Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 28/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 28/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 28/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:028._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 28/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 10 februarie 2016

Instanța constituită din:

- Completul de judecată FJC1

- Președinte - A. M. - judecător

- Grefier - O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. F. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – BIROUL TERITORIAL C. și inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat S. C., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. K. Z., contestatorul inculpat A. A., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. A. D., contestatorul inculpat F. T. V., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales, av. P. R.-Ș., contestatorul inculpat J. L., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. C. L. și intimata inculpată T. A., în stare de arest (deținută în Penitenciarul de Femei Târgșor) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. L. L..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Avocat ales P. R. Ș. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . 69/2016 emisă la data de 10.02.2016 în baza contractului de asistență juridică nr. CV 23 din 2015 încheiat cu contestatorul inculpat F. T. V..

În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorilor inculpați S. C., A. A., F. T. V. și J. L., precum și a intimatei inculpată T. A., cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.

Întrebați fiind, av. oficiu K. Z., av. oficiu A. D., avocat ales P. R.-Ș., av. oficiu C. L. și av. oficiu L. L., învederează instanței că au luat legătura cu contestatorii inculpați S. C., A. A., F. T. V. și J. L., precum și cu intimata inculpată T. A., anterior începerii ședinței de judecată.

Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 83 lit. a Cod procedură penală, pune în vedere contestatorilor inculpați S. C., A. A., F. T. V. și J. L. precum și intimatei inculpată T. A., că au dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-le atenția că în situația în care refuză să dea declarații nu vor suferi nicio consecință nefavorabilă, iar dacă vor consimți să dea declarații tot ceea ce vor declara va putea fi folosit împotriva lor ca mijloc de probă în prezenta cauză.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat S. C., personal, arată că nu dorește a da declarații la acest moment în fața instanței de control judiciar.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat A. A., personal, arată că nu dorește a da declarații la acest moment în fața instanței de control judiciar.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat F. T. V., personal, arată că nu dorește a da declarații la acest moment în fața instanței de control judiciar.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat J. L., personal, arată că nu dorește a da declarații la acest moment în fața instanței de control judiciar.

Întrebată fiind, intimata inculpată T. A., personal, arată că nu dorește a da declarații la acest moment în fața instanței de control judiciar.

Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorii contestatorilor inculpați și ai intimatei inculpată cât și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, contestație care vizează soluția pronunțată cu privire la cererea de înlocuire formulată în cauză de inculpata T. A.. A se avea în vedere că prin încheierea nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei T. A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. În ce privește măsura arestului la domiciliu, s-a dispus ca această măsură preventivă să se execute la adresa de domiciliu a inculpatei T. A., respectiv comuna Faraoani, ., județul Bacău. În cauză, s-a apreciat de către instanța de fond că martorii care incriminează și pe care se sprijină acuzarea vizavi de inculpata T. A., au fost audiați și nu mai există riscul influențării lor, iar măsura arestării preventive nu ar mai fi din acest motiv necesară și justificată. Arată că din punctul de vedere al Ministerului Public, aceste considerente reținute de către instanța de fond nu sunt tocmai adevărate, în sensul că unul din martorii care o incriminează pe inculpata T. A. nu a fost audiat, respectiv martorul F. I.. Mai mult decât atât, a se avea în vedere faptul că martorul F. I. este concubinul inculpatei T. A. și are aceeași adresă de domiciliu cu această inculpată. Precizează că la termenul de judecată din data de 03.02.2016, s-a dispus de către instanța de fond aducerea acestui martor cu mandat de aducere pentru data de 15 februarie 2016, când s-a fixat termen de judecată. Subliniază că a verificat ieri în baza de date și a constatat că atât inculpata T. A. cât și martorul F. I. figurează cu același domiciliu. Învederează instanței de control judiciar faptul că martorul F. I. a dat declarații ample în cauză, incriminatoare la adresa inculpatei T. A.. În raport de aceste considerente, apreciază că măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpata T. A. nu poate fi pusă în executare, iar concluziile instanței de fond sunt contradictorii, în sensul că pe de o parte, instanța obligă inculpata T. A. să execute măsura preventivă a arestului la domiciliu la adresa pe care a menționat-o anterior, iar pe de altă parte, interzice inculpatei să nu comunice cu persoanele vătămate, părțile civile, membrii de familie ai acestora, ceilalți inculpați precum și cu martorii din cauză. Din punctul de vedere al Ministerului Public, pe lângă faptul că nu poate fi pusă efectiv în aplicare această măsură preventivă a arestului la domiciliu, totuși dacă s-ar dispune o asemenea măsură există un risc foarte mare de influențare de către inculpata T. A. a martorului F. I., chiar dacă inculpata cu prilejul audierii din data de 03.02.2016 asupra motivelor pe care se întemeiază cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, părea să fie sinceră și să regrete faptele imputate. Însă, având în vedere și relația apropiată pe care inculpata T. A. o are cu martorul F. I., riscul de influențare este foarte mare. De asemenea, gândind în perspectivă, riscul de influențare și a persoanelor vătămate D. I. și D. F. L. precum și a celorlalți martori care locuiesc în aceeași comună cu inculpata T. A., este foarte mare și are în vedere faptul că într-o cale de atac, respectiv în apel, Curtea de Apel B. readministrează în mod efectiv toată probațiunea. D. urmare, consideră că acest risc este unul actual. În ceea ce privește concluziile instanței de fond, acestea i se par a fi contradictorii și din alt punct de vedere. Astfel, pe de o parte, în cazul celorlalți patru inculpați contestatori, S. C., A. A., F. T. V. și J. L., s-a stabilit și s-a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară ar putea influența martorii care locuiesc în același oraș, respectiv municipiul S. G., iar în cazul inculpatei T. A., care domiciliază într-o comună mult mai mică unde toată lumea se știe cu fiecare, s-a apreciat că nu există acest risc al influențării. Apreciază că la acest moment procesual, bunul mers al cercetării judecătorești impune în continuare privarea de libertate a inculpatei T. A.. Pentru aceste motive, solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, respingerea cererii de înlocuire formulată de inculpata T. A..

Avocat oficiu K. Z., având cuvântul pentru contestatorul inculpat S. C., solicită admiterea contestației formulată de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ . Arată că inculpatul S. C. a solicitat ca la acest moment procesual instanța să constate că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și respectiv, la menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, drept pentru care a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv raportat și la faptul că, procedura în fața primei instanțe este avansată, se află în stare de deținere de aproape de 1 an de zile, iar în prezentul dosar au fost audiați atât persoanele vătămate și inculpații, cât și martorii. D. urmare, consideră că față de derularea procedurii în fața primei instanțe, la acest moment se impune în principal ca instanța să înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar, iar în subsidiar, dacă instanța nu va admite prima solicitare, solicită plasarea inculpatului S. C. sub arest la domiciliu. În ceea ce privește motivarea judecătorului investit cu soluționarea în fond a acestei cauze, acesta a apreciat că în situația în care inculpatul S. C. ar fi cercetat în stare de libertate, există posibilitatea ca acesta să ia legătura cu martorii din dosar și să îi influențeze. Consideră că aceasta este doar o pură bănuială, respectiv o pură suspiciune a judecătorului fondului, dat fiind că la dosarul cauzei nu există elemente care să conducă instanța la concluzia că odată cercetat sub control judiciar sau în arest la domiciliu, inculpatul S. C. va putea lua legătura cu martorii din prezenta cauză. În situația în care instanța de control judiciar va admite contestația inculpatului S. C. și va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, urmează să impună inculpatului o . obligații pe care acesta este obligat să le respecte, respectiv să nu ia legătura cu părțile, cu martorii din dosar, în caz contrar, existând posibilitatea revocării acestei măsuri, iar inculpatul să fie plasat din nou în arest efectiv. A se avea în vedere faptul că inculpatul S. C. a dat declarații în cauză, este o persoană în vârstă, este căsătorit, are doi copii majori și era integrat social înainte de a se lua această măsură a arestării preventive în ceea ce-l privește. Față de stadiul dosarului și față de inexistența unor probe care să conducă la ideea că inculpatul S. C. încearcă influențarea martorilor din dosar, respectiv să îngreuneze buna desfășurare a procesului penal, consideră că cerințele art. 202 Cod procedură penală nu au fost răsturnate prin motivarea instanței de fond, iar la acest moment procesual, inculpatul S. C. poate fi cercetat sub imperiul altei măsuri preventive, după cum va aprecia instanța de control judiciar, respectiv, ori sub control judiciar, ori sub arest la domiciliu.

Avocat oficiu A. D., având cuvântul pentru contestatorul inculpat A. A., solicită admiterea contestației formulată de inculpatul A. A. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ . Solicită instanței de control judiciar a constata că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, și ulterior, la prelungirea acestei măsuri preventive, nu mai subzistă în prezent și din punctul său de vedere, nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a acestei măsuri atât de severă. Văzând dispozițiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, care fac vorbire despre buna desfășurare a procesului penal, solicită instanței de control judiciar a analiza individual dacă se mai impune sau nu, menținerea în continuare a acestei măsuri preventive. A se avea în vedere conduita procesuală a inculpatului A. A., care, din punctul său de vedere, a fost una corectă. Astfel, inculpatul A. A. a recunoscut modul în care s-au desfășurat și s-au petrecut faptele. De asemenea, nu există la dosar nicio dovadă că acest inculpat ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau să infuențeze declarații de martori. A se constata că inculpatul A. A. este arestat de aproape 1 an de zile, iar trecerea timpului nu face altceva decât să atenueze pericolul pentru ordinea publică, timpul fiind un element de natură să reducă intensitatea temeiului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Or, raportat la conduita inculpatului A. A., la faptul că nu există date sau indicii că acesta ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal, consideră că o altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu, ar fi proporțională și ar corespunde și exigențelor prevăzute de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală. În acest sens, dorește să menționeze că în încheierea de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C. se arată că nu există nicio probă că inculpatul A. A. a locuit, locuiește sau va locui la adresa menționată, din municipiul B.. Solicită instanței a-i permite să depună în acest sens la dosarul cauzei două declarații din partea mamei și a fratelui inculpatului A. A., în cadrul cărora aceste două persoane declară pe propria răspundere că îl susțin din toate punctele de vedere pe inculpat și îl vor primi la adresa indicată în ambele cereri. Față de aceste considerente, apreciază că se impune admiterea contestației formulată de inculpatul A. A. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ .

Instanța admite solicitarea apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică contestatorului inculpat A. A., sens în care primește la dosarul cauzei, în original, două înscrisuri datate 04.02.2016, intitulate Cerere, emanând de la numiții Szelyes I. și A. C., în cadrul cărora aceste două din urmă persoane se obligă să îl susțină pe inculpatul A. A. atât financiar, iar mama acestuia se obligă să îl primească la adresa din B., ., ., județul B..

Avocat oficiu C. L., având cuvântul pentru contestatorul inculpat J. L., solicită admiterea contestației formulată de inculpatul J. L. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, a se dispune, în principal, judecarea acestui inculpat în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, a măsurii arestării preventive cu una mai blândă, și anume cu controlul judiciar sau cu arestul la domiciliu. Din punctul său de vedere, motivarea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că ar exista un risc major dacă inculpatul J. L. ar fi lăsat în libertate, nu subzistă raportat la probele strânse în acest dosar. Astfel, nicio probă nu indică cu claritate faptul că lăsarea în libertate a inculpatului J. L. ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Față de această împrejurare, consideră că temeiurile care au fost inițial avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în prezent nu mai subzistă. A se constata și faptul că a trecut 1 an de zile de când inculpatul J. L. se află în stare de arest preventiv, astfel că, s-a estompat în cadrul societății fapta pentru care el a fost arestat. D. urmare, consideră că în prezent punerea inculpatului J. L. în libertate nu ar impieta cu nimic desfășurarea în continuare a procesului penal. În plus, potrivit art. 223 din Codul de procedură penală, această măsură a arestării preventive este una de excepție, instanța putând să ia această măsură preventivă numai în cazuri excepționale. A se avea în vedere că starea de normalitate în care o persoană ar trebui să fie judecată este aceea de libertate, sau dacă instanța apreciază necesar, eventual sub una din cele două măsuri preventive la care a făcut referire anterior, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu. Nu în ultimul rând, dorește să rețină atenția instanței de control judiciar cu privire la profilul personal al inculpatului J. L.. Astfel, a se ține seama de faptul că inculpatul J. L. are doi copii minori, în vârstă de 12 ani și respectiv, 5 ani, iar starea lui de sănătate este foarte șubredă, el confruntându-se cu probleme importante de sănătate de 2, 3 ani, probleme care, așa cum acesta i-a mărturisit, nu pot fi tratate în rețeaua națională a penitenciarelor, el având nevoie de atenție medicală la un spital civil. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației declarată de inculpatul J. L. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, astfel cum aceasta a fost formulată.

Avocat ales P. R. Ș., având cuvântul pentru contestatorul inculpat F. T. V., solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, admiterea contestației formulată de inculpatul F. T. V. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C. la data de 19 februarie 2015. Atrage atenția asupra situației în care se află inculpatul F. T. V., în sensul că a trecut aproape 1 an de zile de când față de acesta s-a luat, s-a prelungit și s-a menținut măsura arestării preventive, odată cu fiecare verificare asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse. Apreciază că, după scurgerea unui timp atât de îndelungat, după un probatoriu administrat aproape în întregime în ceea ce privește probatoriul propus de către Ministerul Public odată cu emiterea rechizitoriului, în cursul cercetării judecătorești fiind readministrat în proporție de aproximativ 75% probatoriul administrat de către Ministerul Public, lăsarea în libertate a inculpatului F. T. V. nu va afecta buna desfășurare a procesului penal. A se avea în vedere că probele readministrate în fața instanței de fond dau totuși o altă înfățișare stării de fapt descrisă prin rechizitoriu, pentru că au intervenit multe contradicții între declarațiile date chiar și de persoanele vătămate, ce au fost analizate și speculate prin rechizitoriu, declarații care nu sunt chiar atât de conforme cu această stare de fapt, ci ajung să înlăture unele dintre elementele constitutive ale faptelor de care toți coinculpații sunt acuzați în prezenta cauză. Se raliază totuși la opinia reprezentantului Ministerului Public, în sensul că acele considerente avute în vedere de instanța de fond cu privire la inculpata T. A., față de care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, sunt contradictorii și față de soluția pe care a adus-o în ceea ce-l privește pe inculpatul F. T. V.. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului F. T. V. nu va afecta în niciun caz buna desfășurare a procesului penal, pentru că practic acesta a fost scopul urmărit de legiuitor în momentul în care a statuat că se poate lua o măsură preventivă față de o persoană față de care există suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit o infracțiune, bazată pe anumite indicii și probe temeinice. Or, aceste indicii și probe administrate până în prezent în cauză, nu sunt atât de puternice și nu mai pot contura o situație atât de defavorabilă întregii societăți, pentru că vorbim de ordinea publică, despre care se spune că trebuie protejată atunci când ne raportăm la dispozițiile art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, conform cărora necesitatea luării măsurii arestării preventive s-ar impune pentru protejarea ordinii publice. În ceea ce privește martorii audiați în cauză, aceștia declară în mod constant faptul că l-au văzut într-adevăr pe inculpatul F. T. V. desfășurându-și activitatea sa lucrativă de agent de poliție, una dintre atribuțiile sale fiind și aceea de a vizita localurile și a constata dacă în cadrul acestora se săvârșesc sau nu, anumite abateri de la conduita bună a persoanelor. În niciun caz nu s-a relevat că ar fi existat vreo înțelegere sau vreo comunicare directă a inculpatului F. T. V. cu ceilalți coinculpați, care sunt și ei acuzați de constituire sau de aderare la grupul infracțional organizat, aceasta fiind una dintre infracțiunile grave reținute în sarcina inculpatului F. T. V.. Datorită faptului că s-a relevat că inculpații nu au avut această comunicare directă, atunci se poate trage concluzia că nu există elementele constitutive ale infracțiunilor de care inculpatul F. T. V. este acuzat de Ministerul Public și se poate contura o părere că pe viitor, odată cu antamarea fondului, se vor putea dispune și niște schimbări de încadrare juridică. D. urmare, solicită a se ține cont de aceste aspecte și de faptul că după atât timp, cel puțin în apărare, se poate contura o părere că într-adevăr inculpatul F. T. V. s-ar face vinovat de săvârșirea unor fapte, însă nu neapărat de săvârșirea faptelor reținute prin rechizitoriu. Chiar dacă inculpatului F. T. V. i se impută această atitudine negativă, totuși dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt destul de clare, în sensul că posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive trebuie analizată în funcție de împrejurările concrete ale cauzei și de atitudinea inculpatului pe parcursul derulării procesului penal. Or, în legătură cu această atitudine a inculpatului F. T. V. care se apreciază de către acuzare că ar fi una negativă și nefastă procesului penal aflat în desfășurare, susține contrariul. În cauză, Ministerul Public susține de fiecare dată că inculpatul F. T. V. ar fi avut cea mai nefastă contribuție la aflarea adevărului și nu a contribuit deloc, decât în faza de urmărire penală, când inculpatul a dat declarații ample asupra atitudinii sale și asupra stării de fapt, care a conturat și alte elemente, aflându-se și faptele celorlalți coinculpați. În ceea ce privește atitudinea inculpatului F. T. V., acesta a înțeles să dea o declarație în fața instanței de fond, care, în opinia acuzării, ar fi diametral opusă acelei declarații din cursul urmăririi penale. Și atunci dacă într-adevăr inculpatul F. T. V. a contribuit atât de mult și ar fi scos la lumină acest dosar, și toată starea de fapt reținută prin rechizitoriu ar fi fost susținută chiar și de declarația lui, se întreabă de ce acest inculpat nu a beneficiat de niște dispoziții prin care s-ar fi putut dispune și reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, pentru că există această posibilitate. D. urmare, dacă inculpatul F. T. V. a contribuit într-adevăr atât de mult, el nu a beneficiat totuși de dispozițiile care ar fi permis reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, al având același tratament sancționator ca și ceilalți coinculpați, care se apreciază că nu au colaborat deloc. Subliniază faptul că inculpatul F. T. V. nu acuză pe nimeni și

nu spune ce ar fi trebuit să facă Ministerul Public odată cu emiterea rechizitoriului, însă își pune întrebări în legătură cu această atitudine de recunoaștere a faptelor. Este adevărat că inculpatul F. T. V. a recunoscut faptele, însă nu neapărat și încadrarea juridică a acestora dată de P., motiv pentru care nici nu a înțeles să uzeze de procedura abreviată a recunoașterii învinuirii. Este destul de convins că pe parcurs, vor reuși să stabilească și să învedereze că starea de fapt nu este chiar aceeași cu cea reținută în rechizitoriu și nici încadrarea juridică nu se poate susține, și atunci vom vorbi despre o persoană care este posibil să fi stat atâta vreme în arest preventiv, fără să fi săvârșit faptele, fără să fi existat de fapt această suspiciune rezonabilă. În atare situație, solicită instanței de control judiciar a se apleca asupra condițiilor necesare pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai blândă, așa cum se prevede la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. A se observa că în cadrul încheierii penale atacate, elementele care au justificat respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat au fost enunțate doar pur teoretic de către instanța de fond, menționându-se că buna desfășurare a procesului penal, așa cum este prevăzută la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, ar fi afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului. A se constata că în cauză nu a fost identificat niciun element în acest sens, iar în cazul încălcării vreuneia dintre obligațiile care i-ar fi impuse, ar exista chiar și un alt temei de drept pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, respectiv cel prevăzut de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală. Dacă într-adevăr ar fi existat vreo suspiciune că inculpatul F. T. V. ar încerca să influențeze vreun martor, s-ar fi reținut de la bun început temeiul prevăzut de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, însă în niciun caz nu a fost avut în vedere un asemenea temei pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive. D. urmare, după atâta vreme, evaluând împrejurările concrete ale cauzei, prin raportare și la considerentele avute în vedere de instanța de judecată în momentul în care a dispus respingerea cererii inculpatului F. T. V. și totuși admiterea cererii inculpatei T. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului F. T. V., cu obligații clare în sarcina acestuia, ar conduce la o bună desfășurare a procesului penal, fără ca aceasta să fie afectată în niciun fel. Apreciază că prin această soluție de lăsare în libertate a inculpatei T. A., există în sfârșit o gură de aer în acest dosar, după 1 an de zile, și de această gură de aer trebuie să beneficieze și inculpatul F. T. V., tocmai pentru a exista și o egalitate de tratament, care trebuie raportată și la o altă coinculpată, respectiv S. O., care de aproape 1 an de zile se află sub măsura controlului judiciar, deși și ea este acuzată totuși de niște fapte grave, precum proxenetism și într-un număr destul de mare. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul F. T. V. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, a se dispune aplicarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive, respectiv cea a controlului judiciar, sau în cazul cel mai drastic, a măsurii arestului la domiciliu.

