Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 40/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 40/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 40/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:002._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 40/ap Dosar nr._ Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Complet de judecată A4:

Președinte: C. G. - judecător

Judecător: S. F.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1254 din 08.07.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. C. – trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28 ianuarie 2016.

CURTEA,

Constată că prin sentința penală nr. 1254/08.07.2015 a Judecătoriei B., în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, s-a admis cererea, formulată din oficiu, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului G. C., din infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 44 Noul Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 181 alin. 1 din vechiul Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G. C., fiul lui Erno și I., ns. la data de 11.01.1990 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., . jud. B., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii liceale, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală (fapta din data de 29.05.2013 comisă în dauna persoanei vătămate H. R. A.).

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosar penal nr._/197/2012, definitivă prin decizia penală nr. 575/R/13.06.2013 a Curții de Apel B. (fapte săvârșite la data de 26.06.2012), precum și cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/06.03.2014 a Curții de Apel B. (fapta comisă la data de 16/17.03.2013).

În temeiul art. 85 din vechiul Cod penal, raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013, definitivă la data de 13.06.2013.

În temeiul art. 585 Cod procedură penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în cuantum de 1 an închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013 și s-au repus pedepsele componente în individualitatea lor: 1 an închisoare și 6 luni închisoare.

S-a menținut dispoziția din conținutul sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, definitivă la data de 06.03.2014, referitoare la anularea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013.

În temeiul art. 85 din vechiul Cod penal, raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, definitivă la data de 06.03.2014.

În temeiul art. 585 Cod procedură penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în cuantum de 1 an și 2 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, și, înlăturând temporar sporul de 2 luni închisoare, s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente: 10 luni închisoare, 1 an închisoare, pedeapsa aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013, 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013.

În temeiul art. 36 alin. 2 din vechiul Cod penal, raportat la art. 34 lit. b din vechiul Cod penal, s-a contopit pedeapsa în cuantum de 1 an închisoare aplicată în cauză cu pedepsele menționate mai sus (o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare, o pedeapsă în cuantum de 10 luni închisoare și o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul G. C. să execute pedeapsa cea mai grea în cuantum de 1 an închisoare, la care adaugă sporul de 2 luni închisoare stabilit în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, precum și sporul de 6 luni închisoare pentru concursul de infracțiuni dedus judecății în prezenta cauza, urmând ca în final inculpatul G. C. să execute pedeapsa în cuantum de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 din vechiul Cod penal raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 86^5 alin. 2 din vechiul Cod penal raportat la art. 86^1 din vechiul Cod penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 5 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.86^2 din vechiul Cod penal, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 294/20.02.2013, respectiv de la data de 13.06.2013.

În temeiul art. 86^3 din vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86^3 din vechiul Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația de a urma un curs de calificare profesională.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. 2 din Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86^4 din vechiul Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a luat act de faptul că, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, în cauza în care s-a dispus condamnarea sa în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._ definitivă prin decizia penală nr. 47/A/06.03.2014 a Curții de Apel B., începând cu data de 17.03.2013 până la data de 20.03.2013.

În temeiul art. 19 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 397 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată H. R.-A., domiciliat în mun. S., ., ., jud. B., și în consecință a obligat inculpatul la plata sumei în cuantum de 5.000 lei, reprezentând daune morale și materiale datorate persoanei vătămate H. R.-A..

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 450 lei, din care suma de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 29.05.2013, pe fondul unui conflict spontan, persoana vătămată H. R. A. a fost agresată de inculpatul G. C., victima suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale.

Evenimentul s-a produs în timp ce persoana vătămată, fiind însoțită de prietena sa, numita M. M., se deplasa pe . B., când, fără un motiv anume, a fost insultată și scuipată de persoane aflate în autoturismul marca Audi A6 Break, cu număr de înmatriculare BV_, la volanul căruia se afla inculpatul G. C..

