Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 332/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-04-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
decizia penală nr. 332/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 6 aprilie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
PREȘEDINTE: A. M. - judecător
Judecător: S. F.
Judecător: M. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA F. împotriva sentinței penale nr. 264/S din data de 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 martie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2012 și apoi pentru data de astăzi 6 aprilie 2012.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 264/S din data de 14 decembrie 2011, Judecătoria F., în baza art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul F. D.-S. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
1. În baza art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, art. 109 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, b și c și art. 76 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul F. D.-S. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 81, 82 și 110 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 10.10.2011 și până la data de 27.10.2011.
A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
2.În baza art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal, art. 109 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, b și c și art. 76 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul P. P. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 81, 82 și 110 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 10.10.2011 și până la data de 27.10.2011.
A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate B. P., domiciliată în mun. F., ., ., jud. B. și părții civile F. S.-R., domiciliată în mun. F., .. 40, jud. B..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpați să plătească statului câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care câte 170 lei reprezintă onorarii avocat din oficiu ce urmează a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și achitate Baroului de Avocați B..
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria F. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 1592/P/2011, înregistrat la această judecătorie sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații: F. D.-S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal cu aplicarea 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 99 alin. 3 Cod penal și P. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal cu aplicarea 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 99 alin. 3 Cod penal.
Inculpații minori F. D.-S. și P. sunt elevi la Grupul Școlar Agricol „Av. Dr. I. Ș.” din mun. F. și locuiesc pe raza localității Rodbav, ., iar în dimineața zilei de 06.10.2011 s-au deplasat din localitatea de domiciliu în mun. F. la școală.
Ajunși în mun. F. cei doi inculpați au mers la medicul de familie pentru a lua adeverință în vederea motivării absențelor de la școală, după care s-au înțeles să se deplaseze în oraș pentru a sustrage de la femei în vârstă bijuterii din aur în scopul de a le vinde și a face rost de bani.
1.În baza acestei rezoluții infracționale cei doi inculpați minori în timp ce se aflau în zona magazinului universal „Negoiul” au observat o femeie în vârstă de cca. 50 ani care avea un lănțișor din aur cu o cruciuliță la gât și care se deplasa pe .. F., fapt pentru care au pornit în urmărirea acesteia.
Atunci când partea vătămată B. P. a ajuns în zona Bisericii Reformate cei doi inculpați s-au apropiat de aceasta, iar în momentul când au ajuns în dreptul părții vătămate, inculpatul F. D.-S. i-a smuls de la gât lanțul din aur și cruciulița aferentă, în valoarea de 1.500 lei, după care au părăsit împreună, în fugă, locul faptei.
În urma violenței exercitate asupra părții vătămate aceasta a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
2. În ziua de 10.10.2011 inculpații minori F. D.-S. și P. P. au venit din nou în mun. F. cu intenția de a căuta alte persoane pentru a le deposeda prin violență de bijuterii.
Inculpații s-au deplasat astfel pe mai multe străzi din mun. F. în căutarea victimelor, fiind înțeleși ca de această dată cel care urma să deposedeze victima de bunuri prin violență să fie inculpatul P. P., urmând ca banii rezultați din valorificarea bunurilor sustrase să-i împartă între ei.
După ce s-au plimbat pe mai multe străzi din mun.F., inculpatul F. D.-S. a renunțat să mai participe la deposedarea altor persoane de bijuterii, spunându-i inculpatului P. P. că pleacă să ia autobuzul spre casă, fapt care s-a și întâmplat. După despărțirea de F. D.-S., inculpatul P. P. și-a continuat activitatea infracțională, astfel că ajuns la intersecția străzilor Teiului cu G. C., în jurul orelor 1400, a văzut-o pe partea vătămată F. S.-R. care avea la gât un lanț din aur. Inculpatul P. P. s-a apropiat atunci de partea vătămată, căreia i-a smuls de la gât lanțul din aur în valoare de 800 lei, după care a încercat să fugă, însă victima l-a prins de mână astfel că inculpatul a scăpat lanțul din mână, care ulterior a fost găsit pe carosabil și restituit părții vătămate.
În urma violenței exercitate asupra părții vătămate aceasta a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Încercând să părăsească prin fugă locul faptei, inculpatul a fost prins de martori și predat organelor de poliție.
