Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 300/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2549/3/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(928/2014)

Decizia penală nr.300/A

Ședința publică din data de 20 februarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. C. - N.

JUDECĂTOR: C. C. D.

GREFIER: VICTORIȚA S.

Ministerul Public – P. de pe lângă INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE –D.I.I.C.O.T- SERVICIUL TERITORIAL BUCURESTI a fost reprezentat de procuror G. C..

Pe rol, se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE –D.I.I.C.O.T – SERVICIUL TERITORIAL BUCURESTI si de inculpatul G. S. V. împotriva sentinței penale nr. 75/31.01.2014 a Tribunalului București - Secția a II a penală, pronunțată în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20 februarie 2015, când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sp nr.75/31.01.2014, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a admis cererea formulată de inculpatul G. S. V. zis „V.”, de a se judeca în condițiile art. 320¹ C.p.p..

În baza art. 334 C.p.p., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art.33 lit.a C.p., în art.7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 33 lit.a C.p..

În baza art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003, cu aplic art. 320¹ alin. 7) C.p.p., a condamnat pe inculpatul G. S. V. zis „V.”, fiul lui S. și S., ns. la 03.05.1991 în București, dom. în București, . C, sector 1, CNP_, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.p., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000 și art. 320¹ alin. 7) C.p.p., a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. 1) lit. b) C.p., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în sarcina inculpatului G. S. V. în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3) C.p., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de trei ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 18.10.2012, la zi.

În baza art. 350 alin. 1) C.p.p., a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.

În baza art. 334 C.p.p., a admis cererea de schimbare încadrare juridică formulată de Ministerul Public și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct.11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p., în art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct.11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 1) și 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p..

A respins, ca neîntemeiată, propunerea de schimbare încadrare juridică formulată de inculpatul F. V. V..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1) lit. d) C.p.p., a achitat pe inculpatul F. V. V. zis V.”, fiul lui I. și I., n. la 06.10.1975 în Satu M. dom. în Satu M., ., . M., CNP_, sub aspectul infracțiunii de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct.11 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 3 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 16 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 11 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. 1) lit. b) C.p., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 3) C.p., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 16 ani închisoare.

În baza art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 18.10.2012, la 05.06.2013.

In baza prev. art. 357 alin. 2) lit. c) C.p.p., a revocat măsurile asigurătorii dispuse în privința inculpatului G. S. V. prin ordonanța nr. 2700/D/P/2012 din data de 14.11.2012.

In baza prev. art 357 alin. 2) lit. e) C.p.p., a dispus restituirea catre inculpatul G. S. V. a următoarelor:

-sumele de 24.000 de euro și 20.000 de lei ridicate din caseta de valori cu nr. 033-_ servomec, închiriată de inculpat la BCR, Sucursala Bucureștii Noi;

- un telefon mobil fără elemente de identificare ce conținea o cartelă S. Vodafone cu seria_/320, ridicat de la inculpatul G. S. V., și care a fost depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._/05.12.2012;

- un telefon mobil marca Nokia model 1200 cu ._ ce conținea o cartelă S. Vodafone cu seria_, un telefon mobil marca Nokia model 6300 cu ._ ce conținea o cartelă S. Cosmote cu seria_0599637; un telefon mobil marca Samsung model GT-E1200 cu ._ ce conținea o cartelă S. Vodafone cu seria_, un telefon mobil marca Iphone 4S, model A1387/EMC/2430/FCC, ID:BCG-E2430A-IC:579C-2430A, cu ._, ce conținea o cartelă Cosmote, o cartelă S. marca Lebara cu seria_39235, o cartelă telefonică emisă de Holland America Line, bunuri ridicate de la inculpatul G. S. V. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezilor seriile H nr._/05.12.2012., H nr._/05.12.2012 și H nr._/05.12.2012;

-suma de 10.000 de lei ridicată de la inculpatul G. S. V. cu ocazia percheziției domiciliare;

-autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR, al cărui proprietar este inculpatul G. S. V..

În baza art. 191 alin. 1) și 2) C.p.p., a obligat pe inculpatul G. S. V. la plata către stat a sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul F. V. V., la plata a_ lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

Prin rechizitoriul nr. 2700/D/P/2012 din data de 04.02.2013, Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Serviciul Teritorial Bucuresti a dispus trimiterea in judecata in stare de arest a inculpaților:

-G. S., zis „S.”, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p;

-T. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p;

-S. P., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p;

- F. V. V., zis „V.”, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p;

- G. S. V. zis „V.”, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art. . 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C.p..

În fapt, s-au reținut următoarele:

Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că în cursul lunii septembrie 2012, inculpații G. S. zis „S.” și T. G., în timp ce se aflau în afara teritoiului României, dețineau o cantitate mare de cocaină, pe care intenționau să o vândă și, prin intermediul inculpatul G. S. V. zis„V.” ( fiul inculpatului G. S.) au luat legătura cu colaboratorul „P. D.”.

La data de 20.09.2012 ( vol.III, f. 1-10) colaboratorul „P. D.” s-a întâlnit cu inculpatul G. S. V. zis „V.”, iar acesta din urmă i-a spus că tatăl său - inculpatul G. S. zis „S.” se afla în posesia unei cantități mari de cocaină, ocazie cu care i-a solicitat colaboratorului „P. D.” să-l pună în legătură cu persoane care sunt apte de a cumpăra cantități de ordinul sutelor de kilograme .

La data de 24.09.2012, ( vol.III f.12-27 ) inculpatului G. S. V. zis „V.” i-au fost prezentați colaboratorii „Jose A. Valdez” și „ Armando Georgio” ca fiind persoanele interesate să cumpere cele 500 kilograme cocaină cu privire la care inculpatul G. S. V. afirma că le deținea tatăl său în Spania. Cu ocazia acestei întâlniri, inculpatul G. S. V. a încercat să-i convingă pe colaboratorii „Jose A. Valdez” și „ Armando Georgio” că întreaga cantitate de cocaină „ e gradul zero, vine direct de la mama ei, e neumblată…”, adică este de calitate . De asemenea, inculpatul G. S. V. le-a spus colaboratorilor „Jose A. Valdez” și „ Armando Georgio” că el și tatăl lui sunt furnizori de încredere și că dacă vor accepta să cumpere cele 500 kilograme cocaină, pe viitor vor încheia multe alte astfel de tranzacții ( vol. III f.21 și f. 23 ) .

Anterior întâlnirii cu colaboratorii „Jose A. Valdez” și „ Armando Georgio”, inculpații G. S. V. zis „V.” și G. S. zis „S.” au avut o discuție telefonică prin care cel din urmă îi spunea fiului său să se ducă la întâlnire și să-i convingă pe cumpărători să încheie tranzacția ( vol.II f. ). Astfel, inculpatul G. S. zis „S.” îi spunea lui G. S. V.: „…du-te tată, du-te tată… totul stă în picioare… să vină spre noi..”

În seara de 24.09.2012, în timp ce inculpatul G. S. V. zis „V.” se afla împreună cu colaboratorii „Jose A. Valdez” și „ Armando Georgio” l-a sunat și pe inculpatul G. S. zis „S.”, ocazie cu care acesta din urmă a purtat o discuție telefonică cu colaboratorul „ Armando Georgio”. ( vol II f. 9 ), discuție referitoare la diferite detalii privind viitoarea tranzacție cu cocaină.

La data de 24.09.2012, după ce s-a despărțit de colaboratorii „Jose A. Valdez” și „ Armando Georgio”, inculpatul G. S. V. zis „V.” l-a sunat pe tatăl său și i-a comunicat impresiile lăsate de așa zișii cumpărători .( vol. II f. 19-23 ) .

În ziua de 10.10.2012 orele 12:24 ( vo.II f. 157-158), inculpatul G. S. zis „S.” l-a sunat pe G. S. V. și i-a dat un număr de telefon, spunându-i să i-l comunice colaboratorului „ Armando Georgio”. În continuare, inculpatul G. S. V. l-a sunat pe colaboratorul „ Armando Georgio” și i-a cerut să-l sune pe G. S. zis „S.” pentru stabilirea detaliilor tranzacției ( vol.II f. 159-160 ).

În discuțiile telefonice purtate la data de 10.10.2012 ( vol.II f. 161-167) de colaboratorul „ Armando Georgio” cu inculpații G. S. zis „S.” și T. G., aceștia din urmă insistau să se întâlnească în vederea încheierii unei prime tranzacții cu cocaină. Cei doi inculpați îi spuneau colaboratorului „ Armando Georgio” că „ eu nu sunt cu microbuzul, am doar vreo 45 de genți la mine, să știi…”, ceea ce însemna că plecaseră din Spania și nu aveau asupra lor toate cele 500 kg cocaină, ci doar 45 kilograme.

De asemenea, la data de 12.10.2012 orele 18.01 (vol. II f. 205), inculpatul T. G. îi comunica colaboratorului „ Armando Georgio” că după ce vor încheia tranzacția cu cocaină, „ eu aș dori să vă iau să mergem puțin mai încolo…să facem o întâlnire și cu cei de dincolo, să-i cunoașteți și dvs…”, ceea ce însemna că inculpatul T. G. intenționa să-l pună pe așa zisul cumpărător în legătură cu cei de la care el însuși procurase cocaină.

Inculpatul G. S. zis „S.”, aflat în Austria împreună cu inculpatul T. G., intenționau să introducă în țară cocaina dar, nu personal ci prin intermediul unor cărăuși.

Astfel, la data de 12.10.2012 orele 19:42 și 20:09 ( vol.II f. 207-208,211 ), inculpatul G. S. zis „S.”, l-a contactat pe S. P. ce se afla în Anglia și l-a convins să se întoarcă în țară la Satu M. ( vol.II f. 226,230 ) pentru a-i asigura transportarea cocainei pe ruta Linz- Satu M..

La data de 12.10.2012 orele 22.31, inculpatul G. S. V. l-a sunat pe tatăl său ce se afla la Viena, iar acesta din urmă i-a comunicat că a reușit să-l contacteze pe inculpatul S. P. și să-l determine să-l ajute în transportarea drogurilor .

În seara de 13.10.2012, orele 20.35 ( vol II f. 226- 227 ), inculpații G. S. zis „S.” și T. G. i-au comunicat telefonic colaboratorului „Armando Georgio” că vor veni în țară și în 2-3 zile se va încheia tranzacția cu cocaină.

În ziua de 14.10.2012 orele 13.36, inculpații G. S. și G. S. zis „S.” au purtat o nouă discuție telefonică, în care primul era nemulțumit de tergiversarea încheierii tranzacției ( care aducea o sumă mare de bani), iar inculpatul G. S. zis „S.” îi explica că o să mai dureze o scurtă perioadă întrucât „ acum s-a dus ăla ( inculpatul S. P.) la avion în Anglia, s-a dus la avion acum..” ( vol II f. 230)

La data de 15.10.2012 orele 11.36 ( vol II f. 240-241), inculpații G. S. zis „S.” și S. P. ( care ajunsese în țară, la Satu M. ) au purtat o discuție telefonică, stabilind ca cel din urmă să se deplaseze până în Austria - Linz, unde se aflau inculpații G. S. zis „S.” și T. G. și să preia cocaina. La orele 17:44 ( vol II f. 253-255), inculpații G. S. zis „S.” și S. P. poartă o nouă discuție telefonică, în care inculpatul S. P. cerea ca „ treaba să fie în două bagaje”, „treaba” fiind cocaina. Din motive de precauție, inculpatul G. S. zis „S.” îi cerea lui S. P. să facă două transporturi întrucât „ nu-i bine să pui toate merele în același coș” și cocaina să fie depozitată în Satu M. la adresa unde locuia inculpatul S. P.. La finalul discuției, cei doi inculpați au stabilit să se întâlnească la Linz în dimineața zile de 16.10.2012.

Imediat după discuția cu G. S., la orele 17.50 ( vol II f. 256-257) inculpatul S. P. l-a sunat pe cel de-a doilea cărăuș - inculpatul F. V. V. zis „V.” și i-a spus că „ auzi ce-a spus gagicuța asta…ca să facem din două. Nu să punem merele într-un singur coș … Mai plusează el, acolo.” Considerând că riscul este mai mare pentru ei, inculpații S. P. și F. V. V. s-au hotărât să facă un singur transport, în care să preia toată cantitatea de cocaină pe care o vor primi de la inculpații G. S. zis „S.” și T. G.. Discuția a fost purtată codat, ceea ce înseamnă că anterior, inculpații S. P. și F. V. V. zis „V.” au discutat personal despre transport, ocazie cu care au pus la punct împrejurările în care se vor deplasa pe ruta Linz-Satu M. și retur.

Astfel, în seara de 15:10.2012, după orele 20.30, inculpații S. P. și F. V. V. au părăsit țara prin PTF Vama Petea. Din motive de precauție, cei doi inculpați au plecat separat, inculpatul S. P. la volanul autoturismului său marca Ford, iar inculpatul F. V. V. conducând o autoplatformă marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculre_, stabilind să se întâlnească în Ungaria, „ la primul shell, pe autostradă”.

În dimineața de 16.10.2012 orele 05.57 ( vol. II, f. 280-281), inculpatul G. S. zis „S.” l-a sunat pe S. P., iar acesta din urmă i-a spus că „ mai am încă un pic și ajung acolo. Mai am vreo 30 de km.. să fie pregătit tot.. să fie pregătit tot. Te oprești lângă mine, ai pus sub masă și pleci. Nu stăm la discuții. Stăm la povești acasă.”

La data de 16.10.2012, în jurul orei 06.29, inculpații S. P. și F. V. V. au ajuns în parcarea hotelului Rosenberg, de unde au preluat de la inculpații G. S. zis „S.” și T. G. o geantă de culoare roșie și un geamantan ce conțineau 49 pachete cu cocaină .

Pentru a transporta în siguranță cocaina, inculpatul S. P. și-a urcat autoturismul pe autoplatforma condusă de inculpatul F. V. V. și împreună au părăsit Austria. Inculpații S. P. și F. V. V. au folosit această modalitate de transportare a cocainei întrucât, existența unui autoturism pe o autoplatformă creează impresia că utilizatorul autoturismului a avut defecțiuni tehnice, împrejurare ce ar atrage compasiunea și implicit ar înlătură bănuiala că s-ar transporta droguri.

Întrucât geanta de culoare roșie și geamantanul primite de la inculpații G. S. zis „S.” și T. G., din cauza dimensiunilor și posibil și din cauza calității, ar fi captat atenția la . motive de precauție, în timp ce se aflau în Ungaria, la aproximativ 10 km de Vama Petea, inculpații S. P. și F. V. V. au oprit într-o parcare și au scos cele 49 pachete cu cocaină pe care le-au pus în alte două genți mai mici. ( Vol.II, f. 293-294, 296-297).

Continuându-și traseul, la data de 16.10.2012, după orele 16 ( vol.III f. 29), inculpații S. P. și F. V. V. au intrat în țară prin PTF Vama Petea și s-au deplasat până în localitatea Satu M., unde inculpatul F. V. V. a staționat autoplatforma într-un parc auto . Inculpatul S. P. și-a coborât autoturismul de pe autoplatformă și s-a deplasat cu propriul autoturism la adresa unde locuia, respectiv pe .. 17, localitatea Satu M.. La orele 16:36 (vol II, f. 291), inculpații G. S. zis „S.” și S. P. au purtat o discuție telefonică, în care primul, fiind interesat de introducerea în siguranță în țară a cocainei, îl întreba pe cel de-al doilea „ cum ești ?”, iar inculpatul S. P. i-a răspuns că „ În Satu M.… încă nu sunt chiar acasă, dar sunt în Satu M.. O să fiu imediat acasă.” Inculpatul G. S. pune capăt discuției, îndemnându-l pe celălalt inculpat „OK.Ok. Du-te acasă !. Mai am și eu un pic și ajung. Am mai zăbovit pe la Budapesta…”.

