Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 9/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:028._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 9/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
Completul de judecată FJC10:
Președinte – M. G. L.
Grefier - A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către inculpatul D. C. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul B. la data de 14 ianuarie 2016 în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat D. C. în stare de arest preventiv (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales – avocat T. S..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul contestatorului inculpat, cât și reprezentanta Ministerului Public precizează că nu au alte cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul ales al contestatorului inculpat – avocat T. S. solicită instanței admiterea contestației formulate, desființarea încheierii de ședință din data de 14.01.2016 a Tribunalului B., iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că în cauză nu există probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
Astfel, apărătorul ales al contestatorului inculpat consideră că din probele administrate în cauză (declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor C. N. și C. Jenel) nu rezultă cu certitudine că inculpatul a dorit să aplice persoanei vătămate o lovitură cu scopul de a-i suprima viața, nici măcar cu intenție indirectă.
Cu referire la declarația persoanei vătămate, apărătorul contestatorului inculpat consideră că există puternice contradicții între prima declarația dată în cursul urmăririi penale, în sensul că nu a simțit lovitura ce i-a fost aplicată și cea de a doua declarație tipizată, potrivit căreia aceasta, ajungând în zona conflictului, a fost lovită cu cuțitul, simțind o puternică înțepătură în spate, după care puterile i-au slăbit.
De asemenea, la primul termen de judecată acordat în fața instanței de fond, cu ocazia audierii persoana vătămată a declarat că nu a simțit lovitura care i-a fost aplicată.
Această ultimă declarație a persoanei vătămate, potrivit căreia aceasta nu a simțit că a fost lovită în timpul altercației, este susținută de către declarația martorului C. Jenel – șeful Postului de Poliție din .> Acest martor arată că îndepărtează din conflict persoana care l-a atacat pe cel ce se presupune a fi D. C., îl conduce în fața postului de poliție la lumină, îl întreabă dacă a pățit ceva, văzând că are o substanță lipicioasă pe mână, iar acesta îi răspunde că nu are nimic. De asemenea, la inițiativa martorului, persoana vătămată refuză să fie condusă la spital, apreciind că nu are nicio problemă gravă.
O altă declarație care contrazise starea de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței este declarația martorului Neștean C. – șeful postului de poliție din . inculpatul -, care arată că imediat după conflict l-a văzut pe inculpat ieșind din . cai.
După ce martorul C. Jenel – șeful Postului de Poliție din . vătămată la spital, acesta împreună cu martorul Neștean C. pleacă în căutarea agresorului. Deși trecuseră 22 de zile de la data săvârșirii faptei acesta nu a fost depistat, nu a fost chemat la postul de poliție, nu s-a dispus nicio măsură preventivă.
La un moment dat, martorul C. Jenel îl recunoaște pe inculpat după planșele fotografice.
Deși persoanele implicate în altercație și audiate în faza de urmărire penală au declarat că era imposibil a-l vedea pe agresor, deoarece era întuneric, martorul C. N. – agentul de pază de la primărie – face o descriere amănunțită a fizionomiei inculpatului, precizând că îi cunoaște pe cei doi după vorbă și cu siguranță aceștia erau din Cața.
De asemenea, de remarcat este faptul că, deși inculpatul este cunoscut pe raza localităților Cața – Homorod ca o persoană care a mai avut contact cu legea penală, martorul C. Jenel – polițist de meserie, cu abilități în acest sens - susține că nu l-ar fi recunoscut în seara respectivă.
Mai mult decât atât, urmează a se constata că inculpatul este descris ca fiind o persoană slabă și înaltă, însă, în realitate, acesta este o persoană robustă.
Față de aceste considerente, apărătorul contestatorului inculpat consideră că în cauză nu există probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Singurele suspiciuni cu privire la starea de fapt descrisă în rechizitoriu se referă la posibila deplasare a mamei inculpatului la Spitalul Orășenesc R., în seara incidentului, pentru a se interesa de situația persoanei vătămate, precum și la posibila intervenție asupra unui viitor martor, respectiv Ruzsa L. – tatăl inculpatului – în încercarea de a-i crea acestuia un alibi.
Având în vedere aceste aspecte și apreciind că în cauză nu există probe directe care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, apărătorul contestatorului inculpat solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă.
Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de către inculpat și pe cale de consecință menținerea încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2016 a Tribunalului B., ca fiind legală și temeinică.
Astfel, reprezentanta Ministerului Public consideră că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească nu a debutat, iar de la ultima verificare a măsurii arestării preventive și până în prezent nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive.