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză. Relatările persoanei vătămate H. R. A. care, cu prilejul audierilor efectuate în fază de urmărire penală, a indicat faptul că la data de 29.05.2013, în jurul orei 18:00, în timp ce se deplasa pe . B., a fost insultat și scuipat de persoane aflate în autoturismul marca Audi A6 Break, cu număr de înmatriculare BV_, aflat în trecere în aceeași zonă, se completează cu aspectele desprinse din conținutul declarațiilor formulate în aceeași fază procesuală de martora M. M. (filele 14-15 dosar urmărire penală, filele 29-31 dosar urmărire penală).

Din analiza mijloacelor de probă precizate, susținute prin împrejurările fixate în conținutul procesului verbal întocmit la data de 29.05.2013 de către organele de cercetare penală din cadrul Secției nr.1 Poliție B., se constată că atitudinea persoanelor aflate în autoturismul marca Audi A 6, a continuat să dobândească un caracter agresiv în condițiile în care din vehicul au coborât două persoane, respectiv conducătorul auto identificat în persoana inculpatului G. C. și numitul B. F. Ș., ambii manifestând un comportament recalcitrant (fila 9 dosar urmărire penală).

Evenimentul descris a culminat cu atitudinea inculpatului G. C., care s-a apropiat de persoana vătămată, aplicându-i o lovitură puternică cu pumnul în zona feței, provocându-i o sângerare abundentă.

Exercitarea actelor de violență asupra persoanei vătămate este confirmată și prin declarația martorului B. F. Ș., care, fiind audiat în fază de urmărire penală, a relatat maniera în care s-a petrecut evenimentul cercetat în cauză, menționând că, aflându-se în autoturismul marca Audi A6, alături de martorul S. N. și inculpatul G. C., a putut observa cum acesta din urmă a coborât de la volanul autoturismului, îndreptându-se spre victima H. R.-A., căruia i-a aplicat o lovitură în zona feței (filele 35, 36 dosar urmărire penală).

De altfel, autorul agresiunii a putut fi indicat de către persoana vătămată cu prilejul procedurii de recunoaștere după fotografie a persoanelor bănuite de comiterea faptei, acesta indicând fotografia nr. 12, reprezentând pe inculpatul G. C., ca fiind cel care l-a lovit la data de 29.05.2013, precum și fotografia nr. 6, reprezentându-l pe martorul B. F., ca fiind persoana care a coborât din autoturism alături de inculpat, fără să exercite violențe asupra sa (filele 17-18-dosar urmărire penală).

Mențiunile redate mai sus, consemnate în cuprinsul procesului verbal de prezentare pentru recunoaștere, întocmit la data de 25.06.2013, se completează cu declarațiile formulate de martora M. M., care, fiind prezenta la efectuarea procedurii de recunoaștere a indicat, de asemenea, fotografia nr. 12, ca reprezentându-l pe cel care a exercitat acte de violență asupra victimei (fila 30 dosar urmărire penală).

Veridicitatea împrejurărilor consemnate în urma procedurii de recunoaștere după fotografie se desprinde din declarațiile martorului R. F. care, atât în fază de urmărire penală, cât și în fază de judecată, a confirmat prezența sa la efectuarea procedurii, prilej cu care a constatat faptul că victima H. R.-A., precum și martora M. M., au indicat fotografia nr.12, reprezentând pe inculpatul G. C., ca fiind autorul agresiunii din data de 29.05.2013 (filele 38-39 dosar urmărire penală, fila 64 dosar instanță).

În urma agresiunii persoana vătămată H. R.-A. a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1429/E/05.06.2013 (fila 23 dosar urmărire penală).

Analiza mijloacelor de probă redate mai sus infirmă susținerile inculpatului G. C. care, în fază de cercetare judecătorească, exprimându-și voința în sensul de a formula declarații în cauză, a încercat să plaseze responsabilitatea celor petrecute în sarcina martorului B. F. Ș., precizând că acesta ar fi exercitat acte de violență asupra victimei, pe care o cunoștea de la o dată anterioară (filele 118-119 dosar instanță).