La data de 16.10.2012 orele 17:03 și 17:21 ( vol.II f. 293-294, 296-297) inculpații G. S. zis „S.” și S. P. au purtat alte două discuții telefonice, în care inculpatul S. P. îi explica primului că a mutat cocaina în alte genți mai mici și îi dădea explicații privind topografia locului unde abandonase gențile goale ale inculpaților G. S. și T. G..

La 16.10.2012, orele 11.06 ( vol II, f..), după ce au înmânat cocaina inculpaților S. P. și F. V. V., inculpatul T. G. l-a sunat pe colaboratorul „Armando Georgio” și i-a spus „dumneavoastră veniți… nu luați cu dumneavoastră cașcavalul (banii pentru plata cocainei)…Ăla să rămână acolo…lăsați-l în București, iar dvs. veniți …spre Ardeal….veniți spre A.… spre Satu M.. Cât mai aproape de noi. Ne întâlnim cât mai aproape de noi. Dvs. puneți-vă pe drum, asta e important… c-o fi la Oradea, c-o fi la A., c-o fi la Satu M.…”

La data de 16.10.2012 orelor 18:21, ( vol. II ,f. 298-299 și vol.III, f. 29 ), inculpații G. S. zis „S.” și T. G. au intrat în țară prin PTF Vama Petea, cu un autoturism marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR ( De Spania ), ocazie cu care inculpatul G. S. l-a sunat pe inculpatul S. P., anunțându-l că „ Hai că acum am intrat. ….Acuma, acum am intrat la Petea. Mai am un pic și ajung.” În continuarea discuției, inculpatul S. P. i-a explicat lui G. S. zis „S.” traseul pe care trebuia să-l urmeze până la adresa din . jurul orelor 18:30 ( vol.II.f 299), fiind dirijați telefonic de inculpatul S. P., inculpații G. S. zis „S.” și T. G. au ajuns în Satu M. pe .-se până în jurul orelor 20:00 la adresa unde locuia inculpatul S. P..

La data de 16.10.2012, inculpații G. S. zis „S.” și T. G. au rămas la adresa situată în localitatea Satu M., .. 17, unde locuia inculpatul S. P., în intervalul de timp cuprins între orele 18:45- 20:10 ( vol.III, f.29]), după care, cu autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR, s-au deplasat pe ..1 și s-au cazat la hotel A. camera 403.

Din motive de siguranță, inculpatul S. P. a depozitat cele două genți cu cocaină la o adresă situată în apropierea locuinței sale, respectiv în .. 26, unde locuia soacra sa.

În seara de 16.10.2012, când inculpații G. S. zis „S.” și T. G. au fost în locuința inculpatului S. P., i-au propus acestuia din urmă ca la data de 17.10.2012 să se deplaseze în Spania, la Barcelona, pentru a mai efectua un transport de cocaină. La 16.10.2012, orele 18:41 ( vol.II. f.300-301 ) inculpatul S. P. l-a sunat pe inculpatul F. V. V., spunându-i că „ Vrei să faci bani ? Auzi ce spune ăsta ( ăsta fiind G. S. ) ? „Unde-i colegul tău” ? Spune-i să doarmă că mâine trebuie să mergeți la Barcelona, să mai aduceți o dată. Mâine trebuie să mergeți la Barcelona să mai aduceți o tură. Ești dispus să mergi la Barcelona să-i mai aduci o tură ?” Riscul la care s-ar fi expus pe parcursul unui traseu foarte lung, de 4400 km pe ruta Satu M.- Barcelona și retur, l-a determinat pe inculpatul F. V. V. să refuze această oferă venită de la inculpații G. S. zis „S.” și T. G. prin intermediul inculpatului S. P.. În seara de 16.10.2012, orele 21.23, după ce inculpații G. S. zis „S.” și T. G. au părăsit locuința sa, inculpatul S. P. l-a sunat din nou pe inculpatul F. V. V. și făcând referire la discuția anterioară ( privind un nou transport de cocaină pe ruta Barcelona- Satu M.) i-a spus că „ Na, scuză-mă că te stresez atâta… te bagi la așa ceva sau nu te bagi ? O zis că zece bucăți îți dă (_ euro)…, adică ne dă de-acolo” În această discuție telefonică, inculpatul F. V. V. nu a mai avut un refuz total și a pus capăt discuției, spunându-i inculpatului S. P. că vor continua discuția când se vor întâlni. Deși inculpatul S. P. îi spunea lui F. V. V. că el nu se va duce în Barcelona nici pentru 20.000 euro, el era cel care insista cu telefoanele și încerca subtil să-l convingă pe inculpatul F. V. V. să accepte efectuare transportului, insistând asupra cuantumului mare al comisionului oferit.

În seara de 16.10.2012, orele 23.35 ( vol II.f 308-310) după ce inculpații G. S. zis „S.” și T. G. s-au cazat în camera 403 a hotelului A. din localitatea Satu M., inculpatul T. G. l-a sunat pe colaboratorul „Armando Georgio”, spunându-i că: „…. Mâine poate și rezolvăm totul ( referire la încheierea tranzacției) Noi suntem aici ( în Satu M.) și trebuie să veniți aici. Noi suntem la hotel, dar „dosarele” ( kilogramele de cocaină) sunt pe aici prin preajmă… Normal că nu mi-am umplut portbagajul de dosare…Trebuie să ne grăbim puțin, pentru că eu mai am și celalalte dosare ( alte 40 kg cocaină) în partea cealaltă ( în Barcelona)… Trebuie s-o iau din loc, să le aduc și pe celelalte. Dosarele de mâine sunt aici.” Având confirmarea că drogurile de mare risc se aflau în țară, colaboratorul „Armando Georgio” l-a întrebat codat pe inculpatul T. G. câte kg de cocaina i-au fost aduse, iar acesta din urmă i-a spus că 45, iar alte 40 kg urma să le aducă . Întrucât în discuțiile telefonice anterioare, inculpații G. S. zis „S.” și T. G. i-au spus colaboratorului „Armando Georgio” că îi vor vinde 85 kilograme cocaină, colaboratorul s-a arătat nemulțumit că tranzacția urma să aibă loc asupra unei cantități de cocaină mai mică decât cea convenită. Pentru a nu-l pierde de client, inculpatul T. G. încerca să-l convingă că vor urma și alte tranzacții, întrucât dispunea de cantități mari de cocaină, de până la 200 de kilograme.

Conform înțelegerii din seara precedentă, la data de 17.10.2012 orele 14.36 ( vol II, f 318 ) colaboratorul „Armando Georgio” a ajuns în fața hotelului A. și s-a întâlnit cu inculpații G. S. zis „S.” și T. G.. La deplasarea spre Satu M., colaboratorul „Armando Georgio” a fost însoțit de investigatorul cu nume de cod „ R. C.”, acesta din urmă fiind cel care a supravegheat întreaga activitate a colaboratorului.

La data de 17.10.2012, în jurul orelor 14.40, ( vol III, f 31-35) sub supravegherea investigatorului „R. C.”, colaboratorul „Armando Georgio” s-a întâlnit cu inculpații G. S. zis „S.” și T. G. și au discutat aproximativ o oră. După orele 15:33, inculpatul S. P. a venit cu autoturismul marca VW cu număr de Spania și l-a parcat lângă hotelul A., deplasându-se la restaurantul unde se aflau inculpații G. S. zis „S.” și T. G. și colaboratorul „Armando Georgio”.

În continuare, în vederea încheierii tranzacției, inculpații G. S. zis „S.”, T. G., S. P. și colaboratorul „Armando Georgio” s-au deplasat spre adresa unde locuia inculpatul S. P., astfel: inculpatul T. G. și colaboratorul „Armando Georgio” în autoturismul condus de investigatorul „R. C.”, iar inculpații G. S. și S. P. în autorismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR, condus de S. P..

Ajunși la adresa situată în Satu M., .. 17, inculpații G. S. zis „S.”, T. G., S. P. și colaboratorul „Armando Georgio” au intrat în curtea locuinței, iar investigatorul „R. C.” a rămas în autoturism.

La cererea inculpaților G. S. zis „S.” și T. G., inculpatul S. P. a părăsit locuința și cu autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR s-a deplasat la adresa situată în .. 26 de unde a preluat cele două genți cu cocaină, depozitându-le în portbagajul autoturismului.

Având asupra sa cocaina, inculpatul S. P. a revenit la locuința sa și din portbagaj a luat câteva pachete cu cocaină pe care le-a predat inculpaților G. S. zis „S.” și T. G.. Cu ajutorul unui cuțit, colaboratorul a tăiat pachetele aduse de inculpatul S. P., constatând că acestea conțin cocaină. La cererea colaboratorului, inculpatul S. P. a revenit la autoturism, luând ambele genți din portbagaj. Colaboratorul și inculpații G. S. zis „S.” și T. G. au numărat pachetele cu cocaină, rezultând că acestea sunt în număr de 49. Întrucât au convenit prețul unui kg de cocaină în cuantum de 35.000 euro, a rezultat o sumă finală de 1.715.000 euro. La cererea colaboratorului, toate cele 49 kg cocaină au fost depozitate în portbagajul auturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR, urmând să fie preluate de colaboratorul „Armando Georgio”.

După stabilirea sumei de tranzacționare a cocainei, la 17.10.2012 orele 16.57 (vol.II, f. 321), inculpatul G. S. zis „S. l-a sunat pe fiul său, spunându-i că „ vezi că te sună acum fratele lui otomanu… și o să vină să-ți aducă 1.715.000 euro ( „otomanu” fiind colaboratorul „Armando Georgio”, iar fratele lui „otomanu” fiind colaboratorul „Jose A. Valdez”), iar inculpatul G. S. V. a confirmat că îl va băga pe colaboratorul „Jose A. Valdez” „ aici, sus, în mansardă și-l țin cu mine până când mă sunați voi.”

La 17.10.2012, orele 17.02 (vol. II, f.322), colaboratorul „Jose A. Valdez” l-a sunat pe inculpatul G. S. V., iar acesta din urmă i-a indicat adresa unde să vină să aducă banii.

La scurt interval de timp, în vederea prinderii în flagrant a inculpaților G. S. zis „S.”, T. G. și S. P., lucrătorii de poliție aflați la Satu M. au intervenit și în baza autorizației nr. 545/17.10.2012 emisă de Tribunalul București, în prezența martorilor asistenți B. I. și P. R., au procedat la percheziționarea locuinței situate la .. 17, unde se aflau inculpații G. S. zis „S.”, T. G. și S. P..

Fiind întrebat dacă deține în locuință droguri sau bani, inculpatul S. P. a predat lucrătorilor de poliție suma de 20.000 euro, sumă ce a fost ridicată în vederea efectuării de cercetări. De asemenea, în urma percheziției corporale, asupra inculpatului S. P. a fost găsit telefonul mobil marca Nokia model 2330C-2 cu ._/04/_/5 ce conținea cartela S. Orange cu seria_8P05G3, care a fost ridicat și depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.- S.C.J.Ev.O., conform dovezii . nr._ din 05.12.2012. Asupra inculpatului G. S. a fost găsit un telefon mobil marca Nokia model 100 cu ._/04/_/4 ce conținea o cartelă S. Cosmote cu seria_0815217, bun ce a fost ridicat și depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.- S.C.J.Ev.O., conform dovezii . nr._ din 05.12.2012. De asemenea, asupra inculpatului G. S. s-a mai găsit suma de 1675,7 lei, ce a fost ridicată în vederea efectuării de cercetări.

Privind suma de_ euro, predată de inculpatul S. P. și suma de 1675,7 lei găsită asupra inculpatului G. S., prin ordonanța nr.2700/D/P/2012 din 14.11.2012 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător.

În continuare, în prezența acelorași martori asistenți și a inculpaților G. S. zis „S.”, T. G. și S. P. a fost verificat autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR și în portbagaj s-au găsit două genți în care se aflau 49 pachete de formă paralelipipedică ce conțineau o substanță pulverulentă. Cele 49 pachete ce conțineau o substanță pulverulentă au fost introduse în trei saci, iar cele două genți într-un al patrulea sac, toți cei patru saci fiind sigilați cu sigiliul tip MI cu nr._.

La data de 18.10.2012, la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, în prezența martorului asistent Zotta I. R., sacii au fost desigilați, iar cele 49 pachete au fost tratate criminalistic în vederea prelevării de urme papilare. După efectuarea activităților criminalistice, cele 49 pachete au fost reintroduse în alți trei saci ce cu fost sigilați cu sigiliul tip MI cu nr._. De asemenea, cele două genți au fost introduse într-un al patrulea sac ce a fost sigilat cu sigiliul tip MI cu nr._. Probele au fost trimise laboratorului, în vederea efectuării de analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.11.2012, cele 49 pachete oferite spre vânzare de către inculpații G. S. zis „S.” și T. G. conțineau în total 48,502 kg cocaină.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală sub nr._, în data de 04.02.2013.

În fața instanței de judecată, inculpații G. S., T. G., S. P. și G. S. V., au cerut să fie judecați în condițiile procedurii speciale prevăzute de art. 320¹ C.p.p., inculpatul F. V. V. solicitând ca judecarea lui să se facă potrivit procedurii obișnuite.

Prin sentința penală nr. 467/05.06.2013, Tribunalul a hotărât următoarele:

„l. G. S. ( zis S.) – fiul lui V. și E., ns.la 2.07.1961 în Satu M., judet Satu M., domiciliat în București, ., sector 1. CNP_.

Admite cererile de schimbare a calificarii juridice a faptelor formulate de reprezentantul Ministerului Public .

In baza prev. art 334 c pr pen schimba calificarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului G. S. din art. 7 alin. l si 3 din Legea nr. 39/2003 rap. la art 2 lit. b pct.11 din Legea nr 39/2003, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 si art. 2 alin 2 din Legea nr 143/2000, toate cu aplic art 33 lit a cod penal, in art. 7 alin. 1 si 3 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit b pct 11 din Legea nr 39/2003, art 3 alin 1 si 2 din Legea nr 143/2000 si art 2 alin 2 din aceesi lege, toate cu aplic. art 33 lit. a cod penal .

In baza prev. art 3 alin l si 2 din legea nr 143/2000si art 2 alin 2 din aceeasi lege condamna pe inculpatul G. S. (zis S. ) la pedeapsa de 15 ani inchisoare si 5 ani interdictia drepturilor prev. art 64 lit a b cod penal conform art 65 cod penal.

In baza art 7 alin 1 si 3 din legea nr 39/2003 rap la art 2 lit. b pct ll din aceeasi lege mai condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 5 ani inchisoare si 5 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit.a b conf art 65 cod penal .

In baza prev. art 33 lit. a cod penal si 34 lit b cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani inchisoare si 5 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit. a b cod penal conf art 65 cod penal .

Face aplic. prev. art 71-64 lit. a b Cod penal .

In baza prev. art 350 C.pr pen mentine starea de arest a inculpatului si conform art.88 cod penal deduce preventia de la 18.10.2012 la zi .

Respinge cererea privind aplicarea disp art 320/1 c.pr.pen.

2. T. G. – fiul lui V. si G., ns.la 28.04.1965 in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, ., sector 1, CNP_

In baza prev. art. 334 C.pr pen schimba calificarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului T. G. din art 7 alin l si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit. b pct.11 din Legea nr 39/2003, art.3 alin.2 din Legea nr 143/2000 si art. 2 alin. 2 din aceeași lege, toate cu aplic art 33 lit a cod penal, in art 7 alin 1 si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit b pct 11 din Legea nr. 39/2003, art 3 alin. 1 si 2 din Legea nr 143/2000, si art 2 alin 2 din aceeași lege, toate cu aplic. art 33 lit. a cod penal .