Cu referire la încadrarea juridică a faptei, reprezentanta Ministerului Public consideră că, în raport de obiectul vulnerant, zona vitală vizată, leziunile provocate persoanei vătămate, încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este cea corectă.
Cu referire la legitima apărare invocată de către contestatorul inculpat, reprezentanta Ministerului Public consideră că aceasta nu poate fi reținută în cauză, având în vedere probatoriul administrat, iar alibiul pe care acesta a încercat să și-l construiască nu este susținut de către martorii audiați în cauză.
Având în vedere natura infracțiunii pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și trimiterea în judecată a inculpatului, reprezentanta Ministerului Public consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.223 Cod procedură penală, fiind respectat și principiul proporționalității.
De asemenea, reprezentanta Ministerului Public consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente și având în vedere gravitatea faptei imputate inculpatului, precum și stadiul procesual, reprezentanta Ministerului Public consideră că instanța de fond în mod corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive, sens în care solicită respingerea contestației formulate de către inculpat.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat solicită instanței admiterea contestației formulate, având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, persoana vătămată recunoscând că s-au lovit din față.
Totodată, contestatorul inculpat solicită instanței a avea în vedere că are trei copii minori în întreținere.
CURTEA:
Constată că prin încheierea din data de 14.01.2016, Tribunalul B., în baza art. 362 al. 1, 2 Noul Cod de procedură penală raportat la art.208 al. 2, 3 și 207 al. 4 Noul Cod de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. C. și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D. C. acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal.
În sarcina acestuia s-a reținut, în esență că, în seara de 19.09.2015, în jurul orelor 21:15, în timp ce se afla în fața magazinului . din centrul comunei Homorod, jud. B., pe fondul unui conflict spontan declanșat de persoana vătămată S. A.-C., i-a aplicat acesteia o lovitură puternică cu un briceag în spate, producându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, faptă ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a) Cod penal.
Instanța a reținut că luarea măsurii preventive s-a realizat cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente, fiind asigurat inculpatului exercițiul tuturor drepturilor și garanțiilor instituite în favoarea sa de legea procesual penală.
Temeiurile avute în vedere la arestare își păstrează actualitatea și impun și în acest moment privarea de libertate a inculpatului.
În privința probelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată instanța de fond a constatat că nu au intervenit modificări care să atragă o concluzie diferită de cea avută în vedere la precedentele analize ale legalității și temeiniciei stării de arest preventiv.
Instanța a mai reținut că a rămas nemodificată și concluzia privind îndeplinirea condiției subiective impuse de art. 223 al. 2 Cod procedură penală pentru menținerea măsurii preventive: din evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia rezultă că privarea sa de libertate este necesară și în acest moment pentru înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică.
Gravitatea faptei rezultă din natura acesteia: infracțiune îndreptată împotriva vieții, dar și din modul în care se reține a fi fost săvârșită: pe fondul unui conflict spontan, care nu justifica aplicarea unei lovituri cu un obiect tăietor înțepător într-o zonă vitală.
S-a mai considerat că înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar nu este oportună în acest moment procesual, instanța apreciind că pentru evitarea influențării declarațiilor de martori este necesar să se asigure imposibilitatea ca inculpatul să ia direct sau indirect legătura cu aceștia, cu atât mai mult cu cât inculpatul a încercat să își creeze un alibi în susținerea căruia sunt antrenați membrii familiei sale, iar unul dintre martori se conturează a avea o poziție oscilantă, după ce a susținut că membrii familiei inculpatului l-ar fi contactat pentru a-i solicita să dea declarații neconforme realității. Inculpatul este caracterizat de reprezentanții organelor de poliție ca o persoană care a intrat în conflict cu legea și ordinea publică în mod repetat și din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat a cărei executare a fost suspendată condiționat și pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare și a fost sancționat administrativ pentru comiterea unei fapte de violență.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul care, prin apărător ales, a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că în cauză nu există probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată. S-a arătat că din probele administrate în cauză (declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor C. N. și C. Jenel) nu rezultă cu certitudine că inculpatul a dorit să aplice persoanei vătămate o lovitură cu scopul de a-i suprima viața, nici măcar cu intenție indirectă. S-a considerat că în cauză nu există probe directe care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Singurele suspiciuni cu privire la starea de fapt descrisă în rechizitoriu se referă la posibila deplasare a mamei inculpatului la Spitalul Orășenesc R., în seara incidentului, pentru a se interesa de situația persoanei vătămate, precum și la posibila intervenție asupra unui viitor martor, respectiv Ruzsa L. – tatăl inculpatului – în încercarea de a-i crea acestuia un alibi.
Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că în prezent sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive și că nu poate fi înlocuită această măsură cu alta mai blândă.
