Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 14/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-01-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 14/F DOSAR NR._
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CF5:
Președinte – S. F. - Judecător
- Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată în temeiul dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală de către petenta P. A. împotriva rezoluției din 22 octombrie 2013 adoptată de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 402/P/2013 menținută prin rezoluția din data de 28 noiembrie 2013 adoptată de Procurorul General din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. în lucrarea nr. 873/II/2/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27.01.2014, când,
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, formulată de petenta P. A. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. pronunțată la data de 22 octombrie 2013 în dosarul nr. 402/P/2013, s-a solicitat infirmarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei la parchet, în vederea continuării cercetărilor, a administrării de probe noi și începerea urmării penale asupra persoanei interesate P. A. și cercetarea tuturor infracțiunilor semnalate, motivele fiind pe larg dezvoltate la filele 7-9, 13-19, 30-33, 37-44 dosar.
Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului se constată că plângerea este nefondată.
Prin rezoluția nr. 402/P/2013 din 22.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., s-a dispus în baza art. 228 al. 4 raportat la art.10 lit. a Cod de procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de P. A. – ofițer în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B. relativ la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 194, 246 și 264 Cod penal, cu motivarea că faptele reclamate de P. A. ca fiind comise de către făptuitor, nu există.
În considerentele rezoluției, procurorul a reținut, în esență, că la data de 10.06.2013, P. A. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. cu o plângere penală, prin care solicita cercetarea și tragerea la răspundere a comisarului șef de poliție P. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art.194, 246 și 264 Cod penal, constând în faptul că în calitatea sa de șef al Biroului de Control Intern din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului B., și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu și a favorizat activitatea desfășurată de alți doi lucrători de poliție respectiv T. I. și Ș. G..
Fiind audiat cu privire la aspectele reclamate de către petentă, partea interesată P. A. a precizat că în perioada anilor 2012 – 2013, la biroul pe care-l conduce, au fost înregistrate mai multe petiții formulate de susnumită ce vizau neîndeplinirea/încălcarea atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii Poliției Municipiului S., fără însă ca persoana vătămată să indice în ce anume constau infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sesizate. Totodată, ofițerul de poliție a precizat că nu a făcut altceva decât să semneze adresele către persoana vătămată, corespondență ce avea ca obiect rezultatul verificărilor efectuate cu privire la petițiile depuse de aceasta.
După finalizarea cercetărilor, constatându-se că petițiile adresate Biroului de Control Intern condus de către P. A. au fost soluționate de către agentul de poliție L. M., iar una dintre acestea a fost redirecționată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. și că nu au fost constatate încălcări ori neîndepliniri ale atribuțiilor de serviciu de către făptuitor, prin rezoluția 402/P/2013 din 22.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., s-a dispus soluția.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., prin rezoluția nr. 873/II/2/2013, din data de 28 noiembrie 2013 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluția procurorului este conformă cu art. 203 Cod procedură penală și că în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt incidente textele legale menționate în cauză, reținând, în esență, că dosarul 88/P/2012 a fost soluționat la data de 03.07.2012 cu neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție L. V. și S. C. relativ la comiterea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 250 Cod penal, soluție menținută ca legală și temeinică prin ordonanța 605/II/2/2012 a conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. și sentința penală 220/2012 a Curții de Apel B., că dosarul 278/P/2012, a fost soluționat la data de 01.11.2012 cu neînceperea urmăririi penale dispusă față de L. V. și L. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 264 Cod penal, soluție menținută ca legală și temeinică prin rezoluția 873/II/2/2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. și sentința penală nr. 5/2013 a Curții de Apel B., că celelalte chestiuni invocate de către petentă nu vizează elemente de nelegalitate de natură a determina admiterea plângerii și infirmarea rezoluției procurorului de caz și că magistratul a avut rol activ în clarificarea stării de fapt, procedând la audierea făptuitorului și anexarea de înscrisuri relevante cauzei și motivând corespunzător în fapt și în drept soluția adoptată.
Împotriva rezoluției menționate, petenta a formulat plângere în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor plângerii, petenta a arătat că la parchet nu s-a administrat absolut nicio probă și a solicitat administrarea probei, respectiv situația domnului procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. care este dispărut din 30.06.2008; deși în luna februarie 2009 a sesizat Procurorul General că procurorul este bolnav psihic și este ținut în instituția parchetului.
Petenta a precizat că în mod eronat este tratată ca și bolnavă de schizofrenie paranoidă, iar cercetarea este nefondată și astfel autoritățile au intervenit pentru punerea sa sub interdicție, astfel că s-a făcut aplicarea în mod fraudulos a art. 113-114 Cod penal.
Petenta a mai arătat și că acest dosar este amenințarea domnului profesor universitar Dr. Niresteanu A., cancelarul Universității de Medicină și farmacie Târgu M., care inițial știa ceva dar, studiind terenul, că se poate pătrunde în casa sa pentru a o răpi și sechestra în psihiatrie, dosarul reprezintă procedura domniei sale.
Verificând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, conform art. 278/1 alin. 7 Cod procedură penală, se constată că plângerea este lipsită de temei.
În primul rând, instanța are a constata că susținerile petentei nu au nicio bază, fiind lipsite de orice legătură cu dosarul.
Referitor la activitatea reclamată, instanța are a constata, similar procurorului, că cercetările realizate nu au confirmat susținerile petentei privind comiterea de către partea interesată P. A. a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal, că dosarul nr. 88/P/2012 a fost soluționat la data de 03.07.2012 cu neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție L. V. și S. C. relativ la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 250 Cod penal, soluție menținută ca legală și temeinică prin ordonanța nr. 605/II/2/2012 a conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. și sentința penală nr. 220/2012 a Curții de Apel B., că dosarul nr. 278/P/2012, a fost soluționat la data de 01.11.2012 cu neînceperea urmăririi penale dispusă față de L. V. și L. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 Cod penal, soluție menținută ca legală și temeinică prin rezoluția nr. 873/II/2/2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. și sentința penală nr. 5/2013 a Curții de Apel B..
Celelalte chestiuni invocate de către petenta P. A. nu vizează elemente de nelegalitate sau de netemeinicie de natură a determina admiterea plângerii și infirmarea rezoluției procurorului.
Pe cale de consecință, instanța constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și potrivit art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea formulată de petenta P. A. și va menține rezoluția atacată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta P. A. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. pronunțată la data de 22 octombrie 2013 în dosarul nr. 402/P/2013, pe care o menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE
S. F. GREFIER
R. G.
Red.S.F.-28.03.2014
Tehnored. R.G.-31.03.2014/2 ex.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 72/2014.... → |
|---|
