Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 17/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A10:
Președinte – R. – C. D. – judecător
Judecător – M. L.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – R. F. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul revizuent D. J. A. împotriva sentinței penale nr. 2 din 28.10.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată prezența apelantului revizuent D. J. A., deținut în Penitenciarul C. și asistat de avocat din oficiu D. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat D. A. învederează instanței că revizuentul i-a comunicat că înțelege să își retragă apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 2 din 28.10.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Întrebat fiind, apelantul revizuent D. J. A. declară că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 2 din 28.10.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de revizuent de retragere a apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de apelantul revizuent D. J. A..
Apelantul revizuent D. J. solicită a se lua act de manifestarea sa de voință că își retrage apelul.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2/CC din 28 octombrie 2015 a Tribunalului C., în baza art. 459 alin.5 Cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D. Joszef A. împotriva sentinței penale nr. 32 din 28.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 3656/20.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr. dosar_, condamnatul D. J. A., în prezent încarcerat în Penitenciarul C., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 32/28.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 397 al. 4 Cod procedură penală.
În vederea soluționării cauzei, s-a atașat dosarul nr._ al Tribunalului C., în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se solicită.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză, potrivit art. 459 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 32/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, numitul D. J. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b pct.12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 Cod penal, trafic de minori, prevăzută de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, tentativă la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 21 al. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 65 Cod penal, tentativă la infracțiunea de trafic de minori (3 fapte), prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 21 al. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001.
Prin decizia penală nr. 27/., Curtea de Apel B. a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa rezultantă la 7 ani închisoare. Prin decizia nr. 3653/20.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut dispozițiile deciziei Curții de Apel B. cu privire la revizuent.
Împotriva sentinței penale a Tribunalului C. a formulat cerere de revizuire condamnatul, arătând că toate interceptările din dosarul în care s-a pronunțat condamnarea sa se întemeiază pe autorizația de interceptare nr. 5/2011 din dosarul de urmărire penală nr. 3/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. C. și că înțelege să conteste validitatea și autenticitatea acestora, în timpul cercetării judecătorești nedispunându-se o expertiză în acest sens.
Examinând cererea de revizuire, instanța a constatat următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict subscrisă cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 lit. a – f Cod procedură penală.
Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară de fapt, se constituie într-o excepție de la principiul non bis in idem, permisă de reglementările art.2 par.2 al Protocolului nr.7 din CEDO, fiind un remediu procesual reglementat strict de legiuitor în scopul înlăturării unor grave erori de fapt pe care le poate conține o hotărâre judecătorească definitivă.
Cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea condamnatului presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (a se vedea decizia CSJ nr.3050/2000). Pe calea revizuirii nu este, deci, posibilă, o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat (a se vedea C.A. București, Secția a-II-a penală, dec. nr.32/A/2000, dec. nr.2/2003), noi trebuind să fie faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei, iar nu aprecierea probelor dată de către instanța de revizuire (a se vedea C.A. B., dec. nr.1003/R/2003).
Faptele sau împrejurările noi care pot determina revizuirea hotărârii definitive atacate sunt supuse unei duble condiționări: pe de o parte, să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acesteia și nici nu rezultă din materialul probator existent la dosar sau dacă mijlocul de probă prin care se putea dovedi fapta sau împrejurarea invocată a devenit între timp administrabil, iar pe de altă parte, prin invocarea lor să se tindă a se dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Deci, cu privire la prima condiție ce se cere a fi îndeplinită, în literatura de specialitate s-a arătat că expresia „fapte sau împrejurări noi” semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii. În acest sens, constituie „fapte sau împrejurări” orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Pentru existența cazului de revizuire invocat este necesar a fi „noi” faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi de asemenea considerate „noi” și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea „faptele probatorii”, neputând fi însă considerate ca având acest caracter mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.
Or, în speță, toate cele trei instanțe care au instrumentat cauza au avut cunoștință de conținutul interceptărilor de la dosar, pe care inculpatul nu le-a contestat în timpul judecății sub aspectul validității sau autenticității lor. S-a observat că revizuentul nu invocă un fapt necunoscut de instanță, în sensul celor explicate anterior, și nici un fapt probatoriu nou sau un mijloc de probă în dovedirea unui fapt probatoriu imposibil de administrat în fața instanței la momentul soluționării cauzei și care ar fi devenit administrabil între timp, ci invocă chestiunea neadministrării unui mijloc de probă pe care ar fi fost liber să o solicite în timpul judecății, în strânsă legătură cu o probă care se afla la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, condamnatul D. J. A..
La termenul din data de 20 ianuarie 2016, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, condamnatul apelant a menționat că retrage apelul declarat în cauză.
În conformitate cu art.415 alin.1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.
Având în vedere manifestarea de voință expresă a lui D. J. A. de a renunța la calea de atac promovată, Curtea va lua act de retragerea apelului formulat de către condamnat.
Corelativ soluției ce va fi dispusă, în conformitate cu art.275 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul D. J. A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art.415 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea apelului formulat de condamnatul D. J. A., împotriva sentinței penale nr.2/CC din 28 octombrie 2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul penal nr._ .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la 350 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2016.
PreședinteJudecător
R. C. DicuMarius L.
Grefier,
D. C.
Red.R.C.D./21.01.2016
Dact.D.C./21.01.2016/4 exemplare
Jud.fond A. C.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 922/2015.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 751/2013. Curtea... → |
|---|
