Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 779/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-09-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 779/R DOSAR NR._
Ședința publică din 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. C. G.
Judecător: A. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul toderasc cristian și asigurătorul S. C. A. Românească Assirom V. I. G. S.A. împotriva sentinței penale nr. 209 din data de 7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 septembrie 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 19 septembrie 2012 și apoi pentru data de astăzi, 26 septembrie 2012.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 209/07.02.2012 a Judecătoriei B., în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului T. C., fiul lui C. și T., născut la data de 22.05.1979 în municipiul G., județul G., domiciliat în municipiul G., ., ., ., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursului termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată a executării prezentei pedepse și va dispune executarea în întregime a pedepselor cumulate aritmetic.
S-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal, referitor la neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă L. V., domiciliată în municipiul G., .. 4, . și în consecință, în baza art. 49, art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 10 din Ordinul nr. 9/02.12._ emis de Președintele Comisiei de Supraveghere a asigurărilor, s-a obligat asiguratorul S.C. A. Românească A. V. I. G. SA să plătească acesteia următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: 8000 de lei RON reprezentând daune materiale și 12.000 de lei RON reprezentând daune morale
S-a constatat că . G., citată în calitate de parte responsabilă civilmente a fost radiată din Registrul Comerțului la momentul pronunțării prezentei sentințe
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt că în cursul lunii octombrie 2003 inculpatul T. C. se afla în perioada de probă în cadrul . G. intenționând să se angajeze ca taximetrist în cadrul acestei societăți, folosind autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ . La data de 27 octombrie 2003 inculpatul T. C. a plecat din municipiul G. la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, avându-l ca pasager pe numitul L. F. pe care intenționa să-l transporte în municipiul Bistrița Năsăud. În jurul orelor 7.00 inculpatul a ajuns pe raza comunei Urechești, pe DN 11 A la km. 31 + 200 m și fără niciun motiv aparent acesta a pierdut direcția de deplasare intrând pe contrasens acroșând autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ condus de martorul Țoniș G., care se deplasa spre București avându-i ca pasageri pe martorii D. M. D. I. și P. C.. În consecință cele două autoturisme s-au lovit frontal, pe sensul de mers Onești A.. Urmare a accidentului rutier numitul L. F. a decedat, din concluziile raportului de constatare medico legală nr. 128/C întocmit la data de 5 noiembrie 2003 de către Serviciul de Medicină Legală Moinești rezultând că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat stopului cardio respirator survenit consecutiv unui politraumatism soldat cu fractură craniană cu dilacerare cerebrală, fracturi costale cu rupturi ale organelor interne toraco abdominale, leziunile traumatice tanatogeneratoare putându-se produce în cadrul unui accident de circulație. La rândul său martorul Țoniș G. a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare s-au apreciat a fi necesare un număr de 35 – 40 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico legal întocmit la data de 3 decembrie 2003 de către Serviciul de Medicină Legală Onești. Martorul D. M. D. I. a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare s-au apreciat a fi necesare un număr de 40 – 45 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico legal întocmit la data de 3 decembrie 2003 de către Serviciul de Medicină Legală Onești. Martorul P. C. a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare s-au apreciat a fi necesare un număr de 18 – 19 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico legal întocmit la data de 3 decembrie 2003 de către Serviciul de Medicină Legală Onești.
Cu ocazia reluării urmăririi penale în dosarul nr. 692/P/2004 martorii Țoniș G., D. M. D. I. și P. C. au precizat că nu doresc să depună plângere penală împotriva inculpatului T. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului T. C. care la data de 27 octombrie 2013, conducând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe ruta A. Onești a pe DN 11 A la km. 31 + 200 m a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ condus regulamentar de martorul Țoniș G. în urma impactului rezultând decesul pasagerului aflat pe locul din dreapta față al autoturismului Dacia, numitul L. F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Procedând la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului aflat la prima confruntare cu legea penală, împrejurarea că acesta este o persoană corect integrată social care și-a dovedit disponibilitatea și interesul pentru soluționarea procesului penal, prezentându-se în fața instanței de judecată și la chemarea organelor judiciare și furnizând aprecierile sale supra incidentului cercetat. Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de judecată la individualizarea judiciară a pedepsei ca și circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal. Față de toate aceste considerente, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul T. C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În baza art. 81 Cod penal, apreciind față de circumstanțele personale ale inculpatului că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, partea civilă L. V., mama victimei Lăcățușu F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei reprezentând daune materiale respectiv cheltuieli de înmormântare a defunctului și suma de 8000 lei, reprezentând daune morale (fila nr. 12 dosar 2433/2004 al Judecătoriei Onești, menținând pretențiile civile în fața acestei instanțe.
