Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 325/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-06-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 325/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 18 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CA5 nou:
Președinte – A. C. M. - judecător
Judecător – C. G.
- Grefier: - R. G.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de părțile civile PRECUPEȚI E., PRECUPEȚI D. I. și C. L. E. împotriva sentinței penale nr. 2064 din 6 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iunie 2014 și apoi, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, pentru azi 18 iunie 2014, când,
C.
P. sentința penală nr. 2064 din 06.11.2013 a Judecătoriei B. în baza art. 184 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin.7 Cod de procedură penală inculpatul C. A. M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 3 luni, termen stabilit conform art. 82 Cod penal.
I s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și b Cod penal .
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.346 Cod de procedură penală s-a admis acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă S. C. Județean de Urgență B. și pe cale de consecință inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 466,4 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei Precupeți G..
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în anul 2008 inculpatul C. A. M. era angajat la . Costești în calitate de șofer profesionist. Din dispoziția administratorului societății inculpatul efectua transporturi de marfă, la intervale scurte de timp, între diferite localități din țară cu autotractorul marca Iveco Eurostar cu numărul de înmatriculare_ .
În data de 17.08.2010 după efectuarea unui astfel de transport de la București la Cluj N., inculpatul a hotărât după ce s-a odihnit pentru o scurtă perioadă de timp să se deplaseze, către B.. Pe DN 1, la km 188+300, între localitățile C. și F., pe un sector de drum cu curbe deosebit de periculoase, semnalizate corespunzător, cu benzile separate de linie continuă, în condițiile unui carosabil uscat, când a efectuat un viraj într-o curbă la stânga, din cauza oboselii excesive a adormit moment în care a pierdut controlul asupra autovehiculului, a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune frontală cu camionul Scania P114 cu nr. de înmatriculare BV_ care se deplasa pe banda aferentă celuilalt sens de mers. În urma impactului frontal a rezultat vătămarea corporală a învinuitului și a numiților A. Octav, conducătorul autocamionului și Precupeți G., pasager în autocamion. Astfel A. Octav a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar Precupeți G. a suferit o fractură de coloană cervicală cu lezarea măduvei spinale, acesta fiind internat inițial la S. C. Județean de urgență B. (17-19.10.2008) de unde a fost externat fără efectuarea unei radiografii a întregii coloane. Începând cu data de 29.10.2008 victima Precupeți G. a fost internat la spitalul de urgență B. A. din București unde a fost efectuată o intervenție chirurgicală, ulterior însă ca urmare a degradării stării de sănătate a intervenit decesul acestuia.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale în cadrul căreia acesta a arătat că pe fondul oboselii acumulate a adormit astfel că autotrenul pe care îl conducea a pătruns pe contrasens și a intrat în impact cu un autocamion care se coroborează cu declarațiile martorilor P. C. D. care conducea un autoturism ce se deplasa în spatele autotrenului condus de inculpat și care a observat că tirul a pătruns deodată pe contrasens fără a încerca să frâneze și s-a lovit frontal cu basculanta care circula regulamentar și A. Octav, conducătorul autocamionului potrivit căruia la km 188+300 a fost lovit frontal de un tir care circula în totalitate pe sensul său de mers, cu procesul verbal de cercetare la fața locului precum și cu raportul de nouă expertiză medico legală nr.A_ întocmit de Institutul Național de medicină legală M. Minovici. Potrivit acestui raport de expertiză „Moartea numitului Precupeți G. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței organice multiple, survenite în evoluția unui traumatism cervical cu fractură coloană vertebrală C6, fractură disc intervertebral C5/6 complicată în evoluție cu migrarea fragmentelor de disc în canalul cervical și leziune medulară prin compresie consecutivă pentru care s-a intervenit chirurgical pe data de 05.11.2008 la S. C. de urgență B..
Leziunile traumatice cervicale tanatogeneratoare, au fost diagnosticate pe data de 27.10.2008 atât clinic cât și imagistic, la un pacient cu traumatism cranio cerebral minor grad I și contuzie coloană cervicală, consecutive unui accident rutier produs la data de 17.10.2008, pentru care pacientul a fost internat în secția de neurochirurgie a SCU B. în perioada 17.10._08 și au fost confirmate intraoperator (05.11.2008) - fractură cominutivă a corpului vertebral cervical C6, anterolateral dreapta, fractură disc intervertebral C5/C6 cu fragmente migrate în canalul cervical, compresive pe sacul dural. Diagnosticarea în timp util a leziunilor traumatice osoase ale coloanei vertebrale cervicale ar fi impus intervenția chirurgicală de ablație a discului rupt și de stabilizare a coloanei cervicale înainte de apariția leziunilor medulare prin compresia fragmentelor de disc migrate în canalul vertebral, intervenție care efectuată în timp, cel puțin teoretic ar fi oferit pacientului șanse de supraviețuire. În mod teoretic, gravitatea leziunilor traumatice ale coloanei vertebrale cervicale inițiale se cuantifică prin 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, acesta beneficiind de prevederile art. 3201 Cod penal, privind recunoașterea vinovăției, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa arătată mai sus, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 346 Cod de procedură penală, având în vedere acordul inculpatului, instanța a admis acțiunea civila promovată în cadrul procesului penal de partea civilă S. C. Județean de Urgență B. și pe cale de consecință l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 466,4 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimei Precupeți G..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Precupeți E., Precupeți D. I. și C. L. E., solicitând desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, întrucât soluționarea cauzei s-a efectuat fără introducerea în cauză a moștenitorilor victimei Precupeți G., care nu au fost citați.
C., verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul este nefondat.
C. reține că, astfel cum rezultă din Rechizitoriul din dosarul nr. 1272/P/2010 din 28 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămate corporală din culpă, fiind disjunsă cauza privind decesul victimei și s-a dispus formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor față de S. Județean de Urgență B. și personalul medical din cadrul acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă a victimei Precupeți G., decedat la data de 09.11.2008.
În cursul urmăririi penale soția victimei Precupeți E. a dat două declarații, în data de 14.11.2008 – filele 95, 96, 97 dosar urmărire penală și în data de 18.03.2009 – filele 93, 94 dosar urmărire penală, ocazie cu care a declarat că „nu are pretenții morale sau materiale față de inculpat și nu solicită trimiterea lui în judecată, cunoscând faptul că legea îl va trage la răspundere, considerând faptul că accidentul rutier nu a fost provocat în mod intenționat”, astfel că aceasta s-a rezumat să declare că nu formulează pretenții civile, fără a pomeni nimic de existența celorlalți moștenitori legali ai victimei, punând astfel organele judiciare în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile stabilite prin art. 76 Cod penal.
Față de poziția procesuală a soției supraviețuitoare a victimei Precupeți G., declarațiile fiind date după decesul victimei, a doua declarație la circa 5 luni după deces, procurorul de caz, ținând cont de voința exprimată personal de soția victimei, a dispus, prin actul de sesizare al instanței, citarea acesteia în calitate de martor, iar la primul termen de judecată, în data de 17.10.2013, inculpatul prezent a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, întrucât recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, motiv pentru care instanța nu a mai dispus citarea martorilor din rechizitoriu, având loc dezbaterile asupra fondului cauzei.
Trebuie menționat faptul că certificatul de moștenitor nr. 10, care atestă calitatea de moștenitori ai apelanților, a fost întocmit numai la data de 28.03.2014, la circa 6 ani de la săvârșirea faptei de către inculpat și de la decesul victimei, fiind depus la instanța de fond la data de 10.04.2014, după 6 luni de la pronunțarea sentinței apelate, astfel că nici procurorul de caz, nici instanța de fond nu puteau avea cunoștință de calitatea de moștenitori ai victimei, iar singura care și-a exprimat voința cu privire la pretențiile civile a fost soția supraviețuitoare a victimei.
Cauza care face obiectul prezentului apel s-a desfășurat la instanța de fond sub auspiciile dispozițiilor vechiului Cod de procedură penală, sentința penală fiind pronunțată anterior datei de 01.02.2014.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din vechiul Cod de procedură penală „constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare”. Formularea pretențiilor civile după acest moment atrage respingerea acțiunii civile.
Moștenitorii victimei nu pot invoca faptul că, nefiind citate de către organele judiciare, nu au avut cunoștință despre existența procesului penal, în condițiile în care rezultă fără echivoc faptul că au avut cunoștință de decesul victimei, fiind soția supraviețuitoare și copii victimei, au fost prezente la înmormântare, în acest mod luând la cunoștință, în mod neîndoielnic, de împrejurările în care a intervenit decesul soțului, respectiv tatălui lor, de declanșarea procesului penal îndreptat împotriva inculpatului, astfel încât apelanții – moștenitori ai victimei puteau și chiar aveau obligația morală de a se interesa de soarta procesului penal, astfel față de considerentele arătate mai sus, moștenitorii victimei – apelanții în cauză neputând invoca motive de apel, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a procesului penal.
Față de cele arătate mai sus, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va respinge apelurile declarate de Precupeți E., Precupeți D. I. și C. L..
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții Precupeți E., Precupeți D. I. și C. L. E. împotriva sentinței penale nr. 2064 din 06.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă apelanții la plata a câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. C. M. pentru C. G.,
aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte complet,
A. C. M..
GREFIER,
R. G.
Red. A.C.M./08.07.2014
Tehnored. R.G./08.07.2014/8ex.
Jud.fond./L. B.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 183/2014. Curtea de... → |
|---|