De observat este faptul că, susținerile inculpatului nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză, implicarea sa directă în exercitarea actelor de violență asupra victimei fiind evidențiată prin ansamblul probator analizat în cauză. Sub acest aspect, de remarcat este faptul că, în mod consecvent, victima, precum și martora M. M. prezentă la data producerii evenimentului, au relevat că actele de violență au fost exercitate de către inculpatul G. C., în prezența căruia se afla și martorul B. F. Ș., care s-a implicat doar în disputa verbală care se declanșase, fără să exercite acte de violență.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G. C. care, la data de 29.05.2013, a exercitat acte de violență asupra victimei H. R.-A., provocându-i leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 din vechiul Cod penal.

Pentru o mai bună înțelegere a soluțiilor care pronunțate în cauză, instanța a analizat infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu referiri efectuate atât cu privire la încadrarea juridică oferită, cât și la structura obiectivă și subiectivă a faptei analizate.

Sub aspectul încadrării juridice stabilită pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond face următoarele precizări, analizate din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate.

Potrivit art. 5 alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:

a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.

Sub acest aspect, instanța de fond reține faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă la data de 29.05.2013 iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.02.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.

b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă.

Referitor la aspectul analizat, instanța reține faptul că infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, se regăsește în cuprinsul încriminării instituită prin prevederile art. 181 alin. 1 vechiul Cod penal, sub forma unui conținut constitutiv similar.

c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă.

În legătură cu această cerință, instanța de fond constată faptul că vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de încriminare, a cauzelor care înlătură răspunderea penală sau a modalității de executare a pedepsei.

Raportând aceste aspecte la cauza analizată, instanța de fond constată faptul că limitele de pedeapsă prevăzute în cuprinsul reglementărilor succesive sunt identice, prevederile instituite prin dispozițiile art. 193 alin. 2 din noul Cod penal instituind, în suplimentar, pedeapsa amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 6 luni și 5 ani închisoare.

Cu toate acestea, având în vedere modalitatea de individualizare a executării pedepsei care se va stabili în cauză, constând în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanța de fond opinează în sensul că încadrarea juridică stabilită conform vechilor prevederi penale are un caracter mai favorabil privitor la situația inculpatului G. C.. În argumentarea acestei concluzii, instanța de fond s-a raportat și la conținutul deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul Penal, care impune cerința ca analiza legii penale mai favorabile să se realizeze global, prin raportare la toate instituțiile penale relevante în cauza dedusă soluționării.

În consecință, comparând măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu modalitatea similară de individualizare a pedepsei instituită în baza noilor prevederi penale, se constată că măsura de individualizare instituită prin prevederile art. 86^1 din vechiul C.pen. are un caracter mai favorabil atât sub aspectul conținutului, cât și al efectelor produse, constând în reabilitarea de drept a persoanei condamnate la împlinirea termenului de încercare.

Mai mult, analiza fișei de cazier judiciar relevă împrejurarea conform căreia, fapta din prezenta cauză comisă la data de 29.05.2013, a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni în raport cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2012, definitivă prin decizia penală nr. 575/R/13.06.2013 a Curții de Apel B. (fapte săvârșite la data de 26.06.2012), precum și cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/06.03.2014 a Curții de Apel B. (fapta comisă la data de 16/17.03.2013).

Având în vedere severitatea tratamentului sancționator instituit prin noile dispoziții legale în privința concursului de infracțiuni, care presupun aplicarea unui spor obligatoriu de pedeapsă în cuantum de o treime din totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, se constată caracterul mai favorabil al vechilor prevederi penale.

Totodată, din analiza mai sus efectuată, se constată că fapta din prezenta cauză nu a fost comisă după rămânerea definită a vreunei sentințe de condamnare pronunțată cu privire la situația inculpatului, ci anterior condamnării sale definitive conform sentințelor penale nr. 294/20.02.2013, definitivă la data de 13.06.2013, respectiv nr. 1932/18.10.2013 definitivă la data de 06.03.2014, împrejurare de natură să excludă reținerea stării de pluralitate intermediară.

