Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 518/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 9015/3/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(3280/2015)

Decizia penală nr.518/CO

Ședința publică din data de 02 octombrie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: A. S. N.

Grefier: Victorița S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror P. R.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul P. I. împotriva sentinței penale nr.1211/23.07.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat P. I., aflat în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu, avocat S. M., în baza delegației nr._/29.09.2015 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care: învederează că au fost depuse, prin serviciul registratură, de către condamnatul P. I., motivele contestației.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.

Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat P. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației la executare formulată de condamnat, învederând că inculpatul nu a fost arestat timp de 6 luni, astfel cum se menționează în decizia penală nr.314/31.12.2014 și decizia nr. 741/27.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învederează că persoana condamnată a fost arestată de la 13.12.2010 până la 14.12.2010, fiind reținut 24 de ore, până la 15.12.2010, susținând faptul că acesta a fost ținut pe holul Parchetului o lungă perioadă de timp, fără să existe ordonanță de reținere, ci doar în baza unui mandat de aducere.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației, referitor la faptul că a fost ținut pe holurile Parchetului, arată că este vorba de o conducere administrativă.

În ceea ce privește perioada indicată de inculpat referitoare la perioada arestului preventiv în cauză, învederează că în dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă o altă perioadă decât cea indicată de acesta, astfel încât se impune respingerea, ca nefondată, a contestației formulate, apreciind că durata arestării preventive este corect reținută.

Contestatorul-condamnat P. I., având ultimul cuvânt, arată că prin sentința 611/09.07.2012 în mod eronat s-a strecurat în cuprinsul sentinței, o perioadă de deducere de la data de 15.12.2010 la data de 12.06.2011, precizând că în această perioadă s-a aflat sub măsura obligației de a nu părăsi țara.

Arată că dorește să precizeze faptul că, Curtea de Apel București, pronunțând decizia nr.314/31.12.2013 în judecarea apelului, nu a emis un mandat de arestare, acesta fiind emis de Tribunalul București și că după o perioadă de timp, la data de 23.07., s-a pronunțat o încheiere de îndreptare a erorii materiale care, însă nu a fost comunicată nimănui.

Mai arată că la acest moment au fost emise două mandate de executare pentru aceeași hotărâre, invocând autoritatea de lucru judecat.

Precizează că în ceea ce privește perioada reținerii din data de 13.12.2010, când a fost prezentat cu mandat de aducere, fiind reținut până la data de 14.12.2010, orele 09.30, pe holurile D.I.I.C.O.T.-ului, fără un mandat de reținere, această perioadă nu a fost dedusă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că perioada la care face referire contestatorul-condamnat nu este vizată de sentința pronunțată de Tribunalul București, fiind computată într-adevăr reținerea din 14.12.2010, urmată de această obligație de a nu părăsi țara și a mai fost computată perioada de 03.01.2014 la zi.

CURTEA ,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1211 din data de 23.07.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în temeiul disp. art.598 alin. (1) C.p.p., a admis contestațiile la executare formulate de către petentul condamnat P. I. și respectiv Biroul Executări Penale al Tribunalului București Secția I Penală, prin judecător delegat, împotriva sentinței penală nr. 611 din 09.07.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 741 din 27.05.2015 a ÎCCJ.

A modificat dispoziția privitoare la deducerea detenției pentru inculpatul P. I. în sensul că:

A computat din durata pedepsei pronunțate reținerea din data de 14.12.2010, precum și perioada executată până în prezent, respectiv de la 03.01.2014 la zi.

A dispus anularea MEPI nr. 1118/31.12.2013, emis la data de 31.12.2013 de către Tribunalul București Secția I Penală, precum și a MEPI nr. 1118/28.05.2015, emis după pronunțarea soluției de către ÎCCJ, în conformitate cu disp. art. 599 alin. 4 C.p.p., după pronunțarea soluției definitive ca urmare a admiterii contestațiilor la executare, făcând o nouă punere în executare a hotărârii de condamnare conform procedurii prev. în titlul V din C.p.p.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 130 lei, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12.03.2015 pe rolul Tribunalului București-Secția I Penală, sub nr._, petentul-condamnat P. I. a contestat executarea MEPI nr. 1118/31. 12. 2013 emis în baza sentinței penale nr. 611/09.07.2012 a Tribunalului București-sectia I Penală, învederând că respectiva sentință penală de condamnare a fost pusă în executare, deși la acel moment nu era definitivă.

În acest sens, a arătat că s-a apreciat greșit că sentința penală nr.611/2012 a Tribunalului București a rămas definitivă prin decizia penală nr. 314/13.12.2013a Curții de Apel București-sectia I Penală, decizie care nu ar fi fost recurată. Sub acest aspect a arătat că dispozitivul hotărârii nu i-a fost comunicat, deși a lipsit la pronunțare.

La data de 03.01.2014 s-a predat la IPJ V. în vederea punerii în executare a MEPI nr. 1118 din 31. 12.2013. La data de 20.01.2014 a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 314/13.12.2013, respectiva cale de atac nefiind soluționată până la data formulării contestației la executare.

Un alt motiv invocat pe parcursul judecării cauzei a fost acela al greșitei deduceri a prevenției, în condițiile în care nu a fost arestat preventiv în cauză.

In vederea soluționării contestației s-a dispus atașarea dosarului de fond.

Ulterior, la data de 11.06.2015, pe rolul Tribunalului București-sectia I penală a fost înregistrată contestația la executare formulată cu privire la aceeași hotărâre (sentința penală nr. 611/09.07.2012 a Tribunalului București-sectia I Penală) de către judecătorul delegat în cadrul Biroului executări penale.