Avocat oficiu L. L., având cuvântul pentru intimata inculpată T. A., solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și susținută la acest termen de către reprezentantul Ministerului Public și pe cale de consecință, menținerea încheierii penale atacate. A se avea în vedere că, în principal, argumentele pe care instanța de fond și-a bazat această hotărâre nu sunt numai cele invocate de către P. în contestație. Astfel, instanța de fond a pornit în primul rând în adoptarea soluției de înlocuire, de la atitudinea procesuală, apreciată ca și corectă, a inculpatei T. A., în sensul recunoașterii. De asemenea, instanța de fond a specificat în cadrul încheierii penale contestate faptul că inculpata T. A. a dat dovadă de regret și de responsabilitate în momentul în care și-a asumat faptele. În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța de fond a avut în vedere atât vârsta inculpatei T. A., în momentul de față 22 de ani dar și vârsta oarecum fragedă avută de aceasta la momentul în care s-au săvârșit presupusele fapte, respectiv în anul 2014, precum și perioada lungă de timp scursă pe care a fost valabilă această măsură, respectiv din 19.02.2015 când a fost luată măsura arestării preventive. A se constata că practic stâlpul principal al acestei soluții a instanței de fond, a fost generat de aprecierea criteriului de proporționalitate prevăzut de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală. D. urmare, instanța a apreciat că în acest moment măsura arestului la domiciliu apare proporțională pentru îndeplinirea scopului prevăzut de măsurile preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal. În ceea ce privește argumentul principal pe care s-a întemeiat această contestație a Parchetului, în opinia sa, acesta este generat de o eroare materială. Astfel, a se avea în vedere faptul că nu există niciun fel de contradicție între ceea ce a spus instanța de fond în privința măsurii arestului la domiciliu și obligația de a nu lua legătura cu martorii care nu au fost audiați. Solicită a se constata că în dosarul în care a fost luată măsura arestului la domiciliu, la fila 10, se află cererea prin care inculpata T. A. a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive, și după cum se poate observa, adresa la care inculpata T. A. a cerut să execute arestul la domiciliu, este comuna Faraoani, . numărul 830, ci numărul 15, adresa unde locuiește mama sa. Cu siguranță, că instanța de fond a avut în vedere această din urmă adresă și din punctul său de vedere, în cauză s-a produs o eroare materială atunci când s-a menționat că inculpata T. A. va executa măsura arestului la domiciliu la adresa din comuna Faraoani, ., județul Bacău, care este adresa sa de domiciliu. Numai în aceste condiții, apare logică argumentația instanței de fond, care a dispus măsura arestului la domiciliu și a interzis inculpatei T. A. să ia legătura cu concubinul său. Consideră că această problemă se rezolvă printr-o încheiere de îndreptare de eroare materială, această chestiune neputând fi îndreptată pe această cale a contestației. Or, din acest punct de vedere, este clar că nu există acea contradicție și imposibilitate de punere în aplicare a acestei dispoziții dată de către instanța de fond. Un alt argument este acela că inculpatul F. I. a dat o declarație amplă în cursul urmăririi penale, astfel că nu poate să apară fără consecințe negative pentru acesta o schimbare a declarației, respectiv săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. De altfel, nici atitudinea procesuală a inculpatei T. A. până la acest moment nu duce la concluzia că aceasta ar încerca să influențeze martorii sau că ar exista acest risc. Din punctul său de vedere, faptul că, . comunitate mică nu poate să constituie un argument pentru a nu se putea lua această măsură preventivă a arestului la domiciliu, cu atât mai mult că inculpata T. A. cu siguranță nu va face absolut nimic care să îi agraveze situația, iar în momentul în care își va încălca una dintre obligațiile impuse, măsura arestului la domiciliu va putea fi revocată. Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ .

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la contestațiile formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, solicită respingerea acestor căi de atac. Consideră că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive și menținerea ulterior a acestei măsuri, nu au încetat și argumentele avute în vedere cu prilejul soluționării celorlalte cereri de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații J. L., A. A., F. T. V. și S. C., își mențin actualitatea și vizează împrejurările și modalitatea în care se presupune că acești inculpați au comis faptele, numărul faptelor imputate și al persoanelor implicate, calitatea unora dintre cei inculpați și face referire aici la inculpatul F. T. V. care exercita atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, respectarea ordinii și liniștii publice în interesul persoanei și al comunității, prezumtiva stabilire a unor relații între inculpați de tipul unei asocieri în vederea recrutării și exploatării sexuale a victimelor, profitând de starea lor de vulnerabilitate generată de o situație materială precară, de un nivel intelectual nu foarte ridicat, stare de fapt care se desprinde din rapoartele întocmite de A.N.I.T.P. – Serviciul Teritorial B.. Așadar, toate acestea sunt aspecte ce impun în continuare, din punctul de vedere al Ministerului Public, privarea de libertate a inculpaților J. L., A. A., F. T. V. și S. C.. S-a apreciat de către instanța de fond și subscrie acestui punct de vedere, că în cauză încă nu au fost administrate toate probele ce îi vizează pe inculpați, respectiv cele propuse prin actul de sesizare și că, dacă față de inculpații mai sus menționați s-ar dispune înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, în speță cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, aceștia ar putea influența martorii care domiciliază pe raza municipiului S. G., ceea ce ar constitui un obstacol în calea bunei administrări a justiției și a desfășurării procesului penal. D. urmare, se impune evitarea oricărui contact între inculpați sau persoane interpuse lor și martorii care urmează să fie audiați în continuare în prezenta cauză. A se avea în vedere că de la ultima verificare a măsurii arestării preventive nu au intervenit schimbări în ceea ce privește faptele pentru care sunt cercetați inculpații J. L., A. A., F. T. V. și S. C., încadrarea juridică a acestora și temeiul juridic al arestării preventive, iar lipsa antecedentelor penale și situația socială a acestora, circumstanțele familiale și cele de ordin personal, fără a fi minimizate în vreun fel și care preexistau arestării preventive, nu sunt de natură a înlătura în speță pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestor inculpați, incidente fiind și frecvența și rezonanța pe care o înregistrează fenomenul infracțional al traficului de persoane și al traficului de minori. Trecerea unei perioade de timp de aproape 1 an de zile de la arestarea preventivă, în opinia Ministerului Public, nu este de natură a diminua impactul negativ pe care faptele imputate și investigate, deduse judecății, l-a avut pentru comunitate, în acest sens statuând și declarațiile martorilor audiați în cauză. Așadar, la acest moment procesual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, mai ușoară, apreciază că nu este în interesul bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care Ministerul Public consideră că mai există o grămadă de material probator de administrat în cauză, lăsând la o parte și probele pe care le vor propune inculpații în apărarea lor. Arată că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, iar în prezenta speță, față de cele arătate și având în vedere dimensiunea activității infracționale, numărul inculpaților trimiși în judecată, numărul persoanelor vătămate, consideră că ne aflăm în situația unei termen rezonabil al duratei arestării preventive și are în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în acest sens dar și practica Tribunalului C. și a Curții de Apel B., care în cauze mai puțin grave deduse judecății vizând traficul de persoane și nu traficul de minori, au menținut durata arestării preventive pe o durată mult mai mare. Face referire în acest sens la dosarul nr._ de la Tribunalul C., inculpat G. S. și alții. În ceea ce privește art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, acesta prevede că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă mai ușoară atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și analizând conduita procesuală a inculpaților și circumstanțele concrete ale cauzei, se apreciază că scopul procesului penal poate fi atins aplicându-se o măsură preventivă mai ușoară. D. urmare, va face referire în continuare la conduita procesuală a fiecărui inculpat în parte și va începe cu inculpatul S. C., care a formulat în cauză cerere de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive. Apreciază că acest inculpat are o conduită procesuală negativă, în condițiile în care neagă în continuare faptele pentru care este acuzat, în pofida probelor care îl încriminează și în pofida faptului că Tribunalul C. și Curtea de Apel B. au statuat cu putere de lucru judecat că există indicii temeinice și probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele deduse judecății, peste 10 judecători pronunțându-se în acest sens. În ceea ce-l privește pe inculpatul A. A., apreciază că acesta are o conduită procesuală profund negativă. Astfel, inculpatul A. A. dă declarații în cauză, le retractează, face o sumedenie de memorii care sunt la dosar, acuză pe toată lumea, respectiv judecătorul, polițistul și procurorul, de încălcarea drepturilor sale ș.a.m.d. Consideră că acest inculpat nu caută decât să împiedice aflarea adevărului în cauză. Mai mult decât atât, tot inculpatul A. A. a formulat nenumărate cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, începând cu luna decembrie 2015, în fiecare săptămână judecându-se la Tribunalul C. sau la Curtea de Apel B. câte o cerere de înlocuire formulată de acest inculpat, ceea ce în opinia sa reprezintă un abuz de drept. Cu privire la inculpatul J. L., la fel, apreciază că acesta are o conduită procesuală negativă, manifestă nesinceritate și afectează prin conduita sa aflarea adevărului în cauză. Însă, cel mai important element de fapt este acela că, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul J. L., prin persoane interpuse, a încercat să influențeze două persoane vătămate și pe martora B. G., în acest sens fiind rapoartele de evaluare psihologică întocmite de către D.G.A.S.P.C. C. din care rezultă că persoanele vătămate minore au povestit că au fost abordate și intimidate de persoane interpuse. Relativ la inculpatul F. T. V., consideră că acesta are o conduită procesuală negativă față de schimbarea de poziție pe care a avut-o. Astfel, la urmărire penală, inculpatul F. T. V. a declarat cu lux de amănunte tot ce s-a petrecut și a furnizat elemente de fapt care îl incriminează pe inculpatul S. C., după care, în fața instanței de judecată și-a schimbat poziția. A se avea în vedere că inculpatul F. T. V. a dat aceste declarații cunoscând că ele pot fi folosite împotriva sa, declarațiile fiind înregistrate audio-video și nefiind exercitate presiuni asupra inculpatului. D. urmare, singurul scop pentru care inculpatul F. T. V. și-a schimbat poziția, este de a încerca să scape de acuzațiile aduse și de a-l favoriza, în opinia Ministerului Public, pe coinculpatul S. C.. Arată că de fiecare dată afirmă faptul că vina acestui inculpat este mai ridicată față de a celorlați coinculpați, dat fiind că inculpatul F. T. V., în calitatea sa de polițist, avea ca atribuție de serviciu și avea ca loc de patrulare Clubul Flamingo, unde parte din persoanele vătămate au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției. Așadar, inculpatul F. T. V. putea și trebuia să sesizeze ce se petrece acolo în acel club și nu a făcut acest lucru, iar prin conduita sa, a făcut posibilă exploatarea sexuală a persoanelor vătămate, parte din ele minore. Pentru toate aceste motive, consideră că la acest moment procesual se impune menținerea în continuare a arestării preventive a inculpaților S. C., A. A., F. T. V. și J. L. și pe cale de consecință, solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea contestațiilor formulate de inculpații mai sus menționați împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, ca fiind nefondate.

