Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr. 263/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 24186/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (184/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 263/A
Ședința publică din data de 17.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpata O. R. G. împotriva sentinței penale nr. 2426/06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, în temeiul art. 391 alineat 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare la 17.02.2015.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 2426/06.10.2014, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 4 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 1) C.p., și art. 374 alin. 4) C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 ) C.p.p., a condamnat pe inculpata O. R. G. la pedeapsa de 4 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 96 alin. 4) C.p., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 865 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. 65/A/11.02.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, și a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
În baza art. 96 alin. 5) C.p. rap. la art. 43 alin. 1) C.p., a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 865 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, inculpata având de executat pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 45 C.p., a aplicat pe lângă pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p., pentru o durată egală cu partea neexecutată la data săvârșirii infracțiunii pentru care inculpata este condamnată prin prezenta, 06.04.2014, din durata de doi ani pentru care s-au interzis aceste drepturi, ca pedeapsă complementară, prin sentința penală nr.865 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. nr. 65/A/11.02.2014 a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală, durată calculată de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 865 din 26.11.2013.
În baza art. 45 alin. 5) C.p., a aplicat, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1) lit. a) și b) C.p., de la rămânerea definitivă a prezentei și până la până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada cât inculpata a fost reținută și arestată preventiv în procesul penal în care s-a pronunțat de Tribunalul București - Secția a II-a Penală sentința penală nr. 865 din 26.11.2013, în dosarul nr._/3/2013.
A luat act că doza având masa de 0,04 grame, conținând Heroină, Cofeină și Paracetamol, s-a consumat în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 275 alin. 1) C.p.p., a obligat pe inculpată la plata a 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 667D/P/2014 din 10.07.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei O. R. G. sub aspectul infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 1) C.p.
În fapt, s-a reținut că, la data de 06.04.2014, lucrători din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în sectorul 2 al municipiului București, în zona străzii Ardeleni, ocazie cu care au observat-o pe inculpata O. R. G., care avea un comportament suspect.
Fiind întrebată dacă are asupra ei substanțe interzise la deținere, inculpata O. R. G. a scos din buzunarul hainei cu care era îmbrăcată o folie din plastic, ce conținea o substanță pulverulentă și a înmânat-o lucrătorilor din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București. Proba a fost sigilată cu sigiliul tip M.I. cu nr. 5500 și predată laboratorului în vederea efectuării de analize.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/22.05.2014 al specialiștilor din cadrul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, punguța cu substanță predată de inculpata O. R. G. conținea cantitatea netă de 0,04 grame heroină. Proba în litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În cadrul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere. La dosar au fost depuse, din oficiu, sentința penală nr. 865 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, și decizia penală nr. 65/A/11.02.2014 a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală.
În urma analizei materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul a apreciat probată fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, având în vedere elementele relevate de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatei si raportul de constatare tehnico-științifică.
Scopul deținerii cantității de drog a fost consumul propriu, având în vedere declarațiile constante ale inculpatei în acest sens, cantitatea redusă de drog, precum și înscrisul prezentat la termenul din 26.09.2014, constând într-un act eliberat de CSI Arena, din care rezultă diagnosticul inculpatei de “dependență opiacee”.
Prin urmare, instanța a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, comisă în stare de postcondamnatorie, inculpata săvârșind prezenta infracțiune înăuntrul termenului de încercare de 3 ani al executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.865 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin decizia penală nr. nr. 65/A/11.02.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.
La individualizarea pedepsei, Tribunalul s-a raportat la minimul și maximul prevăzute de lege, de 6 luni și, respectiv, 3 ani închisoare, care au fost reduse cu o treime, față de dispozițiile art. 396 alin. 10) C.p.p.., având în vedere că inculpata a solicitat în termen legal, judecarea potrivit procedurii simplificate, condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea judecății conform acestei proceduri fiind întrunite în cauză.
S-au mai avut în vedere perseverența infracțională a inculpatei, care a săvârșit această infracțiune după condamnarea sa definitivă, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru o infracțiune prevăzută tot de Legea 143/2000 (respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată), în termenul de încercare, ceea ce demonstrează neînțelegerea de către inculpată a șansei ce i s-a acordat, precum și acceptarea se către aceasta a riscului revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu consecința executării în integralitate a acestei pedepse, cumulate cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Tribunalul a retinut si împrejurarea că inculpatei i-au fost aplicate 4 amenzi judiciare în intervalul 2011-2013, însă a valorificat cantitatea redusă de drog, dar și starea psihică a inculpatei, așa cum a rezultat din înscrisurile în circumstanțiere depuse la termenul din 26.09.2014.