Cu privire la existența probelor temeinice care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunea de care este acuzat, Curtea reține fișa de constatări preliminare și raportul de expertiză medico-legală nr. 2592/E/28.09.2015 întocmite de S.J.M.L. B. pentru persoana vătămată S. A.-C., procesul-verbal întocmit la data de 25.09.2015 ca urmare a ridicării de la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. a lamei de briceag extrasă din toracele stâng al persoanei vătămate și planșa foto aferentă, aceste mijloace de probă atestând leziunile suferite de persoana vătămată și consecințele acestor leziuni, printre care și punerea în primejdie a vieții acesteia.
La acest moment, al verificării stării de arest preventiv a inculpatului, probele care conturează presupunerea rezonabilă că este autorul infracțiunii nu trebuie să fie de o asemenea intensitate încât să dovedească vinovăția inculpatului, astfel că toate contradicțiile dintre declarații, reliefate de apărătorul inculpatului, nu pot să determine instanța, la acest moment procesual, să dispună revocarea măsurii arestării preventive, din moment ce mijloacele de probă administrate până în prezent sunt considerate suficiente de instanță pentru a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii de care este acuzat. Urmează ca, în cadrul cercetării judecătorești, să se readministreze probele din faza de urmărire penală, să se administreze alte probe și, la finalul procesului, să se stabilească cu putere de lucru judecat dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii.
În prezent, presupunerea că persoana care a aplicat loviturile, dovedite prin probele indicate mai sus, ar fi inculpatul rezultă din procesul verbal de identificare după planșă fotografică din 30.09.2015 care atestă faptul că martorul C. E. Jenel l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care era implicat în conflict cu persoana vătămată, raportul și declarația martorului N. C. din care rezultă că acest martor l-a identificat pe inculpat ca fiind una dintre cele două persoane care se deplasau spre . de 19.09.2015, la scurt timp după terminarea conflictului, care duceau doi cai de căpăstru și precizarea că inculpatul D. C. era mai înalt decât însoțitorul său, în condițiile în care martorii oculari au arătat că persoana vătămată a fost implicată într-un conflict cu două persoane care țineau de căpăstru doi cai, una fiind mai înaltă decât cealaltă și numai persoana mai înaltă a aplicat lovituri persoanei vătămate, cel de-al doilea rămânând la distanță de câțiva metri de cei implicați în altercație.
De asemenea, din procesul-verbal de investigații rezultă că D. M. s-a deplasat în seara de 19.09.2015 la Spitalul R., ce se coroborează cu declarațiile martorilor B. B.-V., angajat al Spitalului din R., potrivit căreia, în seara de 19.09.2015, în jurul orelor 22:30, martorul D. M. - mama inculpatului, a venit la spital însoțit de o fetiță de circa 10 ani și s-a interesat de starea de sănătate a unui bărbat din . înjunghiat în seara respectivă și cu cea a martorului Kalanyos Jozsef, care în seara de 19.09.2015 le-a dus pe D. M. și nepoata ei de 10 ani cu mașina personală la Spitalul R..
Starea de pericol pentru ordinea publică ce trebuie înlăturată prin privarea de libertate a inculpatului rezultă, cum în mod corect s-a indicat în încheierea atacată, din valoarea supremă pusă în pericol, viața omului, din modul în care se reține a fi fost săvârșită, respectiv pe fondul unui conflict spontan, care nu justifica aplicarea unei lovituri cu un obiect tăietor înțepător într-o zonă vitală.
De asemenea, în mod corect s-a avut în vedere, la analiza necesității menținerii arestului preventiv atitudinea inculpatului, respectiv părăsirea locului faptei, fără a se îndrepta spre domiciliu și încercarea de a denatura adevărul prin crearea unui alibi care este infirmat de martorii G. E. și S. E..
Corectă este și analiza instanței de fond cu privire la oportunitatea înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, considerându-se că pentru evitarea influențării declarațiilor de martori este necesar să se asigure imposibilitatea ca inculpatul să ia direct sau indirect legătura cu aceștia.
Circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reținute de instanța de fond, nu-l recomandă pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv, astfel că soluția de menținere a arestului preventiv apare ca fiind legală și temeinică.
Prin urmare, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. C. împotriva încheierii de ședință din 14.01.2016 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o va menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 100 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. C. împotriva încheierii de ședință din 14.01.2016 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2016.
Președinte Grefier
M. G. L. A. I. P.
Red.M.G.L/17.02.2016
Dact.A.I.P/ 18.02.2016/2 exemplare
Red.jud fond D.R.R./14.01.2016
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 118/2015.... → |
|---|