Intimata inculpată T. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și admiterea cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Arată că îi pare foarte rău pentru cele întâmplate, ea nedorind să se întâmple așa ceva. A se avea în vedere că a recunoscut faptul că a greșit și nu a afirmat niciodată că este nevinovată. Este conștientă de faptul că a greșit și că este vinovată, însă solicită instanței a-i acorda o șansă și a putea fi astfel lângă copiii săi, care sunt în vârstă de 5 ani și 3 ani, a avea grijă de ei și a le oferi un cămin. Subliniază faptul că a trecut o perioadă de aproape 12 luni de zile de când este arestată preventiv și tot atâtea zile de când ea nu și-a văzut copiii, dat fiind că este o distanță foarte mare de la Bacău la Penitenciarul Târgșor și totodată, familia sa nu a avut posibilitatea să îi aducă copiii să-i vadă la vizită. Precizează că de la Bacău la Penitenciarul Târgșor este de mers numai dus 7 ore, iar dus-întors ar veni 14 ore de mers, ceea ce este foarte greu, cu atât mai mult cu cât nu are mașină. D. urmare, solicită instanței de control judiciar a ține seama de faptul că nu și-a mai văzut copiii de 1 an de zile și îi este foarte greu fără aceștia. Arată că îi pare rău că la vârsta sa de 21 de ani se prezintă în fața instanței într-o asemenea postură. Recunoaște că a greșit și vrea să își repare greșeala, astfel că, solicită instanței a-i mai acorda o a doua șansă, pentru a putea fi și ea lângă copiii săi.

Contestatorul inculpat S. C., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului ce a fost desemnat din oficiu să îi acorde asistență juridică, sens în care solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar.

Contestatorul inculpat J. L., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului ce a fost desemnat din oficiu să îi acorde asistență juridică. A se avea în vedere că de aproape 12 luni de zile aude aceleași acuzații și aceleași susțineri legate de pericolul social pe care îl reprezintă. Subliniază că îi vine greu să creadă că reprezintă un pericol social, acest aspect urmând să fie apreciat de către instanța de judecată. Solicită a se constata că în 52 de ani și 30 de ani de activitate în comerț, nu a avut nicio abatere, nefiind nici măcar amendat. Învederează instanței că a desfășurat o activitate familială prin care niște persoane au devenit cliente fidele în barul acela în care lucra el și soția sa. De aici, lucrurile s-au precipitat, și urmează ca pe fond aceste lucruri să fie demonstrate la audierea de martori în favoarea sa. Arată că deși prin lege ar fi fost necesar să se administreze anumite probe și în favoarea sa, el nu a constatat până în prezent acest lucru în dosar. Precizează că urmează să mai analizeze dosarul pentru a vedea dacă într-un 1 an de zile, s-a încercat măcar să se aducă o probă de către anchetatori în favoarea sa. Legat de susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că are o conduită procesuală negativă, arată că el nu poate recunoaște ceva ce nu a făcut. Se întreabă, Dacă ar recunoaște și ar sta cu capul aplecat, atunci lucrurile ar sta mai bine în acest dosar? Menționează că el este de acord că toate aceste fapte sunt foarte grave și că aceste lucruri se întâmplă, însă solicită instanței a avea în vedere că pentru fapte mult mai grave, anumite persoane sunt în libertate după câteva luni de zile. Chiar dacă se susține că ei mai beneficiază încă de prezumția de nevinovăție, consideră că acest lucru nu se resimte în ancheta făcută până în prezent în acest dosar. A se lua în considerare faptul că a lucrat în comerț într-un local anume, astfel că nu ar avea cum să își administreze probe în favoarea sa, întrucât nu ar avea pe cine să aducă, cu atât mai mult cu cât barul nu era unul exclusivist, ci unul de cartier, unde intrau diferiți oameni. Subliniază faptul că are nevoie de apărare în prezenta cauză. Solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, dat fiind că a trecut aproape 1 an de zile de când este arestat preventiv. Arată că pentru a nu crea suspiciune în niciun fel că ar influența sau că ar lua legătura cu martorii din dosar, nu se va întoarce să lucreze, dat fiind că este vorba de un local public. Dimpotrivă, o să rămână numai la locuință, unde va avea grijă de copiii săi și își va ajuta soția, care în prezent a dat de niște necazuri mult mai grave, la care va face referire la momentul potrivit. Cu privire la susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că el ar fi trimis amenințări persoanelor vătămate, prin persoane interpuse, solicită a fi chemați oamenii aceia care au amenințat și întrebați de ce au amenințat și de cine au fost puși, pentru că nu se poate susține în fața unui om timp de 8 luni de zile că a făcut un asemenea lucru, fără a se aduce nici măcar o probă în acest sens. D. urmare, pentru a putea acuza un om de un anumit lucru, trebuie să fie administrate niște probe. Subliniază că îl revoltă faptul că nu i se acordă o atenție mai mare, pentru a își putea formula o apărare dreaptă și totodată, este nemulțumit că în cauză se preconizează o condamnare înainte. Este posibil ca pe pe fond să fie administrate niște probe care vor demonstra că lucrurile nu stau așa cum au fost reținute în rechizitoriu și atunci, ei ai au stat degeaba 1 an de zile la pușcărie. Învederează instanței că lucrul cel mai greu de suportat este să stai 1 an de zile la pușcărie, știind că nu ai făcut nimic din lucrurile de care ești acuzat. Menționează că nu știe care va fi deznodământul acestei cauze și până unde se va ajunge cu acest proces, însă probabil că lucrurile nu vor lua sfârșit aici.

Contestatorul inculpat A. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și totodată, a se avea în vedere motivele invocate în cadrul cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive depusă la dosarul instanței de fond. În legătură cu susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că el acuză pe toată lumea, arată că el a formulat plângere împotriva doamnei judecătoare și totodată, plângere pentru a i se da dreptul să vadă probele video aduse în acuzarea sa. Menționează că prima dată când a fost dus la instanța de fond, i s-au pus la dispoziție doar convorbirile telefonice și declarațiile date. De abia acum, i s-a aprobat în cauză să vadă probele video solicitate. A se avea în vedere că, chiar dacă a acuzat pe toată lumea, el a făcut acest lucru pe drept, justificat. Subliniază că a solicitat judecătorului fondului să fie dus și la un test poligraf, să se vadă dacă el minte. Consideră că în cazul său s-au încălcat mai multe drepturi de către anchetatori și acesta este motivul pentru care și-a retractat declarațiile. Relativ la faptul că el a formulat cerere de înlocuire la fiecare termen de judecată, arată că a făcut acest lucru tocmai pentru a-și putea pregăti apărarea în cauză, pentru că din Penitenciarul C. este foarte să-și realizeze apărarea. Precizează că i s-a pus în vedere de către instanța de fond ca la următorul termen de judecată acordat în cauză să menționeze care sunt probele pe care înțelege să le propună în apărarea sa, însă el nu poate să dea decât nume, nu și adrese, dat fiind că este încarcerat. Învederează că în situația în care instanța de control judiciar va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește, urmează să stea la locuința mamei sale din B., care îl sprijină și totodată îl primește în locuința sa, fiind depuse acte în acest sens la dosarul cauzei la acest termen de judecată. Acesta este și motivul pentru care mama sa a venit din Italia acasă, tocmai pentru că a trecut aproape 1 an de zile de când este arestat și pentru a-l ajuta să își pregătească apărarea în cauză. În ceea ce privește această adresă din B., subliniază faptul că aceasta este situată chiar lângă o secție de poliție, aflată în cartierul Noua. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și totodată, a se avea în vedere motivele invocate în cadrul cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive depusă la dosarul instanței de fond.

Contestatorul inculpat F. T. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ și pe cale de consecință, a se dispune admiterea cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive, în principal, cu măsura arestului la domiciliu și în subsidiar, cu măsura controlului judiciar. A se avea în vedere că nu sunt conforme cu realitatea faptele care sunt reținute de către P. că el le-ar fi comis și care sunt descrise în rechizitoriu. Face referire la acest lucru, întrucât atunci când el intra în acel bar erau foarte mulți colegi de-ai lui, polițiști cu funcții mari. Astfel, el nu făcea decât să intre în acel bar, vorbea cu patronul și îi spunea că dacă sunt probleme, să apeleze 112. Astfel, dacă cei care erau cu grad mai mare decât el și se aflau acolo în acel bar, unde este posibil să fi fost și minore, nu și-au făcut datoria, el cu atât mai mult nu putea să-și exercite funcția peste superiorii săi. În ceea ce privește susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că prezintă un pericol social, solicită a se avea în vedere că el vrea să coopereze și a și cooperat de la început. Arată că primul complet de judecată l-a întrebat pe care declarație o susține, pe prima sau pe a doua și subliniază că singura deosebire dintre prima și a doua declarație este legată de susținerea că el nu a intrat în acel separeu. În schimb, susține exact ceea ce a făcut și nu vine cu absolut nimic care să îl dezincrimineze în vreun fel. Legat de susținerea că reprezintă un pericol social pentru că ar influența bunul mers al procesului penal, consideră că nu este justificată. A se avea în vedere că 63 de persoane au murit la Colectiv și cei care au încercat să influențeze ancheta, acei patroni care au permis acel incendiu, se află sub măsura controlului judiciar după 1 lună. În schimb, el are 1 an de zile de când este arestat preventiv, perioadă în care a conștientizat aceste fapte pe care le-a comis, recunoscându-și totodată unele abuzuri. Învederează instanței de control judiciar că sunt foarte mulți colegi de ai săi de la nivel înalt implicați în această speță și o să dovedească pe parcursul procesului penal aceste aspecte, cu probe. Față de adeste considerente, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, lăsând la aprecierea instanței măsura preventivă mai ușoară care se impune în cazul său.