In baza prev art.3 alin l si 2 din Legea nr 143/2000 si art 2 alin 2 din aceeasi lege si art 320/1 c pr pen, condamna pe inculpatul T. G. la pedeapsa de 7 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev. de art.64 lit a b cod penal conform art 65 cod penal .

In baza art 7 alin 1 si 3 din legea nr 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct 11 din aceeasi lege mai condamnă pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit.a b conform art 65 cod penal.

In baza prev. art 33 lit. a cod penal si 34 lit. b cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit. a b cod penal conform art 65 cod penal.

Face aplic. prev. art 71-64 lit. a b cod penal.

In baza prev. art 350 C. pr. pen mentine starea de arest a inculpatului si conform art. 88 cod penal deduce preventia de la 18.10.2012 la zi .

Respinge cererea privind schimbarea calificarii juridice din art.7 alin 1 si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit. b pct .11 din aceeasi Legea in art.323 cod penal, ca nefondata .

3. S. P. - fiul lui P. si R., ns.la 5.07.1964 in Satu M., judet Satu M., domiciliat in Satu M., ..17, judet Satu M., CNP_.

In baza prev.art 334 C.pr.pen schimba calificarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului S. P. din art. 7 alin. l si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit. b pct.11 din Legea nr 39/2003, art 3 alin 2 din Legea nr 143/2000 si art 2 alin 2 din Legea nr 143/2000, toate cu aplic art 33 lit a cod penal, in art.7 alin 1 si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit b pct 11 din Legea nr 39/2003, art 3 alin 1 si 2 din Legea nr 143/2000 si art 2 alin 2 din aceeași legea, toate cu aplic. art 33 lit. a cod penal .

In baza prev. art. 3 alin.1 si 2 din Legea nr 143/2000 si art. 2 alin.2 din aceeasi lege condamna pe inculpatul S. P. la pedeapsa de 15 ani inchisoare si 5 ani interdictia drepturilor prev. art 64 lit a b cod penal, conform art 65 cod penal.

In baza art. 7 alin 1 si 3 din legea nr.39/2003 rap la art.2 lit.b pct ll din aceeasi lege mai condamnă pe acelasi inculpat la pedeapsa de 5 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit.a ,b conform art 65 cod penal.

In baza art.33 lit.a cod penal si art.34 lit.b cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani inchisoare si 5 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit. a, b cod penal conform art 65 cod penal.

Face aplic. prev. art 71-64 lit. a b cod penal .

In baza prev. art 350 C.pr.pen mentine starea de arest a inculpatului si conform art 88 cod penal deduce preventia de la 18.10.2012 la zi .

Respinge cererea privind aplic. disp art 320/1 c.pr pen.

Respinge cererea privind schimbarea calificarii juridice din art 7 alin l si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit b pct. 11 din aceeasi Lege în art 323 cod penal ca nefondata .

4. G. S. V. ( zis V. ) – fiul lui S. si S., ns.la 3.05.1991 in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, . C, sector 1, CNP_.

In baza prev. art 334 C.pr pen schimbă calificarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului G. S. V. din art. 7 alin l si 3 din Legea nr 39/2003 rap. la art 2 lit. b pct. 11 din Legea nr 39/2003, art.3 alin 2 din Legea nr 143/2000 si art 2 alin 2 din Legea nr 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit a cod penal, in art 7 alin 1 si 3 din Legea nr 39/2003 rap la art 2 lit. b pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art 3 alin. 1 si 2 din Legea nr 143/2000, toate cu aplic. art 33 lit. a cod penal.

In baza prev.art.3 alin.1 si 2 din Legea nr 143/2000 si art 2 alin 2 din aceeasi lege si art 320/1 C.pr pen ,condamna pe inculpatul G. S. V. la pedeapsa de 5 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev . de art 64 lit a b cod penal, conform art 65 cod penal.

In baza art 7 alin 1 si 3 din legea nr 39/2003 rap la art 2 lit. b pct ll din aceeasi lege mai condamna pe acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit.a b conform art 65 cod penal .

In baza prev. art 33 lit. a cod penal si 34 lit b cod penal inculpatul va executa pedeapsa ce amai grea de 5 ani inchisoare si 3 ani interdictia drepturilor prev. de art 64 lit.a b cod penal, conform art 65 cod penal .

Face aplic. prev. art 71-64 lit. a b cod penal .

In baza prev. art 350 C.pr pen mentine starea de arest a inculpatului si conform art 88 cod penal deduce preventia de la 18.10.2012 la zi .

5. F. V. V. zis “V.” – fiul lui I. si I., ns.la 6.10.1975 in Satu M., domiciliat in Satu M., ..UU 26, ., . M., CNP_.

In baza prev. art 334 C.pr.pen schimba calificarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului F. V. V. din art.7 alin.1 si 3 din Legea nr 39/2003 rap. la art 2 lit. b pct.11 din Legea nr 39/2003, art. 3 alin. 2 din legea nr. 143/2000 si art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit a cod penal, in art. 7 alin. 1 si 3 din Legea nr 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 11 din Legea nr 39/2003, art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr 143/2000 si art. 2 alin. 2 din aceeași lege, toate cu aplic. art. 33 lit. a cod penal .

In baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art 10 lit d C.pr pen achita pe inculpatul F. V. V. pt infr prev. de art 7 alin l si 3 din LEGEA NR 39/2003 rap la art 2 lit b pct 11 din Legea nr 39/2003, art. 3 alin. l și 2 si din Legea nr.143/2000 si art. 2 alin 2 din aceeași lege .

In baza prev. art 350 alin 2 C.pr pen dispune punerea de îndata in libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza .

Constată ca inculpatul a fost arestat preventiv de la l8.10.2012 la data punerii efective in libertate .

In baza prev. art 17 alin l si art 18 alin l din Legea nr 143/2000 dispune confiscarea si distrugerea următoarelor cantitati de cocaina: 5,34 gr, 5,36 ,5,82,5,99,5,10,6,o2,5,48 (retinute drept contra probe) 9892,9,4933,1,_,4,5941,6, 1973,4 920,1 977,8, 13 calupuri care contin cocaina cu masa bruta_ grame ,sigilate cu sigiliul tip MI NR_ si depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, cf dovezii . nr_/3.12.2012.

In baza prev. art 17 alin 2 din LEGEA nr 143/2000 rap la art 118 lit. e Cod penal dispune confiscarea sumelor de bani, fata de care s-a dispus masura sechestrului asigurator ( ORD 2700/D/P/2012 ) ,respectiv: 3210 lei, 1675,7 lei, 3950 Euro si 201 dolari americani ridicati de la inculpatul G. S. ; sumele de lo.ooo lei, 2o.ooo lei si 24.ooo Euro (gasite in caseta de valori nr oo3 din BCR urmare perchezitiei ) ridicate de la inculpatul G. S. V. ; suma de 20.000 Euro ridicata de la inculpatul S. P. .

In baza art 118 lit. b Cod penal dispune confiscarea a doua genti ( folosite la transportul celor 49 pachete cocaina ,depuse la Camera de corpuri delicte DGPMB-DCJSEO, dovada . nr_/2012 ) .

In baza prev. art 357 lit. e C. pr pen. dispune restituirea catre inculpatul S. P. a urmatoarelor sume de bani: 2875 Euro, 210 lire englezesti si 35oo forinti maghiari; 405 lei si 160 Euro ridicati de la inculpatul T. G..

Ridica masura sechestrului asigurator instituit prin ORD NR 27oo/D/P/2012.

In baza prev. art 357 lit. e C. pr penala dispune restituirea catre inculpati a telefoanelor mobile, dupa cum urmeaza:

- telefonul mobil marca Nokia model 2330C-2 cu ._/04/_/5 ce conținea cartela S. Orange cu seria_8P05G3, ridicat de la inculpatul S. P. și depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.- S.C.J.Ev.O., conform dovezii . nr._ din 05.12.2012

- telefonul mobil marca Nokia model 100 cu ._/04/_/4 ce conținea o cartelă S. Cosmote cu seria_0815217, ridicat de la inculpatul G. S. și depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.- S.C.J.Ev.O., conform dovezii . nr._ din 05.12.2012

- un telefon marca Nokia C2-01 cu IC: 6610-RM721 cu ._ ce conținea o cartelă S. Orange cu seria_; un telefon mobil marca Nokia C2-01 cu .: 661U-RM721, cu ._ și S. Orange seria_; un telefon marca Nokia model 1661-2B cu ._ ce conținea o cartelă S. T cu .-S02VO1 și un telefon marca metro PC model Huawei MG35 cu ._919884 fără cartelă și o stație de culoare neagră cu carcasă din plastic marca Iridium, bunuri ce au fost ridicate din autoturismul marca VW Passat utilizat de inculpații G. S. și T. G. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._/05.12.2012.

- un telefon mobil marca Black Berry Curve cu ._ ce conținea o cartelă S. Orange cu seria_ ridicat de la inculpatul T. G. și depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._/05.12.2012

- un telefon marca Nokia C2 Type RM 721 cu ._/05/_/8 fără cartelă S.; un telefon mobil marca Nokia C2 Type RM 721 cu ._/05/_/2; un telefon mobil marca Samsung Movistar cu ._/04/_/8 cu cartela S. marca Lebara Movil seria_39201; un telefon mobil marca Samsung Duos cu seriile IMEI_/04/_/9 și_/04/_/7 cu cartela S. marca Lebara Movil cu seria_ cu microcard SD de capacitate 4GB; un telefon mobil marca Nokia N Series N8 fără . și fără S.; două cartele S. marca Orange cu seriile_8058512 și_8159690, ridicate de la inculpații G. S. și T. G. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._/05.12.2012.

- un telefon mobil fără elemente de identificare ce conținea o cartelă S. Vodafone cu seria_/320, ridicat de la inculpatul G. S. V. a fost depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezii . nr._/05.12.2012.

- un telefon mobil marca Nokia model 1200 cu ._ ce conținea o cartelă S. Vodafone cu seria_, un telefon mobil marca Nokia model 6300 cu ._ ce conținea o cartelă S. Cosmote cu seria_0599637; un telefon mobil marca Samsung model GT-E1200 cu ._ ce conținea o cartelă S. Vodafone cu seria_, un telefon mobil marca Iphone 4S, model A1387/EMC/2430/FCC, ID:BCG-E2430A-IC:579C-2430A, cu ._, ce conținea o cartelă Cosmote, o cartelă S. marca Lebara cu ., o cartelă telefonică emisă de Holland America Line, bunuri ridicate de la inculpatul G. S. V. și depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.Ev.O., conform dovezilor seriile H nr._/05.12.2012., H nr._/05.12.2012 și H nr._/05.12.2012.

In baza prev. art 118 lit e cod penal dispune confiscarea autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare 1838 GDR, al cărui proprietar este inculpatul G. S. V..

In baza prev. art 191 C.pr.pen obliga pe inculpatii G. S., T. G., G. S. V., S. P. la câte 15.ooo lei cheltuieli judiciare statului în cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal_, deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București ”.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiounilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București, precum și inculpații G. S., T. G., S. P., G. S. V. și F. V. V..

P. a criticat soluția atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie, motivele de recurs formulate fiind următoarele:

-omisiunea Instanței de a se pronunța cu privire la fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților G. S., G. S. V., T. G. și S. P.;

-nelegalitatea pedepselor în raport de disp. art. 320¹ Cod procedură penală;

-omisiunea aplicării art. 320¹ Cod procedură penală pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților;

- condamnarea inculpatului G. S. V. pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost trimis în judecată;

- omisiunea pronunțării pe cerea de schimbare a încadrării juridice formulată de P., din infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2) din Legea 143/2000, în infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000;

-aplicarea, pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art.2 lit. b pct.11 din Legea nr.39/2003, a unor pedepse în alte limite decât cele legale.

-greșita achitare a inculpatului F. V. V..

Inculpatul G. S., susținând motivele de apel ale Parchetului, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că instanța de fond nu a ținut cont de declarația sa și de circumstanțele personale.

Inculpatul S. P. a solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare, precum și reținerea disp. art.320¹ Cod procedură penală. Astfel, a învederat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 74 alin. 1) lit. a) și c) și alin. 2) Cod penal, iar, ca modalitate de executare, aplic. art.81 Cod penal sau art.86 ind.1 Cod penal.

Inculpatul T. G. a solicitat reindividualizarea pedepsei și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.2 lit.b al.11 din Legea nr.39/2003, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui grup infracțional.

Inculpatul F. V. Viorelasolicitat schimbarea temeiului achitării, prin reținerea, pe lângă dispozițiile art. 10 alin. 1) lit. d) C.p.p., și a dispozițiilor art. 10 alin. 1) lit. a), c) și e) C.p.p..

Inculpatul G. S. V. a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor personale. De asemenea, a solicitat restituirea unor bunuri și sume de bani ridicate de organelle de urmărire penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția I Penală în data de 11.07.2013, sub nr._ .

Prin decizia penală nr. 236/A/07.10.2013, instanța de control judiciar, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b teza a II a Cod procedură penală, cu ref. la art. 197 alin. 2 teza I Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații G. S., T. G., S. P., G. S. V. și F. V. V., împotriva sentinței penale nr.467/F/05.06.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală.

Instanța a desființat integral sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecare în fond, la aceeași instanță, Tribunalul București.

În temeiul art.383 alin.1/1 și art.350 Cod procedură penală, Curtea de Apel București-Secția I Penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G. S., T. G., S. P. și G. S. V..

În temeiul art.139 Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului T. G., de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele:

Inculpații G. S., T. G., S. P. și F. V. V. au fost trimiși în judecată pentru câte trei fapte, încadrate juridic astfel:

1). - art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b pct.11 din Lege anr.39/2003;

2). – art.3 al.2 din Legea nr.143/2000;

3). – art.2 al.2 din Legea nr.143/2000;

pentru fiecare dintre acești inculpați.

Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru fiecare dintre cei 4 inculpați în:

1). – art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b pcvt.11 din Legea nr.39/2003;

2). – art.3 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000;

3). – art.2 al.2 din legea nr.143/2000.

Inculpatul F. V. V. a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală.

Pentru ceilalți 3 inculpați, G. S., G. S. V., S. P., instanța de fond a aplicat câte 2 pedepse, astfel:

- o pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b pct.11 din aceeași lege și,

- o pedeapsă pentru celelalte 2 infracțiuni prev. de art.3 al.1 și 2 și art.2 al.2, ambele din Legea nr.143/2000.

Aplicând o singură pedeapsă pentru cele 2 infracțiuni de trafic de droguri, instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu una dintre aceste fapte și, mai grav, nu se poate stabili pentru care dintre acestea.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G. S. V., acesta a fost trimis în judecată pentru 2 infracțiuni, respectiv:

- art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003;

- art.26 rap. la art.3 al.2 din Legea nr.143/2000.

Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din 3 infracțiuni, în condițiile în care a fost trimis pentru 2 infracțiuni, în 2 infracțiuni, ambele în calitate de autor, fără motivarea schimbării din calitatea de complice în cea de autor.

Dar, dispozițiile de condamnare sunt pentru 3 infracțiuni, la 2 pedepse cu închisoare, fiind condamnat și pentru art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, fără să fi fost trimis în judecată pentru această infracțiune și în lipsa unor dispoziții de extindere a procesului penal.

Constatând aceste deficiențe, Curtea a opinat că nu pot fi reanalizate în calea de atac fără a priva inculpații de la o cale de atac și de posibilitatea formulării apărării.

Prin nepronunțarea cu privire la unele infracțiuni și pronunțarea cu privire la infracțiuni pentru care inculpații nu au fost trimiși în judecată și pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, s-a constatat că nu a fost soluționat fondul cauzei și că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

Văzând aceste motive de desființare cu trimitere spre rejudecare, celelalte motive de apel ale parchetului și ale inculpaților nu au mai fost analizate în ceea ce privește temeinicia, prin admiterea apelurilor dându-se posiblitatea formulării tuturor apărărilor și în fața instanței de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 02.12.2013, sub nr. 4556-3-2013*.

