Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 864/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 864/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 864/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A11:
Președinte: N. H. - judecător
M. G. L. - judecător
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul F. A. împotriva sentinței penale nr. 200/S din 16.09.2015 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat F. A., asistat de avocat P. I., apărător din oficiu, intimatul persoană vătămată F. G. T., lipsă fiind intimatul parte civilă S. C. Județean de Urgență B..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului F. A., fiul lui A. și V., născut la data de 11.10.1991 în Sf. G., domiciliat în . nr. 243, județul B..
În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin.4 Cod procedură penală, instanța pune în vedere inculpatului că are dreptul de a da declarații în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că în situația în care nu dă declarații nu va suferii nicio consecință defavorabilă, iar în situația în care consimte să dea declarații, tot ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa ca mijloc de probă.
Apelantul inculpat F. A. precizează că nu dorește să dea declarații în fața instanței de apel.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I. P., pentru apelantul inculpat F. A., susține apelul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit.d Cod procedură penală solicită achitarea inculpatului având în vedere dispozițiile art. 19 alin. 2 Cod penal referitoare la legitima apărare.
În subsidiar, în situația în care instanța va considera că inculpatul se face vinovat de infracțiunea ce îi este imputată și că apărarea nu a fost proporțională cu gravitatea atacului, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia spre minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal vizând suspendarea executări pedepsei sub supraveghere.
Cere a se avea în vedere că din declarațiile persoanelor audiate în prezenta cauză rezultă că inculpatul și partea vătămată anterior incidentului s-au ajutat reciproc în gospodărie, astfel că nu se poate susține că a fost vorba de un conflict mai vechi existent între cei doi.
Susține că atacul a fost inițiat de către partea vătămată, inculpatul nu a făcut altceva decât să se apere de loviturile aplicate de partea vătămată. Mai mult, inculpatul nu a avut intenția să îi aplice lovituri părții vătămate cu lama briceagului ci cu mânerul acestuia, nefiind atinse organe care ar fi putut să îi pună în primejdie viața.
De asemenea invederează instanței că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut un comportament corespunzător în familie și societate.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului și reținerea dispozițiilor art. 75 alin.1 lit. a Cod penal.
Intimatul persoană vătămată F. G., precizează că inculpatul s-a apărat de atacul exercitat de el, iar în momentul atacului inculpatul se afla deasupra sa și îi ținea mâna la gât.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Deși inculpatul a susținut că s-a aflat în legitimă apărare din probele administrate în cauză această apărare nu are susținere. Cere a se avea în vedere că pe corpul inculpatului nu au fost constatate leziuni produse prin comprimare, iar martorii audiați în prezenta cauză nu au relatat aceeași stare de fapt ca cea susținută de inculpat.
Instanța de fond a redus pedeapsa aplicată inculpatului până la minimul special, pedeapsă care se circumscrie gradului de pericol social al faptei, astfel că nu se impune admiterea apelului.
Apelantul inculpat F. A., având ultimul cuvânt, susține că partea vătămată a fost cel care l-a atacat, iar el nu a făcut altceva decât să se apere de atacul acestuia. Aduce la cunoștință instanței că anterior incidentului a fost la locuința persoanei vătămate căruia i-a spus că nu are nimic cu el. Solicită admiterea apelului pentru considerentele expuse de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 200/S/16.09.2015 în baza art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul, F. A. fiul lui A. și V. cu CNP_, ns. la data de 11 octombrie 1991 în jud. C., mun. Sf. G., dom. în jud. B., . (.: 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, h, Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei.
În baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. A. iar în baza art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 18.05.2015 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare
În baza art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 2636,31 lei despăgubiri constând în valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei,
S-a constatat că persoana vătămată F. G. T. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 900 lei, din care 500 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din 27.05.2015 din dosarul de urmărire penală nr. 747/P/2015 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul F. A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal reținându-se în sarcina inculpatului în esență că în data de 17.05.2015 în satul Grid (jud. B.) pe D.J. 130B în dreptul imobilului cu nr. 273 a încercat să suprime viața persoanei vătămate F. G. T. prin lovirea acestuia cu ajutorul unui corp tăietor – înțepător, zona vizată fiind pieptul.
Analizând ansamblul probator instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul F. A. și persoana vătămată F. G. T. sunt rude de gradul IV (veri primari – grad de rudenie care nu se încadrează în condițiile impuse de art. 177 Cod penal pentru a fi incidente prevederile art. 199 Cod penal) și între aceștia nu exista o stare de dușmănie. Cu toate acestea, în urma unor informații primite de la copii pe stradă, persoana vătămată F. G. T. avea convingerea că inculpatul s-ar fi lăudat că îl va bate, motiv pentru care în data de 17.05.2015 l-a căutat la domiciliu pentru a-i cere socoteală. Cu acel prilej inculpatul l-a asigurat că nu are nimic cu el, iar în urma intervenției mamei inculpatului, care a dat aceleași asigurări persoanei vătămate, F. G. T. a fost nevoit să părăsească curtea inculpatului.
În seara aceleiași zile, în jurul orelor 21- 22, pe D.J. 130B în dreptul imobilului cu nr. 273, inculpatul stătea de vorbă cu martorul B. I., în apropierea acestora, la o distanță de câțiva metri aflându-se un grup de tineri din care făceau parte Stejeroiu A., F. M. și surorile F. G. și A. D.. La un moment dat persoana vătămată, a trecut pe lângă grupul de tineri întrebând de inculpat, după ce în prealabil trecuse pe lângă martorul D. N., și i s-a arătat locul în care se afla inculpatul. Intențiile persoanei vătămate păreau a fi agresive, starea acestuia fiind una de nervozitate.
Ajungând în dreptul inculpatului F. T. l-a întrebat din nou dacă vrea să îl bată și în ciuda răspunsului negativ al inculpatului a devenit agresiv, lovindu-l pe inculpat. Între cei doi a avut loc un schimb de replici pe un ton mai ridicat, apoi s-au împins reciproc până au căzut în apropierea unui șanț, persoana vătămată căzând peste inculpat. Deși inculpatul a susținut că persoana vătămată l-a strâns de gât până a simțit că își pierde respirația, instanța de fond a constatat că nu există probe care să susțină această apărare a inculpatului. Niciunul dintre martori nu confirmă această susținere, iar pe gâtul inculpatului nu au fost constatate leziuni care s-ar fi putut produce prin comprimare. Mai mult decât atât, în prima declarație, dată în faza de urmărire penală, inculpatul nu a arătat că ar fi fost strâns de gât de persoana vătămată (fila 32 dosar de urmărire penală), or, o astfel de circumstanță nu ar fi putut să fie omisă dacă ar fi existat. Este posibil ca persoana vătămată să fi pus mâinile în jurul gâtului inculpatului, dar nu să îl fi strâns atât de puternic încât să provoace sufocarea inculpatului.
Martorii confirmă o îmbrânceală între inculpat și persoana vătămată, în urma căreia cei doi au ajuns pe jos, în apropierea unui șanț. La un moment dat în inculpatul a scos din buzunarul exterior al gecii cu care era îmbrăcat un briceag cu care l-a înjunghiat pe vărul său în zona hemitoracică stângă, provocându-i o leziune care i-a pus viața în primejdie.
În drept fapta inculpatului F. G., care în seara zilei de 17.05.2015, în jurul orei 22 fiind provocat de persoana vătămată F. G. T. prin acuzații nefondate și aplicarea de lovituri, a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu cuțitul în zona toracică stângă, provocându-i o leziune care i-a pus viața în primejdie și a necesitat pentru vindecare un număr de 16 -18 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor în stare de provocare, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanța de fond a reținut starea de provocare, cu consecința aplicării art. 75 alin. 1 lit. a – 76 alin. 1 Cod penal, persoana vătămată fiind cea care a inițiat conflictul: deși din probele administrate rezultă că inculpatul nu i-a dat persoanei vătămate nici un motiv de a bănui că are intenții agresive, F. G. T. l-a acuzat de mai multe ori pe parcursul zilei că s-ar fi lăudat că îl va bate, iar în seara zilei de 17.05.2015 l-a căutat pe inculpat în timp ce era agitat și nervos și i-a cerut explicații inculpatului, după care a început să îl îmbrâncească și să îl lovească, până l-a trântit la pământ căzând peste el.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este sancționată de lege cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (limitele de pedeapsă de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi prevăzute de art. 188 alin. 1 Cod penal sunt potrivit art. 33 alin. 2 Cod penal reduse la jumătate). Aplicând prevederile art. 76 Cod penal pedeapsa aplicabilă inculpatului este închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Instanța de fond a constatat că fapta comisă de inculpat este gravă prin natura ei, însă împrejurările și modul de comitere nu relevă un pericol social deosebit: inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări produse de acțiunile persoanei vătămate, a aplicat o singură lovitură, dar a utilizat un instrument vulnerant apt să producă cea mai gravă consecință în condițiile date și a vizat o zonă anatomică vitală; pe de altă parte nu au fost produse consecințe ireversibile și părțile s-au împăcat iar inculpatul se află la prima faptă de violență, fișa de cazier judiciar a inculpatului evidențiind o sancțiune administrativă aplicată pentru o faptă de furt calificat în forma tentativei.
Sub aspectul conduitei procesuale și comportamentului inculpatului după comiterea faptei instanța de fond a reținut că inculpatul a aruncat cuțitul cu care l-a înjunghiat pe F. G. T. arma neputând fi recuperată de organele de anchetă penală, că inculpatul a admis că a aplicat lovitura cu cuțitul dar a încercat să creeze impresia că a acționat în condițiile cauzei justificative prevăzute de art. 19 Cod penal; totodată se va ține seama de faptul că părțile s-au împăcat și nu au pretenții reciproce. Reacțiile disproporționate față de stimuli ale inculpatului trebuie analizate și interpretate în raport cu circumstanțele personale ale acestuia, cu nivelul scăzut de instruire și educare (a absolvit 8 clase), cu vârsta acestuia, (inculpatul are 24 de ani), cu lipsa unei calificări profesionale și a unui loc de muncă, cu faptul că este necăsătorit și trăiește într-o comunitate rurală cu deschidere redusă spre civilizație. Pe tuturor acestor elemente instanța se va orienta spre pedeapsa minimă prevăzută de lege, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b h Cod penal.
Comiterea unei fapte de violență prin utilizarea unui obiect tăietor înțepător îl face pe inculpat, în opinia instanței, nedemn de dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat, de a deține purta și folosi orice categorie de arme. În baza art. 65 alin. 1 Cod penal inculpatului i se va aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut că persoana vătămată F. G. T. nu s-a constituit parte civilă, însă a formulat pretenții civile S. C. Județean de Urgență pentru prestațiile medico-sanitare acordate persoanei vătămate F. G., în valoare de 2636, 31 lei (filele 42-46 dosar instanță).
În susținerea pretențiilor S. C. Județean de Urgență B. a depus la dosar copii ale deconturilor de cheltuieli efectuate cu prestațiile medico-sanitare.
Potrivit art. 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane … răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Constatând că inculpatul prin fapta sa a provocat daune sănătății părții civile F. G. T., generând astfel cheltuielile cu asistența medicală în valoare de2636,31 lei, instanța în baza și 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 1349, 1357, 1382 cod civil și art. 25 și 397 alin. 1 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat la plata acestei sume. Deși a fost reținută în favoarea inculpatului provocarea ca circumstanță atenuantă, instanța apreciază că inculpatului îi revine exclusiv culpa în producerea prejudiciului suferit de partea civilă S. C. Județean de Urgență B., astfel încât va dispune obligarea acestuia la plata întregii sume cu care S. s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul F. A. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. 2 Cod penal (legitima apărare) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.
S-a arătat în motivarea apelului formulat că această soluție se impune având în vedere că din declarațiile persoanelor audiate în prezenta cauză rezultă că inculpatul și partea vătămată anterior incidentului s-au ajutat reciproc în gospodărie, astfel că nu se poate susține că a fost vorba de un conflict mai vechi existent între cei doi; atacul a fost inițiat de către partea vătămată iar inculpatul nu a făcut altceva decât să se apere de loviturile aplicate de partea vătămată. Mai mult, inculpatul nu a avut intenția să îi aplice lovituri părții vătămate cu lama briceagului ci cu mânerul acestuia, nefiind atinse organe care ar fi putut să îi pună în primejdie viața.
În subsidiar, în situația în care instanța va considera că inculpatul se face vinovat de infracțiunea ce îi este imputată și că apărarea nu a fost proporțională cu gravitatea atacului, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia spre minimul special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal vizând suspendarea executări pedepsei sub supraveghere. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut un comportament corespunzător în familie și societate.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prev. de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de inculpatul F. A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță, analizând întregul material probator administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă, constând în esență în aceea că la data de 17.05.2015 în satul Grid (jud. B.) pe D.J. 130B în dreptul imobilului cu nr. 273 inculpatul F. A. a pe fondul unei stări de tulburare provocate de atitudinea și conduita vărului său persoana vătămată F. G. T., l-a lovit pe acesta din urmă cu ajutorul unui corp tăietor – înțepător în zona toracică stângă provocându-i o leziune care i-a pus viața în primejdie și a necesitat pentru vindecare un număr de 16 -18 zile de îngrijiri medicale.
Cu toate că inculpatul a invocat în apărarea sa în fața primei instanțe starea de legitimă apărare, aspecte susținute și în apelul promovat, Curtea constată că instanța de fond a procedat corect înlăturând această apărare a inculpatului întrucât susținerile sale nu se coroborează cu materialul probator de la dosar, iar din materialul probator de la dosar nu rezultă incidența în speță a dispozițiilor art. 19 alin. 2 Cod penal privind legitima apărare; de altfel în faza de urmărire penală inculpatul nu a invocat că s-ar fi găsit în stare de legitimă apărare în momentul în care l-a lovit cu briceagul pe vărul său, persoana vătămată F. G. T. și nici nu a relevat în depoziția sa aspecte de fapt care să se plieze pe condițiile existenței stării de legitimă apărare. În faza de urmărire penală inculpatul a susținut în apărarea sa doar că a încercat să-l lovească pe F. T. cu mânerul briceagului, dar acesta s-a deschis accidental și în aceste împrejurări a înjunghiat partea vătămată. Nici persoana vătămată nu a relevat în această etapă procesuală aspecte de fapt care să conducă la concluzia existenței condițiilor legitimei apărări.
În aceste condiții, precizările făcute de victimă și de inculpat în fața primei instanțe relativ la modalitatea de derulare a evenimentelor – cu scopul evident de a fi înlăturată răspunderea penală a inculpatului – nu pot fi primite; pe lângă faptul că revenirea inculpatului și a persoanei vătămate în fața instanței asupra celor declarate la urmărirea penală este total nejustificată, varianta de derulare a evenimentelor prezentată de cei doi în fața instanței – în sensul că în momentul în care inculpatul a aplicat persoanei vătămate lovitura cu briceagul aceasta din urmă îl strângea cu mâinile de gât, condiții în care a fost nevoit să se apere - nu are susținere în materialul probator de la dosar.
Pentru dovedirea stării de fapt prima instanță a audiat mai mulți martori: D. N. (fila 87 dosar instanță), F. M. (fila 74 dosar instanță), Stejeroiu A. (fila 73 dosar instanță) B. I. (fila 88 dosar instanță), F. G. (fila 76 dosar instanță) și F. A. D. (fila 75 dosar instanță) însă niciunul dintre martorii audiați nu a văzut momentul aplicării loviturii cu cuțitul. Martorii Stejeroiu A., F. G. și A. D. au arătat că se aflau o distanță de câțiva metri și doar au auzit disputa verbală dintre inculpat și partea vătămată și l-au văzut apoi pe F. T. îndepărtându-se în alergare și susținând că a fost înjunghiat, susținere care a fost apreciată inițial ca o glumă. Dată fiind ora înaintată și faptul că era întuneric vizibilitatea spre locul desfășurării incidentului nu permitea martorilor să observe detaliile derulării evenimentelor. Mai aproape de locul faptei se afla martorul B. I., dar și a acesta a arătat că nu a observat momentul înjunghierii, doar a dedus că înjunghierea s-a produs când cei doi erau la pământ pentru că l-a văzut pe F. T. ridicându-se din șanț și l-a auzit afirmând că a fost înjunghiat. Niciunul din martori nu l-a auzit pe inculpat afirmând că ar fi fost strâns de gât; dimpotrivă, când s-a apropiat martorul D. N. și l-a întrebat pe inculpat ce a făcut acesta a răspuns că nu a făcut nimic, după care s-a îndreptat spre casă și a aruncat cuțitul cu care a aplicat lovitura, cuțit care nu a fost găsit de organele de urmărire penală.
În aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză sunt aplicabile doar dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a – 76 alin. 1 Cod penal respectiv starea de provocare în care se afla inculpatul la momentul aplicării loviturii cu cuțitul, persoana vătămată fiind cea care a inițiat conflictul; deși din probele administrate rezultă că inculpatul nu i-a dat persoanei vătămate nici un motiv de a bănui că are intenții agresive, F. G. T. l-a acuzat de mai multe ori pe parcursul zilei că s-ar fi lăudat că îl va bate, iar în seara zilei de 17.05.2015 l-a căutat pe inculpat în timp ce era agitat și nervos și i-a cerut explicații inculpatului, după care a început să îl îmbrâncească și să îl lovească, până l-a trântit la pământ căzând peste el.
Sub aspectul laturii subiective instanța de fond a reținut în mod just că inculpatul a acționat cu intenție indirectă: deși nu a urmărit suprimarea vieții persoanei vătămate, care de altfel îi este rudă, a acceptat acest rezultat, concluzie desprinsă din faptul că a fost utilizat un instrument apt să producă decesul victimei și lovitura a fost aplicată cu intensitate medie/mare într-o zonă anatomică vitală. Numai întâmplarea care a făcut să nu fie mai grav afectate organele interne și intervenția chirurgicală în urma căreia i s-a evacuat lichidul (sângele) acumulat în cavitatea pleurală și îngrijirile medicale acordate la scurt timp de la producerea incidentului au contribuit la diminuarea consecințelor faptei comise de inculpat, fapta rămânând în faza de tentativă potrivit art. 32 Cod penal.
Față de această situație, în raport de starea de fapt stabilită și de poziția subiectivă a inculpatului, prima instanță a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei deduse judecății reținând corect că sunt întrunite în speță condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor în stare de provocare, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, criticată de asemenea în apel, în subsidiar, de către inculpat, Curtea reține că au fost avute în vedere de către prima instanță la momentul stabilirii pedepsei și a modalității de executare ce se impun a fi aplicate inculpatului, toate criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal fiind corect evaluată atât gravitatea faptei comise de inculpat cât și periculozitatea inculpatului; în raport de toate circumstanțele reale și de cele personale ale inculpatului s-a stabilit de către prima instanță o pedeapsă cu închisoarea care este în măsură să conducă la atingerea scopului sancțiunilor penale atât din perspectiva cuantumului cât și a modalității de executare. Față de această situație redozarea pedepsei de către instanța de apel nu se impune. De altfel, împrejurarea invocată în apel în sprijinul solicitătii reducerii pedepsei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, a fost avută în vedere deja de către prima instanță; acordarea de valențe mai accentuate acestei situații a inculpatului nu se impune, cu atât mai mult cu cât deși inculpatul nu posedă antecedente penale în sensul legii penale, acesta nu se află la prima încălcare a legii penale. Din fișa de cazier judiciar existentă la dosar rezultă că prin ordonanța nr. 381/P/2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria F. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei pentru art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
În considerarea celor expuse, văzând că este nefondat apelul formulat în cauză de către inculpatul F. A. în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat F. A. împotriva Sentinței penale nr. 200/16.09.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține ca legală și temeinică.
În baza art. 422 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal se va adăuga la durata prevenției inculpatului F. A. timpul scurs începând cu data de 16.09.2015 la zi.
În baza art. 272 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 260 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, urmare a respingerii apelului promovat în cauză va fi obligat apelantul F. A. să plătească statului suma de 520 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat F. A. fiul lui A. și V., născut la data de 11.10.1991 în Mun. Sf. G., Jud. C., împotriva Sentinței penale nr. 200/16.09.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 422 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal adaugă la durata prevenției inculpatului F. A. timpul scurs începând cu data de 16.09.2015 la zi.
În baza art. 272 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 260 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul F. A. să plătească statului suma de 520 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. M. G. L.
GREFIER
D. B.
Red. N.H./01.02.2016
Dact.B.D./01.02.2016
Jud. fond D.R.R.
- 2 exemplare -
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 67/2016. Curtea... → |
|---|