Sub aspectul pedepsei complementare, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 45 C.pen., aplicând pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b C.pen., pentru o durată egală cu perioada neexecutată din durata de doi ani stabilită prin sentința penală nr. 865/2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal,inculpata O. R., fără a preciza motivele pe care se întemeiază.
În dezvoltarea motivelor de apel expuse oral, apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpată a solicitat redozarea pedepsei, având în vedere cantitatea infimă de droguri deținută, atitudinea sinceră și starea de sănătate a inculpatei.
Desi legal citată, inculpata O. R. G. nu s-a prezentat la termenul fixat pentru dezbaterea apelului si nu a transmis observațiile sale referitoare la calea de atac declarată.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul formulat, însă în limitele ce se vor arăta si pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 377 C.pr.pen., inculpata O. R. G. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaste fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută prin sentință nu a făcut obiect de critică în apel, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Ansamblul probelor în acuzare – judicios evaluate de către instanta de fond – relevă dincolo de orice îndoială rezonabilă că, la data de 06.04.2014, în timp ce se afla în zona străzii Ardeleni din Bucuresti, sector 2, inculpata O. R. G. a fost depistată detinând fără drept o cantitate de 0,04 grame heroină, în vederea consumului propriu.
Încadrarea juridică reținută prin hotărârea tribunalului este în totalitate temeinică, detinerea unei cantităti de heroină – drog de mare risc – în vederea consumului propriu întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de detinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, retinerea incidentei recidivei ca formă a pluralitătii de infractiuni este legală, tribunalul raportându-se în mod corect la dispozitiile art. 41 C.pen., primul termen al recidivei fiind reprezentat de condamnarea definitivă anterioară la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infractiuni similare, prin sentinta penală nr. 865/26.11.2013 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A/11.02.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.
Sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate, Curtea constată nefondate criticile inculpatei-apelante.
Pedeapsa de 4 luni închisoare se situează la nivelul minimului special redus cu 1/3, ca efect al incidentei cauzei legale de atenuare prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. O eventuală coborâre a pedepsei sub această limită ar fi posibilă, asadar, numai în conditiile în care s-ar retine în beneficiul inculpatei circumstante atenuante judiciare conform art. 75 alin. 2 C.pen., referitoare fie la eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea consecintelor faptelor, fie la împrejurări privind faptă în sine, de natură a diminua gravitatea acesteia ori periculozitatea infractorului.
Or, în spetă, nu se reliefează împrejurări favorabile de natura celor anterior mentionate, care să justifice eventuala reducere suplimentară a pedepsei. Inculpata O. R. nu pare a fi constientizat pe deplin gravitatea faptei comise si imperativul evitării oricărui contact cu substantele interzise, în conditiile în care a comis infracțiunea dedusă judecătii la mai putin de 2 luni de la rămânerea definitivă a condamnării anterioare, iar, în pofida optiunii sale de a parcurge procedura simplificată de judecată, nu a manifestat un interes deosebit pentru finalizarea procesului de fată.
Pe de altă parte, desi cantitatea de drog detinută este redusă, Curtea constată că un atare act al inculpatei se plasează în contextul mai larg al contactului său anterior repetat cu drogurile, ce a determinat nu doar pronuntarea condamnării anterioare, ci si dezvoltarea unei dependente de aceste substante interzise. Prin urmare, aspectul cantitătii de drog nu poate fi, în sine, valorificat complet independent de restul particularitătilor cauzei si nu justifică reducerea dureatei pedepsei.
În mod similar, afecțiunile medicale permanente de care suferă inculpata O. R. par a constitui un factor de risc suplimentar pentru reiterarea consumului de droguri de către apelantă, ele necesitând, așadar, supraveghere de specialitate continuă. În contextul recidivei speciale incidente în speță, aceste afecțiuni nu diminuează însă periculozitatea inculpatei într-o măsură atât de ridicată încât să justifice reducerea pedepsei sub minimul special.
În final, instanta de apel notează că pedeapsa finală aplicată inculpatei este rezultatul legalei stabiliri a tratamentului sanctionator al recidivei, tribunalul dând eficiență, în mod corect, prevederilor art. 96 alin. 4 si 5 si art. 43 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul pedepsei complementare, Curtea constată însă, din oficiu, că soluția instantei de fond este doar parțial concordantă exigentelor art. 45 C.pen., impunându-se modificarea în parte a sentintei.