Pe latură civilă partea civilă Lăcătusu V., a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii Carati M. și C. A., depozițiile acestora fiind consemnate la fila nr. 53 dosar nr. 2433/2004 al Judecătoriei Onești și respectiv fila nr. 277 dosar nr._ al Judecătoriei B., vol. I. Analizând probatoriul testimonial administrat în cauză instanța de fond a reținut faptul că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli materiale au fost dovedite de depozițiile martorei Carati M., persoană apropiată familiei L. și care a participat la înmormântarea și pomenirile defunctului Lăcătuși F., confirmând faptul că partea civilă a cheltuit între 8000 și_ de lei pentru acest ritual. La rândul său martora C. A. a confirmat faptul că au fost respectate tradițiile înmormântării și pomenirilor ulterioare evenimente la care au participat mai multe persoane, suma solicitată de partea civilă cu acest titlu fiind în consecință susținută de probele dosarului.
Relativ la existența prejudiciul moral s-a reținut că acesta este de netăgăduit în condițiile în care dispariția prematură a fiului a constituit și constituie o traumă psihică majoră, la care partea civilă a fost supusă de o manieră bruscă și neașteptată. În aceste condiții deși dificil de cuantificat, instanța apreciază că suma de 12.000 lei, solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, nu este disproporționată față de suferința pricinuită ca urmare a decesului fiului. La data producerii accidentului, 27.10.2003, instanța a constatat că pentru autoturismul marca Dacia Supernova, cu . nr._ înmatriculat sub nr._, s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule cu asigurătorul S.C. A. Românească A. SA devenit . V. I. Groupe SA.
În ceea ce privește apărarea formulată de societatea de asigurare în sensul că aceasta nu răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între deținătorul autovehiculului care a produs accidentul și persoanele păgubite a existat raport contractual, instanța de fond a respins-o, întrucât contractul de transport este acel contract prin care o parte, cărăușul profesionist, se obligă în schimbul unei remunerații să efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumită distanță cu un vehicul corespunzător. În speță, între inculpat și victimă nu s-a încheiat un astfel de contract (a cărui dovadă se face prin printr-un înscris care poartă denumirea de bilet sau legitimație de călătorie), inculpatul neavând calitatea de cărăuș în sensul că nu desfășura în mod constant activitate de transport. Existența unui contract de transport presupune din partea transportorului profesionalitatea activității desfășurate, condiție ce nu este întrunită în persoana inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. C., care a solicitat admiterea recursului declarat de către inculpat și constatarea că în urma celor două cicluri procesuale, nu se poate dovedi în mod indubitabil că inculpatul T. C. este vinovat de evenimentul care a condus la decesul victimei, fapt ceea ce atrage dreptul de a fi achitat pentru imposibilitatea de a atrage răspunderea penală a inculpatului pentru această faptă.
De asemenea a declarat recurs împotriva sentinței și asigurătorul . V. I. G. SA, care a solicitat admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 209 din data de 7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria B., criticile formulate vizând atât latura penală în ceea ce privește culpa reținută în sarcina inculpatului cât și sub aspectul laturii civile. Se arată că nu s-a apreciat cu privire la posibila culpa concurentă a celuilalt șofer auto. Pe latură civilă se arată că la data producerii accidentului polița RCA nu cuprindea în sfera riscurilor asigurate persoanele aflate (transportate) în interiorul autovehiculului care a produs accidentul de circulație, deoarece pe autoturism scria că este un TAXI, adică face parte din acele autovehicule care fac în mod regulat activități de transport de persoane. Faptul că transportul respectiv s-ar fi făcut pe bază de prietenie, prin înțelegere amiabilă între inculpat și victimă, nu modifică în nici un fel datele problemei, deoarece raportul contractual poate fi și cu titlu gratuit. Se invocă dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 și art. 23 pct. 9 din Norme.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursurile declarate în cauză nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive.
În ce privește susținerile părților, pe latură penală, în sensul că nu ar fi fost stabilită în mod cert culpa inculpatului, curtea constată că nu pot fi primite acestea, având în vedere probele și în special concluziile expertizelor tehnice administrate în cauză.
