fure dintr-o casă vecină nelocuită; după ce inculpatul a spart becul din curte, au sărit toți trei gardul, pătrunzând ulterior în imobil pe ușa ce le-a fost deschisă de inculpat, acesta intrând primul pe un geam pe care l-a spart; au luat mai întâi din beci un cazan de cupru, o butelie și câteva borcane cu murături, după care dintr-o altă încăpere, unde au intrat tot pe un geam inculpatul și B., Csiki rămânând în exterior, au sustras diverse scule electrice; în final au dus toate bunurile acasă la inculpat, iar a doua zi, la indicațiile acestuia, Csiki a îngropat o parte din ele (filele 23-32).
În instanță, fiind audiați în calitate de martori, Csiki M. I. și B. Ș. C. au declarat cu totul altceva, încercând să contureze o stare de fapt care să-l exonereze de orice răspundere pe inculpat. Astfel, Csiki M. I. a afirmat că s-a întâlnit doar cu B., care l-a dus într-o grădină și au luat doi saci cu bunuri, fără ca B. să-i spună de unde proveneau; când au ajuns acasă la inculpat, acesta i-a întrebat de unde le au, dar B. nu a vrut să zică, iar el nu a răspuns nimic; a doua zi a aflat de la B. că bunurile erau furate, acestea fiind cumpărate apoi de P., care i-a dat banii direct lui B. (fila 38 dosar instanță). Versiunea lui B. Ș. C. expusă în instanță, total diferită de cea a lui Csiki M. I., a fost aceea că a sărit gardul respectivei curți împreună cu Csiki, au spart geamul cu un levier și au luat din casă mai multe scule; s-au dus apoi cu ele la inculpat acasă, dar acesta i-a dat afară, pentru ca a doua zi Csiki să-i spună că le-a vândut el, dându-i partea de 40 lei (fila 45).
Contradicțiile vădite dintre cele două versiuni prezentate, diferite totodată față de cea concordantă expusă la urmărirea penală, fără a exista o justificare rezonabilă și plauzibilă (au spus că au fost bătuți de organele de poliție pentru a declara că a participat la faptă și inculpatul, ceea ce nu este credibil în lipsa oricăror minime dovezi în acest sens), denotă nesinceritatea martorilor Csiki M. I. și B. Ș. C., explicabilă poate doar prin prisma faptului că Csiki este fratele concubinei inculpatului, B. C.. Pentru aceste considerente, declarațiile furnizate în instanță au fost înlăturate, urmând a se da relevanță doar celor de la urmărire penală, care se coroborează cu restul probelor (procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile cumpărătorilor bunurilor).
Martora S. R. E. a arătat că a cumpărat în luna martie 2012 de la B. C. un cazan de cupru, despre care i-a spus că îl are de la soțul ei (filele 39; 65), unul dintre bunurile reclamate de persoana vătămată fiind un asemenea cazan. Martorul P. V. V. a precizat că s-a întâlnit cu inculpatul acasă la acesta și a cumpărat de la el contra sumei de 80 lei (recuperată ulterior) o drujbă electrică marca Einhell, două șlefuitoare, o butelie, un poloboc (filele 33; 66), bunuri pe care persoana vătămată și le-a recunoscut și i-au fost restituite (fila 18 urmărire penală). P. M. A. a declarat că la sfârșitul lunii martie 2012 a cumpărat de la inculpat, cu acordul concubinului ei P. C., care a confirmat acest lucru (filele 36; 76), un prelungitor și un ferăstrău electric, pentru care i-a dat 50 lei (filele 38; 75). Și aceste bunuri au fost restituite persoanei vătămate. B. C., audiată la urmărire penală, a susținut versiunea inculpatului (fila 40), declarația ei nefiind însă verosimilă întrucât este contrazisă de celelalte probe reținute de instanță, astfel cum au fost deja analizate. În cadrul cercetării judecătorești nu a mai fost audiată întrucât a stat în sala de ședință în timpul audierii inculpatului și a martorului Csiki, declarația ei considerându-se că nu mai poate fi utilă aflării adevărului. Bunurile îngropate de martorul Csiki au fost ridicate de la B. C. și restituite persoanei vătămate (fila 48).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. A. C., care într-o noapte din perioada 15.03-01.04.2012, a pătruns prin escaladare și efracție, împreună cu minorii Csiki M. I. și B. Ș. C. în imobilul nelocuit al părții vătămate M. M. din Măieruș, de unde au sustras diverse bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal (limitele de pedeapsă sunt mai reduse în actualul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014). Vinovăția inculpatului a fost dovedită sub forma intenției directe: a prevăzut rezultatul păgubitor al faptei sale și a urmărit producerea lui prin sustragerea bunurilor persoanei vătămate, în scopul însușirii lor.
În cauză sunt incidente și circumstanțele agravante prevăzute de art.77 lit.a, d Cod penal întrucât fapta a fost comisă de trei persoane împreună (agravanta prevăzută de art.209 al.1 lit.a Cod penal din 1969, reținută prin actul de sesizare a instanței se regăsește în prevederile art.77 lit.a Cod penal actual), inculpatul fiind major, iar celelalte două minore (art.75 lit.c Cod penal din 1969 au fost preluate de art.77 lit.d Cod penal, în cazul de față efectul circumstanțelor agravante fiind același – un eventual spor de 1/3 din maxim).
Astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta a fost eliberat la data de 24.10.2007 din executarea unei pedepse rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru multiple infracțiuni comise cu intenție, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art.41 al.1, art.43 al.5 Cod penal (instanța de fond apreciind că aceste dispoziții sunt mai favorabile decât cele ale art.37 lit.b Cod penal din 1969, care puteau atrage un spor de 10 ani peste maximul special).
