Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 751/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 751/R Dosar nr._
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: C. G. - judecător
Judecător: S. F.
Judecător: A. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă J. Zărnești, partea civilă R. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al părții vătămate R. R. M. și de către expertul criminalist D. D. S. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată de J. Zărnești în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 23 septembrie 2013, iar apoi pentru data de 27 septembrie 2013, când, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 30 septembrie 2013, când,
curtea,
Constată că prin sentința penală nr. 20/15.01.2012 a Judecătoriei Zărnești, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală raportat la art.47 Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului R. E., fiul lui G. și D., cetǎțean român, născut la data de 10.03.1949, în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în B., ., nr.20, jud. B., posesor CI . nr._, CNP_, pentru infracțiunea de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală raportat la art.47 Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului R. E., fiul lui G. și D., cetǎțean român, născut la data de 10.03.1949, în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în B., ., nr.20, jud. B., posesor CI . nr._, CNP_, pentru infracțiunea de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal.
S-a respins ca neîntemeiatǎ acțiunea civilǎ formulatǎ de partea civilǎ RACOVIȚǍ M..
S-a respins ca neîntemeiatǎ acțiunea civilǎ formulatǎ de partea civilǎ RACOVIȚǍ R. M., prin reprezentant legal RACOVIȚǍ M..
S-a respins ca neîntemeiatǎ acțiunea civilǎ formulatǎ de partea civilǎ SPITALUL CLINIC DE COPII B..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumǎ de 4000 lei, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariu apǎrǎtor din oficiu, au rǎmas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 13.01.2008, în jurul orei 08.30, inculpatul R. E. conducea autoturismul marca Skoda F., având nr. de înmatriculare_, pe DJ 112 H, din direcția Zǎrnești cǎtre B., jud. B..
Când a ajuns în localitatea Predeluț, în zona Km 4 + 200 m, dupǎ ce a trecut de o succesiune de curbe și a intrat pe un sector de drum drept, fǎrǎ restricții de circulație, cu aproximativ 100 m înainte de imobilul cu numǎrul 186, inculpatul a observat cǎ pe partea dreaptǎ a sensului sǎu de mers, sensul Zǎrnești – B., circulau douǎ persoane, un adult și un copil, cele douǎ persoane aflându-se una lângǎ alta și, întrucât aceste persoane circulau pe partea carosabilǎ, drumul nefiind prevǎzut cu trotuare, a claxonat și a început sǎ reducǎ viteza.
Persoanele care circulau pe partea dreaptǎ a sensului de mers Zǎrnești – B. erau martorul F. F., în vârstǎ de 4 ani, care mergea pe lângǎ șanțul ce mǎrginea drumul, fiind ținut de mâna stângǎ de cǎtre victima RACOVIȚǍ M. V., care circula alǎturi de martor, în stânga acestuia, pe partea carosabilǎ și care îl transporta în brațe pe partea civilǎ RACOVIȚǍ R. M., fiul ei, în vârstǎ de 3 ani.
În momentul în care victima RACOVIȚǍ M. V. a auzit sunetul claxonului, a început sǎ meargǎ mai repede, pentru a ajunge pe podețul care asigura accesul în curtea imobilului cu numǎrul 186.
Când autoturismul condus de inculpat a ajuns la aproximativ 30 m de imobilul cu numǎrul 186, inculpatul a fost orbit brusc de razele soarelui, motiv pentru care a frânat autoturismul, rulând cu viteza de aproximativ 32 Km/h, însǎ, în momentul în care a ajuns la o distanțǎ de aproximativ 0.5 m de începutul podețului care asigura accesul în curtea imobilului cu numǎrul 186, a acroșat victima RACOVIȚǍ M. V. cu colțul dreapta al ornamentului barei de protecție fațǎ al autoturismului, fapt ce a condus la rǎsucirea corpului victimei, care a fost preluatǎ apoi pe capotǎ, corpul acesteia intrând în contact cu caroseria autoturismului – creând urmele de destratificare și adâncire identificate la nivelul capotei motor –, totodatǎ capul victimei intrând în impact cu parbrizul autoturismului, spǎrgându-l în zona centralǎ a pǎrții dreapta, dupǎ care corpul victimei a fost proiectat spre dreapta, ajungând în șanțul de pe marginea drumului.