Astfel, în primul rând această concluzie se bazează pe declarațiile ocupanților autoturismului marca Toyota, singurii martori oculari ai accidentului de trafic rutier, care susțin că din sens opus deplasării lor s-a apropiat un autoturism de culoare galbenă, care cu aproximativ 50 de metri înainte de a ajunge în dreptul lor a intrat pe contrasens. Acest fapt l-a declarat nu doar martorul Țoniș G., conducătorul autoturismului, ci și martorii D. M. D. I. și P. C., ocupanții autoturismului, care nu aveau vreun interes să inducă în eroare organele judiciare.
Aceste declarații ale martorilor sunt conformate și de raportul de expertiză tehnică întocmit de dl. H. Nicușor, la solicitarea Parchetului de pe lângă Judecători Onești în cursul anului 2003, din care rezultă că o au fost identificate la fața locului o urmă de frânare de 27 de metri orientată către axul drumului cu se sensul de mers Onești – A., mai multe cioburi pe banda de mers a autoturismului Toyota, urme circulare de frânare – târâre pe banda de mers Onești – A. în apropierea autoturismului Dacia N. și urme de rulare și frecare lăsate pe acostament de către autoturismul Toyota și pe pomii de care acesta s-a lovit în traseul urmat. Acest raport de expertiză a concluzionat că urmele circulare de târâre imprimate pe carosabil de autoturismul Dacia în timpul rotirii și cioburile de sticlă provenite de la geamul ușii din dreapta față susțin varianta conform căreia urma de frânare imprimată pe carosabil aparține roților din partea stângă a autoturismului Toyota și că accidentul de circulație sa produs în condițiile în care autoturismul Dacia a pătruns pe contrasens respectiv pe banda de circulație a autoturismului marca Toyota.
Aceeași concluzie se regăsește și în raportul de expertiză tehnică de către dl. G. R. (filele nr. 150 – 156 dosar nr._ vol. I). Pornind de la urmele identificate la fața locului, s-a concluzionat și în acest raport că accidentul s-a datorat schimbării bruște și nemotivate a direcției de deplasare a autoturismului Dacia N., modificare care a surprins șoferul autoturismului Toyota care a încercat să vireze stânga și a frânat.
Aceeași concluzie se regăsește și în expertiza efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean Iași, din data de 13 ianuarie 2005, unde se menționează că pornind de la urmele evidențiate la fața locului s-a stabilit că autoturismul marca Dacia ajungând la km. 6+ 347 m pe DN 11A din direcția A. spre Onești și-a schimbat în mod nejustificat traiectoria de deplasare și a pătruns pe contrasens unde s-a tamponat frontal cu autoturismul marca Toyota condus de martorul Țoniș G. care circula regulamentar.
În sfârșit, aceeași concluzie se regăsește și în raportul de expertiză întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice și depus la dosarul cauzei (fila nr. 62 - 70 dosar de cercetare judecătorească nr._ vol. II), unde se arată că analizând forma și orientarea urmelor aflate la fața locului, respectiv existența unei urme de frânare de 27 m imprimată pe sensul de mers Onești – A. și a unei urme de derapare imprimată pe sensul de mers opus cu lungimea de 33 m, precum și existența cioburilor de sticlă și a fragmentelor din componente ale caroseriilor vehiculelor între sfârșitul urmei de frânare și poziția de oprire a autoturismului Dacia, s-a apreciat că impactul a avut loc pe sensul de mers al autoturismului Toyota, în zona de sfârșit a urmei de frânare.
În concluzie, atât martorii oculari, cât și patru rapoarte de expertiză întocmite în cauză confirmă ipoteza că accidentul de circulație s-ar fi produs prin pătrunderea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat.
Singurul raport de expertiză care are concluzie oarecum diferită este raportul de expertiză extrajudiciară efectuată la data de 22.10.2005, la solicitarea inculpatului T. C., de către dl. T. O.. Nici aceasta nu exclude în totalitate culpa inculpatului la producerea accidentului, susținând că accidentul ar fi avut loc prin penetrarea axului carosabilului de către ambii conducători auto și stabilindu-se că raportat la geometria carosabilului, dimensiunile autovehiculelor, urmele conservate și forma corespunzătoare poziției deformațiilor, impactul a avut loc pe axul carosabilului. Acest raport nu poate fi primit, în stabilirea situației de fapt, pe de o parte pentru că este vorba de un raport de expertiză extrajudiciară, comandat de inculpat și pe de altă parte pentru că el este contrazis de celelalte patru expertize judiciare efectuate în cauză, dintre care unul de către cea mai înaltă autoritate în domeniu, respectiv de către Institutul Național de Expertize Criminalistice.