După închiderea dezbaterilor, în vederea verificării aspectelor invocate în cadrul pledoariei apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistență juridică intimatei inculpată T. A., cu privire la adresa la care inculpata a solicitat să execute măsura preventivă a arestului la domiciliu, s-a atașat la dosarul cauzei din dispoziția instanței de control judiciar, fișa de evidență pentru CNP a mamei inculpatei T. A., respectiv a numitei T. I..

CURTEA,

Asupra contestațiilor penale de față, constată:

Prin încheierea nr. 8/FDJ/04.02.2016, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C., în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea subsidiară de înlocuire a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar formulată de inculpatul S. C., fiul lui C. și R., născut la data de 19.02.1957 în municipiul S. G., județul C., CNP_, cetățean român, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, studii 10 clase + școală profesională, domiciliat în municipiul S. G., ., ., etaj 4, ., posesor al C.I. . nr._, aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul A. A. zis „C.”, fiul lui C. și I., născut la data de 28.04.1987 în municipiul S. G., județul C., CNP_, aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu cea a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul F. T. V., fiul lui V. și C., născut la data de 07.04.1968 în municipiul A., județul V., CNP_, aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, formulată de inculpatul J. L., fiul lui L. și I., născut la data de 24.05.1963, în orașul R., județul B., CNP_, posesor al C.I. . nr._, aflat în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C..

În temeiul art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 218 Cod procedură penală și art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală, a admis cererea formulată și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei T. A., fiica lui G. și I., născută la data de 22.12.1994 în municipiul Bacău, județul Bacău, CNP_, cetățean român, necăsătorită, cu 2 copii minori în întreținere, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliată în ., nr. 830, județul Bacău, posesoare a C.I. . nr._, aflată în Penitenciarul Târgșor în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP din 19.02.2015, emis conform încheierii nr. 1/UP din 19 februarie 2015 a Tribunalului C., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu ce se execută la adresa din ., județul Bacău.

În temeiul art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a obligat inculpata să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în ., județul Bacău., fără permisiunea Tribunalului C. sau a altei instanțe în fața căreia se află cauza și să respecte următoarele obligații:

  1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
  2. să nu comunice cu persoanele vătămate/părțile civile sau membrii de familie ai acestora, cu ceilalți inculpați, cu martorii, astfel cum sunt aceștia enumerați în rechizitoriul nr. 49/D/P/2014 din 08.06.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C., comunicat inculpatei;
  3. să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, în măsura în care un astfel de sistem este disponibil la nivelul organului de poliție însărcinat cu supravegherea.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatei pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatei sau a persoanelor care locuiesc împreună cu aceasta.

A desemnat organ însărcinat cu supravegherea respectării de către inculpată a măsurii dispuse Inspectoratul Poliție al Județului Bacău – Poliția Municipiului Bacău – Secția 5 Poliție Răcăciuni – Postul de Poliție Faraoani, prin structura competentă.

În baza art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, pe durata măsurii, inculpata poate părăsi imobilul din ., județul Bacău, pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

Conform art. 218 alin. 4 Cod procedură penală, a pus în vedere inculpatei arestată la domiciliu că beneficiază de următoarele drepturi: dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; dreptul de a fi informată cu privire la fapta pentru care este cercetată și încadrarea juridică a acesteia; dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii; dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii; dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei; dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română; dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.

A dispus punerea în libertate a inculpatei T. A., sub arest la domiciliu, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

A obligat la cheltuieli judiciare inculpații cărora le-a respins cererea, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Din analiza coroborată și obiectivă a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, precum și a declarațiilor inculpaților, ale persoanelor vătămate și a martorilor administrate în mod nemijlocit de instanța de judecată, a rezultat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nu au fost relevate împrejurări din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive dispuse față de inculpați.

Prin urmare, la acest moment procesual, tribunalul a constatat că rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile imputate, pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii) și poziția procesuală exprimată de inculpați care în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inclusiv cele luate cu prilejul formulării cererilor de revocare/înlocuire a măsurilor preventive, au relevat anumite aspecte ce se coroborează cu materialul probator existent în acest moment la dosar, din care se desprinde existența acelor motive verosimile de suspiciune bazate pe fapte sincere și autentice, apte să convingă un observator independent (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii - hotărârea din 30.08.1990).

Astfel, la acest moment procesual, având în vedere încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriul nr. 49/D/P/2014 din 08.06.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C. și regimul sancționator corespunzător acesteia, s-a constatat că este îndeplinită condiția obiectivă prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Relativ la condiția stării de pericol pentru ordinea publică, tribunalul a reținut și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului, că acesta se impune a fi înțeleasă și ca o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații și care privesc și traficul de persoane și de minori, sunt de o gravitate deosebită raportat la modul de comitere a acestora, aria de desfășurare, numărul persoanelor implicate, anturajul și mediul din care provin aceștia și la diversificarea fenomenului infracțional al traficului de persoane, recrudescența înregistrată de acesta la nivelul spațiului european, ca urmare a extinderii ca formă de manifestare și arie geografică.

Or, în mod evident, și la acest moment procesual, temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și argumentele avute în vedere cu prilejul soluționării celorlalte cereri de revocare/înlocuire a arestării preventiv formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L., își mențin actualitatea și vizează împrejurările și modalitatea în care se presupune că au fost comise faptele, numărul faptelor imputate și al persoanelor implicate, calitatea unor dintre cei implicați, care exercitau atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, presupusa arie a activității infracționale, prezumtiva stabilire a unor relații între inculpați de tipul unei asocieri în vederea recrutării și exploatării sexuale a victimelor, profitând de starea de vulnerabilitate generată de o situație materială precară, de un nivel intelectual și de educație nu foarte ridicat, ce se desprind din rapoartele privind situația victimelor întocmite de A.N.I.T.P. și rapoartele de evaluare psihologică, presupusa obținere a unor surse de venit ca urmare a activității acestor victime, gravitatea și natura faptelor imputate, importanța relațiilor sociale ocrotite și presupus vătămate, conduita procesuală a inculpaților, oscilantă și conformă probelor pe parcursul administrării lor, cu consecința unei eventuale denaturări a adevărului în cauză, sunt aspecte concrete ale speței ce impun și la acest moment procesual, prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar și prin urmare, privarea de libertate în continuare a inculpaților.

În ceea ce privește exercitarea dreptului la apărare, a asigurării tuturor garanțiilor acestuia, s-a arătat că inculpaților pe întreg parcursul urmăririi penale li s-a acordat acest drept, atât personal, cât și în prezența apărătorilor, iar pe parcursul cercetării judecătorești, s-au încuviințat cererile privind studiul dosarului – ultimele dintre acestea la termenul din 14.12.2015 pentru inculpații A. A. și S. C., care au fost aduși la instanță la data de 21.12.2015 pentru a studia dosarul cauzei, li s-au pus la dispoziție copiile din dosar solicitate, li s-a încuviințat inculpaților vizionarea înregistrărilor video constând în vizionarea imaginilor captate în barul Flamingo din S. G., inculpatul A. A., singurul care nu a renunțat la această cerere, urmând a fi adus la arhiva instanței la data de 08.02.2016, în acest sens; de asemenea, au fost admise cererile acestora privind readministrarea unor probe cu respectarea principiului nemijlocirii datorită modificării componenței completului de judecată, au apărători aleși și desemnați din oficiu, iar membrii de familie pot să intermedieze legătura inculpaților cu aceștia, ceea ce pot face și inculpații singuri, și prin urmare, acesta nu poate constitui – în contextul prezentat – un temei suficient pentru înlocuirea măsurii preventive.

Privitor la afirmativul loc de muncă al inculpatului A. A., s-a constatat că la fila 57 vol. I dosar instanță, s-a depus o caracterizare de la S.C. Crystal Growing S.R.L. B. a acestuia, însă din termenii în care este redactată rezultă cu evidență că inculpatul nu mai desfășura activitate în cadrul acestei societăți și doar în ipoteza în care se va elibera un loc de muncă în cadrul acesteia, ar dori să continue colaborarea cu inculpatul, iar o dovadă în acest sens nu a fost depusă la dosar.

În legătură cu domiciliul inculpatului A. A., potrivit actului de identitate figurează cu adresa de domiciliu în municipiul S. G., .. 2, ., ., iar imobilul din municipiul B., . C, .. 19, județul B., aparține unor membri de familie și nu există nicio probă că inculpatul a locuit, locuiește sau va locui.

În ceea ce privește dorința de a întemeia o familie, nu constituie o justificare pentru înlocuirea măsurii preventive, iar relativ la starea de sănătate a inculpaților A. A. și J. L., fără a minimaliza în vreun fel importanța acesteia, această situație, stare preexista și pare a nu i se fi acordat importanța cuvenită de către inculpați, iar pe de altă parte, față de actele medicale depuse la filele 187-188 vol. VI dosar instanță și la acest termen, precum și propriilor afirmații, s-a constatat că s-au depus diligențe pentru a li se îmbunătăți situația, au beneficiat de tratament medical, au fost duși la control la Spitalul M. B., beneficiază de tratament medicamentos, și în prezent, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că starea lor s-a agravat sau că tratamentul nu poate fi acordat în rețeaua medicală a A.N.P .

Relativ la invocarea egalității de tratament, a echității raportat la împrejurarea că față de inculpata S. O. s-a dispus măsura controlului judiciar, s-a precizat că, pe de o parte, acesta nu constituie un motiv suficient pentru revocarea/înlocuirea unei măsuri preventive, iar pe de altă parte, verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive se face ținându-se seama de scopul acestora, de antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana inculpaților (art. 223 alin. 2 Cod procedură penală).

În aceste condiții, nu se poate invoca din considerente de egalitate, situația altor inculpați care sunt cercetați în stare de arest preventiv, atât timp cât împrejurările referitoare la persoana celeilalte inculpate indicate și chiar la împrejurările de fapt, sunt diferite.

Sub aspectul desfășurării procedurii judiciare, încă nu a fost administrat în totalitate materialul probatoriu propus prin rechizitoriu, majoritatea martorilor domiciliază în localitățile de domiciliu ale inculpaților, municipiul S. G., astfel că prezența inculpaților în această unitate administrativ – teritorială ar putea influența poziția acestora, motiv pentru care se impune luarea măsurilor necesare în vederea prevenirii oricărui obstacol în calea bunei desfășurări a procesului penal și a evitării oricărui contact dintre inculpați și persoanele care pot da relații, care pot contribui la aflarea adevărului în cauză și eliminarea oricăror suspiciuni ce ar plana cu privire la depozițiile acestora.

Nu este lipsit de importanță, din același punct de vedere, că în sprijinul celor ce preced, martorii audiați în instanță au relevat că ar fi fost amenințați de amici, cunoscuți ai inculpaților în legătură cu declarațiile date în această cauză care „le-ar fi făcut rău” acestora (potrivit declarațiilor martorei B. G.).

De la ultima verificare a măsurii arestării preventive nu au intervenit schimbări în ceea ce privește faptele pentru care sunt cercetați inculpații, încadrarea juridică a acestora și temeiul juridic al arestării, iar numai lipsa antecedentelor penale și situația socială a acestora, circumstanțele familiale și de ordin personal, fără a minimaliza în vreun mod importanța acestora, care preexistau și cărora pare că nu li s-a acordat importanța cuvenită, nu sunt de natură a înlătura în prezenta speță pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, incidente fiind și frecvența și rezonanța pe care o înregistrează în prezent infracțiunile de natura celor investigate în speță.

Trecerea unei perioade de aproximativ 1 an de la arestarea preventivă, nu este de natură a diminua impactul negativ pe care faptele imputate și investigate le-au avut pentru comunitate, în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați, iar, la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, nu este în interesul bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care mai există un amplu material probator de administrat, inclusiv dovezile în apărare propuse de inculpați.

Astfel, verificând cererile formulate și din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului, raportat la gradul de complexitate al cauzei, al persoanelor implicate, la comportamentul autorităților competente, la comportamentul procesual al inculpaților care prin formularea numeroaselor cereri prin care au solicitat alegerea unor măsuri alternative celei a arestării preventive (ultimele la 18.01.2016 – A. A., respectiv, la 06.01.2016 – S. C., J. L., F. T. V.), iar temeiurile avute în vedere cu ocazia soluționării acestora, în termenul de aproximativ 30 de zile scurs, nu s-au modificat și promovarea a numeroase căi de atac, de unii dintre inculpați, ceea ce a determinat trimiterea dosarului, în nenumărate rânduri, instanțelor de control judiciar, ceea ce a stat la baza prelungirii procedurii, la împrejurarea că cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, că din partea instanței de judecată există preocupare pentru soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, fiind acordate termene de judecată la intervale de timp relativ scurte, tocmai având în vedere starea de arest preventiv a inculpaților, la acest moment procesual, măsura privativă de libertate nu a depășit o durată rezonabilă în sensul jurisprudenței C.E.D.O., limitarea libertății persoanei, în speță, încadrându-se în dispozițiile legii interne și fiind în acord cu dispozițiile Convenției europene.

Analizând cuprinsul declarațiilor de la filele 198-200, 221-228 vol. VI dosar urmărire penală, a rezultat că inculpata T. A. a adoptat o atitudine procesuală corectă, recunoscând faptele săvârșite.

Pe parcursul cercetării judecătorești, a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, însă din acest punct de vedere, trebuie precizat că însuși legiuitorul a reglementat în art. 99 alin. 2 Cod procedură penală, că inculpatul are dreptul de a nu contribui la propria acuzare și fiind audiată la termenul din 03.02.2016, cu prilejul soluționării cererii sale de înlocuire a măsurii preventive, inculpata T. A. a manifestat o conduită procesuală corectă, dând dovadă de regret a săvârșirii faptelor de natură penală și de asumare a consecințelor și impactului acestora.

În altă ordine de idei, deși s-a cerut a se avea în vedere, în virtutea respectării egalității de tratament, s-a precizat că analizarea măsurii preventive ce se impune a fi luată față de această inculpată, se face ținându-se seama de scopul acesteia, de antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana inculpatei (art. 223 alin. 2 Cod procedură penală).

Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, care are un domiciliu stabil, două fete minore în întreținere, în vârstă de 3 și respectiv, 5 ani (conform certificatelor de la filele 64-65 vol. VI dosar instanță), care în prezent se află în grija bunicii materne, vârsta actuală a acesteia de aproximativ 22 ani, vârsta sa la momentul presupusei săvârșiri a faptelor imputate și lipsa antecedentelor penale și atitudinea responsabilă de asumare a faptelor imputate și nu în ultimul rând, gradul de contribuție la presupusa săvârșire a acestora.

Fără a minimaliza gradul de pericol social sporit pe care îl prezintă faptele ce constituie obiectul acuzației, data presupusei săvârșiri a infracțiunilor de care este acuzată, timpul scurs de la această dată – vara anului 2014, împrejurarea că nu s-a produs nicio dovadă că judecarea inculpatei în altă stare decât cea de arest preventiv ar avea repercusiuni asupra bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere, pe de o parte, că martorii din ., unde locuiește inculpata, printre care se aflau și rude ale sale, au fost audiați și nu mai există riscul influențării acestora, iar pe de altă parte, probele administrate nu au relevat că ar fi încercat influențarea sau intimidarea martorilor din cauză, instanța de fond a apreciat că, față de această inculpată, la acest moment procesual, măsura arestării preventive nu mai este necesară și justificată.

Cu privire la condiția pericolului pentru ordinea publică, s-a reținut că starea de pericol vizată de această dispoziție legală trebuie să fie reală și actuală, obiectivată de situații faptice concrete, din care să rezulte, în mod pertinent, iar nu afirmativ, că, fără privarea de libertate a inculpatei, societatea ar fi într-adevăr expusă unei amenințări serioase, iar în considerarea celor ce preced, la acest moment, perioada petrecută de aceasta în stare de arest preventiv începând cu data de 18.02.2015, aproximativ un an de zile, este de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică și să atenueze sentimentul de insecuritate indus în rândul cetățenilor.

Cu toate acestea, necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal, în raport cu art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede, că oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa; cu paragrafele 3 și 4 din același articol, potrivit cărora exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora; iar în anumite zone determinate drepturile recunoscute în § 1 pot face obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică, precum și în raport de art. 53 din Constituția României, impune, în speță, asigurarea unor garanții procesuale.

În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpatei T. A. a impus luarea unei măsuri mai puțin restrictivă de drepturi, respectiv, măsura preventivă a arestului la domiciliu, care prezintă garanțiile necesare pentru atingerea scopului urmărit, pe durata unui termen care să respecte cerințele de proporționalitate și rezonabilitate, necesar bunei administrări a procedurii judiciare.

Față de considerentele ce preced, în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 1, 2 Cod procedură penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de către inculpați, fie de revocare, fie de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură mai ușoară.

Împotriva hotărârii menționate au formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial C., inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L., hotărâre criticată pentru netemeinicie.

În motivare, reprezentantul Ministerului Public arată că s-a formulat contestație ce vizează soluția pronunțată cu privire la cererea de înlocuire formulată în cauză de inculpata T. A.. S-a dispus ca această măsură preventivă să se execute la adresa de domiciliu a inculpatei T. A., respectiv comuna Faraoani, ., județul Bacău. Arată că, acele considerente reținute de către instanța de fond nu sunt tocmai adevărate, în sensul că unul din martorii care o incriminează pe inculpata T. A. nu a fost audiat, respectiv martorul F. I.. Mai mult decât atât, martorul F. I. este concubinul inculpatei T. A. și are aceeași adresă de domiciliu cu această inculpată. Subliniază că a verificat în baza de date și a constatat că atât inculpata T. A., cât și martorul F. I. figurează cu același domiciliu. În raport de aceste considerente, apreciază că măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpata T. A. nu poate fi pusă în executare, iar concluziile instanței de fond sunt contradictorii, în sensul că pe de o parte, instanța obligă inculpata T. A. să execute măsura preventivă a arestului la domiciliu la adresa pe care a menționat-o anterior, iar pe de altă parte, interzice inculpatei să nu comunice cu persoanele vătămate, părțile civile, membrii de familie ai acestora, ceilalți inculpați precum și cu martorii din cauză. Procurorul arată că există un risc foarte mare de influențare de către inculpata T. A. a martorului F. I., chiar dacă inculpata cu prilejul audierii din data de 03.02.2016 asupra motivelor pe care se întemeiază cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, părea să fie sinceră și să regrete faptele imputate. De asemenea, riscul de influențare și a persoanelor vătămate D. I. și D. F. L., precum și a celorlalți martori care locuiesc în aceeași comună cu inculpata T. A., este foarte mare și are în vedere faptul că într-o cale de atac, respectiv în apel, Curtea de Apel B. readministrează în mod efectiv toată probațiunea. D. urmare, consideră că acest risc este unul actual. În ceea ce privește concluziile instanței de fond, acestea i se par a fi contradictorii și din alt punct de vedere. Astfel, pe de o parte, în cazul celorlalți patru inculpați contestatori, S. C., A. A., F. T. V. și J. L., s-a stabilit și s-a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară ar putea influența martorii care locuiesc în același oraș, respectiv municipiul S. G., iar în cazul inculpatei T. A., care domiciliază într-o comună mult mai mică unde toată lumea se știe cu fiecare, s-a apreciat că nu există acest risc al influențării. Apreciază că la acest moment procesual, bunul mers al cercetării judecătorești impune în continuare privarea de libertate a inculpatei T. A..

Contestatorul inculpat S. C. solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și respectiv, la menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, procedura în fața primei instanțe este avansată, se află în stare de deținere de aproape de 1 an de zile, iar în prezentul dosar au fost audiați atât persoanele vătămate și inculpații cât și martorii. În ceea ce privește motivarea judecătorului investit cu soluționarea în fond a acestei cauze, acesta a apreciat că în situația în care inculpatul S. C. ar fi cercetat în stare de libertate, există posibilitatea ca acesta să ia legătura cu martorii din dosar și să îi influențeze. Consideră că aceasta este doar o pură bănuială, respectiv o pură suspiciune a judecătorului fondului, dat fiind că la dosarul cauzei nu există elemente care să conducă instanța la concluzia că odată cercetat sub control judiciar sau în arest la domiciliu, inculpatul S. C. va putea lua legătura cu martorii din prezenta cauză. Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că acesta a dat declarații în cauză, este o persoană în vârstă, este căsătorit, are doi copii majori și era integrat social înainte de a se lua această măsură a arestării preventive în ceea ce-l privește. Față de stadiul dosarului și față de inexistența unor probe care să conducă la ideea că inculpatul S. C. încearcă influențarea martorilor din dosar, respectiv să îngreuneze buna desfășurare a procesului penal, consideră că cerințele art. 202 Cod procedură penală nu au fost răsturnate prin motivarea instanței de fond, iar la acest moment procesual, inculpatul S. C. poate fi cercetat sub imperiul altei măsuri preventive, după cum va aprecia instanța de control judiciar, respectiv, ori sub control judiciar, ori sub arest la domiciliu.

Contestatorul inculpat A. A. solicită admiterea contestației formulată susținând că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive și ulterior, la prelungirea acestei măsuri preventive, nu mai subzistă în prezent și nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a acestei măsuri atât de severă. Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că acesta e avut în vedere conduita procesuală corectă, a recunoscut modul în care s-au desfășurat și s-au petrecut faptele. De asemenea, nu există la dosar nicio dovadă că acest inculpat ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau să infuențeze declarații de martori, este arestat de aproape 1 an de zile, iar trecerea timpului nu face altceva decât să atenueze pericolul pentru ordinea publică, timpul fiind un element de natură să reducă intensitatea temeiului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Solicită instanței a-i permite să depună în acest sens la dosarul cauzei două declarații din partea mamei și a fratelui inculpatului A. A., în cadrul cărora aceste două persoane declară pe propria răspundere că îl susțin din toate punctele de vedere pe inculpat și îl vor primi la adresa indicată în ambele cereri.

Contestatorul inculpat J. L. apreciază că nu există un risc major dacă ar fi lăsat în libertate raportat la probele strânse în acest dosar. Astfel, nicio probă nu indică cu claritate faptul că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, astfel, consideră că temeiurile care au fost inițial avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în prezent nu mai subzistă. A trecut 1 an de zile de când se află în stare de arest preventiv, astfel că, s-a estompat în cadrul societății fapta pentru care el a fost arestat. În plus, potrivit art. 223 din Codul de procedură penală, această măsură a arestării preventive este una de excepție, instanța putând să ia această măsură preventivă numai în cazuri excepționale, are doi copii minori, în vârstă de 12 ani și respectiv, 5 ani, iar starea lui de sănătate este foarte șubredă, el confruntându-se cu probleme importante de sănătate de 2, 3 ani.

Avocat ales, având cuvântul pentru contestatorul inculpat F. T. V., solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a trecut aproape 1 an de zile de când s-a luat, s-a prelungit și s-a menținut măsura arestării preventive, odată cu fiecare verificare asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse. Apreciază că, după scurgerea unui timp atât de îndelungat și administrarea în mare parte a probatoriului, lăsarea în libertate a inculpatului nu va afecta buna desfășurare a procesului penal. În ceea ce privește martorii audiați în cauză, aceștia declară în mod constant faptul că l-au văzut într-adevăr pe inculpatul F. T. V. desfășurându-și activitatea sa lucrativă de agent de poliție, una dintre atribuțiile sale fiind și aceea de a vizita localurile și a constata dacă în cadrul acestora se săvârșesc sau nu, anumite abateri de la conduita bună a persoanelor. În niciun caz nu s-a relevat că ar fi existat vreo înțelegere sau vreo comunicare directă a inculpatului F. T. V. cu ceilalți coinculpați, care sunt și ei acuzați de constituire sau de aderare la grupul infracțional organizat, aceasta fiind una dintre infracțiunile grave reținute în sarcina inculpatului F. T. V.. Datorită faptului că s-a relevat că inculpații nu au avut această comunicare directă, atunci se poate trage concluzia că nu există elementele constitutive ale infracțiunilor de care inculpatul F. T. V. este acuzat de Ministerul Public și se poate contura o părere că pe viitor, odată cu antamarea fondului, se vor putea dispune și niște schimbări de încadrare juridică. D. urmare, solicită a se ține cont de aceste aspecte și de faptul că după atât timp, cel puțin în apărare, se poate contura o părere că într-adevăr inculpatul F. T. V. s-ar face vinovat de săvârșirea unor fapte, însă nu neapărat de săvârșirea faptelor reținute prin rechizitoriu. Chiar dacă inculpatului F. T. V. i se impută această atitudine negativă, totuși dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt destul de clare, în sensul că posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive trebuie analizată în funcție de împrejurările concrete ale cauzei și de atitudinea inculpatului pe parcursul derulării procesului penal. Or, în legătură cu această atitudine a inculpatului F. T. V. care se apreciază de către acuzare că ar fi una negativă și nefastă procesului penal aflat în desfășurare, susține contrariul. În cauză, Ministerul Public susține de fiecare dată că inculpatul F. T. V. ar fi avut cea mai nefastă contribuție la aflarea adevărului și nu a contribuit deloc, decât în faza de urmărire penală, când inculpatul a dat declarații ample asupra atitudinii sale și asupra stării de fapt, care a conturat și alte elemente, aflându-se și faptele celorlalți coinculpați. În ceea ce privește atitudinea inculpatului F. T. V., acesta a înțeles să dea o declarație în fața instanței de fond, care, în opinia acuzării, ar fi diametral opusă acelei declarații din cursul urmăririi penale. Și atunci dacă într-adevăr inculpatul F. T. V. a contribuit atât de mult și ar fi scos la lumină acest dosar, și toată starea de fapt reținută prin rechizitoriu ar fi fost susținută chiar și de declarația lui, se întreabă de ce acest inculpat nu a beneficiat de niște dispoziții prin care s-ar fi putut dispune și reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, pentru că există această posibilitate. D. urmare, dacă inculpatul F. T. V. a contribuit într-adevăr atât de mult, el nu a beneficiat totuși de dispozițiile care ar fi permis reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, al având același tratament sancționator ca și ceilalți coinculpați, care se apreciază că nu au colaborat deloc. Este adevărat că inculpatul F. T. V. a recunoscut faptele, însă nu neapărat și încadrarea juridică a acestora dată de P., motiv pentru care nici nu a înțeles să uzeze de procedura abreviată a recunoașterii învinuirii. Este destul de convins că pe parcurs, vor reuși să stabilească și să învedereze că starea de fapt nu este chiar aceeași cu cea reținută în rechizitoriu și nici încadrarea juridică nu se poate susține, și atunci vom vorbi despre o persoană care este posibil să fi stat atâta vreme în arest preventiv, fără să fi săvârșit faptele, fără să fi existat de fapt această suspiciune rezonabilă. În atare situație, solicită instanței de control judiciar a se apleca asupra condițiilor necesare pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai blândă, așa cum se prevede la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. A se observa că în cadrul încheierii penale atacate, elementele care au justificat respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat au fost enunțate doar pur teoretic de către instanța de fond, menționându-se că buna desfășurare a procesului penal, așa cum este prevăzută la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, ar fi afectată prin lăsarea în libertate a inculpatului. A se constata că în cauză nu a fost identificat niciun element în acest sens, iar în cazul încălcării vreuneia dintre obligațiile care i-ar fi impuse, ar exista chiar și un alt temei de drept pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, respectiv cel prevăzut de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală. Dacă într-adevăr ar fi existat vreo suspiciune că inculpatul F. T. V. ar încerca să influențeze vreun martor, s-ar fi reținut de la bun început temeiul prevăzut de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, însă în niciun caz nu a fost avut în vedere un asemenea temei pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive.

Apărătorul inculpatului face referire la inculpatele T. A. și S. O., care se află sub puterea unor măsuri preventive mai puțin aspre și, prin urmare, egalitatea de tratament juridic trebuie să existe.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C. nr. 49/D/P/2014 din 08.06.2015, înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 09.06.2015, sub dosar nr._ 4, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

S. C. - fiul lui C. și R., născut la data de 19.02.1957 în municipiul S. G., CNP –_, domiciliat în municipiul S. G., ., ., etaj 4, ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C S. G. pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1, 2, 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu A. A., S. O. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori și proxenetism, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite;

2. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitate în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

3. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. M., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

4. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitate în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

5. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

6. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, constând în aceea că, în cursul lunii august 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată G. A. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

7. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - februarie 2015, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” sau în afara acestuia de către V. R. K.;

8. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, în cursul anului 2014, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către P. Szidonia R. K.;

9. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către B. G.;

10. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către Rabb Klementina;

11. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 2012 și în toamna anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către B. B.;

12. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în cursul anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către Ș. N. G.;

13. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către D. Emoke;

14. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către T. A., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

A. A.zis ,,C.’’ fiul lui C. și I., născut la data de 28.04.1978 în municipiul S. G., domiciliat în municipiul S. G., . . ., CNP –_, pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1, 2, 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu S. C. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și comiterea infracțiunii de proxenetism;

2. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. L. lui S. C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

3. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. M. lui S. C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

4. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră D. F. L. lui S. C. și J. L., pentru ca aceștia să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, respectiv în barul “Lamar” din municipiul S. G., iar în aceeași perioadă a obligat persoana vătămată să întrețină relații sexuale în locuința lui S. V. cu F. T. V. și cu un alt bărbat;

5. “folosirea serviciilor unei persoane exploatate”, prevăzută de art. 216 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

F. T. V., fiul lui V. și C., născut la data de 07.04.1968 în municipiul A., județul V., domiciliat în municipiul S. G. .. 33, ., ., CNP –_, pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1, 2, 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit împreună cu S. C. și A. A., care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și proxenetism;

2. „abuz în serviciu”, prevăzută de art. 297 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. L. prezenta în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, reprezentații cu caracter sexual (striptease) și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale minorei P. G. L.;

3. „abuz în serviciu”, prevăzută de art. 297 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. M. a fost prezentă în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003, accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei P. G. M. ;

4. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 04.09.2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitate în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minore P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în incinta sălii sporturilor din municipiul S. G.;

5. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minoră P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în apartamentul lui G. Elwis Aniel din municipiul S. G.;

6. „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual”, prevăzută de art. 299 alin. 2 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, a pretins favoruri de natură sexuală de la persoana vătămată minoră P. G. M., în timp ce se afla în apartamentul lui G. Elwis Aniel din municipiul S. G., profitând de situația de autoritate pe care o avea asupra victimei decurgând din funcția de polițist;

7. „abuz în serviciu”, prevăzută de art. 297 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în vara 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră D. F. L. a fost prezentă în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003 accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei D. F. L.;

8. “folosirea serviciilor unei persoane exploatate”, prevăzută de art. 216 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

T. A., fiica lui G. și I., născută la data de 22.12.1994 în municipiul Bacău, județul Bacău, CNP_, cetățean român, necăsătorită, cu 2 copii minori în întreținere, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliată în ., nr. 830, județul Bacău, posesoare a C.I. . nr._, pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1, 2, 3 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de S. C., A. A. și F. T. V. și, care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite, dar și comiterea infracțiunii de proxenetism;

2. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și transferat lui A. A. persoana vătămată minoră D. F. L., în vederea obligării la practicarea prostituției în apartamentul lui A. A. din municipiul S. G., în apartamentul unui bărbat cunoscut sub apelativul „I.” situat în municipiul S. G. și în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3;

3. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și adăpostit persoana vătămata minoră D. I., în vederea obligării la practicarea prostituției în imobilul care îi aparținea; toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

C. P. M., fiica lui I. și N. - L., născută la data de 16.01.1997 în municipiul B., județul B., CNP_, cetățean român, necăsătorită, fără copii minori, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliată în municipiul Moinești, ., ., posesoare a C.I. . nr._, pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de T. A. și A. A., care avea ca scop comiterea infracțiunii de trafic de minori, persoană vătămată fiind D. F. L., infracțiune care ulterior a și fost săvârșită, dar și comiterea infracțiunii de proxenetism;

2. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 210 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla și cunoscând că persoana vătămata minoră D. F. L. a fost anterior recrutată de T. A. și transferată lui A. A., în vederea obligării la practicarea prostituției, a amenințat persoana vătămată pentru a o determina să întrețină relații sexuale cu un bărbat în apartamentul lui A. A. din municipiul S. G. și a obligat persoana vătămată D. F. L. să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați, șoferi de camioane care opreau pe raza municipiului S. G., mai multe zile și a perceput banii realizați de persoana vătămată ca urmare a practicării prostituției; toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

J. L., fiul lui L. și I., născut la data de 24.05.1963, CNP –_, domiciliat în localitatea Valea Crișului nr. 62B, județul C., pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din municipiul S. G.;

2. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și a obligat persoana vătămată Peto H. T. care avea la acea dată vârsta de 16 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din municipiul S. G.;

3. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate D. Krisztina Julianna care avea la acea dată vârsta de 14 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din municipiul S. G., proferând amenințări la adresa ei pentru a o determina să practice prostituția, propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;

4. „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 din Codul penal, raportat la art. 210 alin. 1 lit. b din Codul penal, constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, a recrutat și i-a propus în repetate rânduri persoanei vătămate G. A. L. care avea la acea dată vârsta de 15 ani, să practice prostituția în incinta barului „Lamar” din municipiul S. G., propunere care nu a fost acceptată de persoana vătămată;

5. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției și a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul barului „Lamar” din municipiul S. G. de către Nyika T. E., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

3. Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei S. O. pentru comiterea infracțiunilor de:

1. „constituirea unui grup infracțional organizat”, prevăzută de art. 367 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu S. C., A. A. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de proxenetism, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite;

2. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - februarie 2015, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” sau în afara acestuia de către V. R. K.;

3. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2014, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către P. Szidonia R. K.;

4. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către B. G.;

5. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către Rabb Klementina ;

6. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2012 și în toamna anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către B. B.;

7. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către Ș. N. G.;

8. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către D. Emoke;

9. „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamingo” de către T. A., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

II. Prin încheierea nr. 1/UP din 19.02.2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 23/CC/U din 23.02.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B., în baza art. 226 Cod procedură penală raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. și J. L., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 februarie 2015 și până la data de 20 martie 2015, inclusiv, temeiul arestării fiind art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită, respectiv menținută.

Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii (art. 242 alin. 1 Cod procedură penală).

Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor cunoscute ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 (art. 242 alin. 2 Cod procedură penală).

III. Din actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar apreciază că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L. subzistă și în prezent și confirmă privarea de libertate a acestora, în continuare, așa cum a conchis și instanța de fond.

În speță, există probe din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiuni grave - trafic de persoane, trafic de minori, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care aceștia provin, și a altor împrejurări referitoare la persoana acestora, se constată că lăsarea lor în libertate prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică.

Starea de pericol pentru ordinea publică rezultă nu numai din natura și gravitatea faptelor deduse judecății, dar și din modalitatea de comitere care se desprinde din convorbirile telefonice purtate, declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, activitatea infracțională presupunând mai multe persoane, organizate în grup, ce racolau persoane de sex feminin profitând de starea de vulnerabilitate a acestora, în vederea exploatării sexuale.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre pericolele ce trebuie apreciate în concret pentru fiecare speță dedusă judecății: posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, distrugerea probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Prezenta cauză se află în faza de judecată la instanța de fond, astfel că cercetarea judecătorească nefiind finalizată, există riscul ca buna desfășurare a procesului penal să fie afectată, scop ce este înscris în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

IV. Un aspect relevat și de către instanța de fond se referă, la împrejurarea că nu au fost audiați toți martorii propuși prin actul de sesizare a instanței, martori care domiciliază în aceeași localitate cu inculpații, astfel că se impune luarea tuturor măsurilor pentru buna desfășurare a procesului penal.

În speță, martora B. G. a făcut vorbire despre amenințări din partea unor amici ai inculpaților în legătură cu declarațiile date în cauză, prin urmare, susținerile inculpaților S. C., A. A. și F. T. V. cum că „nu există nicio probă în sensul că ar încerca să influențeze martorii din dosar”, sunt nefondate.

V. Totodată, argumentele contestatorilor-inculpați pentru revocarea/înlocuirea măsurilor preventive privative de libertate potrivit cărora s-ar fi depășit termenul rezonabil al acestora nu pot fi primite, deoarece aprecierea duratei detenției se realizează în concret în raport de trăsăturile fiecărui caz în parte, conform art. 5 paragraful 3 din Convenție.

În speță, nu se poate vorbi de o încălcare a termenului rezonabil în condițiile în care probatoriul este complex, au fost cercetate și trimise în judecată mai multe persoane pentru o activitate infracțională ce aduce atingere ordinii sociale, interesul public real având o pondere mai mare decât regula judecării sub o altă măsură preventivă decât detenția provizorie.

VI. Argumentele de ordin familial invocate de către inculpații S. C. și J. L., respectiv stare civilă, număr copii, nu constituie prin ele însele elemente determinante în aplicarea dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală.

VII. În altă ordine, art. 5 paragraful 3 C.E.D.O. nu impune revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe motive medicale pentru a beneficia de un anumit tratament medical.

Prin modificările aduse Codului de procedură penală a fost introdusă instituția tratamentului medical sub pază permanentă (art. 240 Cod procedură penală).

În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății (art. 240 alin. 1 Cod procedură penală).

În atare împrejurări, considerentele de ordin medical invocate de către inculpatul J. L. nu obligă instanța în a dispune o altă măsură preventivă pentru a beneficia de tratament medical contestatorul.

VIII. Conform jurisprudenței C.E.D.O. „orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoge, trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă” (Cauza Marckx contra Belgiei, 1979).

Pentru a fi incident principiul egalității de tratament juridic, situația juridică a inculpaților trebuie să fie identică.

Or, în speță, situațiile juridice ale inculpatelor T. A. și S. O., pe de o parte și cea a inculpatului F. T. V. sunt total diferite și, prin urmare nu poate fi incident principiul egalității de tratament juridic, invocat de către contestator.

În considerarea celor dezvoltate, având în vedere prevederile art. 242 Cod procedură penală, dar și gravitatea infracțiunilor și modalitatea presupusă de săvârșire, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca inculpații – contestatori S. C., A. A., F. T. V. și J. L. să fie puși sub o altă măsură mai puțin severă.

Astfel, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L. împotriva încheierii menționate.

IX. Împotriva hotărârii menționate a formulat contestație procurorul cu referire la inculpata T. A..

Considerentele pentru care această inculpată a fost pusă sub o altă măsură preventivă, respectiv sub măsura arestului la domiciliu sunt întemeiate și însușite de către instanța de control judiciar.

Astfel, intimata inculpată T. A. este judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori și o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, a avut o atitudine sinceră și a regretat faptele, iar detenția provizorie începând din 23.02.2015 și până în prezent a stins scopul înscris în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Totodată, a fost avut în vedere momentul procesual prezent, precum și situația personală a acestei inculpate (este mamă a două minore cu vârste de 5 ani și 3 ani aflate în prezent în grija bunicii).

În atare împrejurări, în mod temeinic, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu cu privire la inculpata T. A..

Este adevărat că martorul F. I. este concubinul inculpatei T. A. și figurează cu același domiciliu ca și apelanta, respectiv comuna Faraoani, ., județul Bacău.

Arestul la domiciliu s-a dispus a fi executat la această adresă, împrejurări în care nu poate fi pus în executare, întrucât inculpatei îi este interzis a lua legătura cu martorii (inclusiv cu F. I.).

Însă, în cererea formulată de către inculpata T. A., pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin aspră și adresată Tribunalului C., este menționat un alt domiciliu, respectiv comuna Faraoani, ., județul Bacău, care așa cum rezultă din înscrisul aflat în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor este domiciliul mamei sale.

În atare împrejurări, contestația formulată de către procuror împotriva hotărârii instanței de fond cu privire la inculpata T. A., va fi admisă (art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală), încheiere pe care o va desființa în ceea ce privește conținutul măsurii arestului la domiciliu.

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală, va obliga inculpata să nu părăsească imobilul în care locuiește situat în comuna Faraoani, ., județul Bacău, fără permisiunea Tribunalului C. sau a altei instanțe în fața căreia se află cauza.

Celelalte dispoziții ale încheierii nr. 8/FDJ/04.02.2016 a Tribunalului C. vor fi menținute.

De menționat, chiar dacă n-au fost audiați toți martorii, măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpata T. A. (care are o altă situație juridică prin comparație cu ceilalți contestatori) este cea necesară, dar și suficientă pentru atingerea scopului înscris în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, împrejurări în care nu pot fi primite susținerile procurorului cu referire la acest aspect.

Cheltuielile judiciare către stat vor fi suportate conform art. 275 alin. 2, alin. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință nr. 8/FDJ/ 04.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește conținutul măsurii arestului la domiciliu cu privire la inculpata T. A..

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală, obligă inculpata să nu părăsească imobilul în care locuiește situat în comuna Faraoani, ., județul Bacău, fără permisiunea Tribunalului C. sau a altei instanțe în fața căreia se află cauza.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii.

Respinge contestațiile formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V. și J. L. împotriva încheierii menționate.

Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 520 lei, câte 130 lei pentru inculpații T. A., S. C., A. A. și J. L., se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.

Obligă inculpații S. C., A. A., J. L. la câte 230 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul F. T. V. la 100 lei cu același titlu.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10.02.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

A. M. O. S.

Red. A.M./01.03.2016

Dact. B.N./01.03.2016/ex.2

Jud.fond: R.-I. Z.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 40/2016....  Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 28/2016. Curtea de Apel BRAŞOV