În consecință, instanța de fond a admis cererea, formulată din oficiu, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului G. C., din infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 44 Noul Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond constată faptul că, a fost dovedită acțiunea inculpatului G. C., care a exercitat acte de violență asupra victimei H. R.-A., provocându-i leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul legăturii de cauzalitate, între acțiunea inculpatului și urmarea imediată, constând în leziunile produse persoanei vătămate, se impun a fi avute în vedere concluziile expuse în conținutul certificatului medico-legal nr. 1429/E/05.06.2013. În acest sens, din analiza înscrisului medical precizat, se constată că persoana vătămată a fost internată începând cu data de 29.05.2013 până la data de 05.06.2013, cu diagnosticul insuficiență respiratorie acută, traumatism cranio-facial cu fractură de piramidă nazală. Totodată, s-a reținut că victima a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, data posibilă a acestora leziuni, care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile îngrijiri medicale, fiind 29.05.2015.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b din vechiul Cod penal. Astfel, inculpatul a exercitat acte de violență asupra victimei, a prevăzut, și deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii unor leziuni victimei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 din vechiul Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în conținutul normei de încriminare reținută în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.

În abstract, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat raportat la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma exercitării unor acte de violență asupra unei persoane.

În concret, periculozitatea faptei este evidențiată atât prin modul în care inculpatul a acționat, respectiv lovind victima fără un motiv anume, cât și prin raportare la urmările efectiv produse constând în cauzarea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale.

Nu mai puțin, de observat este situația personală a inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procedurilor desfășurate în cauză a adoptat o poziție de nerecunoaștere a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Aceste împrejurări, imprimă faptei o periculozitate sporită, evidențiind, în plan subiectiv, lipsa asumării responsabilității în raport de consecințele faptei comise.

Prin raportare la cele mai sus reținute, instanța de fond a condamnat pe inculpatul G. C. la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală (fapta din data de 29.05.2013 comisă în dauna persoanei vătămate H. R. A.).

Prin raportare la conținutul fișei de cazier, instanța de fond a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._/197/2012, definitivă prin decizia penală nr. 575/R/13.06.2013 a Curții de Apel B. (fapte săvârșite la data de 26.06.2012), precum și cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 47/A/06.03.2014 a Curții de Apel B. (fapta comisă la data de 16/17.03.2013).

Făcând aplicarea prevederilor cuprinse în art. 85 din vechiul Cod penal raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013, definitivă la data de 13.06.2013 iar, în temeiul art. 585 Cod procedură penală, va descontopi pedeapsa rezultantă în cuantum de 1 an închisoare, aplicată în baza sentinței penale precizate și va repune pedepsele componente de 1 an închisoare și 6 luni închisoare în individualitatea lor.

Referitor la conținutul sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, definitivă la data de 06.03.2014, instanța a menținut dispoziția referitoare la anularea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013.

În continuare, făcând aplicarea art. 85 din vechiul Cod penal raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea măsurii constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, definitivă la data de 06.03.2014 iar, în temeiul art. 585 Cod procedură penală, a descontopit pedeapsa rezultantă în cuantum de 1 an și 2 luni închisoare aplicată în baza aceleiași sentințe penale. Totodată, instanța a înlăturat temporar sporul de 2 luni închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 luni închisoare, 1 an închisoare pedeapsa aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013 și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată în baza sentinței penale nr. 294/20.02.2013.

Aplicând regulile privitoare la concursul de infracțiuni, în temeiul art. 36 alin. 2 din vechiul Cod penal raportat la art. 34 lit. b din vechiul Cod penal, a contopit pedeapsa în cuantum de 1 an închisoare aplicată în cauză cu pedepsele menționate mai sus (o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare, o pedeapsă în cuantum de 10 luni închisoare și o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul G. C. să execute pedeapsa cea mai grea în cuantum de 1 an închisoare la care va adăuga sporul de 2 luni închisoare stabilit în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013, precum și sporul de 6 luni închisoare pentru concursul de infracțiuni dedus judecății în prezenta cauza, urmând ca în final inculpatul G. C. să execute pedeapsa în cuantum de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare. Sporul de pedeapsă în cuantum de 6 luni aplicat în cauză, se justifică prin raportare la perseverența infracțională a inculpatului, în privința căruia, după cum s-a evidențiat mai sus, au mai fost pronunțate sentințe penale de condamnare pentru fapte concurente.

Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, instanța de fond a reținut faptul că, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost determinată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În consecință, instanța de fond s-a raportat la prevederile cuprinse în art. 64-71 din vechiul Cod penal și a constatat faptul că, potrivit art. 65 alin. 1 din vechiul Cod penal pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi nu poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani.

Având în vedere conținutul prevederilor legale precitate, precum și cuantumul pedepsei principale stabilită în cauză, instanța a constatat inaplicabilitatea pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi.

Sub aspectul pedepsei accesorii, în baza art. 71 alin. 1 din vechiul Cod penal raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit. b din vechiul Cod penal a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond constată faptul că, sunt îndeplinite condițiile desprinse din prevederile cuprinse în art. 86^5 alin. 2 din vechiul Cod penal raportat la art. 86^1 din vechiul Cod penal, privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Astfel, instanța de fond reține faptul că pedeapsa stabilită nu depășește 4 ani închisoare, inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte concurente cu cea judecată în prezenta cauză și, raportat la natura infracțiunii și circumstanțele de ordin personal, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.

În acest sens de observat este faptul că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului au fost săvârșite într-o perioadă apropiată și anterior pronunțării unor soluții de natură să conducă la responsabilizarea inculpatului și formarea unei atitudini sociale corespunzătoare.

Aceste aspecte, precum și lipsa de maturitate a inculpatului care, la data faptelor era în vârstă de 23 de ani, constituie împrejurări în raport de care se poate aprecia că, lăsarea în libertate a inculpatului și supunerea acestuia unor obligații de natură să asigure supravegherea sa sub coordonarea Serviciului de Probațiune, constituie o modalitate oportună pentru reprimarea riscului reluării comportamentului infracțional și dezvoltarea unui comportament corespunzător.

Față de toate acestea, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.86^2 din vechiul Cod penal, care s-a calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 294/20.02.2013, respectiv de la data de 13.06.2013.

Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză și observând atitudinea procesuală a inculpatului care a evoluat pe parcursul procedurilor, în sensul că inculpatul și-a manifestat interesul de a colabora cu organele judiciare, instanța apreciază în sensul că durata termenului de supraveghere are o durată rezonabilă, fiind de natură să asigure posibilitatea efectivă ca, pe durata sa, inculpatul să dobândească o atitudine socială și juridică adecvată.

În temeiul art. 86^3 din vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86^3 din vechiul Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația de a urma un curs de calificare profesională.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86^4 din vechiul Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin raportare la măsurile dispuse în cauzele în care au fost pronunțate soluții de condamnare referitor la situația inculpatului G. C., instanța a luat act de faptul că, acesta a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 17.03.2013 până la data de 20.03.2013.

Pe latura civilă a cauzei, instanța de fond constată faptul că în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor.

Instanța de fond reține existența unei fapta ilicite – infracțiunea de vătămare corporală săvârșită, astfel cum s-a analizat mai sus în cuprinsul prezentei, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte.

Referitor la pretențiile civile formulate în cauză de către persoana vătămată H. R.-A., care s-a constituit parte civilă pentru suma în cuantum de 50.000 lei, instanța se va raporta la ansamblul probator administrat în cauză.

În acest sens, din conținutul declarațiilor formulate de persoana vătămată, susținute prin declarațiile martorilor M. M. și B. F. Ș., s-a putut constata împrejurarea conform căreia, în urma loviturii primite persoana vătămată a suferit leziuni corporale, care au fost tratate sub observație și asistență medicală, victima fiind internată în perioada 29.05._13.