În fața instanței de rejudecare, inculpații G. S., G. S. V., T. G. și S. P. și-au menținut solicitarea de a se judeca în condițiile art. 320¹ C.p.p.

La termenul din 28.01.2013, în baza art. 320¹ C.p.p., instanța a respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații S. P., T. G. și G. S., de judecare potrivit procedurii simplificate, dispunând repunerea cauzei pe rol în privința acestora, în vederea continuării judecății potrivit procedurii de drept comun, iar în baza art. 38 C.p.p., a disjuns judecarea cauzei în privința inculpaților F. V. V. și G. S. V., cauza privindu-i pe cei doi inculpați, trimiși în judecată sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.p. și, respectiv, art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.33 lit. a) C.p., fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală sub nr._ .

În urma analizei materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul, a admis cererea formulată de inculpatul G. S. V. zis „V.”, de a se judeca în condițiile art. 3201 C.p.p., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, s-a apreciat că au fost întrunite condițiile ca inculpatul, anterior începerii cercetării judecătorești, să declare că recunoaște în integralitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, și, respectiv, să nu conteste probatoriul administrat în faza urmăririi penale.

În al doilea rând, s-a apreciat că declarația dată de către inculpat în fața primei instanțe la termenul din 06.03.2013, confirmă recunoașterea de către acesta a faptelor reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală, exact în modalitatea în care acestea au fost expuse în conținutul rechizitoriului.

În al treilea rând, așa cum impune art. 320¹ alin. 4) C.p.p., din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale s-a constatat că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșită de inculpat, așa cum, se va arăta în cele ce urmează.

În declarația dată de inculpat în fața procurorului la data de 21.11.2012, acesta a menționat că la începutul lunii septembrie 2012, se afla în București, iar tatăl său, inculpatul G. S., se afla în Statele Unite ale Americii, la New-York, unde locuia de 2 ani. Într-o dimineață, a fost sunat de inculpatul T. G., care l-a întrebat de tatăl său, iar la cererea acestuia, inculpatul i-a dat numărul de telefon al tatălui său. Inculpatul G. S. V. a menționat că inculpatul T. G. a fost vecin cu ei în București timp de aproximativ 10 ani, iar cei din cartier vorbeau despre el că ar fi implicat în traficul de droguri. Inculpatul G. S. V. a menționat că, în momentul în care a fost sunat de inculpatul T. G., a bănuit că acesta dorește să-l implice pe tatăl său în vreo tranzacție cu droguri. Din discuțiile cu tatăl său, inculpatul a înțeles că acesta, la rugămintea inculpatului T. G., a plecat din Statele Unite ale Americii în Sardinia, unde s-a întâlnit cu inculpatul T. G., care deținea un velier ce se afla în apele teritoriale ale Italiei. Pe la jumătatea lunii septembrie 2012, tatăl său se afla probabil în Italia, împreună cu inculpatul T. G.. Tatăl inculpatului i-a spus acestuia că inculpatul T. G. are 500 kg de cocaină pe care intenționează să le vândă. La cererea tatălui său, inculpatul i-a dat mai multe numere de telefon, printre care și pe cele ale colaboratorului „P. D.”. După câteva zile, inculpatul a fost sunat de tatăl său care i-a spus să se ducă și să se întâlnească cu „P. D.”, și să discute cu acesta în mod nemijlocit despre cocaină, și despre necesitatea identificării unor cumpărători. La interval de o săptămână, sub îndrumarea tatălui său, inculpatul s-a dus la o altă întâlnire cu „P. D.”, ocazie cu care acesta i-a prezentat doi bărbați ca fiind persoane interesate de cumpărarea celor 500 kg de cocaină. Inculpatul a primit de la cei trei un telefon mobil, pentru a discuta despre tranzacție, precum și numărul de telefon mobil al unuia dintre cumpărători. În timp ce era cu cei trei colaboratori la masă, l-a sunat pe tatăl său să îi confirme întâlnirea, după care discuția telefonică a continuat între tatăl inculpatului și unul dintre cumpărători. După ce l-a pus pe tatăl său în legătură cu cumpărătorii, nu mai cunoaște cum au decurs discuțiile dintre aceștia. De la tatăl său, inculpatul a aflat că cei doi cumpărători urmau să se ducă la Viena pentru a se întâlni cu acesta și cu inculpatul T. G., și a discuta anumite detalii. La data de 17.10.2012, inculpatul G. S. l-a sunat și i-a spus că unul dintre cei doi cumpărători va veni la el și îi va aduce 1.715.000 euro. Din acel moment, inculpatul și-a dat seama că tatăl său și inculpatul T. G. se aflau în țară pentru a vinde cocaina, împrejurare despre care nu a avut cunoștință până la acel moment.

Declarațiile inculpatului s-au coroborat cu ansamblul materialului probator administrat în cauză. Astfel, afirmațiile inculpatului cu privire la întâlnirile avute cu colaboratorul „P. D.” și, apoi, cu acesta și cele două persoane pe care colaboratorul „P. D.” i le-a prezentat ca potențiali cumpărători, este vorba despre colaboratorii „Jose A. Valdez” și „Armando Georgio”, s-au coroborat cu declarațiile investigatorului „R. C.”, dar și colaboratorilor „P. D.”, „Jose A. Valdez” și „Armando Georgio” consemnate în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală.

Faptul că inculpatul avea cunoștință că tatăl său și inculpatul T. G. se aflau în posesia unei cantități de 500 kg de cocaină, aflată la bordul unei nave de tip velier, a rezultat și din declarația colaboratorului „P. D., consemnată în conținutul procesului-verbal aflat la filele 3 și 4 vol. 3 d.u.p.. Aceeași declarație a atestat rolul principal deținut de inculpatul G. S. zis „S.”, colaboratorul învederând că inculpatul G. S. i-a adus la cunoștință că persoana care va negocia direct cu privire la modalitatea de livrare a drogurilor, va fi tatăl său. Acest lucru a fost atestat și de înregistrarea în mediu ambiental efectuată cu ocazia acestei întâlniri din data de 20.09.2012 a inculpatului G. S. V. cu colaboratorul „P. D.”, transcrisă în conținutul procesului-verbal de la filele 5-10 vol. 3 d.u.p.. Cu ocazia acestei convorbiri, inculpatul a menționat și ce cunoaște de la tatăl său cu privire la cantitatea („mi-a zis că are 500), provenineța („din Venezuela”) și calitatea drogurilor în posesia cărora acesta din urmă se afla („e de la mama ei, e neumblată. Eu îți spun ce mi-a zis”). D. această declarație au rezultat și măsurile de precauție pe care inculpatul G. S. și le-a luat pentru a preîntâmpina prinderea sa („toată lumea încearcă să o aducă pe mare, nu numai tata. Cu avionul îl prinde poliția, nu e bine”). Inculpatul a manifestat, la rândul său, preocupare pentru a îngreuna, pe cât posibil, ajungerea activității infracționale în care era implicat, la cunoștința autorităților („O să zic că am o cartelă și o să intru pe internet să-i zic să-și ia și el o cartelă, din nou”).

Faptul că inculpatul G. S. V. a primit de la colaboratorul „P. D.” un telefon mobil și o cartelă telefonică de care să se folosească doar pentru a-și contacta tatăl, a rezultat și din declarația investigatorului „R. C.” consemnată de către procuror în procesul-verbal aflat la fila 11 vol. 3 d.u.p., dar și din convorbirea telefonică purtată de inculpatul G. S. V. cu tatăl său, la scurt timp de la momentul despărțirii de cei trei colaboratori, transcrisă în conținutul procesului-verbal aflat la filele 19 și 20 vol. 2 d.u.p..

Rolul principal deținut de inculpatul G. S. în raporturile cu cei pe care îi credea potențiali cumpărători a rezultat și din declarația investigatorului „R. C.” consemnată la filele 12 și 13 vol. 3 d.u.p.. Acesta a menționat că, potrivit spuselor colaboratorului „Armando Georgio”, modalitatea de livrare a drogurilor urmează să fie stabilită direct de numitul „S.”.

Cu ocazia întâlnirii dintre inculpatul G. S. V. și cei trei colaboratori din data de 24.09.2012, cel dintâi a menționat din nou cantitatea de 500 Kg, de această dată precizând și prețul de 35.000 euro/Kg (declarațiile colaboratorilor aflate la filele 14-19 vol. 3 d.u.p.). Aceste aspecte au rezultat și din înregistrarea audio în mediu ambiental, a discuțiilor care au avut loc cu această ocazie (filele 20-27 vol. 3 d.u.p.): „cantitatea aia despre care s-a vorbit ultima oară, 500…”; „și un preț de 35.000 calitatea…că bănuiesc că sunteți în domeniu…e gradul zero, vine direct de la mama ei, neumblată, ne..”

Trimiterea în judecată a inculpatului s-a dispus sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003 și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art.33 lit.a C.p.. În cauză, Ministerul Public a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii în încadrarea juridică a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, și a alineatului 1) al articolului 3 din legea 143/2000. Tribunalul a apreciat cerere ca fiind întemeiată, deși alineatul 1) se referă la drogurile de risc, întrucât, stabilirea conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc nu se poate face decât prin raportare la alineatul 1), la care alineatul 2) face trimitere ( “Dacă faptele prevăzute la alin. 1 privesc droguri de mare risc..”). Prin urmare, în baza art. 334 C.p.p., Tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public și, în consecință, a schimbat încadrarea juridică din art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art.33 lit.a C.p., în art.7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003și art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 33 lit.a C.p..

Tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite în persoana inculpatului G. S. V. elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003. Astfel, s-a constatat că, în cauză, grupul structurat este alcătuit din trei persoane, este vorba despre inculpații G. S., T. G. și G. S. V., care au roluri determinate. Astfel, rezultă din declarațiile date în cauză, inclusiv din cea a inculpatului T. G., că drogurile au fost obținute, într-o modalitate care nu a fost lămurită, de către inculpatul T. G.. Acesta l-a atras pe inculpatul G. S. în activitatea având ca scop identificarea de cumpărători pentru importanta cantitate de drog deținută, acesta din urmă dobândind, așa cum s-a arătat mai sus, rolul principal în coordonarea demersurilor necesare identificării cumpărătorilor, și crearea condițiilor încheierii unei tranzacții. S-a apreciat că acest lucru nu presupune că inculpatul T. G. ar fi abandonat orice implicare. Dimpotrivă, acesta l-a însoțit pe inculpatul G. S. pe parcursul călătoriei pe care acesta a făcut-o în Europa pentru a ajunge să vândă o anumită cantitate de droguri colaboratorilor. În plus, inculpatul T. G. purta în mod nemijlocit discuții cu cei care se prezentau ca potențiali cumpărători, așa cum rezultă și din convorbirile telefonice transcrise la filele 180 și 181, 245 și 246, 284-286, 287, 292, 308-310, 317, 318 vol. 2 d.u.p., nefiind vorba despre o implicare accidental, excepțională.

Inculpatului G. S. V. i-a revenit rolul de a identifica și a-i pune în legătură cu tatăl său pe potențialii cumpărători, precum și rolul de a încasa prețul drogurilor vândute, acest din urmă fapt rezultând și din convorbirea cu tatăl său, transcrisă în procesul-verbal de la filele 22 și 23 vol. 2 d.u.p.. Și inculpatul T. G., întrebat fiind de colaboratorul “Armando Georgio” dacă are pe cineva la București, a răspuns afirmativ (fila 310 vol. 2 d.u.p.). Neechivocă în privința acestui rol care i-a revenit inculpatului G. S. V. a fost apreciată convorbirea telefonică de la fila 321 vol. 2 d.u.p., în cadrul căreia, inculpatul G. S., care se întâlnise în Satu M. cu colaboratorul “A. Georgio”, i-a spus fiului său că urmează să îl sune “fratele lu’ Otomanu”, care va veni și îi va aduce suma de 1.715.000. La câteva minute de la această convorbire, inculpatul G. S. V. este sunat de colaboratorul “Jose A. Valdez” care l-a întreabat unde să vină “cu cașcavalul”, inculpatul comunicându-i adresa lui de domiciliu.

Tot inculpatul G. S. V., așa cum a rezultat din convorbirile telefonice aflate la dosar, a făcut demersuri și în vederea identificării unor cărăuși, în cele din urmă, însă, tatăl său fiind cel care a reușit să îl determine pe inculpatul S. P. să accepte acest rol.

Colaborarea celor trei s-a bazat și pe o legătură strânsă, de rudenie, posibil inclusiv în privința inculpatului T. G.. Astfel, în cadrul convorbirii transcrise la filele 50 și 51 vol. 2 d.u.p., inculpatul G. S. i-l dă pe inculpatul T. G. la telefon fiului său, spunându-i: “ia-l pe unchi-tu la telefon, că nu știu ce vrea să-ți spună”. Inculpatul T. G. i s-a adresat cu apelativul de “nepoate” inculpatului G. S. V. în convorbirea telefonică transcrisă la filele 231 și 232 vol. 2 d.u.p., precum și în cea transcrisă în procesul-verbal de la filele 235-238 vol. 2 d.u.p..

S-a apreciat că, în cauză este îndeplinită și condiția ca gruparea să existe pentru o anumită durată, și s-a constatat că acest grup pare să se fi constituit în cursul lunii septembrie 2012, fiind destructurat în data de 17.10.2012. În plus, s-a constatat că membrii grupului intenționau să desfășoare o activitate de durată. Astfel, prefigurarea unei activități pe termen lung a rezultat din următoarea replică a inculpatului G. S. V.: „tata consideră afacerea asta, eventual, nu un solitară, una pe termen lung, eventual”. Faptul că aceasta este poziția inculpatului G. S. a rezultat și din convorbirea purtată de acesta cu fiul său, la scurt timp după întâlnirea avută de acesta din urmă cu cei trei colaboratori, transcrisă în conținutul procesului-verbal de la fila 21 vol. 2 d.u.p.:

Despre stabilirea bazelor unei colaborări mai îndelungate a vorbit inculpatul G. S. cu colaboratorul “A. Georgio” și în cadrul convorbirii telefonice purtate de cei doi în data de 12.10.2012, transcrise în conținutul convorbirii telefonice de la filele 205 și 206 vol. 2 d.u.p.. Despre livrări viitoare vorbește și inculpatul T. G., cu colaboratorul “Armando Georgio” (filele 308-310 vol. 2 d.u.p.).

S-a apreciat că, condiția ca scopul grupului să îl constituie una sau mai multe infracțiuni grave este întrunită în cauză, infracțiunile vizate fiind acelea de trafic de droguri de mare risc și trafic international de droguri de mare risc.

În baza art. 7 alin. 1) și 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.11 din Legea nr. 39/2003, cu aplic art. 320¹ alin. 7) C.p.p., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul G. S. V. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege (minimul de 5 și maximul de 25 de ani închisoare, în condițiile în care maximul pentru infracțiunea de traffic international de droguri de mare risc este de 25 de ani), se reduc cu o treime, ca urmare a reținerii incidenței art. 320¹ C.p.p., ajungându-se la un minim de 3 ani și 4 luni, și un maxim de 13 ani și 4 luni închisoare. De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia, care nu justifică, însă, reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1) lit. a) C.p., în condițiile în care lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate, dar și dependența sa față de tatăl său, ale cărui dispoziții le execută cu docilitate, așa cum a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice pe care aceștia le-au purtat, dependență atestată și de raportul de evaluare psihologică nr. 235/05.03.2013 depus în apărare la dosarul instanței (filele 246 și 247 vol. I dosar_ ).

În baza art. 65 C.p., Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, apreciind că, având în vedere jurisprudența CEDO dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față, ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate reține în cauza de față.