Chiar înaintea impactului, victima RACOVIȚǍ M. V., aflându-se pe partea dreaptǎ a carosabilului, la aproximativ 0.5 m de marginea din dreapta drumului, avându-l în brațe pe partea civilǎ RACOVIȚǍ R. M., ajunsese la aproximativ 0.5 m de podețul care asigura accesul în curtea imobilului cu numǎrul 186 și s-a întins cǎtre acest podeț pentru a-l lǎsa pe martorul F. F. pe podeț, ceea ce a și reușit, însǎ nu a reușit sǎ urce la rândul sǎu pe podeț, întrucât a fost lovitǎ de autoturismul condus de inculpat, în condițiile arǎtate mai sus.
În urma producerii acestui accident a rezultat vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile RACOVIȚǍ R. M., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale, precum și decesul numitei RACOVIȚǍ M. V..
Aceste aspecte rezultǎ din coroborarea declarațiilor inculpatului (filele 40-42 DUP), cu declarațiile martorului F. F. (filele 45-46 DUP), cu declarațiile martorului B. I. (filele 49 DUP și 155 DJ), cu declarațiile martorului B. M. (filele 51 DUP și 154 DJ), cu declarațiile martorului G. G. (filele 47 DUP și 257 DJ), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto și schiță (filele11-24 DUP), cu adresa Consiliului Județean B. nr. Ad 226/30.04.2010 (filele 27-28 DUP), cu raportul de expertiză medico – legală nr.3858/E/2008 din data de 28.04.2009, întocmit de Serviciul județean de medicinǎ legalǎ B. (fila 34 DUP), cu raportul de constatare medico – legală 405/Aut./14.10.2008, întocmit de Serviciul județean de medicinǎ legalǎ B. (fila 35 DUP), precum și cu raportul de expertiză criminalisticǎ nr.61/23.04.2012, întocmit de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice B., cu excepția punctului nr.6 (filele 165-170 DUP).
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în data de 13.10.2008, în jurul orei 08.30, inculpatul R. E. a condus autoturismul marca Skoda F., având nr. de înmatriculare_, pe DJ 112 H, din direcția Zǎrnești cǎtre B., jud. B., iar, când a ajuns în localitatea Predeluț, în zona Km 4 + 200 m, a fost orbit de razele soarelui, motiv pentru care a acroșat-o cu partea dreapta fața a autoturismului pe victima RACOVIȚǍ M. V., care circula neregulamentar pe partea dreaptǎ a pǎrții carosabile, în sensul de mers Zǎrnești – B. și care avea în brațe pe partea civilǎ RACOVIȚǍ R. M., în urma impactului rezultând vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile RACOVIȚǍ R. M., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale, precum și decesul numitei RACOVIȚǍ M. V..
În drept, instanța de fond a constatat cǎ sunt realizate laturile obiective ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art. 178 alin.2 Cod penal și ale infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal, existând acțiunea de conducere a autoturismului de cǎtre inculpat și acroșarea cu acest autoturism a victimei RACOVIȚǍ M. V., care avea în brațe pe partea civilǎ RACOVIȚǍ R. M., rezultatele vǎtǎmǎtoare cerute de textele de incriminare al celor douǎ infracțiuni, precum și raportul de cauzalitate dintre acțiune și rezultatele vǎtǎmǎtoare.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat cǎ, în prezenta cauzǎ, existǎ o cauzǎ care înlǎturǎ caracterul penal al celor douǎ fapte, anume cazul fortuit, pentru motivele ce vor fi arǎtate în continuare.
Potrivit art. 47 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevǎzutǎ de legea penalǎ, al cǎrei rezultat este consecința unei împrejurǎri care nu putea fi prevǎzutǎ.
Instanța de fond a constatat cǎ inculpatul a respectat toate regulile de circulație, acesta circulând cu autoturismul cu o vitezǎ de aproximativ 32 Km/h, sub limita legalǎ de 50 Km/h în localitate, pe un sector de drum fǎrǎ alte restricții de circulație, în momentul în care a sesizat prezența victimei pe partea dreaptǎ a pǎrții carosabile, în direcția de mers a autoturismului, sensul Zǎrnești – B., a claxonat avertizând astfel victima, autoturismul condus de inculpat era echipat cu pneuri și jante în stare bunǎ, claxon funcțional, ștergǎtoare funcționale, parbriz curat și ITP valabil, iar inculpatul nu a consumat bǎuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul autoturismului (filele 13 verso, 27 și 29-32 DUP).