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere prevederile art.74 Cod penal referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (pe timpul nopții, inculpatul cunoscând că imobilul nu este locuit și s-a deplasat mai întâi în recunoaștere, spărgând sursa de lumină exterioară pentru a nu fi văzuți de altcineva), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs (patrimoniul persoanei vătămate a avut de suferit, fiind diminuat cu cca.1000 lei potrivit estimărilor acesteia), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea de venituri în mod facil, fără muncă), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (este recidivist, suferind multiple condamnări pentru fapte de același gen), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (nu a recunoscut fapta, dând declarații neconforme cu adevărul). În baza art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a, d Cod penal, art.78 al.1 Cod penal, art.41 al.1, art.43 al.5 Cod penal și art.5 Cod penal (încadrarea juridică fiind schimbată la ultimul termen de judecată) instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal inculpatul M. A. C..
În motivele de apel formulate oral la termenul de judecată din data de 8 septembrie 2014, inculpatul M. A. C. a solicitat achitarea sa întrucât din probele administrate nu s-a demonstrat că acest inculpat ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, martorii revenind în cursul judecății asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
În apel nu au fost administrate probe, iar inculpatul M. A. C. la termenul de judecată din 8 septembrie 2014 nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :
Raportat la criticile inculpatului M. A. C. prin care acesta arată că nu a participat la săvârșirea faptei, instanța de apel constată că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei, sub forma intenției directe și încadrarea juridică a acestei fapte.
Se constată că instanța de fond a analizat pe larg mijloacele de probă administrate, reținând în mod justificat participarea inculpatului M. A. C. la săvârșirea faptei, sub forma autoratului, care rezultă din coroborarea declarațiilor date de minorii Csiki M. I. și B. Ș. C. în cursul urmăririi penale, ascultați ca învinuiți, cu declarațiile martorilor P. V. și P. M.-A..
Astfel, instanța de apel constată că în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M. A. C. a afirmat că minorii Csiki M. I. și B. Ș. C. i-au adus bunurile într-un sac, spunându-i că au fost găsite, fără a recunoaște săvârșirea faptei, depozitarea bunurilor și valorificarea acestora către martorul P. V..
În schimb minorii Csiki M. I. și B. Ș. C., în vârstă de 15 ani și respectiv 16 ani, fiind ascultați ca învinuiți în cursul urmăririi penale, inițial în prezența unui martor și a unui părinte și ulterior în prezența avocatului, au declarat faptul că inculpatul M. A. C. a fost cel care i-a invitat la el și au consumat bere cu acesta și cel care a avut inițiativa de a sustrage bunurile, toți trei sărind gardul, inculpatul M. A. C. a spart geamul și a intrat împreună cu B. Ș. C. de unde au sustras bunurile, lăsând bunurile la casa inculpatului M. A. C.. Declarațiile minorilor Csiki M. I. și B. Ș. C. au fost schimbate în mod nejustificat în fața instanței de fond, instanța de apel constatând, la fel ca și instanța de fond, că nu există dovezi privind eventuala cercetare abuzivă a acestora, minorii fiind audiați în condițiile menționate mai sus, inițial în prezența unui martor și a unui părinte și ulterior în prezența unui avocat.
În același timp, martorul P. V. arată, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, faptul că a fost apelat la telefon de către inculpatul M. A. C., s-a dus la domiciliul inculpatului și acesta i-a arătat mai multe bunuri, martorul cumpărând o drujbă electrică, o butelie de aragaz și alte bunuri cu suma de 80 de lei. De asemenea martora P. M.-A. a declarat că a venit la ea acasă inculpatul M. având bunuri de vândut, un prelungitor electric și un ferăstrău electric. De asemenea o parte din bunurile sustrase au fost ridicate din curtea locuinței inculpatului și a concubinei sale, B. C.-V., fiind îngropate în acea curte.
Raportat la incidența legii penale mai favorabile se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta inculpatului M. A. C., care într-o noapte din perioada 15.03-01.04.2012, a pătruns prin escaladare și efracție, împreună cu minorii Csiki M. I. și B. Ș. C. în imobilul nelocuit al părții vătămate M. M. din Măieruș, de unde au sustras diverse bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a, d, 41 alin. 1, 43 alin. 5 și art.5 Cod penal, legea penală mai favorabilă fiind legea nouă, limitele speciale ale pedepsei fiind cuprinse între 2 și 12 ani, urmare aplicării art. 43 alin. 5 și art. 76 din noul Cod penal, în timp ce pentru doar pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal din 1969, pedeapsa era închisoarea de la 3 la 15 ani, la care se putea adăuga un spor conform art. 78 pentru art. 75 lit. c și conform art. 39 alin. 4 pentru art. 37 lit. b din vechiul Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului M. A. Ciprianse situează între limitele de pedeapsă stabilite prin noul Cod penal, fiind corect individualizată în raport de dispozițiile art. 74 din noul Cod penal, în raport de împrejurările comiterii infracțiunii împreună cu doi minori, starea de pericol creată și datele care caracterizează persoana acestuia, inculpatul fiind recidivist și suferind mai multe condamnări anterioare pentru infracțiuni de aceeași natură.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. C., împotriva sentinței penale nr. 882/11.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul M. A. C. la plata sumei de 250 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. A. C., împotriva sentinței penale nr. 882/11.04.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul M. A. C. la plata sumei de 250 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. F. M. Ș.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș./22.01. 2015
Tehnoredact. A.O./22.01.2015/6 ex.
Jud. fond C. G.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 409/2014. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 406/2014. Curtea de... → |
|---|