Interzicerea, ca pedeapsă complementară, a dreptului prev. de art. 64 alin. 1) lit. c) C.p. nu s-a justificat, întrucât inculpatul nu s-a folosit în activitatea infracțională ce face obiectul cauzei, de o activitate pe care o desfășura, o funcție pe care o ocupa, sau o profesie pe care o exercita.

Interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, este, în cazul de față, nejustificată, Tribunalul apreciind că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, nu probează că acesta ar fi inapt să exercite în concordanță cu interesele persoanelor ocrotite, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. d) și e) C.p.

La stabilirea duratei interzicerii acestor drepturi, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse cu ocazia individualizării pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p., Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.p., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani și 4 luni închisoare, individualizarea pedepsei accesorii sub aspectul drepturilor a căror interzicere, cu acest titlu, a fost pronunțată, făcându-se pentru considerentele expuse și în cazul pedepsei complementare.

Tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, în baza art. 26 C.p. rap. la art. 3 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000 și art. 320¹ alin. 7) C.p.p., condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii de 10 ani. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege (minimul de 15 și maximul de 25 de ani închisoare), se reduc cu o treime, ca urmare a reținerii incidenței art. 320¹ C.p.p., ajungându-se la un minim de 10 ani, și un maxim de 16 ani și 8 luni închisoare. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei dată de natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta, care constă în crearea condițiilor necesare pentru o activitate, traficul internațional de droguri, care probează o îndrăzneală deosebită, încrederea în abilitatea de a înșela vigilența autorităților mai multor state, și care este extrem de nocivă pentru sănătatea celor vizați ca și consumatori, fără nicio preocupare pentru pericolul la care aceștia se expus. Tribunalul a avut în vedere cantitatea mare de drog, a căror comercializare inculpatul a fost de acord să o înlesnească, lejeritatea cu care inculpatul colabora la o activitate deosebit de gravă, convorbirile telefonice fiind relevante în acest sens, prefigurarea de către inculpat a unei activități de durată, doar intervenția promptă și adecvată a organelor judiciare ducând la stoparea evoluției infracționale a inculpatului. Tribunalul a mai avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale acestuia, care nu justifică, însă, reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1) lit. a) C.p., în condițiile în care lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate, dar și dependența sa față de tatăl său, ale cărui dispoziții le execută cu docilitate, așa cum a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice pe care aceștia le-au purtat, dependență atestată și de raportul de evaluare psihologică nr. 235/05.03.2013 depus în apărare la dosarul instanței (filele 246 și 247 vol. I dosar_ ).

Instanța a apreciat că interzicerea, ca pedeapsă complementară, a dreptului prev. de art. 64 alin. 1) lit. c) C.p. nu se justifică, întrucât inculpatul nu s-a folosit în activitatea infracțională ce face obiectul cauzei, de o activitate pe care o desfășura, o funcție pe care o ocupa, sau o profesie pe care o exercita.

A mai apreciat că interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, este, în cazul de față, nejustificată, Tribunalul apreciind că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, nu probează că acesta ar fi inapt să exercite în concordanță cu interesele persoanelor ocrotite, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. d) și e) C.p.

La stabilirea duratei interzicerii acestor drepturi, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse cu ocazia individualizării pedepsei principale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F. V. V., tribunalul a reținut că probatoriul este în sensul că acesta l-a însoțit pe inculpatul S. P. în Viena până în locul unde a avut loc întâlnirea cu inculpații G. S. și T. G., de la care a fost preluată cantitatea de drog și transportată de acesta și de inculpatul S. P. până în țară, la Satu M..

A apreciat că apărarea inculpatului, pe care acesta și-a întemeiat concluziile de achitare, a fost în sensul că acesta nu a cunoscut că a transportat droguri, în speță cocaină, iar probatoriul administrat, privit în ansamblul său, justifică, în opinia instanței, reținerea ca probată a unei situații de fapt contrare.

A constatat că există numeroase contradicții între declarațiile date de inculpații S. P. și F. V., dar și contradicții între propriile declarații ale celor doi inculpați, ceea ce în opinia instanței trădează încercarea acestora, insuficient gândită, de a ascunde o situație de fapt de natură să atragă consecințe juridice în ceea ce îi privește.

Astfel, în declarația dată în faza urmăririi penale, inculpatul S. P. a pretins că inculpatul G. S. i-a spus că ar urma să transporte peste frontieră un bax de țigări. Inculpatul a pretins că a luat legătura cu coinculpatul F. V., pentru că avea nevoie să transporte două bagaje ale vărului său care venise din America și se afla în Austria. A rezultat din această susținere a inculpatului că nu l-ar fi informat pe inculpatul F. V. că ar fi vorba despre un bax de țigări. Inculpatul S. P. a arătat că el cunoștea că merge după un bax de țigări, acesta fiind motivul pentru care avea nevoie de un trailer, astfel încât să poată să ascundă acele țigări. A luat legătura cu fratele lui F. V., F. I., pentru trailer, s-au înțeles la preț, iar în seara zilei de 15.10.2012, în jurul orei 20:30-21:00 au pornit spre Austria. Inculpatul F. V. a pornit mai repede, cu aproximativ 20-25 minute mai devreme, însă s-au întâlnit la prima benzinărie pe autostradă în Ungaria și au călătorit împreună. Au ajuns în Austria, la locul de întâlnire indicat de vărul său, în jurul orei 05:00-05:20 și a primit de la el două genți voluminoase pe care le-a așezat pe bancheta din spate, plecând spre țară. La preluarea acelor genți a întrebat ce se află în ele, și i s-a răspuns că sunt componente de calculatoare care trebuie să ajungă urgent în țară. La aflarea conținutului, a apreciat că nu mai este nevoie să ascundă acele genți, motiv pentru care a venit cu ele până în România-Satu M. pe bancheta din spate. Inculpatul a pretins că a aflat conținutul real al acelor genți abia în momentul în care, în data de 17.10.2012, a venit un domn pentru a cumpăra acea marfă. Tribunalul nu a putut accepta că inculpatul a putut să considere ca fiind conform cu realitatea faptul că acele genți conțineau componente de calculatoare, un bagaj conținând așa ceva prezentându-se într-un mod diferit în comparație cu un bagaj conținând pachete de substanțe pulverulente.

Tribunalul a constatat că declarația aflată la filele 319-323 vol. 3 d.u.p., chiar dacă a fost dată în aceeași zi cu cea anterior prezentată, conține anumite deosebiri, unele dintre ele semnificative. Astfel, inculpatul S. P. a menționat expres că i-a spus lui F. V. că a venit vărul său din America (inculpatul a declarat că mama sa și cea a inculpatului G. S. sunt surori) și are mai multe bagaje, printre care și țigări. În aceeași declarație inculpatul a pretins că el și inculpatul F. V. au plecat separat pentru că îi spusese lui F. I. că are mașina defectă în Linz și are nevoie de V. să vină să îl ia. Din aceste afirmații ale inculpatului a rezultat că inculpatul F. V. cunoștea că trailerul îi este necesar inculpatului S. P. nu pentru a transporta un autoturism pretins defect, ci pentru a transporta bagajele inculpatului G. S., în care se aflau inclusiv țigări, declarație care, așa cum s-a constatat, contrazicea versiunea prezentată în faza urmăririi penale de inculpatul F. V. V.. Inculpatul a arătat că în Ungaria și-a urcat autoturismul pe platforma condusă de inculpatul F. V.. Inculpatul a precizat că acele două genți pe care le-a luat în mașină i-au fost aduse de S. și T. G.. Constatând că sunt grele, inculpatul G. S. i-a spus că în ambele genți se află componente de calculator. Dacă în declarația inițială menționase că, aflând că este vorba despre componente de calculatoare, a apreciat că nu mai este cazul să ascundă cele două genți, în cea de-a doua declarație, inculpatul a menționat că în timp ce se afla în Ungaria, la 7-8 Km de vama Petea, a oprit într-o parcare pentru a pune gențile între scaune astfel încât să nu fie vizibile. Pentru a evita un control la vamă, a deschis gențile mari, și din ele a scos două genți mai mici. A abandonat cele două genți mari într-o parcare, și nu s-a uitat în interiorul genților mici. Inculpatul a menționat că nu avea acte pentru componentele de calculator, și, dacă acestea ar fi fost depistate la vamă, nu ar fi fost lăsat să intre cu ele în țară. Încă o dată, s-a observat contradicția dintre această declarație și declarația aceluiași inculpat anterior prezentată. Ajunși la firma de dezmembrări auto a fratelui inculpatului F. V., inculpatul S. P. a luat cele două genți și le-a pus în autoturismul său, plecând acasă. Inculpatul a mai precizat că, după ce au ajuns în Satu M., inculpații T. G. și G. S. i-au făcut o vizită, ocazie cu care a venit la el și inculpatul F. V., care a stat aproximativ 20 de minute, după care a plecat.

Declarația olografă dată de inculpatul F. V. V. în data de 17.10.2012 (filele 326-328 vol. 3 d.u.p.), a contrazis de la bun început declarațiile inculpatului S. P. anterior menționate. Astfel, acesta a declarat că inculpatul S. P. i-a solicitat să îl ajute să aducă pe un trailer auto, un autoturism marca Ford Focus din localitatea Linz din Austria. Or, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul S. P. a declarat că i-a adus la cunoștință inculpatului F. V. că urmau să aducă din Austria bagajele inculpatului G. S., care conțineau și pachete de țigări.

În continuare, inculpatul F. V., ca o consecință firească a celor declarate mai sus, a menționat că a plecat în Austria împreună cu inculpatul S. P. (nu ar fi avut cum să precizeze că au plecat separat, el conducând trailerul, iar inculpatul S. P. conducând autoturismul Ford, în condițiile în care potrivit susținerilor sale, autoturismul Ford urma să fie luat din Austria. În continuare, inculpatul a declarat că au găsit autoturismul într-o parcare, la o benzinărie de pe marginea autostrăzii, din apropierea orașului Linz. Pe drum aflase că autoturismul respectiv ar avea probleme la sistemul turbo, dar inculpatul S. P. a pornit autoturismul și l-a urcat pe roți pe platformă. După urcarea autoturismului, au plecat de pe loc, însă după 30 de metri, inculpatul S. P. i-a spus că trebuie să se oprească, pentru că trebuie să se întâlnească cu doi băieți. După aproximativ două minute, inculpatul S. P. s-a dat jos din trailer și s-a întâlnit cu doi bărbați cu care a stat de vorbă aproximativ cinci minute, timp în care inculpatul F. V. nu a coborât din trailer. Inculpatul nu a auzit ce au discutat. După scut timp, inculpatul S. P. și unul dintre cei doi bărbați, care era chel, au deschis ușa din spate de la trailer și au pus pe bancheta din spate două genți tip geamantan, de dimensiuni mari, una roșie, cealaltă maro cu modele, prevăzute cu mânere. Inculpatul l-ar fi întrebat pe coinculpatul S. P. ce se află în acele genți, acesta spunându-i că este vorba despre cafea. S-a observat că pentru prima dată se vorbește despre faptul că în genți s-ar fi aflat cafea, în condițiile în care inculpatul S. P. declarase că a cunoscut, fapt menționat și coinculpatului F. V., că în bagaje se vor afla pachete de țigări, iar în Austria a aflat, cu ocazia remiterii bagajelor, că în acestea s-ar fi aflat componente pentru calculatoare. Tribunalul a apreciat că inculpatul F. V. V. a ales să pretindă că i s-ar fi spus de către inculpatul S. P. că este vorba despre cafea, pentru că o confuzie între niște pachete de cafea și pachetele conținând droguri ar fi fost acceptabilă, spre deosebire de o confuzie între pachete de cafea și pachete de țigări sau component de calculatoare. Inculpatul F. V. a precizat că, în apropierea frontierei dintre Ungaria și România, i-a spus coinculpatului S. P. să scoată cafeaua din geamantane și să o așeze sub scaune, pentru a nu avea probleme la vamă. În timp ce el conducea, coinculpatul S. P. a deschis un geamantan și a început să așeze pe sub scaunele banchetei ce era în geamantan. Inculpatul a pretins că nu a văzut ce se afla în genți, întrucât el conducea. Au oprit într-o parcare din apropierea punctului de trecere a frontierei Petea, el a coborât din autoturism și a deschis cala cu scule, iar coinculpatul a pus în cală o geantă de culoare neagră, de mărime mijlocie, prevăzută cu mânere. Ajunși în Satu M., au mers la sediul firmei inculpatului unde, în timp ce el desfăcea chingile cu care fusese fixat autoturismul pe platformă, coinculpatul a început să adune pachetele pe care le pusese pe sub banchetă, după care le-a pus în portbagajul autoturismului Ford Focus, apoi a coborât cu autoturismul de pe trailer, au mai stat puțin de vorbă, iar apoi inculpatul S. P. a plecat cu autoturismul Ford Focus. Aceste ultime precizări făcute de inculpat sunt deosebit de importante pentru a proba nesinceritatea ambilor inculpați și a reține faptul că aceștia cunoșteau ceea ce transportaseră. Astfel, s-a constatat că inculpatul S. P. declarase că a scos din geamantane cele două genți de culoare neagră, fără să vadă ce conțin ele, abia la domiciliul său, cu puțin timp înainte de descinderea organelor de poliție, dându-și seama că în genți se aflau pachete cu droguri. Or, din aceste ultime afirmații ale inculpatului F. V., a rezultat că inculpatul S. P. așezase în interiorul trailerului, sub banchete, niște pachete, contrazicând susținerile acestuia din urmă potrivit cărora s-ar fi limitat la a scoate gențile din geamantane. Într-o astfel de situație, inculpatul S. P. nu a mai putut susține că s-ar fi aflat în eroare cu privire la conținutul a ceea ce transportă, pachetele de droguri, al căror aspect a rezultat, fără echivoc, din fotografiile aflate la dosar, neputând sub nicio formă să creeze impresia că ar conține componente de calculatoare. În ceea ce-l privește pe inculpatul F. V., Tribunalul a apreciat ca nesinceră susținerea acestuia potrivit căreia ar fi fost informat de inculpatul S. P. că vor transporta pachete de cafea, în condițiile în care această teză nu este susținută de inculpatul S. P. care a precizat că i-ar fi vorbit inculpatului F. V. despre transportul de țigări. Or, s-a constatat că inculpatul F. V., chiar dacă a pretins că nu ar fi văzut ce conținea geanta al cărui conținut l-a descărcat inculpatul S. P. pe sub scaune, a recunoscut că era vorba despre pachete. Or, aspectul acestor pachete nu este unul asemănător pachetelor sau cartușelor de țigări. Toate aceste contradicții, și numeroase altele pe care instanța le-a evidențiat, nu au demonstrat decât nesinceritatatea celor doi inculpați, care au cunoscut ce transportă, au conștientizat că șansa lor de a evita angajarea răspunderii penale constă în a pretinde că nu au cunoscut că transportau droguri, dar, dată fiind intervenția intempestivă a organelor de urmărire penală, nu au avut timp să își stabilească o versiune comună, pe care să o prezinte fiecare în fața autorităților, fără contradicții care să le trădeze nesinceritatea.

Inculpatul F. V. a pretins că nu cunoaște ce s-a întâmplat cu cele două geamantane.