Pe de altǎ parte, instanța de fond a constatat cǎ victima RACOVIȚǍ M. V., deși însoțea doi minori, nu a respectat dispozițiile art.72 alin.1 din OUG nr.195/2002 – potrivit cǎreia pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers, iar, când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers – circulând neregulamentar pe partea dreaptǎ a pǎrții carosabile, la aproximativ 0.5 m de marginea drumului, în direcția de mers a autoturismului, sensul Zǎrnești – B..
Potrivit art.72 alin.4 din OUG nr.195/2002, pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat cǎ accidentul s-a produs din cauza victimei RACOVIȚǍ M. V., care a circulat neregulamentar pe partea dreaptǎ a pǎrții carosabile, la aproximativ 0.5 m de marginea drumului, în direcția de mers a autoturismului, sensul Zǎrnești – B., peste care s-a suprapus o împrejurare imprevizibilǎ, anume orbirea inculpatului care conducea regulamentar autoturismul marca Skoda F., având nr. de înmatriculare_, de razele solare, la o distanța de aproximativ 30 m de locul în care se afla victima, fapt care a fǎcut imposibilǎ evitarea de cǎtre inculpat a producerii accidentului.
Instanța de fond a constatat cǎ, dat fiind durata micǎ de timp scursǎ între momentul orbirii inculpatului de razele solare și momentul impactului, aproximativ 3 secunde – cca. 9 m/s calculat la o vitezǎ de 32 Km/h – inculpatul a fost practic în imposibilitatea de a reacționa, acesta neavând posibilitatea nici de a opri autoturismul, nici de a determina poziția victimei pe partea carosabilǎ și nici de a observa dacǎ din sens opus circulau autovehicule, pentru o eventualǎ pǎtrundere pe contrasens.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală raportat la art. 47 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului R. E. pentru infracțiunea de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.2 Cod penal și, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.e Cod procedură penală raportat la art.47 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului R. E. pentru infracțiunea de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal.
Potrivit art.346 alin.1 și alin.2 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală, instanța s-a pronunțat prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile. Conform art. 998 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil și de prejudiciul ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Rezultă astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Având în vedere cǎ nu s-a reținut nicio culpǎ a inculpatului în producerea accidentului de circulație, în urma cǎruia a rezultat vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile RACOVIȚǍ R. M., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale, precum și decesul numitei RACOVIȚǍ M. V., instanța de fond a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de partea civilǎ RACOVIȚǍ M., de partea civilǎ RACOVIȚǍ R. M., prin reprezentant legal RACOVIȚǍ M. și de partea civilǎ SPITALUL CLINIC DE COPII B..
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri P. de pe lângă J. Zărnești, părțile civile și expertul D. D..
P. susține recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată de J. Zărnești, prin care inculpatul R. E. a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal. Se arată că instanța de fond a reținut că inculpatul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a evita producerea accidentului, fiind orbit de razele solare și ținând seama de ultima expertiză efectuată în cauză, consideră hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul achitării inculpatului.
Se apreciază că există culpa inculpatului în producerea accidentului. Urmare acestei fapte și a conducerii autovehiculului pe drumul public, inculpatul a acroșat părțile vătămate rezultând decesul victimei și vătămarea corporală a părții vătămate.
În raportul de expertiză întocmit de INEC s-a consemnat că într-adevăr viteza de deplasare a inculpatului era de 32 km/h, însă inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi ocolit persoanele de pe carosabil prin stânga sau dacă ar fi frânat înainte ca direcțiile de deplasare ale acestora să se intersecteze.
În atare situație, solicită admiterea recursului promovat de P. de pe lângă J. Zărnești, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea sentinței și condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare pentru ambele infracțiuni deduse judecății.
Sub aspectul laturii civile, se impune admiterea acesteia și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile împreună cu asigurătorul.