Din conținutul certificatului medico-legal nr. 1429/E/05.06.2013, se constată că persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile îngrijiri medicale, la examenul medical efectuat fiind evidențiate tumefacțiile difuze pe care victima le prezența în zona feței.

Analiza probelor precizate, prezintă o importanță semnificativă, pentru aprecierea daunelor materiale și morale solicitate în cauză, instanța opinând în sensul că evaluarea despăgubirilor trebuie să țină seamă de suferințele fizice și moral susceptibile, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și de exigențele principiului reparării integrale a prejudiciului.

Prin raportare la particularitățile cauzei, care au evidențiat suferințele fizice produse victimei, precum și costurile care, în mod rezonabil, se poate aprecia că au fost efectuate pentru vindecarea leziunilor produse, instanța va admite acțiunea civilă formulată în cauză, limitând cuantumul pretențiilor de la nivelul sumei în cuantum de 50.00 lei la suma în valoare de 5.000 lei, apreciind că despăgubirea acordată în cauză are un caracter proporțional cu prejudiciul material și moral pricinuit persoanei vătămate.

Prin raportare la soluția pronunțată în cauză și observând incidența prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 450 lei din care suma de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.

S-a luat act de faptul că, onorariul parțial în cuantum de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu - av. S. A.- a fost încuviințat conform încheierii de ședință pronunțată la termenul de judecată din data de 23.03.2015.

Apelul promovat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva acestei sentințe penale, vizează un aspect de netemeinicie, raportat la soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond, precum și un aspect de nelegalitate.

În ceea ce privește aspectul de netemeinicie, apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de Judecătoria B. în modalitatea de executare prevăzută de art. 86/1 Cod penal anterior, consideră că aceasta este netemeinică raportat la modul de săvârșire a infracțiunii având în vedere că inculpatul a lovit persoana vătămată H. R. A., fără niciun motiv, urmare unui conflict spontan. Raportat la atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei și a încercat să transfere responsabilitatea săvârșirii faptei asupra unei alte persoane, raportat și la numărul de 25 de zile de îngrijiri medicale și la antecedentele penale ale inculpatului, așa cum reiese din fișa de cazier a inculpatului, apreciază că s-ar fi impus o altă modalitate de executare a pedepsei. Chiar dacă se va aprecia că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este suficientă pentru îndreptarea comportamentului infracțional al inculpatului, solicită instanței de apel a redoza pedeapsa aplicată de instanța de fond.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat prin motivele de apel, consideră că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 294/20.02.2013 a Judecătoriei B., având în vedere că aceasta mai fusese anulată prin sentința penală nr. 1932/18.10.2013 a Judecătoriei B.. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și rejudecând solicită a pronunța o soluție legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele motive:

În mod corect a stabilit instanța de fond cuantumul pedepsei închisorii stabilite în sarcina inculpatului G. C., pentru infracțiunea de vătămare corporală reținută în sarcina lui. Astfel, ținând cont de faptul că, în concret, periculozitatea faptei comise este evidențiată atât prin modul în care inculpatul a acționat, respectiv lovind victima fără un motiv anume, cât și prin raportare la urmările efectiv produse constând în cauzarea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale, instanța de fond a condamnat pe inculpatul G. C. la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare. Instanța de fond arată că la stabilirea cuantumului acestei pedepse a ținut cont și de situația personală a inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce imprimă faptei o periculozitate sporită.

Curtea își însușește motivarea instanței de fond, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea comisă precum și în ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile, având în vedere pluralitatea de infracțiuni constatată în cauză, în raport cu faptele anterioare. De asemenea, curtea își însușește motivarea instanței de fond și în ceea ce privește procedeul de contopire a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentință pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din vechiul Cod penal, cu pedepsele de 10 luni închisoare, 1 an închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1932/18.10.2013. Curtea constată că, în urma efectuării acestei contopiri instanța de fond a menținut sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare, stabilit în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 a Judecătoriei B., pe care l-a majorat la 8 luni închisoare, având în vedere numărul pedepselor contopite și cuantumul acestora.