A mai declarat că în cursul aceleiași zile l-a sunat pe inculpatul S. P. și l-a întrebat dacă nu dă și el un vin, apoi s-a deplasat la locuința acestuia unde a stat aproximativ 30 de minute. La acesta acasă mai erau doi bărbați, despre unul dintre ei aflând că este vărul inculpatului S. P., și este din București, despre cel de-al doilea necunoscând nimic. S-a observat din nou nesinceritatea inculpatului, care nu a menționat că acești doi bărbați, sau, măcar, unul dintre cei doi, sunt unii și aceiași/este unul și același cu cei/cel cu care se întâlniseră în Austria, aceasta în condițiile în care anterior făcuse o descriere cu destul de multe amănunte a unuia dintre cei doi, semnalmentele corespunzând celor ale inculpatului G. S.: “în vârstă de 45-50 ani, statură mijlocie și era îmbrăcat într-o haină de culoare închisă, fiind și chel”. Din declarație s-a constatat că bărbatul descris s-a apropiat destul de mult de inculpatul F. V., chiar și în ipoteza în care s-a reținut ca fiind conformă cu realitatea susținerea acestuia din urmă conform căreia nu ar fi coborât din trailer în timp ce inculpatul S. P. ar fi vorbit cu cei doi bărbați: astfel, inculpatul a menționat că bărbatul chel, împreună cu inculpatul S. P. au deschis ușa din spate de la trailer și au pus cele două geamantane pe bancheta din spate.

În declarația dată de inculpat în data de 18.10.2012, aflată la fila 336 vol. 3 d.u.p., acesta a arătat că, după ce au ajuns în localitatea Linz si au urcat autoturismul inculpatului S. P. pe trailer, acesta din urmă i-a cerut să oprească mașina lângă un hotel, moment în care au venit două persoane care i-au spus lui S. P. să ducă două bagaje până în România, așezând aceste bagaje pe bancheta din spate. S-a observat că, anterior, inculpatul F. V. a pretins că nu a auzit ce au discutat cele două persoane cu inculpatul S. P.. Și în această declarație, inculpatul a menționat pachetele de cafea pe care le-ar fi conținut cele două bagaje, fără să precizeze de unde cunoștea că bagajele conțin așa ceva. În această declarație inculpatul a menționat că una dintre persoanele pe care le-a întâlnit în seara zilei când a călătorit din Austria, la inculpatul S. P. acasă, era una dintre cele două persoane care i-au dat în Austria cele două bagaje inculpatului S. P..

În declarația de la filele 337 și 338 vol. 3 d.u.p., inculpatul F. V. a făcut o afirmație contrară celor declarate până la momentul respectiv, și anume, că inculpatul S. P. l-ar fi așteptat în Austria. De asemenea, nu a mai menționat că inculpatul S. P. ar fi pus pachete sub bancheta din spate, ceea ce ar fi presupus o deschidere a geamantanului sau genții în care se aflau, precum nici faptul observării pachetelor de către inculpat. Inculpatul a pretins că inculpatul S. P. i-ar fi spus că ar avea multe pungi cu cafea, iar cei de la vamă îi vor percepe taxe.

Faptul că autoturismul inculpatului S. P. nu se afla, defect, în Austria, ci că acesta a fost adus din România, odată cu trailerul, inculpatul F. V. nemaiputând pretinde că a cunoscut că scopul călătoriei în Austria era acela de a aduce pe platformă, acest autoturism defect, a rezultat și din convorbirea telefonică purtată de inculpatul S. P. cu inculpatul G. S., în data de 15.10.2012, transcrisă la filele 253-255 vol. 2 d.u.p.

S-a apreciat că nesinceritatea inculpatului F. V. este în aceste condiții flagrantă.

Au fost numeroase replicile care au atestat că inculpatul S. P. cunoștea caracterul ilicit al deținerii bunurilor pe care urma să le preia de la inculpații G. S. și T. G.. Astfel, inculpatul S. nu a numit bunurile care urmau a fi transportate, folosind cuvântul “treabă” când se referă la acestea (“treaba să fie în două bagaje”), și a cerut ca trecerea acestora de la inculpatul G. S. în posesia lui să se facă în mod cât mai rapid, și nu acolo unde locuia coinculpatul: “Eu…tu vii acolo, parchezi lângă mine, ai aruncat bagajul în geantă la mine și dispari de-acolo…”; “Cum vorbim acolo? Dar nu așa, să merg acolo unde stai tu. Eventual, în alt punct unde ne-am putea întâlni. De ce acolo?”.

Un alt mijloc de probă a atestat indubitabil faptul că inculpatul F. V. cunoștea caracterul ilicit al activității pe care urma să o desfășoare, motiv pentru care s-a opus categoric la a repeta experiența. Astfel, când, urmare a discuției cu inculpatul G. S., inculpatul S. P. îi spune inculpatului F. V. că inculpatul G. S. ar vrea să se facă două transporturi, inculpatul F. V. refuză categoric (procesul-verbal de la filele 256 și 257 vol. 2 d.u.p.):

S-a apreciat a fi evident că versiunea inculpatului F. V., aceea conform căreia cunoștea că urmează să se deplaseze în Austria pentru a prelua pe platformă un autoturism defect, nu a putut explica în niciun fel schimbul de replici prezentate mai sus.

Convorbirea telefonică transcrisă în conținutul procesului-verbal aflat la filele 270 și 271 vol. 2 d.u.p., a constituit încă o probă a nesincerității inculpatului F. V.. A rezultat din această convorbire că inculpatul F. V. a plecat cu trailerul înaintea inculpatului S. P., rămânând ca aceștia să se întâlnească în Ungaria, la prima benzinărie Shell de pe autostradă.

De asemenea, convorbirea telefonică, transcrisă în cuprinsul procesului-verbal aflat la filele 280 și 281 vol. 2 d.u.p., purtată de inculpatul S. P. cu inculpatul G. S., a atestat faptul că inculpatul F. V. cunoștea că scopul călătoriei nu era acela de a prelua un autoturism defect, ci de a prelua anumite produse de la o altă persoană, de care inculpatul F. V. avea cunoștință (în convorbirea menționată anterior, adresându-i-se inculpatului F. V., inculpatul S. P. folosește, referindu-se la inculpatul G. S., apelativul de “gagicuța”, inculpatul F. V. necerând lămuriri interlocutorului cu privire la identitatea persoanei astfel denumită). Astfel, inculpatul S. P., aflat în cabina aceluiași autovehicul, împreună cu inculpatul F. V., i-a spus inculpatului G. S.: “Să fie pregătit tot. Deci, mai vorbesc o dată. Să fie pregătit tot, te oprești lângă mine, ai pus sub masă și pleci. Nu stăm la discuții”; “Stăm la povești acasă”.

În convorbirea purtată în aceleași condiții, transcrisă la filele 282 și 283 vol. 2 d.u.p., inculpatul S. P. i s-a și adresat interlocutorului cu apelativul “S.”. Din discuție a rezultat temerea sa de a nu fi surprinși de camerele de supraveghere, de a nu fi observați în momentul preluării bunurilor: “Eu nu merg acolo (la hotelul unde era cazat inculpatul G. S.-n.n.) și nu stăm la discuții. Vii, îmi lași pachetele și te duci, și eu mă duc”: “Eu zic să ieși de acolo că e cameră acolo în benzinărie și nu vreau camere, înțelegi?”; “Dar la hotel, poate cine știe, ai coadă acolo și nu vreau să fim văzuți acolo”. Instanța a reamintit că aceste convorbiri telefonice s-au purtat în prezența inculpatului F. V. V..

Față de modul în care probatoriul a atestat că evenimentele s-au derulat, s-a apreciat că este evident că inculpatul F. V. denaturează realitatea când comunică unui interlocutor că ar fi fost plecat pentru a aduce autoturismul “lui P.”, care s-ar fi defectat (filele 289 și 290 vol. 2 d.up.).

S-a constatat că modul în care inculpatul F. V. a prezentat situația de fapt în fața instanței de judecată, este foarte diferit de modul în care acesta declarase în faza urmăririi penale, și contrazis de alte mijloace de probă. Astfel, inculpatul a menționat că inculpatul S. P. ar fi venit la el la atelier în dimineața zilei de 16.10.2012 (ulterior a rectificat, menționând că acest lucru s-a întâmplat în dimineața zilei de 15.10.2012) și, de față fiind și fratele său, l-a rugat să-l însoțească pentru tractarea autoturismului vărului său defect în Linz. Astfel, în niciuna dintre declarațiile date de inculpat în fața organelor de urmărire penală, acesta nu a menționat că autoturismul care se defectase în străinătate ar fi fost al vărului inculpatului S. P., dimpotrivă, rezultând că era vorba despre autoturismul lui S. P., care s-ar fi defectat. Neconformă cu realitatea a fost apreciată și afirmația potrivit căreia rugămintea de a-l ajuta să aducă autoturismul din străinătate i-ar fi fost adresată inculpatului de față cu fratele său. Astfel, din analiza convorbirii telefonice transcrise la filele 259 și 260 vol. 2 d.u.p., a rezultat cu claritate că inculpatul S. P. a discutat despre o platformă mai întâi cu inculpatul F. V., abia apoi sunându-l pe fratele acestuia din urmă și cerându-i acordul de a folosi contra cost platforma respectivă.

Pentru prima dată, în fața instanței, inculpatul F. V. a invocat faptul că inculpatul S. P. i-ar fi spus că, pe lână tractarea de mașini, vor face și un transport de bunuri, adică de componente de calculator, cafea și țigări de contrabandă. Mai întâi, s-a constatat că în declarațiile din faza urmăririi penale inculpatul nu a făcut nicio referire la componente de calculatoare și pachete de țigări, iar în ceea ce privește cafeaua, acesta nu menționase că ar fi știut de la bun început că vor transporta și cafea, aflând acest lucru în Austria, după ce inculpatul S. P. a primit niște bagaje de la doi bărbați. Tribunalul a apreciat că inculpatul a făcut această precizare, tocmai pentru a pune oarecum de acord declarația sa, cu declarațiile S. P. din faza urmăririi penale, de care luase cunoștință între timp, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

În fața instanței, inculpatul a menționat pentru prima dată că ar fi plecat cu două autovehicule, și anume, platforma și autoturismul condus de inculpatul S. P., adăugând că intenția ar fi fost să lase acest din urmă autoturism vărului inculpatului S., în locul autoturismului defect. Această teză a fost contrazisă de restul probatoriului, expus mai sus.

S-a constatat că, în cauză, reprezentantul Ministerului Public a propus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în încadrarea juridică a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și a infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, și a alineatelor 1) ale articolelor 2 și 3 din Legea 143/2000, pe care instanța a admis-o, pentru acelerași argumente pentru care a admis și schimbarea de încadrare juridical propusă de Ministerul Public în privința inculpatului G. S. V..

Inculpatul F. V. V. a propus schimbarea încadrării juridice, din art. 3 alin. 2) din Legea 143/2000 și art. 2 alin. 2) din Legea 143/2000, în art. 3 alin. 2) din Legea 143/2000 (fila 345 vol. I dosar_ ), argumentând că fapta incriminate de acest din urmă text de lege, absoarbe în chip natural fapta prevăzută de art. 2 alin. 2) din același act normativ, în forma de deținere și transport, doar dacă, odată ajuns la destinație, inculpatul ar fi efectuat și alte operațiuni cu privire la aceste droguri, putându-se realiza și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2) din Legea 143/2000. Tribunalul a respins această solicitare de schimbare a încadrării juridice, în condițiile în care infracțiunea de traffic international de droguri de mare risc se consumă în momentul introducerii în țară a cantității de drog, transportarea cantității de drog în afara intervalului necesar pentru introducerea în țară, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de traffic de droguri.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1) lit. d) C.p.p., Tribunalul l-a achitat pe inculpatul F. V. V. sub aspectul infracțiunii de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 alin. 1), 3) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct.11 din Legea nr. 39/2003, pentru următoarele motive:

Ca prim aspect, Tribunalul a apreciat că inculpatului, care a avut o colaborare singulară cu inculpații G. S. și T. G., și care a ajuns în această situație atras fiind de inculpatul S. P., fără să existe probe că i-ar fi cunoscut până la momentul deplasării în Austria pe ceilalți doi inculpați, care deja se constituiseră într-un grup infracțional organizat, împreună cu inculpatul G. S. V., nu i se poate reține în sarcină o inițierea sau constituirea grupului infracțional organizat, ci, cel mult, o aderare sau o sprijinire a unui astfel de grup. Or, pentru a se vorbi despre o aderare sau o sprijinire a grupului infracțional organizat, ar fi fost necesar ca inculpatul să aibă reprezentarea existenței unui grup infracțional organizat, care să întrunească toate condițiile art. 2 litera a) din Legea 39/2003, inclusiv condiția de a fi alcătuit de trei sau mai multe persoane. Or inculpatul nu sunt probe că avea cunoștință despre existența și implicarea celui de-al treilea membru al grupului, inculpatul G. S. V.. În aceste condiții s-ar fi putut pune problema unei schimbări de încadrare juridică în art. 323 C.p., cu comiterea infracțiunii în una dintre modalitatea sprijinirii unei asocieri constituite în vederea săvârșirii de infracțiuni (modalitatea aderării ar fi presupus intenția unei implicări de durată în comiterea infracțiunilor constituind scopul asocierii, or atitudinea inculpatului de a refuza propunerea formulată de inculpatul G. S. prin intermediul inculpatului S. P., de a efectua un transport similar din Barcelona, demonstrând lipsa acestei intenții). Instanța a apreciat, însă, că nu se poate reține că inculpatul ar fi avut reprezentarea întrunirii condițiilor unei asocieri, în sensul art. 323 C.p..

În ce privește condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 16 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, tribunalul s-a raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de 15 și, respectiv, 25 de ani închisoare, și a avut în vedere gravitatea faptei care probează o îndrăzneală deosebită, încrederea în propria abilitate de a înșela vigilența autorităților mai multor state, precum și acceptarea, fără remușcări, de către acesta a periclitării sănătății și chiar vieții persoanelor care urmau să consume drogurile respective. Atitudinea profund și constant nesinceră a inculpatului, precum și cantitatea ridicată de drog ce constituie obiectul material al infracțiunii săvârșite, au constituit alte elemente, în defavoarea inculpatului, pe care instanța le-a avut în vedere la individualizarea pedepsei. Tribunalul a mai avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale acestuia, care nu au justificat, însă, reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1) lit. a) C.p., în condițiile în care lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate, lipsa antecedentelor penale fiind cea care a atras aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Cu privire la interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Tribunalul a apreciat, având în vedere jurisprudența CEDO dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicerea dreptului de a alege, în cazul de față, ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate reține în cauza de față.

A apreciat că interzicerea, ca pedeapsă complementară, a dreptului prev. de art.64 alin. 1) lit. c) C.p. nu se justifică, întrucât inculpatul nu s-a folosit în activitatea infracțională ce face obiectul cauzei, de o activitate pe care o desfășura, o funcție pe care o ocupa, sau o profesie pe care o exercita.

A mai apreciat că interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, este, în cazul de față, nejustificată, Tribunalul considerând că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, nu a probat că acesta ar fi inapt să exercite în concordanță cu interesele persoanelor ocrotite, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. d) și e) C.p.

La stabilirea duratei interzicerii acestor drepturi, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse cu ocazia individualizării pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p., Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) C.p., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 16 ani închisoare, individualizarea pedepsei accesorii sub aspectul drepturilor a căror interzicere, cu acest titlu, a fost pronunțată, făcându-se pentru considerentele expuse și în cazul pedepsei complementare.

Cu privire la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 11 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, Tribunalul s-a raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de 10 și, respectiv, 20 de ani închisoare, și a avut în vedere gravitatea faptei care a probat o îndrăzneală deosebită, încrederea în propria abilitate de a înșela vigilența autorităților având în vedere distanța parcursă, precum și acceptarea, fără remușcări, de către acesta a periclitării sănătății și chiar vieții persoanelor care urmau să consume drogurile respective. S-a apreciat că atitudinea profund și constant nesinceră a inculpatului, precum și cantitatea ridicată de drog ce constituie obiectul material al infracțiunii săvârșite, constituie alte elemente, în defavoarea inculpatului, pe care instanța le are în vedere la individualizarea pedepsei. Tribunalul a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale acestuia, care nu a justificat, însă, reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1) lit. a) C.p., în condițiile în care lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate, lipsa antecedentelor penale fiind cea care a atras aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Cu privire la interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, Tribunalul a apreciat, având în vedere jurisprudența CEDO dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de față, ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democrației, ceea ce nu se poate reține în cauza de față.

Interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, a fost apreciată, în cazul de față, nejustificată, Tribunalul apreciind că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului prin prezenta hotărâre, nu probează că acesta ar fi inapt să exercite în concordanță cu interesele persoanelor ocrotite, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. d) și e) C.p.

La stabilirea duratei interzicerii acestor drepturi, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse cu ocazia individualizării pedepsei principale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, precum și inculpații G. S. V. și F. V. V..

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT a criticat sentința pentru netemeinicie și anume, pentru greșita achitare a inculpatului F. V. V.,pentru infracțiunea de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003 .

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul F. V. a avut o colaborare singulară cu inculpații G. S. și T. G., fiind atras în activitatea infracțională de inculpatul S. P.. De asemenea, instanța a reținut că, nu se poate reține în sarcina inculpatului nicio aderare sau sprijinire a grupului infracțional organizat, întrucât nu există probe că inculpatul ar fi avut reprezentarea existenței acestui grup.

În realitate, activitățile infracționale desfășurate de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003 și preluată în actuala reglementare în dispozițiile art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal. Sunt întrunite principalele caracteristici ale unui asemenea grup, respectiv structurat, compus din cel puțin trei persoane, care au reprezentarea calității și scopului grupului dar și a activității desfășurate, a activat pe o perioadă de timp, a acționat în mod coordonat, ceea ce a presupus existența unui plan de acțiune dar și repartizarea rolurilor și sarcinilor pentru fiecare membru al rețelei, a avut un scop determinat, cunoscut și asumat de toți membri, ce a constat în comiterea uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În concret, inculpații erau organizați într-un grup, ce a presupus un coordonator și un plan concret de acțiune, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre membri, care au acționat în mod conștient, realizând că fac parte dintr-o grupare, ce avea ca scop final traficul internațional de droguri de mare risc.

Probatoriul administrat constând în conținutul tuturor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S. P. cu inculpații G. S. și F. V. dar și contradicțiile existente între declarațiile inculpaților S. P. și F. V. V., demonstrează implicarea inculpatului F. V. în sensul sprijinirii grupării infracționale, rolul său fiind alături de coinculpatul S., de a introduce pe teritoriul României cantitatea de 48,502 kg cocaină.Acest probatoriu analizat și avut în vedere de către instanța de fond la momentul condamnării inculpatului pentru infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc dovedesc aspecte și situații obiective ce denotă o atitudine subiectivă a inculpatului în raport cu grupul infracțional și cu activitățile ilicite ale acestuia.

Sprijinirea grupului și scopul acestuia sunt dovedite cu deplasarea făcută de inculpații S. P. și F. V. V., în scopul introducerii pe teritorul țării a drogurilor de mare risc. Ușurința cu care inculpatul F. V. a acceptat această deplasare este de natură să conducă la concluzia că a cunoscut natura bunurilor transportate, cât și posibilitatea obținerii unor câștiguri considerabile și imediate . Conținutul convorbirilor telefonice efectuate în cauză au evidențiat felul în care acest inculpat colabora cu inculpatul S. P., care îi dădea detaliile necesare activității ce urma a fi întreprinsă și care îi aducea la cunoștință indicațiile pe care le primea telefonic de la inculpatul G. S., cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor, astfel că toți inculpații au fost în consens în urmărirea aceluiași scop . În acest sens sunt relevante discuțiile purtate în data de 15 .10. 2012 între inculpatul G. S. și S. P., relativ la indicațiile pe care primul inculpat le dă cu privire la deplasarea în Austria și la preluarea drogurilor, cât și la felul în care acest lucru trebuia adus la îndeplinire, respectiv, „treaba să fie în două bagaje că nu-i bine să pui toate merele în același coș” . La un interval de 6 minute, S. P. îl contactează pe F. V. V., căruia îi comunică toate instrucțiunile, cu care incupatulnFanea V. V. nu este de acord . Chiar și o altă . convorbiri telefonice, referitoare la o propunere de un transport ulterior de droguri, purtate în data de 16.10.2012, în care inculpatul S. P. îl întreabă dacă vrea să facă bani și că inculpaptul G. S. insistă ca acesta să meargă în Barcelona, „să mai aducă o dată” și care trebuie privită în legătură cu afirmațiile coinculpatului T. G. relativ la faptul că în Barcelona i-au fost plasate drogurile, relevă faptul că nu s-a apelat ocazional la acest inculpat.

De asemenea, ținând cont de atitudinea inculpatului, în sensul că acesta avea cunoștință de natura bunurilor pe care le transporta și de caracterul ilicit al activității (dovadă modul în care a gestionat situația și modul cum împreună cu inculpatul S. P. reacționau la incidentele legate de transport)denotă că inculpatul F. V. V. alături de ceilalți patru membri, a căutat să contribuie la găsirea soluțiilor optime pentru rezolvarea eventualelor incidente .

Prin urmare, probatoriul administrat demonstrează împrejurarea că, atât acest inculpat cât și inculpatul S. P. s-au aflat într-o stare de coeziune psihică cu restul membrilor, au avut conștiința apartenenței la grup și și-au asumat rolurile care le reveneau în calitate de cărăuș, iar activitatea inculpatului F. V. V. a reflectat sprijinirea grupului din care făceau parte și ceilalți inculpați, acțiuni specifice infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal.

Față de considerentele expuse, potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând, să fie pronunțată o hotărâre de condamnare a inculpatului F. V. V., pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Inculpatul G. S. V. a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepselor aplicate și totodată, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește infracțiunea de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 litera b pct. 11 din aceeași lege, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal,pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune, aceea de la 3 ani la 10 ani închisoare, fiind în mod evident mai favorabilă inculpatului.Pentru această infracțiune, a solicitat reindividualizarea pedepsei. A solicitat să se aibă în vedere că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, ca urmare a incidenței art.396 alin. 10 C.p.p., că apelantul inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, că la momentul arestării urma cursuri universitare, deținea o societate comercială al cărei obiect de activitate era în domeniul turismului .

A solicitat să se aibă în vedere și faptul că, de la vârsta de câțiva ani, inculpatul este îngrijit doar de tatăl său, în urma decesului mamei la o vârstă fragedă, iar în perioada cât tatăl său a locuit în America, s-a îngrijit singur pentru pregătirea socială și școlară.În aceste condiții este justificată dependența față de tatăl său, ale cărui dispoziții le execută fără șovăire.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic internațional de mare risc, a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 26 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală de la 1969 în art. 48 C.p. raportat la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.Prevederile art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 indicau limite de pedeapsă de la 15 la 25 de ani iar după . art. 81 din Legea 187/2012, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 ani la 15 ani, această lege fiind în mod evident mai favorabilă inculpatului.

Și pentru această infracțiune a solicitat reindividualizarea pedepsei, având în vedere în primul rând, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca urmare a reținerii incidenței art. 396 alin. 10 C.p.p. dar și toate celelalte circumstanțe personale arătate mai sus(faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că urma cursuri universitare la data arestării, că are o vârstă fragedă, că, a fost crescut numai de tatăl său, sub a cărui influență s-a aflat).Sub aspectul individualizării nu este lipsit de importanță punctul de vedere exprimat de judecătorul fondului din primul ciclu procesual și care, în limitele de pedeapsă de la acea dată, a stabilit pentru complicitatea la trafic internațioal de droguri de mare risc, pedeapsa de 5 ani închisoare, apreciind că inculpatul prezintă suficiente garanții să se reintegreze social și să nu mai comită astfel de fapte.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, conform art. 421 pct.2 litera a C.p.p., desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând, a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea pedepsei rezultante orientate sub minimul până la care poate fi redusă pedeapsa principală.

Inculpatul F. V. V. a formulat apel împotriva sentinței pronunțate, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

În cauză nu a fost respectat principiul fundamental al aflării adevărului, prevăzut de art. 5 Noul Cod penal, potrivit căruia organele judiciare au obligația de a asigura aflarea adevărului, pe bază de probe.

În cauză nu a fost respectată prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. 11 din Constituție, art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 48 alin. 1 din Convenția Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 4 din Noul Cod de procedură care prevede expres faptul că, după administrarea probatoriului, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.

A arătat că, a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 30/2003, art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 și art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal .

Prin sentința penală 467/F/2013 a Tribunalului București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a tuturor faptelor reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003, art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal precum și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 litera a rap. la art. 10 litera d C.p.p.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul a formulat apel, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 literele a) și c ), respectiv e) Cod procedură penală.Și P. a formulat apel împotriva acestei sentințe.

Prin decizia penală nr. 236/A/7.10.2013 Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de inculpat și P. de pe lângă ICCJ-DIICOT, a desființat integral sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Curtea de Apel București a reținut că, instanța de fond i- a condamnat pe ceilalți inculpați la o singură pedeapsă pentru două infracțiuni, nu a motivat schimbarea calității de complice în aceea de autor, în ceea ce îl privește pe inculpatul G. S. V., apreciind în acest fel că Tribunalul București nu a soluționat fondul cauzei.

Instanța de apel nu a reținut motive de casare în ceea ce îl privește pe inculpatul F. V. V..

Prin încheierea di 28.01.2014, Tribunalul București a respins cererile inculpaților Svaniu P., T. G. și G. S., de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate și, în consecință a repus cauza pe rol în privința acestora iar în baza art. 38 C.p.p. a disjuns cauza în privința inculpaților F. V. V. și G. S. V. .

Prin sentința penală 75/31.01.2014 Tribunalul București a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 litera a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 litera d C.p.p. pentru infracțiunea de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap.la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003 .Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului la 16 ani închisoare, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 a dispus condamnarea inculpatului la 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

Prin sentința pronunțată, așa cum a arătat, instanța de judecată a încălcat principiul aflării adevărului, principiu potrivit căruia, organele judiciare au obligația stabilirii adevărului pe bază de probe. Hotărârea este motivată pe contradicțiile existente între declarațiile inculpatului, fără coroborarea acestora cu alte probe directe și care să conducă indubitabil la concluzia vinovăției inculpatului. Din probele directe rezultă că fapta inculpatului nu există.

Instanța a reținut că nu se poate aprecia că inculpatul ar fi crezut că, în gențile transportate sunt componente de calculator, întrucât un bagaj conținând astfel de bunuri s-ar fi prezentat diferit . Această speculație a instanței, în afara faptului că nu este dovedită, nici nu poate fi avută în vedere atâta timp cât, chiar raportându-se la componente de calculator, acestea pot avea dimensiuni foarte mici iar împachetate organizat, aceste pot avea aceeași formă ca și un pachet de cafea, spre exemplu.

Totodată, este de reținut și faptul că, inculpatul nu s-a referit în declarațiile sale doar la componente de calculator, ci la diferite cumpărături pe care inculpatul S. P. a susținut că vrea să le aducă în țară.Scopul principal al deplasării inculpatului a fost acela de a tracta mașina inculpatului S., întrucât avea defecțiuni tehnice la sistemul Turbo.

Instanța de fond a reținut că inculpatul este nesincer deoarece între declarațiile inculpatului există contradicții, însă singurul temei al condamnării nu poate fi nesinceritatea inculpatului.

Din acest punct de vedere, trebuie remarcat faptul că, inculpatul S. P., în mod constant a susținut că inculpatul F. V. nu știa despre existența drogurilor, fapt confirmat și de depozițiile celorlalți inculpați.Mai mult, inconsecvența în declarații trebuie privită în contextul art. 99 alin. 2 C.p.p., inculpatul nefiind obligat să își dovedească nevinovăția.

Faptul că inculpatul F. V. V. nu a avut cunoștință despre conținutul genților este confirmat nu numai de către inculpatul S. dar și de raportul de constatare tehnico-științifică nr._/3.12.2012, care a relevat existența unei singure urme papilare, aceea aparținând degetului inculpatului S., neexistând nicio dovadă a colaborării cu acesta .

Inculpatul a criticat hotărârea și sub aspectul nesocotirii în cauză a prezumției de nevinovăție .

În urma administrării tuturor probelor, nu se poate susține opinia potrivit căreia s-a dovedit mai presus de orice dubiu vinovăția inculpatului și anume că, în momentul efectuării transportului, cunoștea conținutul genților.

Potrivit art. 4 alin. 2 C.p.p., după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Condiția esențială ce stă la baza condamnării unei persoane este reglementată expres de dispozițiile art. 396 alin. 2 C.p.p. și anume, condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.

Totodată, în acord cu prevederile europene, instanța supremă a impus o maximă rigoare privind respectarea principiilor fundamentale care guvernează procesul penal, statuând ferm că, „prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei, s-au produs o . restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

-simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției

-concluziile unui organ judiciar nu sunt definitive și obligatorii pentru următoarea fază a procesului

-hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție și înainte de a fi o problemă de drept, această regulă este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii iar din alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există și totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și deci, inculpatul trebuie achitat”.(ICCJ, Secția penală, decizia 3465/2007).

Curtea Europeană a drepturilor Omului a stabilit că, o condamnare în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție și a unor probe directe care să susțină temeinicia în fapt și în drept a acuzației, este de natură a atrage constatarea încălcării art. 6 din CEDO.

Răsturnarea prezumției de nevinovăție se poate face de către instanța de judecată numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzației penale, atât în ceea ce privește problemele de fapt dar și cele de drept.

Potrivit art. 30 lin. 1 Cod penal nou, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Atâta vreme cât inculpatul F. V. V. nu cunoștea ce anume conțin gențile, scopul său fiind doar acela de a-l ajuta pe inculpatul S. să tracteze mașina ce prezenta defecțiuni, nu poate fi reținută în sarcina inculpatului comiterea vreunei infracțiuni.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și reținând cauza spre rejudecare, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 itera e C.p.p., pentru infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 și art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000.

În dovedirea apelului formulat, inculpatul F. V. V. a solicitat administrarea de probe și anume audierea martorilor B. N. R., F. R. C., T. A. și F. I., susținând că aceștia cunosc aspecte importante, fiind prezenți la una dintre cele două întâlniri pe care inculpatul le-a avut cu inculpatul S. P.; administrarea probei cu expertiza grafologică, expertiza vocii și a vorbirii, pentru identificarea persoanelor care au purtat discuții telefonice în data de 15.10.2012, având în vedere că la termenul din 29.05.2013 când s-a procedat la audierea CD-urilor ce conțineau convorbiri telefonice din data de 15.10 și 16.10.2012, inculpatul F. V. a precizat că pe acel CD nu este vocea sa, de asemenea, să se stabilească o interpretare de specialitate a sensului, a raportului de cauzalitate precum și a interdependenței discuțiilor purtate; emiterea unei adrese către DIICOT –Serviciul Teritorial Central, prin care să se se solicite suporturile optice ale tuturor convorbirilor purtate între inculpați în acea perioadă, în virtutea dispozițiilor imperative ale art. 91/2 alin. 4 C.p.p., potrivit cărora, convorbirile sau comunicările interceptate sau înregistrate care nu privesc fapta sau nu contribuie la localizarea sau identificarea participanților se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității și pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei, la solicitarea acestuia.

Există discuții purtate între inculpat și celelalte persoane implicate în cauză și care, în opinia Parchetului nu sunt relevante, însă acestor discuții instanța le poate da o altă interpretare, cu atât mai mult cu cât, privite global, pot conduce la alte concluzii în sensul aflării adevărului. Chiar pentru termenul din 25.03.2013, DIICOT a comunicat instanței faptul că, nu au fost consemnate în procesele verbale toate discuțiile purtate în perioada respectivă.

În fine, a solicitat efectuarea unei expertize tehnice a tuturor suporților optici ce conțin înregistrările efectuate, care să stabilească dacă transcrierile s-au făcut integral.