Părțile civile solicită admiterea recursului formulat în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit.d Cod procedură penală, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul lipsei de frânare cât și sub aspectul laturii subiective, existând vinovăția inculpatului sub forma culpei simple.
În susținerea recursului apărătorul ales al părților civile invocă dispozițiile art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală și consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, pronunțând o hotărâre greșită de achitare. Instanța de fond a apreciat că în cauză există o cauză care înlătura caracterul penal al faptei, că inculpatul a respectat regulile de circulație, circulând sub limita legală pe un sector de drum fără restricții, a claxonat avertizând victima și cu autoturismul echipat corespunzător. Această motivare o consideră nelegală raportat la dispozițiile art. 35 alin. 1 și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, anume aceea că inculpatul a respectat prevederile legale pe acel sector de drum.
Nefiind îndeplinită această condiție, nu se poate atribui victimei o culpă exclusivă, astfel cum a reținut instanța de fond.
Instanța de fond a reținut faptul că inculpatul ar fi fost orbit de razele solare, drumul fiind în aliniament și a reținut o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit. Orbirea pe toată distanța nu constituie o împrejurare ce nu putea fi prevăzută, inculpatul ar fi trebuit să-și ia măsurile de prevedere, să oprească sau să se deplaseze mai spre mijlocul sensului de mers.
Mai mult, din cele două rapoarte de expertiză, rezultă că nu a existat nicio urmă de frânare, astfel că inculpatul nu și-a luat nicio măsură de prevedere.
Instanța de fond reține cazul fortuit, însă orbirea solară nu se încadrează în acest caz, care să înlăture răspunderea penală. Orbirea solară nu poate fi considerată o calamitate naturală sau o situație ce nu putea fi prevăzută, având în vedere că soarele răsare în fiecare zi în mod obișnuit, aspect care este de notorietate, nu o situație de neprevăzut.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului, iar ca modalitate de executare, solicită aplicarea art. 86/1 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, se solicită admiterea recursului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar cuantumul daunelor atât materiale cât și morale, fiind dovedit pe deplin cu înscrisuri și cu martori.
Pe cale de consecință, solicită obligarea în solidar a inculpatului și asigurătorului la plata despăgubirilor civile solicitate ținând seama de practică judiciară, depusă la dosar odată cu motivele de recurs. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar dovada acestora, respectiv chitanța nr. 207 din data de 12.06.2013.
Recurentul expert criminalist D. D. S., personal, având cuvântul, cu privire la recursul peste termen declarat susține că nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a dispus amendarea sa. În toată această perioadă s-a produs o eroare în sensul că toată corespondența i-a fost transmisă pe vechea adresă. Chiar și când a ajuns dosarul la această instanță, prima citație i-a fost trimisă pe vechiul domiciliu, deși toate notificările le efectuase, inclusiv schimbarea adresei de pe site-ul Ministerului Justiției. Susține că încheierea i-a fost înmânată la data de 29.10.2012 și mai avea la dispoziție doar 4 zile pentru efectuarea acestui punct de vedere.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat, susținând că nu a fost încunoștiințat că are de efectuat un raport de expertiză. Solicită a observa că i s-a comunicat încheierea din 23.10.2012, cu mențiunea „sub sancțiunea amenzii” și nu că ar fi fost amendat în data de 22.10.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursurile parchetului și părților civile sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele motive:
Nu poate fi primită susținerea instanței de fond, că în speță ar fi incidentă cauza care înlătură caracterul penal al faptei a cazului fortuit. Pentru a putea fi incidentă această cauză care înlătură caracterul penal al faptei ar trebui ca rezultatul faptei să fi fost cauzat de suprapunerea peste acțiunea inculpatului a unui eveniment absolut imprevizibil, adică a unui eveniment ce nu putea fi prevăzut de nicio persoană diligentă. Intervenția acestui eveniment trebuie să fie absolut imprevizibilă, sub aspectul momentului în care are loc. De pildă, momentul intervenției unui cutremur este absolut necunoscut, pentru orice persoană diligentă. Răsăritul soarelui este însă un eveniment natural total previzibil, pentru orice persoană cu capacitatea de prevedere nealterată. În plus, în dimineața respectivă toți martorii au declarat că era o zi însorită, fapt ce putea să-i inducă inculpatului ideea posibilității de a fi deranjat de soare în timpul conducerii autoturismului. Inculpatul putea prevedea intervenția iminentă a soarelui, care putea să-i creeze dificultăți de vizibilitate, iar în calitate de conducător auto avea obligația de a lua măsurile necesare pentru a avea o bună vizibilitate pe tot parcursul deplasării cu autoturismul pe drumul public. Toate aceste aspecte exclud intervenția cazului fortuit în speță, nefiind vorba de un eveniment absolut imprevizibil.
În ceea ce privește existența unei culpe a inculpatului, curtea va constata că în speță, deși este indiscutabilă culpa victimei, care se deplasa pe cealaltă parte a șoselei decât cea regulamentară, nu poate fi exclusă în totalitate existența unei culpe și a inculpatului. Altfel, ar însemna ca în cazul în care un conducător auto merge regulamentar, acesta să aibă „dreptul” să accidenteze orice persoană care se găsește pe traiectoria sa, indiferent din ce motiv. Or, ar fi absurdă o astfel de concluzie, deoarece conducătorii auto au o obligație generală de a conduce preventiv, obligație ce rezultă din dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”. În speță, deși inculpatul a condus autoturismul cu o viteză mai mică decât maximul legal prevăzut de lege pentru porțiunea de drum pe care s-a petrecut accidentul de circulație, acesta nu a adaptat totuși viteza la condițiile de drum, având în vedere că circula pe un drum îngust, care nu era prevăzut cu trotuar și era situat într-o zonă de locuințe, existând deci probabilitatea foarte mare să fie circulat și de pietoni. În plus, inculpatul a putut constata că soarele îi creează dificultăți de vizibilitate, deoarece a văzut că se deplasează cu soarele în față. Nu poate fi vorba de o apariție bruscă a soarelui, deoarece inculpatul s-a deplasat destul de mult pe porțiunea de drum pe care a avut loc accidentul, iar ora la care a avut loc acesta era destul de înaintată (aproximativ 8,30).
Existența dispoziției de la art. 72 alin. 4 din OUG. nr. 195/2002, potrivit căreia „Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector” nu îi absolvă pe conducătorii auto de orice culpă, în toate situațiile în care respectă viteza maximă de deplasare pe o porțiune de drum. Aceasta deoarece respectarea vitezei maxime de deplasare nu este singura obligație pe care o au conducătorii auto. Aceștia au în primul rând obligația generală de a conduce preventiv, prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002. Or, în speță, apariția victimei și a celor doi copii minori pe drumul pe care circula inculpatul nu a fost una intempestivă. Înainte de a lovi victima inculpatul a mers în linie dreaptă aproximativ 100 de metri, distanță de la care acesta avea posibilitatea să observe victima că se deplasa pe sensul său de mers și în consecință ar fi putut lua măsurile necesare pentru evitarea accidentului. De altfel, inculpatul a și claxonat înainte de accident, ca să atenționeze victima, ceea ce denotă că acesta observase că victima și cei doi minori se deplasau pe sensul său de mers.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că în speță există și o culpa a inculpatului în producerea accidentului de circulație, peste care s-a suprapus culpa victimei, urmând a reține cele două culpe în proporții egale. Suprapunerea culpei unei alte persoane, chiar și a victimei, peste culpa inculpatului, nu înlătură răspunderea penală sau răspunderea civilă delictuală a inculpatului, motiv pentru care se va dispune casarea în întregime a sentinței recurate.
Accidentarea în aceste condiții, de către inculpatul R. E., a victimei R. M. V. și a minorului R. R. M., provocând decesul celei dintâi și vătămarea corporală a celui din urmă, care a necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal și de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal. Cum cele două infracțiuni au fost comise de inculpat prin aceeași acțiune, de conducere a unui autoturism pe drumul public, fără luarea măsurilor de prevenire a producerii accidentului, sunt întrunite condițiile concursului ideal de infracțiuni, potrivit art. 33 lit. b Cod penal.
În cea ce privește pedepsele ce urmează a fi aplicate inculpatului, curtea va ține cont de gravitatea rezultatelor produse, respectiv moartea unei persoane majore și vătămarea gravă a unui minor, dar și de gradul redus de culpă a inculpatului, peste care s-a suprapus culpa victimei, care s-a deplasat cu cei doi copii pe cealaltă parte a șoselei. Având în vedere atitudinea inculpatului avută anterior săvârșirii infracțiunii, rezultată din faptul că inculpatul este bine integrat în familie și în societate, având studii superioare și nefiind confruntat cu probleme de natură penală până la această vârstă, curtea va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal. De asemenea, având în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, de prezentare în fața organelor judiciare și conlucrare cu acestea în vederea aflării adevărului, curtea va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
În consecință, rejudecând cauza, în temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal, curtea va condamna pe inculpatul R. E., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă comisă asupra victimei R. M. V. și în temeiul art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal, va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, comisă asupra părții vătămate minore R. R. M..
Fiind vorba de două infracțiuni comise în concurs ideal, în temeiul art. 33 lit. b raportat la art. 34 lit. b Cod penal se va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului R. E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Întrucât inculpatul R. E. nu are antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare până la această vârstă, săvârșind infracțiunile supuse judecății dintr-o culpă foarte ușoară, curtea apreciază că reeducarea acestuia se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului. În consecință, în temeiul art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Cum în speță s-a dovedit existența unei culpe a inculpatului R. E. în săvârșirea infracțiunilor supuse judecății, chiar dacă peste aceasta s-a suprapus și o culpă egală a victimei, subzistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului. Inculpatul va răspunde însă pentru prejudiciul material și moral creat, proporțional cu culpa sa, având în vedere că o parte din acesta a fost cauzat de victimă.
În speță se constată că autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru răspunderea civilă autor la asigurătorul . V. I. G. SA. Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct cu citarea obligatorie a acesteia. Răspunderea civilă a asigurătorului este reglementată prin dispozițiile speciale ale legii civile (Legea nr. 136/1995), iar în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare, bazată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare în condițiile reglementate de Legea nr. 136/1995. În cazul asigurărilor de răspundere civilă, societatea de asigurare are obligația despăgubirii persoanelor păgubite în limitele stabilite de contract sau lege o dată cu producerea cazului asigurat.
Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Prin urmare, asigurătorul este obligat în cadrul acțiunii civile exercitate de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, pe de o parte la plata despăgubirilor civile sub forma daunelor materiale sau morale, iar pe de altă parte la plata cheltuielilor de judecată pe care persoanele păgubite le-au efectuat în cadrul procesului penal. Așadar, asigurătorul plătește nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Prin înscrisurile depuse la dosar și prin martorii C. A. L., N. N. și C. M. V., partea civilă R. R. M. a făcut dovada a despăgubirilor civile solicitate, și anume a sumei de_ de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri, pentru victima R. M. V. și_ de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și tratament medical, pentru partea civilă minoră R. R. M.. De altfel, din aceste probe rezultă chiar un prejudiciu mai mare cu privire la cheltuielile de înmormântare și pomeniri, însă instanța este ținută de principiul disponibilității în materie civilă, motiv pentru care va lua în considerare prejudiciul pretins de partea civilă în fața instanței de fond. Prejudiciul material suferit de partea civilă minoră R. R. M. rezultă din înscrisurile depuse și din declarațiile martorilor menționați anterior. În consecință, ținând cont și de culpa proprie a victimei și a părții vătămate, curtea va obliga asigurătorul să plătească părții civile jumătate din prejudiciul suferit pentru daunele materiale.
În ce privește daunele morale solicitate de partea civilă R. M. în nume propriu, curtea constată că acestea sunt întemeiate, având în vedere suferința inerentă pe care a suportat-o acesta prin pierderea, la o vârstă tânără, a partenerei de viață. De asemenea sunt întemeiate daunele morale solicitate de acesta în numele părții civile minore R. R. M., pentru prejudiciul moral suferit atât prin pierderea mamei la o vârstă foarte fragedă, cât și prin suferințele fizice suportate în cele 70-80 de zile de îngrijiri medicale. Cum partea vătămată minoră va fi lipsită în continuare de sprijinul și îngrijirea maternă, aceasta are nevoie de o prestație periodică, până la majorat sau până la terminarea studiilor, care să compenseze sprijinul material pe care l-ar fi primit de la victimă în această perioadă.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul este obligat să suporte atât despăgubirile, cât și cheltuielile de judecată efectuate de părțile vătămate. În ce privește cheltuielile judiciare efectuate de stat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în prima instanță, acestea trebuie suportate de inculpat, potrivit art. 191 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5 Cod procedură penală, art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 curtea va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M. și va obliga asigurătorul . V. I. G. SA la plata către aceasta a sumei de 5000 de lei daune materiale și_ de lei daune morale.
De asemenea, se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă minoră R. R. M., prin reprezentant legal R. M. și obligă asigurătorul . V. I. G. SA la plata către aceasta a sumei de 5000 de lei daune materiale și_ de lei daune morale, precum și a unei prestații periodice de 400 de lei lunar, de la data săvârșirii faptei până la majorat și după această vârstă, în cazul continuării studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani.
Față de actele depuse la dosar curtea va admite în parte și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Copii B. și va obliga asigurătorul . V. I. G. SA la plata către aceasta a sumei de 994,695 lei despăgubiri civile.
Fiind condamnat inculpatul, în temeiul art. 191 Cod procedură penală acesta va fi obligat la plata sumei de 3200 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în fața instanței de fond.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală se va obliga asigurătorul . V. I. G. SA la plata sumei de 1500 de lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă R. M. în fața instanței de fond, având în vedere contractul de asigurare și dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995.
Având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 5.11.2012 a Judecătoriei Zărnești s-a respins cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate expertului D. D., după ce acesta mai fusese amendat anterior pentru nedepunerea expertizei, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva hotărârii instanței de fond. Expertul susține că prin încheierea respectivă s-ar fi admis cererea acestuia de scutire de plata amenzii, însă din conținutul acestei încheieri a Judecătoriei Zărnești rezultă contrariul.
În temeiul art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, va obliga recurentul expert D. D. S. la plata sumei de 100 de lei cheltuieli de judecată către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina statului.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, va obliga asigurătorul . V. I. G. SA să plătească părții civile R. M. suma de 1200 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de P. de pe lângă J. Zărnești și de părțile civile R. M., în nume propriu și în calitate de reprezentant al părții vătămate minore R. R. M., împotriva sentinței penale nr. 20/15.01.2013 a Judecătoriei Zărnești, pe care o casează în totalitate.
Rejudecând,
În temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal, condamnă pe inculpatul R. E., fiul lui G. și D., născut la data de 10.03.1949, în Mediaș, jud. Sibiu, cetățean român, căsătorit, studii superioare, domiciliat în B., ., nr. 20, jud. B., posesor CI sr. BV, nr._, CNP:_, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b raportat la art. 34 lit. b Cod penal dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului R. E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5 Cod procedură penală, art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M. și obligă asigurătorul . V. I. G. SA. la plata către aceasta a sumei de 5000 de lei daune materiale și_ de lei daune morale.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă minoră R. R. M., prin reprezentant legal R. M. și obligă asigurătorul . V. I. G. SA. la plata către aceasta a sumei de 5000 de lei daune materiale și_ de lei daune morale, precum și a unei prestații periodice de 400 de lei lunar, de la data săvârșirii faptei până la majorat și după această vârstă, în cazul continuării studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Copii B. și obligă asigurătorul . V. I. G. SA. la plata către aceasta a sumei de 994,695 lei despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpatul R. E. la plata sumei de 3200 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în fața instanței de fond
În temeiul art. 193 Cod procedură penală obligă asigurătorul . V. I. G. SA. la plata sumei de 1500 de lei cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă R. M. în fața instanței de fond.
Respinge recursul declarat de expertul D. D. S., împotriva încheierii de ședință din data de 5.11.2012, dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Zărnești.
În temeiul art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală obligă pe recurentul expert D. D. S. la plata sumei de 100 de lei cheltuieli de judecată către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina statului.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală obligă asigurătorul . V. I. G. SA. să plătească părții civile R. M. suma de 1200 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
C. G. S. F. A. M.
Grefier
D. S.
red.CG/02.10.2013
tehnoredact.DS/02.10.2013
jud.fond.S. M.
| ← Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 17/2016. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 749/2013. Curtea... → |
|---|