Deci, nu poate fi pusă în discuție existența unei culpa a inculpatului în producerea accidentului de circulație, de vreme ce toate probele relevante susțin că acesta ar fi pătrums pe contrasens.
Referitor la existența unei culpe concurente a conducătorului autoturismului Toyota, trebuie menționat că raportul întocmit de dl. H. Nicușor susține că accidentul putea fi evitat de ambii conducători auto, raportul întocmit de dl. G. R. susține că posibilitățile de evitare ale accidentului nu puteau reveni în sarcina conducătorului autoturismului Toyota, în condițiile în care timpul avut la dispoziție din momentul în care a sesizat manevra de viraj a inculpatului și momentul impactului a fost de 0,4 sec, inferior timpilor de reacție fiziologică, în raportul întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean Iași se susține că între depășirea limitei de viteză de către martorul Țoniș G. și producerea accidentului nu există însă legătură de cauzalitate, iar în raportul întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice se susține că nu se pot stabili posibilitățile conducătorului autoturismului Toyota de evitare a accidentului în condițiile în care nu se poate stabili cu certitudine momentul pătrunderii pe contrasens a autoturismului marca Dacia, evitarea impactului presupunând manevre de oprire a ambelor autoturisme.
Deci un singur raport de expertiză judiciară, alături de expertiza extrajudiciară întocmită la cererea inculpatului, susțin că accidentul ar fi fost produs și de către conduita culpabilă a conducătorului autoturismului Toyota, în timp ce două rapoarte de expertiză judiciară exclud această posibilitate, iar cel întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice a precizat că nu se poate stabili acest lucru. Există deci un dubiu serios cu privire la existența unei culpe a martorului Toniș G. în producerea accidentului, în timp ce cu privire la existența culpei inculpatului T. C. nu există nici un dubiu, toate rapoartele de expertiză și martorii audiați susținând existența acestei culpe.
Pentru aceste motive, nu poate fi primită nici susținerea recurentului inculpat, în sensul că s-ar impune achitarea sa deoarece nu se poate stabili cu certitudine existența culpei sale și nici susținerea recurentului asigurător, în sensul că ar exista o culpă concurentă a șoferului autoturismului Toyota, în producerea accidentului.
În ce privește susținerea recurentului asigurător, în sensul că polița RCA nu ar fi cuprins în sfera riscurilor asigurate persoanele aflate (transportate) în interiorul autovehiculului care a produs accidentul de circulație, deoarece pe autoturism scria că este un TAXI, adică face parte din acele autovehicule care fac în mod regulat activități de transport de persoane, aceasta nu poate fi primită. În speță s-a stabilit că autoturismul nu făcea activitate de taximetrie la momentul producerii accidentului, ci inculpatul transporta cu el un prieten, în baza unei înțelegeri amiabile. Nu poate fi primită susținerea recurentului asigurător în sensul că raportul contractual poate fi și cu titlu gratuit, deoarece ar însemna ca orice transport al unei alte persoane în autoturismul proprietate personală ar fi rezultatul unui contract cu titlu gratuit, în sensul indicat de asigurător, cea ce nu poate fi admis. Legiuitorul a înțeles să excludă de la despăgubiri doar cazurile în care persoanele erau transportate în baza unui raport contractual real, nu pe baza unei relații personale.
Restul circumstanțelor cauzei au fost reținute în mod corect de către instanța de fond, iar cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, modalitatea de executare, cuantumul daunelor materiale și al daunelor morale au fost corect stabilite de către instanța de fond, ținând seama de probele administrate în cauză. Nefiind alte motive de recurs, care să poată fi analizate din oficiu, instanța va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursurile declarate de inculpatul T. C. și de asigurătorul . V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr. 209/07.02.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul T. C. și asigurătorul . V. I. G. SA la plata sumei de câte 200 de lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. F. C. C. G. A. M.
GREFIER,
D. S.
Redact.CCG/03.10. 2012
Tehnoredactat DS/03.10.2012 /3 ex.
Jud.fond. M.A..
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 66/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 578/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