Curtea a încuviințat și administrat proba testimonială, astfel cum a fost solicitată precum, proba cu audierea convorbirilor telefonice dar și transcrierea tuturor convorbirilor purtate în perioada 14-17 octombrie 2014 de către inculpatul F. V. V., în acest sens dispunând emiterea unei adrese către DIICOT –IGPR, Serviciul Antidrog.

Ca urmare a ultimei solicitări, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT a comunicat instanței faptul că, potrivit art. 91/1 și următoarele C.p.p., în vigoare la data instrumentării cauzei de către parchet, convorbirile telefonice relevante, purtate de inculpați, în perioada în care le-au fost interceptate posturile telefonice, au fost redate în procesele verbale, care se află la dosarul de urmărire penală, suporții optici ce conțin convorbirile au fost trimiși Tribunalului București, odată cu dosarul de urmărire penală nr. 2700D/P/2012.

De asemenea, la solicitarea inculpatului G. S. V. s-a dispus emiterea unei adrese către DIICOT –Serviciul Teritorial București, în legătură cu un denunț pe care acesta l-a făcut la această unitate de parchet.Ca urmare a adresei instanței de apel, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT a comunicat instanței că, denunțul formulat se află în lucru dar la acest moment nu a fost dispusă o soluție în cauză.

Curtea, din oficiu, a administrat și proba cu audierea martorilor T. G. S. P. și G. S., inculpați în cauza disjunsă și soluționată definitiv.

Ca urmare a examinării probelor administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale dar și pe parcursul cercetării judecătorești efectuate de instanța de fond și instanța de apel, Curtea apreciază că apelurile declarate de cei doi inculpați sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor succede, apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT și prin care s-a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpatului F. V. V.,cu referire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, este neîntemeiat.

În ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT:

Potrivit art.2 lit.a din Legea nr.39/2003 „grupul infracțional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”. Dispozițiile art. 367 alin. 6 din Noul Cod penal au reluat vechea reglementare, cu singura deosebire că, grupul nu mai este constituit în vederea comiterii de infracțiuni grave, ci în vederea comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Rezultă că, pentru a fi în prezența unui grup infracțional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiții și anume: în primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane și să funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat .Cu privire la modul coordonat de funcționare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât și procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații, etc. O a doua condiție esențială pentru existența grupului infracțional organizat este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu” prealabil care să aibă în vedere anumite calități, însușiri și specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activității infracționale, o așa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite și reguli de comportare specifice unei unități structurate. Analizând elementele constitutive ale infracțiunii, latura obiectivă a acesteia constă în acțiunea de a iniția și de a constitui un grup infracțional. Constituirea implică asocierea și înțelegerea mai multor persoane în scopul de a ființa în timp și de a pregăti și organiza infracțiuni prevăzute de lege. Inițierea presupune nu numai concepția, ci și activități de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc. Sub aspectul laturii subiective, trebuie arătat că fapta este săvârșită cu intenție directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puțin din două considerente: persoana trebuie să știe și să fie de acord cu înființarea, aderarea, și sprijinirea grupului, știind că urmează a fi comise infracțiuni și trebuie să urmărească obținerea unor foloase sau avantaje materiale. Referindu-se la noțiunea de grup infracțional organizat, legiuitorul l-a definit în mod riguros fără ambiguități, nelăsând posibilitatea unor interpretări contradictorii. Această precizare a fost făcută prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21.02.1975 în cauza Golder contra Regatului Unit. Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în activitatea jurisdicțională principiul legalității impune judecătorului două obligații stricte: interpretarea strică a legii penale și interzicerea analogiei. Legea penală este de strictă interpretare și ea nu poate fi analizată extensiv prin analogie în defavoarea inculpatului, fiind interzisă interpretarea „in malam partem”. În acest context în literatura juridică, s-a făcut sublinierea clară că dat fiind locul important pe care îl ocupă într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil, interpretarea ambiguă, generală sau neunitară este inadmisibilă deoarece nu corespunde obiectului și scopului acestuia și nici textului art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în sarcina inculpatului nu poate fi reținută comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, deoarece nu rezultă sub nicio formă că inculpatul F. V. i-ar fi cunoscut pe ceilalți inculpați, adică pe inculpații G. S. și T. G., înainte de plecarea sa în Austria. Nu există probe nici în sensul aderării sau sprijinirii unui astfel de grup deoarece în cauză nu s-a administrat nici măcar o singură probă din care să rezulte faptul că, inculpatul știa despre traficul pe care urmau să-l organizeze cei doi inculpați T. G. și G. S. împreună cu inculpatul G. S. V.. Activitatea inculpatului F. V. V. a fost una singulară, nu a avut acea durată în timp pe care o presupune existența grupului infracțional, prin urmare, nici din acest punct de vedere nu poate fi reținută în sarcina sa infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond l-a achitat pe inculpatul F. V. V. pentru această infracțiune.

Prin urmare, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT, prin care s-a solicitat condamnarea inculpatului F. V. și pentru această infracțiune, este neîntemeiat și potrivit art. 421 pct. 1 litera b C.p.p., va fi respins ca atare.

Apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost extins și în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului F., pentru infracțiunile de trafic de droguri, dar, aceste critici vor fi examinate odată cu examinarea apelului inculpatului, unde se va face analiza elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.

Instanța de apel ,tot în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, față de faptul că de la momentul comiterii faptelor și până la pronunțarea soluției definitive în cauză, a intervenit o altă lege penală, are obligația de a compara cele două legi și de a face aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 Noul Cod penal.

Prevederile art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003 indicau drept limite de pedeapsă pentru infracțiunea de constituire/inițiere a unui grup infracțional organizat, închisoarea de la 5 la 20 de ani, spre deosebire de art. 367 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal care prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani. Prin urmare, noua lege penală este în mod evident, mai favorabilă, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, condițiile de angajare a răspunderii penale fiind identice, din acest punct de vedere neexistând diferențe.

Ca urmare, identificând ca lege penală mai favorabilă noua lege, instanța de apel, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p., va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului F. V. ,din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 litera c C.p.p., va achita pe inculpat pentru această infracțiune.

În acest sens, apelul inculpatului F. V. va fi admis și potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p., sentința va fi desființată .

Tot referitor la apelul inculpatului F. V.,în ceea ce privește infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc:

Prima instanță a reținut că inculpatul a comis aceste infracțiuni, întrucât declarațiile pe care acesta le-a dat în faza de urmărire penală sunt contrazise de declarațiile pe care le-a dat în faza judecății și la rândul lor aceste declarații sunt contrazise de alte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile celorlalți inculpați și notele de redare a convorbirilor telefonice.

Aspectele invocate de parchet în susținerea apelului dar și argumentele reținute de instanța de fond sunt corecte, în sensul că, într-adevăr au existat anumite neconcordanțe între declarațiile inculpaților, însă, acestea sunt doar raționamente corecte care conduc la existența unei bănuieli că inculpatul ar fi putut cunoaște care este scopul deplasării sale în Austria și nu sunt totuși suficiente pentru a fundamenta o hotărâre de condamnare, atâta vreme cât în cauză există numai probe indirecte, care nu s-au coroborat cu nicio probă directă. În cauză nu s-au administrat probe certe, care să demonteze, indubitabil, apărarea inculpatului, nu s-au administrat probe certe, care să creeze convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, inculpatul a cunoscut ceea ce se află în bagaje și totodată, care este scopul real al deplasării sale. Inculpatul, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, aceasta însemnând că el este prezumat a fi nevinovat până la proba contrarie, această prezumție legală, fiind transformată la rang de principiu fundamental al procesului penal.

Art. 23 pct. 11 din Constituția României prevede: “până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.“

Acordarea importanței cuvenite prezumției de nevinovăție, este în conformitate cu “Declarația Universală a Drepturilor Omului“ adoptată de O. la 10.12.1948, ratificată și de România, care, în art. 11 alin.1 prevede: “Orice persoană acuzată de comiterea unui delict (infracțiuni), are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal, în cursul unui proces public, în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale“.

Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanța trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia „orice indoiala este in favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 5 C. proc. pen., se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie ., de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.

Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecatii).

Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, că realitatea obiectivă (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatisează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Este adevărat că în declarația inițială, dată la urmărirea penală, inculpatul S. P. a arătat că, i-a spus lui F. V. că vărul său G. S. a venit din America și are mai multe bagaje, printre care și țigări iar inculpatul F. V. V. a declarat la urmărirea penală, că, trailerul era necesar pentru a trasporta un autoturism defect Ford Focus din orașul Linz, Austria iar când a ajuns acolo, la o benzinărie situată pe marginea autostrăzii, în apropierea orașului Linz, a încărcat autoturismul Ford Focus care era în parcare și despre care, a aflat că are probleme la sistemul Turbo.

Este adevărat și faptul că, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul F. V. a declarat că inculpatul S. i-ar fi spus că pe lângă tractarea mașinii, vor face și un transport de bunuri, respectiv componente de calculator, țigări și cafea de contrabandă, dar și faptul că, din țară au plecat cu două mașini, adică cu trailerul și încă o mașină pe care S. urma să i-o lase vărului său G. S., în locul celei defecte.

Chiar dacă aceste declarații nu sunt concordante și chiar dacă nu concordă în unele aspecte cu declarațiile coinculpatului S., audiat ca martor în cauza de față, totuși, ceea ce este esențial, este faptul că, niciunul dintre cei trei implicați în acest transport, anume S. P., T. G. și G. S. nu au declarat că inculpatul F. V. V. ar fi cunoscut despre natura bunurilor transportate în genți.

Din declarațiile celor trei, rezultă faptul că inculpatul F. V. nu îi cunoștea pe G. S. și T. G. și nu a coborât din trailer atunci când au fost preluate gențile. Nu rezultă din nicio altă probă faptul că inculpatul ar fi aflat vreun moment, pe traseul înspre România, ce anume se află în interiorul acestor genți.

Discuțiile purtate de inculpatul G. S. cu inculpatul S. P., la telefon și redate în procesele verbale aflate la dosar, nu sunt de natură a-l incrimina pe inculpatul F. V., deoarece S., audiat la instanța de apel a arătat că nu toate convorbirile s-au purtat în prezența inculpatului F. iar instanța constată că prin natura termenilor folosiți și replicile concrete ale inculpatului S., chiar și dacă discuțiile erau purtate în prezența inculpatului F., cu care S. se afla în trailer, nu se poate concluziona, cu certitudine, că inculpatul F. ar fi putut înțelege exact ceea ce discută.

Singura convorbire telefonică, care într-adevăr creează o bănuială rezonabilă că inculpatul ar fi putut ști despre natura bunurilor transportate, aceea dintre el și inculpatul S. și în cadrul căreia S. îi spune că inculpatul G. i-ar fi cerut „să facem din două, să nu punem toate merele într-un coș”, că „mai plusează el acolo”, necoroborată cu alte probe indubitabile, nu poate răsturna prezumția de nevinovăție și nu creează sub nicio formă convingerea fermă, mai presus de orice îndoială, că inculpatul F. a cunoscut că transportă droguri.

Prin urmare, singura soluție legală și temeinică care poate fi pronunțată în privința inculpatului F. V. V., este aceea a achitării pe lipsa probelor că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc.

Așa fiind, instanța de apel, potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p. va admite apelul inculpatului și va desființa sentința și sub acest aspect, după rejudecare, în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 litera c C.p.p., urmând a dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 3 alin. 1 și 2 și art. 2 alin. 1 și 2 in Legea 143/2000, după ce în prealabil, va face aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în ceea ce privește aceste infracțiuni, având în vedere că Legea 143/2000 a fost modificată prin Legea 187/2012 ,de punere în aplicare a Noului Cod penal, limitele de pedeapsă fiind reduse considerabil.

În ceea ce privește apelul inculpatului G. S. V., acesta este formulat numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor:

Curtea apreciază că apelul inculpatului este întemeiat.

De la data comiterii faptelor și până la soluționarea definitivă a cauzei, în ceea ce îl privește pe acest inculpat, a intervenit o nouă lege penală, Noul Cod penal iar legea de punere în aplicare, Legea 187/2012 a modificat inclusiv Legea 143/2000, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile incriminate prin această lege fiind mult mai reduse.

Astfel, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal,, este prevăzută în prezent o pedeapsă cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 7 ani la 15 ani.

Față de aceste limite de pedeapsă, în mod evident legea nouă este mai favorabilă, instanța de apel urmând a face aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Curtea constată că inculpatul a beneficiat la prima instanță de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, ca urmare a recunoașterii vinovăției, cauza, în ceea ce îl privește ,fiind soluționată în procedura simplificată. Având în vedere că sentința nu a fost criticată de nicio parte și nici de parchet sub acest aspect, Curtea va menține acest beneficiu al inculpatului, reindividualizând pedepsele, păstrând proporția, respectiv va lua în calcul faptul că inculpatului i-au fost aplicate pedepse la minimul special al acestora, astfel cum a fost redus cu o treime.

Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse cu închisoarea la minimul special al acestora este de natură a asigura funcțiile educative, preventive și coercitive ale pedepsei, față de faptul că, astfel cum rezultă din lucrările și înscrisurile aflate la dosar, inculpatul nu are antecedente penale, la momentul comiterii faptelor urma cursuri universitare iar din audierea tuturor convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, în mod nemijlocit de către instanța de apel, rezultă că acest inculpat a comis infracțiunile sub puternica influență a tatălui său, G. S.. Apreciază în acest fel, că prin aplicarea și executarea de către inculpat a unor pedepse situate la minimul prevăzut de lege, inculpatul va fi determinat să reflecteze asupra comportamentului său viitor, să-și reconsidere atitudinea față de valorile sociale încălcate și să nu mai comită astfel de fapte în viitor.

Prin urmare, după aplicarea art.5 Noul Cod penal, Curtea va aplica inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

Va interzice inculpatului, față de dispozițiile legale ale art. 367 C.p. și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b Cod penal, atât ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, cât și ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, după terminarea executării pedepsei principale, în baza art. 65, 66 și 68 Cod penal.

Având în vedere că infracțiunile comise de inculpat se află în concurs real de infracțiuni, instanța de apel, în baza art. 38 alin. 1-39 alin. 1 litera b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 8 luni, sporită cu o treime, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

Pentru aceste considerente, apelul inculpatului G. S. V. va fi admis ,potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p., va fi desființată sentința apelată și vor fi reduse pedepsele conform celor mai sus arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 422 C.p.p., va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției preventive, începând cu data de 18.10.2012 și până la zi - 20.02.2015.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate .

Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 litera a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații G. S. V. și F. V. V. împotriva sentinței penale nr.75/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, pe care o desființează în parte și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului G. S. V., în pedepsele componente de 10 ani închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. S. V., din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 raportat la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p. de la 1969 în art. 367 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal de la 1968 raportat la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p. de la 1969 în art. 48 Noul Cod penal rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și art. 396 alin.10 C.p.p.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G. S. V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 și 3 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 66 C.p. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale a închisorii, în condițiile art. 68 litera c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., de la 10 ani închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1-39 alin. 1 litera b Cod penal, aplică inculpatului G. S. V., pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 litera a C.penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii, ca pedeapsă accesorie și pe o perioadă de 5 ani, după terminarea executării acesteia, ca pedeapsă complementară.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. S. V., durata reținerii și arestării preventive, de la 18.10.2012 la zi-20.02.2015.

În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul F. V. V. este trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 litera b pct. 11 din Legea 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 litera c C.p.p., achită pe inculpatul F. V. V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT.

Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu, de câte 50 lei, pentru asistența juridică a fiecăruia dintre inculpați, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. N.-C. C. C. D.

GREFIER,

Victorița S.

Red: C.N.L.

Tehnored.V.D./6 ex.

T.B.S1 – jud.A.S.

← Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr....		Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 302/2015. Curtea de... →

Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Decizia nr. 300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI