Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 10/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 10/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 10/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:002._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 10/AP Dosar nr._

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Complet de judecată A11:

Președinte: N. H. – judecător

Judecător: M. G. L.

Grefier: D. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de condamnatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 1921/S din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2016 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 19.01.2016.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 1921/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ a fost respinsă în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul M. N., născut la data de 13.03.1969,CNP._, domiciliat în ., nr. 344, jud B., în prezent deținut în Penitenciarul C. care a făcut obiectul dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 551/20.03.2012 a aceleiași instanțe, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2012.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul M. N. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2015 la data de 17.06.2015 și respectiv 31.08.2015, petentul M. N., prin apărător ales, a solicitat redeschiderea procesului penal care a făcut obiectul dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală nr.551/20.03.2012 a aceleiași instanțe, definitivă prin nerecurare la 19.04.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969.

În motivare, petentul a arătat că a fost judecat în lipsă, nu a fost citat la proces așa cum rezultă din procedurile de citare aflate la filele 45, 69, 75, 108, 116 și 236 din dosarul cauzei și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta. S-a solicitat așadar ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se dispună într-o primă etapă admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal și suspendarea în tot, a executării hotărârii atacate iar în a doua etapă pe fondul cauzei admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea în fond a cauzei.

A mai arătat petentul că, în data de 12.06.2015 a luat cunoștință telefonic despre desfășurarea procesului penal, împotriva lui, iar apoi, printr-o altă cerere depusă la dosar a arătat că nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre proces, până în data de 14.08.2015 când a fost încarcerat în Penitenciarul C..

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 pct. 1, 2, 3 și 4, art. 468, 469 și 470 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 14.10.2015 petentul M. N. a precizat faptul că își menține cea de a doua cerere înregistrată în data de 31.08.2015, la Judecătoria B..

La data de 16.09.2015 pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat sub numărul_/197/2015 cererea formulată de petentul M. N., prin apărător ales, prin care a solicitat rejudecarea după extrădare, în privința cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 551/ 20.03.2012 a aceleiași instanțe, definitivă prin nerecurare la 19.04.2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art .215 alin.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969.

Petentul nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre condamnare, până în data de 14 .08.2015 când a fost încarcerat în Penitenciarul C..

Petentul a solicitat să se dispună suspendarea în tot a executării hotărârii atacate, până la soluționarea cererii de redeschidere, întrucât este singurul întreținător al familiei, compusă din soție și 3 copii minori și mama ce are un picior amputat.

Se mai susține că, după ce va fi admisă cererea de redeschiderea a procesului penal, va demonstra odată cu rejudecarea în fond a cauzei că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se impută.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 pct. 1, 2, 3 și 4, art. 468, 469 și 470 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 14.10.2015 având în vederea identitatea de părți obiect și cauză instanța a dispus reunirea cauzei nr._/197/2015 la cauza nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B. având în vedere dispozițiile art. 96 ind. 2 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești .

Petentul M. N. a precizat faptul că își însușește cererea formulată de apărătorul său ales având ca obiect redeschiderea procesului penal.

În vederea soluționării prezentei cauzei instanța a dispus atașarea dosarului nr._/197/2011.

Analizând coroborat actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 466 alin. 2 Cod procedură penală.

Astfel, procesul penal în sens larg înglobează și faza de urmărire penală. Pe parcursul urmăririi penale petentul a indicat două adrese una în ., nr. 344 și una în comuna Dumbrăvița, . jud. B. (f. 65-66,296 d.u.p.). Acestuia i-a fost adusă la cunoștință obligația prevăzută de art. 70, al. 4 Vechiul Cod de Procedură Penală de a încunoștiința în scris, în termen de 3 zile, organele judiciare despre schimbarea locuinței pe parcursul procesului penal (f. 295 d.u.p.). Mai mult, petentului M. N. i-a fost prezentat de către procuror materialul de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal din1969, uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 în final cu art. 33 lit. b Cod penal din 1969, ocazie cu care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor (f.350 d.u.p.).

Inculpatul nu a indicat în vreun mod că și-ar fi schimbat locuința iar pe parcursul judecării cauzei acesta a fost citat de către instanță la ambele adrese indicate în cursul urmăririi penale (f. 65-66, 296 dup) dosar nr._/197/2011 cât și prin afișare la sediul Consiliului Local B., conform art. 177, alin. 4 Vechiul Cod de Procedură Penală (f. 139 dosar nr._/197/2011). De asemenea, s-au emis mandate de aducere pe numele acestuia în vederea asigurării prezenței sale în instanță (f.91, 92 dosar nr._/197/2011), demersuri rămase însă fără rezultat.

Prin cererea formulată, petentul M. N. a solicitat redeschiderea procesului penal în privința cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală nr.551/20.03.2012 a aceleiași instanțe, definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2012.

Din fișa de cazier judiciar a petentului M. N. rezultă că acesta, prin sentința penală nr. 551/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2012, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291 teza a II-a Cod penal din1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din1969 petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a Cod penal din1969 și art. 34 alin. 1 Cod penal din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal din 1969 au fost interzice inculpatului exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Din situația juridică a acestuia rezultă că petentul a fost arestat la data de 14.08.2015 în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 788/19.04.2012 emis de Judecătoria B..

Modalitatea de soluționare a cererii de redeschidere a procesului penal impune împărțirea procedurii în două etape distincte, conform art. 468-470 Cod procedură penală.

În prima etapă, se impune a se verifica admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, instanța fiind chemată să aprecieze dacă sunt îndeplinite din punct de vedere formal cerințele art. 466 Cod procedură penală, pentru a putea fi provocată o redeschidere a procesului penal.

Examinând starea de fapt din prezenta speță, s-a constatat de către prima instanță că într-adevăr, petentul se află în Penitenciarul C., unde execută, o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 551/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2012.

În baza acestei sentințe penale au fost emise de către Judecătoria B. mandatul de executare a pedepsei nr. 788/19.04.2012, mandatul european de arestare și mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării.

Prin adresa nr._ din data de 02.07.2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române – Inspectoratul de Poliție B. s-a comunicat că M. N. a fost arestat în G. în vederea predării către România.

Cercetând dosarul penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală pe care o execută condamnatul, constatăm că este adevărat că acesta a fost condamnat în lipsă, nefiind prezent la niciunul din termenele de judecată.

Însă, analizând conținutul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 4530/P/2006 (aferent dosarului nr._/197/2011 al Judecătoriei B.), instanța de fond a observat faptul că petentul M. N. a fost ascultat de către organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev de art. 215 alin1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din1969, uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 în final cu art. 33 lit. b Cod penal din 1969, la data de 19.02.2007 (olograf cu ocazia depistării), și în data de 21.03.2011 fiindu-i adusă la cunoștință învinuirea și obligația de a anunța în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal, conform art. 70 alin. 4 Cod procedură penală din 1969.

Cu ocazia audierii, în cuprinsul declarației au fost menționate adresele acestuia din ., nr. 344 și comuna Dumbrăvița, . jud. B. (f. 65-66, 296 d.u.p.).

Inculpatul nu a indicat în vreun mod că și-ar fi schimbat locuința iar pe parcursul judecării cauzei acesta a fost citat de către instanță la ambele adrese indicate în cursul urmăririi penale (f. 65-66,296 d.u.p.) dosar nr._/197/2011 cât și prin afișare la sediul Consiliului Local B., conform art. 177, alin. 4 Vechiul Cod de Procedură Penală (f. 139 dosar_/197/2011). De asemenea, s-au emis mandate de aducere pe numele acestuia în vederea asigurării prezenței sale în instanță (f. 91,92 dosar nr._/197/2011), demersuri rămase însă fără rezultat.

Prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 466 Cod procedură penală nu trebuie văzute și interpretate în mod izolat în peisajul dreptului penal și procesual penal românesc, ci dimpotrivă, ele trebuie observate prin raportare la unele dintre principiile fundamentale ale dreptului. Este vorba despre principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, care se traduce prin aceea că nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a se apăra în proces. Acesta este principiul de drept căruia se impune a-i fi subsumate și prevederile art. 466 Cod procedură penală, deci și accesul condamnatului la redeschiderea procesului penal după predarea în baza mandatului european de arestare. În legătură cu incidența acestui principiu, constatăm că ea nu este exclusă nici în mod expres și nici în mod tacit de textul de lege interpretat, ci dimpotrivă, din modul în care este formulată, sensul acestei norme juridice impune respectarea principiului sus-amintit. De altfel, apreciem că ar fi ilogic a accepta, în actuala ordine juridică, accesul unei persoane condamnate la redeschiderea procesului penal după predarea în baza mandatului european de arestare, în condițiile în care pentru a obține această redeschidere a procesului penal s-ar folosi de propria culpă procesuală. De altfel, rațiunea pentru care au fost introduse prevederile art. 466 Cod procedură penală este pentru a permite persoanei care nu a avut cunoștință de existența procesului desfășurat împotriva sa, proces finalizat printr-o hotărâre de condamnare să ceară și să obțină rejudecarea cauzei pentru a-și face toate apărările pe care le consideră necesare, respectându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil.

Analizând situația concretă din cauza dedusă judecății, instanța observă faptul că petentul a lipsit într-adevăr la judecata pricinii și la pronunțarea hotărârii, dar actele dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B. (implicit cele ale dosarului de urmărire penală component), pun în evidență circumstanțele în care s-a produs absența persoanei judecate. În acest sens, constatăm că petentul nu era străin de procedurile penale care se desfășurau împotriva sa în această cauză, întrucât a fost găsit de organele de cercetare penală și ascultat de către acestea în calitate de învinuit după ce în prealabil i s-au pus în vedere drepturile și obligațiile procesuale, inclusiv obligația de a anunța în termen de 3 zile orice schimbare de domiciliu. Ulterior, la data de 21.03.2011, i-a fost prezentat de către procuror materialul de urmărire penală. Cu toate acestea, deși a fost pe deplin încunoștiințat de îndatoririle procesuale pe care le are, petentul nu și-a respectat această obligație și nu a anunțat organul de cercetare penală despre schimbarea de domiciliu, plecând în G. și punând organele statului în imposibilitatea de a stabili locul unde se află.

Or, în atare împrejurări, inculpatul vine în prezent și solicită să beneficieze de prevederile art. 466 Cod procedură penală, deși lipsa la judecată și la pronunțarea hotărârii i se datorează în totalitate. Cu alte cuvinte, culpa procesuală îi aparține, iar invocarea acestei împrejurări culpabile pentru a obține un avantaj procesual (constând în rejudecarea cauzei după predarea în baza mandatului european de arestare) încalcă în mod evident principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

În aceeași ordine de idei, constatăm că pe parcursul procesului penal petentul a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu și s-au făcut demersuri însemnate din partea instanței de judecată, în faza de judecată a procesului penal, pentru a asigura prezența petentului în ședințele publice care s-au derulat. Pe numele său au fost emise mandate de aducere, a căror executare nu a fost posibilă datorită lipsei acestuia de la adresele indicate.

În condițiile mai sus expuse, prima instanță a apreciat că persoana condamnată a fost citată la proces și a luat la cunoștință în mod oficial de acesta, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466, alin. 2 Cod procedură penală pentru a-i fi admisă în principiu cererea de redeschidere a procesului penal.

Față de toate motivele de fapt și de drept arătate mai sus, instanța apreciază că redeschiderea procesului penal, solicitată de către petent, nu îi poate fi acordată acestuia, întrucât împrejurarea că inițial a fost judecat și condamnat în lipsă i se datorează atitudinii sale culpabile.

Prin urmare, în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală prima instanță a apreciat că se impune respingerea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul M. N. care a făcut obiectul dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 551/20.03.2012 a aceleiași instanțe, definitivă prin nerecurare la 19.04.2012.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul M. N. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale nr. 1921/2015 a Judecătoriei B., iar în cadrul rejudecării să se dispună admiterea cererii de redeschiderea a dosarului penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., cu consecința anulării mandatului de executare a pedepsei nr. 788/2012 emis de Judecătoria B. și trimiterii cauzei pentru judecare în fond primei instanțe.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că principala critică adusă hotărârii atacate este aceea că instanța de fond a pornit de la trei premise greșite.

Astfel, instanța de fond în mod greșit a reținut că în prezenta cauză se poate vorbi de proces penal în sens larg, care înglobează și faza de urmărire penală. Această susținere vine în contradicție cu expunerea de motive privind Noul cod de procedură penală în care se arată că este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care la judecată nu a avut cunoștință de proces sau care deși a avut cunoștință de proces în orice mod a lipsit justificat de la judecarea cauzei.

În speța dedusă judecății inculpatul a fost judecat în lipsă astfel cum rezultă din considerentele sentinței penale atacată, întrucât acesta a fost trimis în judecată în lipsă și a fost citat prin afișare la Consiliul Local B., în condițiile în care în faza de urmărire penală a fost citat la două adrese de domiciliu.

Tot în mod greșit instanța de fond a reținut că apărarea inculpatului a fost asigurată printr-un apărător din oficiu în condițiile în care legea prevede că era necesară desemnarea unui avocat ales sau a unui mandatar.

De asemenea aprecierea instanței de fond relativ la prevederile art. 466 Cod procedură penală prin prisma principiului de drept conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a se apăra în proces, este total greșită. În acest sens cere a fi avute în vedere dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României conform cărora dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interioare, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Or în speță sunt incidente dispozițiile art. 6 din CEDO care garantează dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că trebuie avut în vedere că hotărârea instanței de fond nu conține o motivare legală în ceea ce privește respingerea cererii de redeschidere a procesului penal. Apelantul a fost judecat și condamnat în lipsă iar cererea de redeschidere a procesului penal a fost formulată în termen de o lună de la data la care a luat la cunoștință oficial de hotărârea de condamnare, dată care corespunde cu data încarcerării în penitenciar.

Condamnatul nu a primit nicio citație în această cauză, a fost citat la Consiliul Local B. și la dosar nu a fost atașată vreo cerere prin care să fi solicitat personal sau prin reprezentat ca judecata să se desfășoare în lipsa sa.

Mai mult, motivele în baza cărora a formula prezenta cerere de redeschidere a procesului penal nu le-a mai formulat într-o altă cerere anterioară, care să fi fost judecată definitiv.

Pentru toate aceste considerente s se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de condamnatul M. N. este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 466 din Codul de Procedură Penală:

„(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poatesolicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.

(3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

Prima instanță a reținut în mod temeinic că, petentul se află în Penitenciarul C., unde execută, o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 551/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin nerecurare la data de 19.04.2012.

Prin adresa nr._ din data de 02.07.2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române – Inspectoratul de Poliție B. s-a comunicat că M. Niciolae a fost arestat în G. în vederea predării către România. Petentul M. N. a fost depus în penitenciar în data de 14 .08.2015.

Petentul a formulat prin avocat prima cerere de redeschidere a procesului penal la data de 17 .06.2015 precizată și completată la data de 31.08.2015; separat a fost formulată și o altă cerere de redeschidere a procesului penal la 16.09.2015, toate cererile fiind conexate sub nr._/17.06. 2015.

Instanța de apel constată astfel, similar primei instanțe că cererea de redeschidere a procesului penal a fost formulată în termenul prevăzut de art. 466 alin. 1 Cod procedură penală fiind îndeplinită astfel și prima dintre condițiile impuse de art. 469 pentru a se putea proceda la redeschiderea cauzei.

În ceea ce privește însă cea de-a doua condiție prev. de art. 469 alin. 1 lit. b Cod procedură penală necesar a fi îndeplinită pentru a se putea dispune admiterea cererii și redeschiderea procesului, instanța de apel constată că temeiurile invocate nu trebuie să fie formale ci situația de care se prevalează condamnatul trebuie să aibă corespondent în actele dosarului a cărui redeschidere se solicită.

Or, inculpatul și-a întemeiat cererea de redeschidere a procesului penal pe dispozițiile art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, teza I respectiv a arătat că nu a fost citat la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta până la momentul în care s-a pus în executare mandatul de arestare emis în vederea executării pedepsei.

Curtea, cercetând dosarul penal nr._/197/2011 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința penală pe care o execută condamnatul, constată că este adevărat că acesta a fost condamnat în lipsă, nefiind prezent la niciunul din termenele de judecată.

Cu toate acestea inculpatul a fost legal citat la proces pentru fiecare dintre termenele de judecată care au avut loc la Judecătoria B. și hotărârea judecătorească s-a comunicat potrivit normelor de procedură penală.

Curtea nu își însușește opinia primei instanțe conform căreia procesul penal la care face referire art. 466 alin. 2 Cod penal trebuie privit „în sens larg” înglobând și faza de urmărire penală; este adevărat că procesul penal cuprinde mai multe etape:urmărire penală, cameră preliminară, judecată, executare și tot atât de adevărat este că pe parcursul urmăririi penale, condamnatul a fost legal citat la adresele pe care el însuși le-a indicat, prezentându-i-se totodată materialul de urmărire penală, aspecte din care rezultă că acesta cunoștea de proces, însă această împrejurare nu îl împiedică pe condamnat să se prevaleze în prezent de dispozițiile art. 466 Cod procedură penală pentru a cere redeschiderea procesului.

Din chiar denumirea secțiunii care reglementează acest drept al condamnatului rezultă că redeschiderea procesului penal are loc în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, deci trebuie avută în vedere etapa judecății și nuc cea a urmăririi penale; la aceeași concluzie se ajunge și analizând noțiunea de ”judecată în lipsă” astfel cum este definită de legiuitor în cuprinsul art. 466 alin. 2 Cod procedură penală; ca atare Curtea apreciază că ceea ce trebuie avut în vedere pentru a stabili dacă o persoană a fost judecată în lipsă, este legala sa citare în etapa cercetării judecătorești sau luarea la cunoștință de către acesta în alt mod oficial despre judecată, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, să fi lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și să nu fi putut încunoștința instanța.

Verificând aceste aspecte, Curtea constată că pe parcursul urmăririi penale petentul a indicat două adrese la care să fie citat una în ., nr. 344 și una în comuna Dumbrăvița, . jud. B. (f. 65-66,296 d.u.p.). Acestuia i-a fost adusă la cunoștință obligația prevăzută de art. 70, al.4 l Cod de Procedură Penală anterior de a încunoștința în scris, în termen de 3 zile, organele judiciare despre schimbarea locuinței pe parcursul procesului penal(f. 295 d.u.p.). Mai mult, petentului M. N. i-a fost prezentat de către procuror materialul de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 cu aplic art. 37 lit. b Cod penal din1969, uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 în final cu art. 33 lit. b Cod penal din 1969, ocazie cu care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor (f.350 d.u.p.).

Aceasta înseamnă că petentul condamnat a fost informat în mod oficial despre proces în cursul urmăririi penale, a fost ascultat, i s-au prezentat acuzațiile și materialul de urmărire penală. Acesta a fost încunoștințat despre proces în cursul urmăririi penale la adresele pe care le-a indicat. Petentul nu a adus la cunoștința organelor judiciare modificarea locului indicat pentru comunicarea actelor procesuale, deși avea o astfel de obligație, motiv pentru care, în etapa cercetării judecătorești acesta a fost citat inițial la aceleași adrese.

Deși susține că nu a cunoscut de existența procesului și nu a fost înștiințat în nici un mod oficial despre acesta – în etapa cercetării judecătorești - Curtea constată că la fila 49 din dosarul Judecătoriei există atașată dovada citării condamnatului la proces, la una dintre adresele pe care le-a indicat în cursul urmăririi penale respectiv com. Dumbrăvița, . Jud. B. dovadă care a și fost semnată personal de acesta indicând în cuprinsul actului procesual și . numărul actului de identitate (care coincid cu cele existente în dosar ca fiind datele de identitate ale condamnatului) precum și calitatea de „destinatar” în care a primit citația; de altfel condamnatul a fost cel care, cu aceeași ocazie a primit, în calitate de „rudă cu destinatarul” și citația fratelui său Mihaly M. (fila 48 din dosarul Judecătoriei B.).

Or, în aceste condiții, nu se poate susține că nu a fost citat condamnatul în mod legal sau că nu a avut cunoștință de proces.

Este adevărat că după termenul de judecată din 31.05.2011 citațiile expediate pe numele condamnatului s-au întors cu mențiunea că acesta și-ar fi schimbat adresa și nu se cunoaște unde locuiește persoana citată, însă din cercetările efectuate de instanță a rezultat că acesta nu a înregistrat la Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date, vre-o modificare de domiciliu sau o stabilire de altă reședință (fila 96 dosar instanță) și nu a încunoștințat instanța despre vreo modificare a domiciliului sau reședinței, astfel că s-a continuat citarea condamnatului, conform normelor de procedură în vigoare la acel moment prin citarea condamnatului la Consiliul local din raza unde se afla locul faptei (art. 177 alin. 4 Cod procedură penală).

Apoi, după ce a primit prima înștiințare oficială despre proces, condamnatul a ales să nu mai participe la acesta. Nu rezultă din actele dosarului că petentul condamnat ar fi lipsit în mod justificat la proces și ar fi fost în imposibilitate, pe parcursul judecării cauzei, de a încunoștința instanța despre această împrejurare. Nu rezultă nici că acesta și-ar fi stabilit o altă reședință.

În raport de această situație Curtea reține că apelantul condamnat nu se găsește în nici una dintre situațiile expres menționate de art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, astfel că este neântemeiată cererea formulată de acesta de redeschidere a procesului penal.

Față de cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul condamnat M. N. împotriva Sentinței penale nr. 1921/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul M. N. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul condamnat M. N. fiul lui N. și M., născut la data de 13.03.1969 în orașul R., Jud. B., CNP_ împotriva Sentinței penale nr. 1921/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul M. N. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. H. M. G. L.

GREFIER

D. B.

Red. N.H./26.02.2016

Dact.B.D./29.02.2016

Jud. fond A.A.

- 2 exemplare -

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 55/2016. Curtea de Apel... →

Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 10/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 10/2016. Curtea de Apel BRAŞOV