Referitor la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul F. D.-S., instanța reține din probele administrate în cauză că acesta a participat doar la primul din cele două acte materiale reținute în sarcina inculpaților.
Astfel, din declarațiile inculpaților reiese că inculpatul F. D.-S. a participat la al doilea act material doar în ceea ce privește căutarea unor persoane pentru a le deposeda de bijuterii, însă la un moment dat, făcându-se târziu, s-a hotărât să plece la stația de autobuz pentru a se deplasa acasă, renunțând astfel la activitatea infracțională.
El a comunicat intenția sa inculpatului P. P., apoi s-a despărțit de acesta, nemaiștiind ce s-a întâmplat în continuare, respectiv faptul că inculpatul P. a atacat-o pe partea civilă F. S.-R., pentru a o deposeda de un lanț de aur.
De asemenea, și partea civilă F. S.-R. a arătat că doar inculpatul P. P. a fost la acel moment pe stradă, acesta sărindu-i în față „ca un vultur” (fil. 63). De altfel, partea civilă a solicitat despăgubiri doar de la acest inculpat. Partea civilă nu l-a văzut pe inculpatul F. D.-S. pe stradă și nu a făcut referire la acesta nici în declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 21-24 dosar urmărire penală).
Din cele de mai sus instanța reține că inculpatul F. D.-S. a participat doar la actele de pregătire a celui de-al doilea act material al infracțiunii, renunțând la continuarea activității înainte ca inculpatul P. P. să fi început actul de executare al infracțiunii de tâlhărie.
În drept, fapta inculpatului minor F. D.-S. de a deposeda împreună cu inculpatul minor P. P., prin violență, pe partea vătămată B. P. de un lănțișor din aur cu cruciuliță, în valoare de 1.500 lei, în timp ce aceasta se deplasa pe stradă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului minor P. P. de a deposeda prin violență, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin două acte materiale, pe părțile vătămate B. P. și F. S.-R. de un lănțișor din aur cu cruciuliță, în valoare de 1.500 lei, respectiv de un lănțișor din aur, în valoare de 800 lei, în timp ce se acestea se deplasau pe stradă, primul act material fiind săvârșit împreună cu inculpatul minor F. D.-S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal.
Întrucât inculpații și-au recunoscut vinovăția conform art. 3201 cod procedură penală, aceștia beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile. art. 72 cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și dispozițiile art. 109 cod penal, inculpații fiind minori la data săvârșirii faptei.
Din referatul de evaluare privind pe inculpatul F. D.-S., întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. B., reiese că datele privind situația actuală a acestui inculpat, judecat ca minor, indică faptul că acesta este bine integrat în societate, fiind bine integrat familial, având un nivel de educație și instrucție școlară corespunzător și fiind motivat pentru stoparea comportamentului infracțional.
Din referatul de evaluare privind pe inculpatul P. P., întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. B., reiese că datele privind pe acest inculpat indică o integrare deficitară a acestuia în societate, minorul este integrat școlar și familial, însă a manifestat în mod repetat conduite deviante în societate.
Față de cele de mai sus, instanța, având în vedere și vârsta inculpaților, precum și persoana acestora, care au avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii și o comportare sinceră, recunoscând și regretând fapta săvârșită, și ținând seama de faptul că prejudiciul a fost recuperat integral, prin restituirea bunurilor sustrase și prin achitarea de către inculpatul P. P. a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă F. S.-R., a apreciat că se pot reține în favoarea acestora circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal.
În consecință, instanța a aplicat inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea săvârșită, pedepse care în baza art. 76 Cod penal au fost coborâte sub minimul special, rezultat în urma aplicării dispozițiilor art. 109 Cod penal și respectiv a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a apreciat că scopul pedepselor aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acestora, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 cod penal, termenele de încercare ce se vor stabili putând conduce la reintegrarea socială a inculpaților.
În consecință, instanța în baza art. 81, 82 și 110 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor cu închisoare aplicate pe durata câte unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei ce se va aplica fiecărui inculpatul la care se va adăuga câte un interval de timp de 1 an.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor cu închisoare.
Referitor la latura civilă, instanța a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate B. P. și părții civile F. S.-R., prin restituirea obiectelor din aur sustrase și prin achitarea de către inculpatul P. P. a sumei de 800 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă F. S.-R..
Împotriva acestei soluții P. de pe lângă Judecătoria F. a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul F. D.-S., al nereținerii lit. c al art. 76 Cod penal, al indicării greșite a momentului de la care începe să curgă pedeapsa accesorie opozabilă inculpatului minor P. P., susținând, pe de o parte, că cuantumul pedepselor aplicate este redus raportat la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, la caracterul ei premeditat, iar pe de altă parte, că inculpații pot beneficia de consiliere și supraveghere intensivă din partea unui organism specializat doar prin modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere.
Curtea, verificând fiecare probă în conținutul ei, funcție de prevederile art. 63 (2) Cod procedură penală și având sentimentul de certitudine cu privire la faptele cauzei judecate, sesizează că în privința faptei derulate în data de 06.10.2011 încadrarea juridică este legală, valoarea la care atentează faptele fiind de natura și importanța celor vizate de art. 1 din Codul penal, antrenând aplicarea unor pedepse penale, prima instanță efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie, date fiind pluralitatea participanților, implicarea lor nemijlocită în procesul cauzării directe a rezultatului ilicit, tipul de vinovăție cu care s-a acționat, voința inculpaților de a îndeplini un act interzis, circumstanțele reale legate de fapte, ei practic deposedând prin violență, într-un loc accesibil în permanență publicului, partea vătămată de un lănțișor din aur cu cruciuliță, recunoscând în fața instanței necondiționat și fără rezerve săvârșirea acestei fapte. Relativ la fapta materializată la data de 10.10.2011, când în prealabil ambii inculpați s-au înțeles să recurgă la deposedarea prin violență a unor potențiale victime de bunurile avute asupra lor, și să-și împartă banii rezultați din valorificarea bunurilor sustrase, Curtea, constată că inculpatul F. a participat doar la faza actelor pregătitoare, respectiv la căutarea unor potențiale victime, însă făcându-se târziu s-a decis să se retragă pentru a se deplasa către casă, renunțând la activitatea infracțională în acel moment, lucru ce i l-a comunicat celuilalt participant care în cele din urmă a acționat singur, deposedând o parte vătămată de un lanț de aur. Însăși partea vătămată susține că la acel moment pe stradă se afla doar inculpatul P., acesta fiind cel care s-a repezit efectiv asupra sa, ceea ce denotă că actele preparatorii opozabile inculpatului F. nu au căpătat o manifestare concretă, aptă de a crea condiții favorabile executării unei infracțiuni determinate. Actele acestui inculpat nu au precedat executarea, el retrăgându-se anterior alegerii victimei de către celalalt inculpat, neavând aptitudinea de a crea condițiile favorabile trecerii la executare. Actele preparatorii în discuție, nu întrunesc conținutul unei infracțiuni distincte, după cum nu sunt integrate în antecedența cauzală a infracțiunii, fiind lipsite de pericol social evident. Mai mult, legiuitorul penal român a îmbrățișat principial teza neincriminării actelor preparatorii fiindcă numai actele care fac parte din elementul material al infracțiunii prezintă pericolul social necesar pentru operațiunea de incriminare și sancționare penală. Prin urmare, prima instanță a apreciat corect că inculpatul F. nu se face vinovat și de săvârșirea celui de-al doilea act material al infracțiunii de tâlhărie, reținând doar în privința celuilalt inculpat incidența prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal dată de succesiunea imediată a acțiunilor de aceeași natură ce nu permite separarea actelor de execuție.
Prin urmare, dacă în primul caz, rezultatul s-a datorat acțiunilor simultane, succesive ale inculpaților, ambii acționând, datorită acestui aspect, cu mai multă siguranță și îndrăzneală, cooperând efectiv pe toate etapele executării, încât contribuțiile lor au avut un caracter indispensabil pentru consumarea infracțiunii reclamate, în cazul secund, rezultatul s-a produs datorită acțiunii exclusive a inculpatului F. D., care a purces singur la un act de deposedare exercitat prin violență.
Pedepsele aplicate sunt perfect adaptate cazului individual concret, fiind adecvate nu numai în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite, care rămâne în centrul procesului de individualizare, dar și cu periculozitatea inculpaților, cu gradul lor de moralitate și șansele de reeducare pe care ei le prezintă, nesupunându-i unui spor de privațiuni ori restricții nenecesar pentru a li se corecta conduita, ci dimpotrivă sunt apte a le anihila concepțiile și deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică perseverența infracțională. . Funcție de circumstanțele reale și personale incidente, de cooperarea determinabilă a fiecărui inculpat dar și de natura contribuției proprii a acestora, Curtea apreciază că pedeapsa opozabilă fiecărui inculpat e de natură să-i influențeze în mod pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, determinându-i formarea unui alt mod de viață, fiind în așa fel aleasă și dozată încât să nu-i provoace suferințe excesive ci să-și exercite acțiunea de constrângere numai în limitele necesare. Aceasta este fermă nu pentru că este aspră ci pentru că este stabilită pe baza criteriilor inserate în art. 72 Cod penal, răspunzând întru totul exigențelor legii penale, inclusiv dispozițiile art. 109 Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală. Prima instanță a ținut seama și de concluziile inserate în referatele de evaluare de la dosar, de împrejurarea că pedeapsa închisorii nu poate fi stabilită în limitele prevăzute de lege pentru infractorii majori, ci în limitele menționate în cuprinsul art. 109 Cod penal, de gradul de pericol social concret al infracțiunii ce le-a atras condamnarea, de aspectul că datorită vârstei avută la momentul derulării infracțiunii dezvoltarea lor intelectuală sau morală era redusă, indicând sumare posibilități de autocontrol și de rezistență la impulsuri necugetate ori la influențe dăunătoare.
Totodată, Curtea, consideră că în mod corect s-a apreciat că inculpații, minori la data comiterii faptei, au aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei, ei aflându-se pe durata termenului de încercare sub amenințarea unor consecințe speciale care îi vor determina la un autocontrol deosebit în ce privește respectarea legii penale, trăind sub amenințarea consecințelor mai grave pe care vor fi ținuți să le suporte în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. Inculpații, datorită și concursului oferit de părțile responsabile civilmente, ambii fiind integrați familial, au capacitatea de a se îndrepta prin autoreeducare, beneficiind de susținere afectivă și securitate locativă oferite de familiile lor.
Pentru o corectă aplicare a legii penale, Curtea, constatând pertinența reținerii circumstanțelor atenuante care relevă o periculozitate mai redusă a inculpaților, antrenând reducerea pedepsei, observă că în speță pedepsele în discuție s-au redus sub minimul special aferent infracțiunii comise, omițându-se însă a se preciza și lit. „c” a art. 76 Cod penal.
Relativ la pedepsele accesorii aplicate, alăturate pedepselor principale, Curtea reține că dacă în privința inculpatului în prezent major pedeapsa accesorie se execută din momentul în care hotărârea sa de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei(art. 71 alin. 2 Cod penal), în privința inculpatului minor, potrivit Deciziei nr. L1 (51)/2007 a Î.C.C.J. –Secțiile Unite pedeapsa accesorie va începe la împlinirea vârstei de 18 ani atunci când minorul urmează să devină major în timpul executării pedepsei principale.
Față de considerentele sus expuse Curtea, în temeiul prevederilor art. 385/15 punct 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul dedus judecății și casează sentința atacată sub aspectul nereținerii lit. c al art. 76 Cod penal și al pedepsei accesorii aplicate inculpatului, statuând ca potrivit art. 192(3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 264/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria F. pe care o casează sub aspectul nereținerii lit. c al art. 76 Cod penal și al pedepsei accesorii aplicate inculpatului P. P. și rejudecând în aceste limite
Reține în privința inculpaților F. D.-S. - fiul lui V. și Garofița, născut la data de 22.11.1993, în mun. F., jud. B., studii 11 clase, elev, fără antecedente penale, domiciliat în ., nr. 112, jud. B., CNP_ și P. P. - fiul lui F. și E., născut la data de 16.02.1995, în mun. F., jud. B., studii 9 clase, elev, fără antecedente penale, domiciliat în ., nr. 82, jud. B., CNP_, dispozițiile lit. c al art. 76 Cod penal
Stabilește că în privința inculpatului P. P. pedeapsa accesorie va curge începând cu împlinirea vârstei de 18 ani .
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului de Justiție și se vor include în costul cheltuielilor judiciare care vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.04.2012
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. M. F. S. F.
Grefier,
D. S.
red.MF/06.04.2012
tehnoredact.DS/09.04.2012/2 ex.
jud.fond.B. M.A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 435/2014. Curtea... → |
|---|