Astfel, conform dispozițiilor art. 45 alin. 3 lit. b C.pen., dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură si cu acelasi continut, în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune. În mod explicit, norma penală are în vedere doar situația în care au fost aplicate cel puțin două pedepse complementare, însă rațiuni identice impun aplicarea sa si cazurilor în care pedeapsa complementară a fost stabilită doar pentru primul termen al recidivei, nu si pentru cea de-a doua condamnare.
Aceasta înseamnă, în ultima ipoteză analizată, că instanța care judecă infractiunea ce constituie al doilea termen al recidivei trebuie să determine, în prealabil, restul rămas neexecutat din pedeapsa complementară anterioară, rest pe care îl va aplica alături de pedeapsa principală finală. Pentru determinarea acestui rest, se va avea în vedere ca moment inițial data finalizării executării pedepsei anterioare sau, după caz, data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere – iar ca moment final, data comiterii faptei ce atrage starea de recidivă. Calcularea restului prin raportare la orice alt moment decât cel al comiterii faptei (de exemplu data pronunțării hotărârii în primă instantă ori data rămânerii definitive) ar imprima pedepsei complementare un caracter arbitrar, cât timp este cunoscut că durata procesului este influențată de factori exteriori voinței condamnatului, a căror influentă directă asupra regimului sancționator trebuie limitată la minimum.
În spetă, deși s-a raportat corect la aceste argumente de principiu, tribunalul nu a dat însă în mod complet eficiență normei de drept penal substanțial analizate, omițând să determine în mod efectiv restul rămas neexecutat din pedeapsa complementară definitivă (prin scăderea, din durata de 2 ani, a perioadei executate în intervalul 11.02.2014 – 06.04.2014) si să aplice restul concret determinat de 1 an 10 luni si 4 zile pe lângă pedeapsa închisorii date spre executare.
În al doilea rând, determinând restul de pedeapsă complementară prin raportare la data comiterii faptei, se impunea ca tribunalul să ia în considerare că pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi a fost executată si ulterior datei de 06.04.2014, comiterea infracțiunii deduse judecății neavând si neputând avea eo ipso vreun efect asupra acestei categorii de sancțiuni, anterior datei rămânerii definitive a hotărârii.
Prin urmare, interpretând rațional dispozitiile art. 45 alin. 4 C.pen., se impune constatarea că rațiuni similare celor existente în cazul concursului de infracțiuni impun ca, si în caz de recidivă, partea de pedeapsă complementară executată ulterior datei comiterii faptei ce atrage recidiva si până la rămânerea definitivă a hotărârii să fie scăzută din pedeapsa complementară în final aplicată. Omisiunea efectuării acestei operațiuni de scădere ar echivala cu a impune inculpatei să execute a doua oară, după executarea pedepsei închisorii, acea parte a pedepsei complementare executată deja subsecvent comiterii faptei ce constituie al doilea termen al recidivei, concluzie contrară exigentelor principiului legalitătii sanctiunilor expres consacrat de art. 2 C.pen.
Examinând din oficiu si modalitatea de deducere, din pedeapsa finală, a prevenției inculpatei în cauza definitivă anterioară, Curtea constată că în mod eronat tribunalul a dedus perioada cuprinsă între 19.09.2013 si 11.02.2013, corect fiind de la 19.09.2013 până la data de 11.02.2014.
Pentru considerentele expuse, în baza art.421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de apelanta-inculpată O. R. G., va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 45 alin. 1 C.pen. va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b C.pen. pe o durată de 1 an, 10 luni și 4 zile (rămasă neexecutată din pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 865/26.11.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală), pedeapsă ce se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.
Va scade din durata pedepsei complementare astfel stabilite partea de pedeapsă executată de la data de 06.04.2014 până la data de 17.02.2015.
Va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei în prezenta cauză perioada executată de la data de 19.09.2013 până la data de 11.02.2014.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpată, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-inculpată O. R. G. împotriva sentinței penale nr. 2426/06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b C.pen. pe o durată de 1 an, 10 luni și 4 zile (rămasă neexecutată din pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 865/26.11.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală), pedeapsă ce se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.
Scade din durata pedepsei complementare astfel stabilite partea de pedeapsă executată de la data de 06.04.2014 până la data de 17.02.2015.
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei în prezenta cauză perioada executată de la data de 19.09.2013 până la data de 11.02.2014.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa; onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpată, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.S.C./Thred.V.D./4 ex./13.03.2015
T.B.S.1 – jud.A.S.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3).... → |
|---|