Cu privire însă la modalitatea de individualizare a pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare, stabilite în sarcina inculpatului G. C. în urma contopirii pedepselor menționate anterior, curtea constată că aceasta nu a fost corect stabilită de instanța de fond, care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în temeiul art. 86¹ și următoarele din vechiul Cod penal.

Curtea constată că față de gravitatea faptei comise de inculpatul G. C., de modul în care a fost comisă, de persoana inculpatului, de antecedentele penale ale acestuia, precum și de numărul pedepselor incluse în contopire, curtea constată că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, de 1 an și 8 luni închisoare.

Astfel, în primul rând, la modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante trebuie ținut cont de gravitatea faptei de vătămare corporală, ce a făcut obiectul cauzei, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare. Din probele de la dosar, în special din declarația martorei oculare M. M., rezultă că inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe numitul H. R., în plină stradă, fără nici un motiv. Martora arată că inculpatul și prietenii lui au trecut cu autoturismul pe lângă ea și pe lângă persoana vătămată H. R. și au avut o atitudine sfidătoare față de cei doi, scuipând pe jos în timp ce i-a întrebat ceva. Pentru că cei doi nu au vrut să intre în discuție cu cei din autoturism, aceștia i-au urmărit, au întors autoturismul, iar inculpatul G. C. s-a dat jos și a lovit persoana vătămată cu pumnul în zona feței, după care l-au alergat pe stradă. Acest mod de a acționa, faptul că inculpatul a lovit pe stradă o persoana care nu a vrut să intre în vorbă cu el, denotă o periculozitate deosebită a inculpatului, care nu poate fi înlăturată decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție. Lipsa oricărui motiv pentru lovirea persoanei vătămate denotă o periculozitate deosebită a inculpatului, fapt ce denotă că pedeapsa aplicată inculpatului nu-și poate atinge scopul dacă inculpatul va fi lăsat în libertate.

Potrivit art. 86¹ alin. 1 lit. c) din vechiul Cod penal, pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, trebuie ca instanța să aprecieze, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Or, față de aceste criterii, curtea constată că în cauză nu se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Așa cum s-a arătat anterior, gravitatea faptei comise de inculpat, precum și lipsa oricărui motiv plauzibil pentru comiterea acesteia, denotă că inculpatul nu poate fi reeducat fără executarea pedepsei aplicate. În plus, curtea constată că inculpatul a mai săvârșit alte infracțiuni, pentru care a fost condamnat definitiv, fapt care relevă o periculozitate deosebită a acestuia, având în vedere stăruința în săvârșirea de fapte penale. Întrucât inculpatul a săvârșit în mod repetat infracțiuni, pentru care i s-au aplicat pedepsele de 1 an închisoare, 10 luni închisoare și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 294/20.02.2013 și respectiv prin sentința penală nr. 1932/18.10.2013, curtea constată că simpla condamnare a acestuia prin prezenta hotărâre nu constituie un avertisment pentru inculpat, nefiind nici un element din care să rezulte că inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei. Dimpotrivă, toate elementele menționate anterior denotă că singura posibilitate pentru atingerea scopului pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare este executarea acesteia într-un loc de detenție.

De asemenea, curtea constată că apelul parchetului este întemeiat și în ceea ce privește dispoziția instanței de fond de anulare a suspendării condiționate a executării sentinței penale nr. 294/20.02.2013, a Judecătoriei B., definitivă la data de 13.02.2013. Din moment ce această suspendare condiționată a fost anulată prin sentința penală nr. 1932/18.10.2013 a Judecătoriei B., rămasă definitivă, nu se mai impunea anularea acesteia.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1254/08.07.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o va desființa, sub aspectul greșitei anulări a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 294/20.02.2013 a Judecătoriei B., precum și cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului G. C..

Rejudecând în aceste limite, curtea va înlătura dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării sentinței penale nr. 294/20.02.2013, a Judecătoriei B., definitivă la data de 13.02.2013 și va înlătură și aplicarea dispozițiilor art. 86¹ și următoarele din vechiul Cod penal, cu privire la pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului G. C..

Având în vedere că pedeapsa principală rezultantă va fi executată într-un loc de deținere, curtea va înlătura și aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, aplicate inculpatului G. C..

Întrucât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv pentru una din infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele incluse în contopire, în temeiul art. 36 din vechiul Cod penal se va deduce din pedeapsa principală rezultantă, de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului G. C., perioada de la 17.03.2013 până la 20.03.2013, în care acesta a fost arestat preventiv în cauza în care s-a dispus condamnarea acestuia în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ al acesteia.

În ce privește susținerile inculpatului, din fața instanței de apel, că nu el ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii, ci o altă persoană, care a fost cu el în autoturism, la momentul respectiv, curtea o va înlătura, întrucât ea nu este susținută de probele de la dosar.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, exercitarea actelor de violență de către inculpatul G. C., asupra persoanei vătămate H. R. A., este confirmată în primul rând prin declarația martorului B. F. Ș., apropiat al inculpatului, care se afla cu el în autoturism la momentul faptei și care, fiind audiat în fază de urmărire penală, a relatat că aflându-se în autoturismul marca Audi A6, alături de martorul S. N. și inculpatul G. C., a putut observa cum acesta din urmă a coborât de la volanul autoturismului, îndreptându-se spre victima H. R.-A., căruia i-a aplicat o lovitură în zona feței.

În plus, autorul agresiunii a putut fi indicat cu certitudine de către persoana vătămată H. R. A., cu prilejul procedurii de recunoaștere după fotografie a persoanelor bănuite de comiterea faptei, când persoana vătămată a indicat fotografia inculpatului G. C., ca fiind cel care l-a lovit la data de 29.05.2013. La fel, martora oculară M. M., care a fost prezentă la incident, întrucât îl însoțea pe persoana vătămată, a indicat de asemenea fotografia inculpatului, ca fiind cel care a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate. Faptul că inculpatul a fost indicat de persoana vătămată și de martora M. M., la efectuarea recunoașterii după fotografie, este confirmat de martorul R. F., care a fost prezent la această procedură și a putut constata că cei doi au indicat fotografia nr.12, reprezentând pe inculpatul G. C., ca fiind autorul agresiunii din data de 29.05.2013

Față de toate aceste aspecte, curtea va înlătura ca nesinceră declarația martorului I. C., propus de inculpat a fi audiat în cursul judecării apelului, deoarece acest martor face parte din cercul de cunoscuți al inculpatului, însoțindu-l în autoturism la data săvârșirii faptei. Față de susținerile martorilor M. M., R. F. și B. F. Ș., care nu aveau nici un motiv să denatureze adevărul la momentul la care au fost audiați de organele judiciare, curtea constată că vinovăția inculpatului G. C. este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. Din aceste motive, curtea va înlătura declarația martorului I. C., propus de inculpat, ca fiind dată în favoarea inculpatului, reținând ca veridice declarațiile celorlalți martori audiați cauză.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1254/08.07.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul greșitei anulări a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 294/20.02.2013 a Judecătoriei B., precum și cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului G. C..

Rejudecând în aceste limite,

În lătură dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării sentinței penale nr. 294/20.02.2013, a Judecătoriei B., definitivă la data de 13.02.2013.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86¹ și următoarele din vechiul Cod penal, cu privire la pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului G. C..

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, aplicate inculpatului G. C..

În temeiul art. 36 din vechiul Cod penal deduce din pedeapsa principală rezultantă, de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului G. C., perioada de la 17.03.2013 până la 20.03.2013, în care acesta a fost arestat preventiv în cauza în care s-a dispus condamnarea acestuia în baza sentinței penale nr. 1932/18.10.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ al acesteia.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 28.01.2016.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C. G. S. F.

Grefier

D. S.

Red.CG/29.02.2016

Tehnoredact.DS/29.02.2016/2 ex.

Jud.fond. T. C.

- conform cu originalul -

← Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 2/2016. Curtea...		Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță