Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 26/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 26/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 februarie 2013
Instanța de judecată constituită din:
- Complet de judecată CA3:
Președinte- N. Țînț
Judecător - N. H.
- Grefier- D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul G. T. I. împotriva sentinței penale nr. 276/S din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 15 februarie 2013.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 276/S/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, în baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 174,175 lit i Cod penal în infracțiunea de omor simplu prev. de art. 174 al 1 Cod penal.
În baza art. 174 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului G. T. I. zis U., fiul lui N. și E., născut la data de 06 iulie 1979 în R., jud. B., domiciliat în ., ., CNP_, legitimat cu CI . nr._, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, 4 clase, cioban, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de omor.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 6.08.2012 la zi și în baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului G. T. I..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în sistemul național de date genetice judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.
Următoarele obiecte –identificate în cadrul procesului verbal de la fila 2 dosar - constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei: o cutie cu încălțăminte, jerseu, tricou roșu GTI și un topor.
S-a constatat că persoana vătămată M. A. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 189, 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.600 lei cheltuieli judiciare, sumă ce a fost inclusă și onorariul avocatului oficiu – fond și urmărire penală - în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în perioada premergătoare incidentului, respectiv 21.07._12, între inculpatul G. T. I. și victima M. G. a avut loc un conflict deoarece acesta din urmă a refuzat să-i dea inculpatului carul patronului N. I. C., pentru a-și rezolva o problemă personală. Sâmbătă, în data de 28.07.2012, M. G. a fost dus de către C. S. Atila la locuința sa din Mercheașa nr. 259 și întrucât acuza dureri la picioare, a rămas acasă o săptămână. Cu o zi înainte de incident, fiul patronului – martorul C. S. Atila s-a deplasat la locuința victimei, stabilind ca a doua zi să o lase la locul de muncă.
Sâmbătă, în data de 4.08.2012, martorul C. S. Atila a transportat victima la stână, cu această ocazie constatând că se afla în stare de ebrietate. M. G. a participat la mulsul oilor însă, din cauza stării de ebrietate, a căzut de pe scăunelul de muls, motiv pentru care a fost înlocuit de către inculpatul G. T. I.. La stână, alături de inculpat, victimă și martorul C. S. Atila se mai aflau C. I., N. V. și G. C. (fratele inculpatului); cu excepția martorului C. S., toate persoanele prezente la stână la mulsul oilor au continuat să consume băuturi alcoolice, împrejurare în care victima și-a manifestat dorința de a nu mai rămâne la stână.
În jurul orelor 14.30, după mulsul oilor, martorul C. S. Atila a luat laptele și a plecat, iar M. G. a rămas la stână împreună cu ceilalți ciobani, fiecare mergând la coliba sa pentru a se odihni. După ce s-a trezit, victima și-a strâns lucrurile și a plecat către locuința sa din satul Mercheașa; inculpatul G. T., care a observat plecarea victimei, l-a anunțat pe N. V., iar acesta din urmă l-a sunat pe C. S. Atila pentru a-l informeze despre acest lucru.
În jurul orelor 15.00 martorul N. V. și inculpatul au plecat cu oile la apă, fiecare urmând un alt drum, în direcții opuse; astfel, martorul N. V. a coborât la apă cu cârdul său, în Vălicică, iar inculpatul G. T. I. a plecat în zona cu stejari denumită de localnici „COPĂCEI”. Aici inculpatul s-a întâlnit cu victima căreia i-a reproșat că a plecat de la stână fără acordul patronului; inculpatul a susținut că ambii s-au jignit reciproc, iar victima l-ar fi apucat de haine cu intenția de a-l lovi. Datorită situației create, dată fiind și starea de ebrietate în care ambii se găseau, inculpatul și victima s-au agresat fizic, împrejurare în care tricoul roșu cu care era îmbrăcat inculpatul s-a rupt în zona mânecii drepte. În aceste împrejurări și deranjat de atitudinea victimei, inculpatul G. T. I. s-a enervat și l-a lovit pe M. G. cu pumnul în zona capului, a tâmplei, victima căzând lângă copac. Inculpatul G. T. I. a continuat să lovească victima în mod repetat și violent cu pumnii și picioarele în zona toraco – abdominală, dar și în zona capului; victima a suferit mai multe leziuni care au condus la decesul acesteia.
După ce a abandonat victima în stare de inconștiență, inculpatul și-a continuat activitățile curente, a mers cu oile la păscut, iar la ora 19.00 s-a întâlnit cu fratele său, G. C. și cu ceilalți doi ciobani de la stână cărora le-a spus că l-a bătut pe M. G. care a vrut să-i dea o palmă și pentru că a „a avut ciudă pe el de atunci, cu calul” (f. 105, f. 137 dosar u.p.).
În jurul orelor 21.00 inculpatul a coborât în . său, G. N., împreună cu sora acestora, G.. În drumul spre casă, inculpatul și sora sa au trecut prin locul în care victima era căzută, s-au apropiat de M. G. și nu și-au dat seama la acel moment dacă acesta era sau nu decedat, dar inculpatul s-a gândit că este posibil să fi murit (f. 138 și f. 37-38) sau să fie în comă, dar nu a făcut nimic în acest sens.
Ajuns acasă, inculpatul G. T. I. s-a spălat, și-a schimbat tricoul rupt și a plecat la martorul O. C. pentru a face rost de bani, apoi în jurul orelor 24.00 a revenit la stână unde i-a întâlnit pe martorii N. V., C. I. și G. C. și de comun acord cu aceștia au mers în locul unde G. T. I. știa că-l abandonase pe M. G., pentru a verifica dacă mai trăiește. După ce martorul C. I. a constatat că victima decedase, l-a sunat pe șeful stânei, N. I. C. și împreună au hotărât să anunțe fapta organelor de poliție abia dimineața.
Inculpatul s-a speriat de ceea ce se întâmplase și pentru că nu dorea să fie încarcerat a fugit în pădure; inculpatul G. T. I. a stat ascuns pe raza comunei R., județul B., din noaptea de 04/05.08.2012 până în data de 06.08.2012, în jurul orei 17.00, când a fost prins de organele de poliție.
Inculpatul a recunoscut fapta încă din faza urmăririi penale, însă a menționat că incidentul a fost generat de victimă care l-ar fi lovit cu palmele peste față sau că ar fi încercat să-l doboare. Având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză – C. S., N. V., G. C. - din care a rezultat că victima se afla într-o evidentă stare de ebrietate încă de la momentul sosirii la stână (a căzut de pe scaun în timp ce mulgea oile și a continuat să consume băuturi alcoolice) și dat fiind faptul că inculpatul este cel care la momentul întâlnirii cu victima i-a reproșat acesteia că plecase de la locul de muncă, Tribunalul a constatat că cel care a început conflictul a fost inculpatul și nu victima.
De asemenea, s-a constatat că victima a fost agresată extrem de violent, în timp ce inculpatul nu a avut urme de lovituri vizibile la momentul dispunerii arestării preventive.
Astfel, potrivit, concluziilor raportului de expertiză medico – legală nr. 2190/E din 07.08.2012 al SJML B., G. T. –I. pe cap, corp și membre nu prezintă semne de violență (f. 158); în aceleași timp, potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 288/AUT/06.08.2012 al SJML B. pe cadavrul victimei nu s-au constatat leziuni de autoapărare. Acest din urmă act relevă faptul că victima nu a opus rezistență în momentul agresiunii sale, fiind lovită de inculpat cel mai probabil și după ce a căzut lângă copac. Prin urmare dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal nu se pot reține în cauză.
Inculpatul, prin apărările pe care și le-a făcut în cursul urmăririi penale, a încercat în fapt să minimizeze fapta comisă și să inducă ideea că victima este cea care a declanșat conflictul, aspect care însă nu este reținut de către instanță.
La primul termen de judecată inculpatul a învederat că dorește aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală; față de precizările făcute în instanță în sensul că și alte persoane ar fi agresat victima după sine, instanța a constatat că în fapt inculpatul a recunoscut fapta și a dorit să beneficieze de o reducere de pedeapsă. Astfel, inculpatul a susținut că „lumea vorbește în . persoane ar fi agresat victima, indicând pe martorul C. I. printre posibilii agresori.
Audiați în cauză N. V., C. S., C. I., G. C., P. C., N. I. C. au învederat că nu au cunoștință ca alte persoane să fi agresat victima. Modalitatea în care martorii audiați au aflat de comiterea faptei și au înțeles să anunțe organele judiciare trezește suspiciuni cu privire la moralitatea acestora, suspiciuni care însă nu se pot circumscrie unor învinuiri în cauza de față. Împrejurarea că victima a fost lăsată pe câmp de inculpat sau de persoanele care au aflat despre incident relevă faptul că nu doar inculpatul s-a speriat de situația creată, ci și martorii anterior menționați. Raportat la materialul probatoriu administrat în cauză, s-a constatat că nu există probe care să dovedească împrejurarea că victima ar fi fost agresată de alte persoane în afara inculpatului.
Pe corpul victimei la autopsiere s-au constatat multiple semne de violență la nivelul capului (la nivelul piramidei nazale, a buzelor, a obrajilor, sprâncenelor, ochilor, urechilor), a coloanei cervicale, a abdomenului superior și inferior. Urmare a examinării victimei s-a stabilit că aceasta prezenta plăgi contuze sprâncenos stâng și conduct auditiv extern stâng, hematom orbitopalpebral stâng, multiple echimoze pe torace și membre, multiple hematoame epicraniene și în mușchii temporali, hematom laterocervical stâng, hemoragie meningee temporal bilateral, edem cerebral, fracturi costale bilateral, disjuncție sterno-claviculară dreaptă, hemotorax stâng, contuzie pulmonară stângă, rupturi hepatice; hemoperitoneu, infiltrat sanguin pedicul splenic și perirenal stâng. Moartea victimei s-a datorat politraumatismul cranio- toraco-abdominal cu hemoragie meningee, multiple fracturi costale și rupturi de organe interne . Toate aceste elemente conduc la concluzia că inculpatul a agresat victima în mod violent, cu intenția indirectă de a o ucide. De altfel și atitudinea a inculpatului de a lăsa victima căzută și ulterior de a se întoarce la locul faptei fără însă a fi interesat de situația victimei, relevă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Instanța a constatat că fapta a fost comisă pe o pășune, loc care prin natura și destinația sa nu este accesibil publicului în permanență. Pășunea este un spațiu deschis, fără limitări evidente, pe care pot pătrunde mai multe persoane (cu sau fără animale), așa cum este și locul împădurit – pădurea, creasta muntelui, islazul etc. Spațiul deschis pe care pot pătrunde mai multe persoane nu trebuie confundat însă cu locul public - loc creat sau destinat în mod natural sau normal publicului, spațiu delimitat sau delimitabil (cum este . etc.), motiv pentru care s-a dispus potrivit art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 al 1, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 al 1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor simplu, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului.
S-a constatat că fapta s-a comis pe fondul unui conflict anterior dintre victimă și inculpat, că reacția inculpatului a fost exagerată în raport cu starea victimei aflată într-o stare avansată de ebrietate; inculpatul a aplicat lovituri multiple unei persoane cunoscute care nu a putut reacționa atacurilor sale, iar după agresarea acesteia nu a încercat să anunțe autoritățile pentru a i se acorda ajutor medical. Instanța a avut în vedere că fapta s-a produs într-o zonă care nu este ușor accesibilă publicului astfel încât exista posibilitatea ca trupul victimei să nu fie identificat sau chiar să fie mutilat de animalele din zonă.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. evoluția comportamentală a inculpatului poate fi direcționată pozitiv, dezirabil social, dacă pe parcursul executării pedepsei va participa la programe care să urmărească dobândirea controlului asupra propriului comportament, conștientizarea consecințelor consumului de alcool. Inculpatul are 33 de ani, este cetățean român, cunoscut cu antecedente penale; a adoptat o atitudine sinceră, a recunoscut și a regretat comiterea faptei. Inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, anterior suferind o condamnare – față de care s-a împlinit termenul de reabilitare – pentru o infracțiune de vătămare corporală.
Pentru toate aceste considerente, a aplicat inculpatului pentru infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură procesuală dispusă conform dispozițiilor art. 1491 Cod procedură penală, după punerea în mișcare a acțiunii penale și audierea inculpatului în prezența apărătorului desemnat în cauză de către instanța competentă să pronunțe fondul pricinii. S-a constatat la momentul luării măsurii preventivă că inculpatul s-a sustras cercetărilor, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive a făcut obiectul verificărilor ulterioare ale instanței potrivit art. 3001 și 3002 Cod procedură penală, fiind menținută conform art. 136 Cod procedură penală, 160b al 1,3 Cod procedură penală, ca legală și temeinică. S-a constatat că și la acest moment procesual măsura arestării preventive a inculpatului este justificată nu numai de împrejurările în care s-a comis fapta – reținute anterior de instanță - dar și în raport cu soluția pronunțată în cauză, instanța constatând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor. Așa fiind, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii preventive nu și-au pierdut din intensitate, fiind confirmate de însăși hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpatul G. T. I..
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice dată faptei, arătând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174,175 lit.i Cod penal, fapta fiind săvârșită în condițiile prevăzută de art.152 lit.a Cod penal.
În memoriul depus la dosarul cauzei, apelantul a arătat că locul în care s-a consumat infracțiunea este o pășune în vecinătatea satului Mercheașa, . procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că nu este delimitat de vreo construcție care să obtureze accesul celor care ar dori să pătrundă în acel spațiu.
Apelantul inculpat G. T. I. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestuia, din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, arătând că, din materialul probator administrat în cauză reiese că acel conflict ivit între inculpat și victimă a luat naștere urmare comportamentului victimei. Cu ocazia audierii sale a precizat modul în care s-a născut conflictul în sensul că, în momentul în care s-a apropiat de victimă aceasta i-a adresat injurii și l-a acuzat că îl va suna pe patronul său pentru a-i spune că a plecat de la stână în timpul programului. Deși inculpatul i-a spus că nu are baterie la telefon și nu îi va spune nimic patronului, victima care avea în mână o secure a ridicat-o deasupra capului, iar cu cealaltă mână l-a lovit pe inculpat rupându-i tricoul pe care acesta îl purta. Inculpatul a ripostat, victima a căzut, iar inculpatul a continuat să îl lovească cu picioarele, în care avea cizme de cauciuc. După ce a aplicat aceste lovituri inculpatul a plecat și a văzut că victima era conștientă și s-a ridicat în picioare. Ulterior, inculpatul a revenit la stână și a spus celorlalți ciobani despre conflictul avut cu victimă arătându-le tricoul rupt. Dacă și-ar fi dorit să îi suprime viața victimei nu s-ar fi întors să îl caute și nici nu le-ar fi spus celorlalți ciobani despre incident. Reprezentarea sa a fost aceea că victima doarme în câmp astfel cum se întâmpla deseori. Când a aflat de la soția victimei că nu a ajuns acasă s-a deplasat în căutarea acesteia, ocazie cu care a constatat că era decedat; din declarația martorului N. V. rezultă că inculpatul s-a speriat foarte tare când a văzut că victima este decedată, aspect care reiese și din declarația martorului P. C.. Or, în situația în care inculpatul avea intenția să suprime viața victimei, ar fi fugit imediat după incident, nu ar fi mai plecat în căutarea acesteia.
De asemenea, apelantul inculpat a arătat că în cauză sunt incidente circumstanțele atenuante prevăzute de 73 lit.a, b Cod penal.
Cu ocazia soluționării cauzei în apel, au fost ascultați în mod nemijlocit inculpatul G. T. I. și martora G. G. E..
Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând seama de motivele invocate de apelanții P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpat, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, pe baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și, nemijlocit, în cadrul cercetării judecătorești, însă a apreciat netemeinic că fapta inculpatului G. T. I. care în data de 4.08.2012, pe fondul unui conflict mai vechi, în timp ce se afla pe o pășune, în locul numit „Copăcei”, din satul Mercheașa, ., cu intenție, i-a aplicat victimei, M. G., mai multe lovituri de mare intensitate cu pumnii și picioarele în zona capului și în zona toraco-abdominală, care au provocat decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin.1 Cod penal.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, locul în care a fost găsit cadavrul victimei se află la o distanță aproximativă de 1,5 km. de stână, spre satul Mercheașa, . și la aproximativ 200 metri în partea dreaptă de drumul ce duce dinspre stână spre ., lângă un stejar secular.
Fotografiile efectuate cu același prilej relevă că zona menționată nu este împrejmuită, delimitată în vreun fel în scopul restricționării accesului vreunei persoane în zonă.
Totodată, din declarațiile date de inculpat rezultă că locul în care a fost găsită victima decedată este cel în care s-a desfășurat conflictul între cei doi, fiind în fapt o pășune care aparține satului, situată la aproximativ 1 km. de . orice pe acea pășune. Nu este îngrădită în vreun fel” (fila 32 dosar apel).
Aceleași caracteristici ale locului comiterii faptei au fost evidențiate și de martora G. G. E. (fila 38 dosar apel).
Potrivit art.152 lit.a Cod penal, fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
Ca atare, pășunea comunală - fiind situată în proximitatea unei așezări rurale montane, ai cărei locuitori au între îndeletnicirile obișnuite și creșterea animalelor, ceea ce implică deplasări frecvente spre locurile în care sunt exercitate aceste activități - este loc public, corecta încadrare juridică a faptelor fiind aceea dată prin rechizitoriu, respectiv, omor calificat, prevăzută de art.174,175 lit.i Cod penal.
În fundamentarea acestei concluzii Curtea are în vedere situația concretă a locului în care s-a comis infracțiunea ce formează obiectul prezentei judecăți, care, prin caracteristicile anterior menționate, diferă de situațiile avute în vedere de prima instanță în analiza pe care a efectuat-o pentru a conchide asupra încadrării faptei.
Totodată, în sensul opiniei noastre este și practica instanței supreme[1].
Contrar celor susținute de apelantul inculpat, fapta acestuia nu constituie infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice fiind neîntemeiată.
Forma de vinovăție cu care autorul acționează este deosebirea esențială între cele două infracțiuni. Astfel, dacă omorul se comite cu intenție (directă sau indirectă), infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte se săvârșește cu praeterintenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să îi producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie că l-a prevăzut, dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să îl prevadă.
În speță, atât din declarațiile date de inculpat, cât și din depozițiile martorilor cărora acesta le-a relatat conflictul pe care l-a avut cu victima, rezultă că inculpatul a aplicat mai multe lovituri lui M. G., cu pumnul în zona capului și a tâmplei, iar după căderea acesteia, a continuat să îl lovească violent cu pumnii și picioarele, în zona toraco-abdominală și în zona capului, producându-i leziunile descrise în raportul de autopsie medico-legală (filele 172-173); potrivit actului menționat, leziunile constatate s-au produs prin lovire cu și de corpuri dure la nivel cranio-facial, respectiv, lovire repetată cu corpuri dure, la nivel toraco-abdominal; forța loviturilor a fost de intensitate mare și toate leziunile au caracter vital, motiv pentru care s-a constatat o legătură de cauzalitate directă între leziuni și deces.
Acționând în acest mod și având în vedere vârsta și starea victimei (consumase anterior băuturi alcoolice, sângele recoltat de la cadavru conținând 1,50 ‰ alcool), inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte. Rezultatul letal nu este deci urmarea unei "intenții depășite" (praeterintenție) specifică infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ci al prevederii lui de către inculpat și al acceptării producerii sale.
Chiar martorii cărora inculpatul le-a povestit altercația avută cu victima au evidențiat anticiparea de către inculpat a posibilității producerii morții victimei. Astfel, C. I. a relatat că inculpatul le-a povestit că „l-a bătut pe M. G., care nu s-a mai ridicat de jos”, G. C. (fratele inculpatului) a arătat că, după ce au aflat că victima nu ajunsese acasă, au hotărât, la sugestia inculpatului „să vedem dacă mai trăiește sau a murit”.
Curtea apreciază că susținerea făcută de inculpat cu prilejul audierii sale de la termenul de judecată din data de 15.01.2013 - conform căreia după ce a lovit victima și a plecat de la locul faptei, aceasta ar fi rămas în picioare - este neverosimilă, fiind contrazisă chiar de declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, menținute în fața instanței de apel.
Nici apărarea conform căreia și alte persoane ar mai fi lovit victima ulterior conflictului avut cu inculpatul nu este veridică, în cauză nerezultând acest aspect.
Faptul că inculpatul a căutat ulterior victima (împreună cu sora sa și, mai târziu, cu ceilalți ciobani) nu constituie un argument în sensul lipsei intenției indirecte; dimpotrivă, tocmai faptul că inculpatul a prevăzut și a acceptat posibilitatea decesului justifică conduita sa ulterioară; nu a acționat însă efectiv pentru a se asigura că M. G. era în viață, limitându-se ca, împreună cu sora sa, martora G. G. E., să-l privească de la distanță; lipsa de reacție atât a inculpatului, cât și a tuturor celor care au văzut ulterior victima la locul unde era căzută evidențiază faptul că toți au anticipat și s-au speriat de rezultatul grav produs.
Așa fiind, reevaluând materialul probator aflat la dosarul cauzei, conchidem că, în drept, fapta inculpatului G. T. I., constând în aceea că, în data de 04.08.2012, pe pășunea localității Mercheașa, a lovit repetat și cu intensitate, cu pumnii și picioarele, în zona capului și trunchiului pe numitul M. G. producându-i leziuni corporale care au determinat decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174,175 lit.i Cod penal.
În cauză nu sunt incidente circumstanțele atenuante prevăzute de art.73 lit.a, b Cod penal, susținerile apelantului inculpat nefiind întemeiate.
Astfel, din niciuna dintre probele administrate nu a rezultat că inculpatul ar fi acționat cu depășirea limitelor legitimei apărări sau în stare de provocare.
Apelantul inculpat este singurul care a susținut că a fost și el lovit de victimă, dar, cu toate acestea, după cum a reținut și prima instanță, nu a prezentat pe cap, corp și membre semne de violență; faptul este certificat și prin concluziile raportului de expertiză medico-legală (fila 158 dosar urmărire penală). În plus, chiar fratele inculpatului, martorul G. C., a confirmat că inculpatul nu avea nicio vânătaie vizibilă.
Totodată, deși inculpatul a precizat în depozițiile sale faptul că victima ar fi ridicat securea, tot el a arătat că a lăsat-o înainte de a se produce vreo lovire, astfel încât nu se poate reține existența vreunui atac material, imediat și injust îndreptat împotriva sa care să îl fi determinat să reacționeze în maniera descrisă anterior.
Martorii audiați în cauză au aflat de la inculpat că victima l-ar fi lovit sau ar fi vrut să facă acest lucru, însă singurul fapt cert care poate fi reținut din declarațiile lor este împrejurarea că inculpatul avea tricoul rupt, aspect confirmat și prin planșele fotografice de la fila 66 dosar urmărire penală.
În speță nu sunt îndeplinite nici condițiile necesare pentru reținerea stării de provocare. Astfel, în momentul în care M. G. și inculpatul s-au întâlnit în zona „Copăcei”, au avut un schimb de replici legat de plecarea victimei de la stână, în cadrul căruia, pe fondul consumului de alcool, ambii s-au jignit, context în care este cert doar faptul că inculpatul l-a lovit pe M. G..
Deși apelantul inculpat a susținut că a fost provocat de victimă, nu se poate reține că schimbul reciproc de cuvinte injurioase și chiar îmbrâncelile care au determinat ruperea tricoului au fost de natură să determine inculpatului o surescitare nervoasă, de natură să îi răpească posibilitățile de control asupra acțiunilor sale și sub imperiul căreia să fi lovit victima în maniera descrisă anterior.
Tema discuției celor doi nu îl privea direct pe inculpat, conduita anterioară a ciobanului M. G. (plecarea de la stână fără știrea patronului) nu producea consecințe asupra inculpatului, iar limbajul trivial folosit era unul obișnuit în categoria din care fac parte cei doi, mai ales pe fondul consumului de alcool.
Toate aceste împrejurări determină Curtea să rețină faptul că reacția inculpatului a fost mai degrabă vindicativă, determinată de conflictele anterioare pe care acesta le-a avut cu victima.
La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv, gradul de pericol social al faptei, evaluat atât sub aspectul împrejurărilor concrete în care a fost comisă, anterior menționate, cât și al rezultatului produs (suprimarea vieții unei persoane), precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. (filele 16-17 dosar prima instanță); se constată astfel că inculpatul are în prezent 33 de ani, a fost relativ sincer în cursul procesului, regretând în mod evident fapta comisă; nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale, anterior fiind condamnat pentru o altă infracțiune de violență (art.182 Cod penal), pentru care s-a împlinit termenul de reabilitate; în privința perspectivelor de reintegrare în societate, consilierul de probațiune a apreciat că este condiționat de includerea, pe durata executării pedepsei, în programe care să urmărească dobândirea controlului asupra propriului comportament, conștientizarea consecințelor negative determinate de consumul de alcool, dezvoltarea și exersarea abilităților de rezolvare a conflictelor.
Ca atare, instanța de apel va dispune condamnarea inculpatului, în baza art.174, 175 alin.1 lit.i Cod penal, la pedeapsa de 17 ani închisoare, apreciind că acest cuantum este de natură să răspundă scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat în cuprinsul art.52 Cod penal.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, urmează a fi admis apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 276/S/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub aspectul încadrării juridice dată faptei și individualizării pedepsei principale.
Rejudecând în aceste limite, hotărârea primei instanțe va fi reformată în sensul celor ce preced, iar celelalte dispoziții vor fi menținute.
Totodată, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe va fi respins, ca nefondat.
În baza art.381 Cod procedură penală, va fi dedusă în continuare, pentru apelantul inculpat, starea de arest preventiv începând din data de 30.10.2012 și până în prezent, iar în baza art.350 Cod procedură penală, apreciind nemodificate temeiurile aflate la baza privării de libertate (art.148 lit.a, f Cod procedură penală) va fi menținută arestarea sa preventivă; în argumentarea acestei măsuri, avem în vedere, pe de o parte, gravitatea deosebită a faptei comise și conduita inculpatului, care a încercat să se ascundă după comiterea faptei, iar, pe de altă parte, împrejurarea că în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii.
Sub aspectul duratei măsurii preventive, având în vedere gradul de complexitate a cauzei, care a impus un probatoriu vast în fața primei instanțe și care a necesitat efectuarea de probe și la instanța de apel, apreciem că se înscrie în limitele duratei rezonabile, fiind astfel conformă cu dispozițiile art.5 par.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În baza art.189 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu asigurat apelantului inculpat, sumă ce va fi inclusă în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2,3 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 276/S/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub aspectul încadrării juridice dată faptei și individualizării pedepsei principale.
Rejudecând în aceste limite,
În baza art. 174, 175 alin.1 lit.i Cod penal, condamnă inculpatul G. T. I., zis U., fiul lui N. și E., născut la data de 06 iulie 1979 în R., jud. B., domiciliat în ., ., CNP_, legitimat cu CI . nr._, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, 4 clase, cioban, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G. T. I. împotriva aceleiași hotărâri.
Deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive începând din data de 30.10.2012 și până în prezent.
Menține arestarea preventivă a inculpatului G. T. I., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.37/07.08.2012 emis de Tribunalul B..
Se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B. suma de 200 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu asigurat inculpatului, sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2,3 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de suma de 300 lei; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu inculpatul G. T. I..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2013.
PRERȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
D. B.
Red. N.Ț./1.03.2012
Dact.B.D./4.03.2013
Jud. fond E.M. T.
- 2 exemplare -
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 66/2014.... → |
|---|