S-a arătat în respectiva contestație, că MEPI nr. 1118/31.12. 2013 a fost emis la data de 31.12.2013, la expirarea termenului de 10 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului prevăzut de Codul anterior de procedură penală, apreciindu-se că termenul de exercitare a căii de atac a expirat, motiv pentru care în acest mandat figurează mențiunea - definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2013.

Cum sentința penală nr. 611 pronunțată la data de 09 iulie 2012 de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_/3/2011, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 741/27 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, s-a apreciat că se impune anularea MEPÎ nr.1118/31.12.2013, urmând ca singurul mandat care produce efecte juridice să fie MEPÎ 1118/28 mai 2015, emis după pronunțarea soluției de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 27 mai 2015.

S-a dispus reunirea celor două cauze pentru o mai bună administrare a justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 611 pronunțată la data de 09 iulie 2012 de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_/3/2011 s-au dispus următoarele:

„În baza art. 7 din Legea 39/2003 condamnă pe inc. P. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pe 10 ani.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 90 alin. 1 lit. a și b rap. la art. 90 alin. 2 din Lg. 84/1998 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 296¹ al. 1 lit. h din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 296¹ alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 296¹ alin. 1 lit. l din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 33 lit. b 34 lit. b c.p. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b c.p. pe 10 ani.

Face aplic. art. 71 – 64 lit. a, b c.p.

În baza art. 88 c.p. deduce reținerea din 14.12.2010 și arestarea preventivă de la 15.12.2010 la 12.06.2011.

Menține măsura obligării de a nu părăsi țara.”

Prin decizia penală nr. 314/13.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul_/3/2011 s-au dispus următoarele:

„În baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelurile declarate de apelanții-inculpați Abdulhadi M. Flayih, Al Abdallat Sh. M. Emad, B. C., B. C., C. G., C. G., Cazachievici Vladislav, C. N., C. V., C. L., C. N. D., D. C., Dimitroglu I., F. D. A., G. Vitalie, H. P., I. D., L. A., N. L. Severian, Ohrim S., P. I., S. Veaceslav, S. V., T. S., Z. Ș., Z. C. împotriva sentinței penale nr. 611F/09.07.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.

În baza art. 7 din Legea 39/2003 condamnă pe inc. P. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b pe 10 ani.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 90 alin. 1 lit. a și b rap. la art. 90 alin. 2 din Lg. 84/1998 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 296/1 al. 1 lit. h din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 296/1 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 c.p. rap. la art. 296/1 alin. 1 lit. l din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. condamnă pe inc. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 33 lit. b 34 lit. b c.p. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b c.p. pe 10 ani.

Face aplic. art. 71 – 64 lit. a teza a II-a, b c.p.

În baza art. 88 c.p. deduce reținerea din 14.12.2010 și arestarea preventivă de la 15.12.2010 la 12.06.2011.

Menține măsura obligării de a nu părăsi țara.”

Împotriva acestei decizii a formulat recurs atât P. de pe lângă Înalta Curte de casație si Justiție, motivele vizându-l inclusiv pe petentul P. I., cât și petentul, după punerea în executare a MEPI nr. 1118/31. 12. 2013 .

Acest mandat a fost emis în condițiile în care s-a primit de la Curtea de Apel București, la data de 31. 12. 2013, extrasul conform căruia sentința penală nr. 611 pronunțată la 09.07.2012 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 314/13. 12. 2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Sectia I penală, la data de 30.12. 2013.

La data de 27.05.2015 au fost soluționate recursurile promovate împotriva deciziei Curții de Apel București.

Astfel, prin decizia penală nr. 741 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală la data de 27 mai 2015 în dosarul_/3/2011 s-au dispus următoarele:

„Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism–Structura Centrală și inculpații Danulescu C., Al Abdallat Sh. M. Emad, C. L., C. Vladislav, G. Vitalie, B. C., T. S., C. N., Z. S., C. N. D., Dimitroglu I., Abdulhadi Flayih, F. D. A., C. G., L. A., N. L. Severian, Ohrim S., B. C., H. P., Z. C. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București–Secția I Penală.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inc. P. I. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, b c.p., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 și10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b .

- 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 c.p. rap. la art. 90 alin. 1 lit. a și b rap. la art. 90 alin. 2 din Lg. 84/1998 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p.

- 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 c.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p.

- 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 c.p. rap. la art. 296/1 al. 1 lit. h din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p

- 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 c.p. rap. la art. 296/1 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p.

- 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 c.p. rap. la art. 296/1 alin. 1 lit. l din Lg. 571/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p.

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 c.p.

În baza art.17 alin.2 rap. la art.16 alin.1 lit.b teza a I-a Cod procedură penală nou, cu aplicarea art. 4 Cod penal nou încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea prev. de art. 297 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p, ca urmare a dezincriminării faptei.

În baza art. 33 lit. a, 34 și 35 C.p., contopește pedepsele aplicate inculpatului și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b c.p. pe 10 ani.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 14.12._11.”

Ca urmare a primirii extrasului de la ÎCCJ la data de 28.05.2015 s-a emis MEPI nr. 1118/28 mai 2015 .

S-a constatat, astfel, că pe numele petentului au fost emise două mandate de executare a pedepsei închisorii în baza aceleiași sentințe, respectiv MEPI nr. 1118 din data de 31.12.2013 si MEPI nr. 1118 din data de 28.05.2015.

Prin urmare, s-a constatat că primul mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv MEPÎ nr. 1118/31.12.2013 a fost emis la data de 31.12.2013, la expirarea termenului de 10 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului prevăzut de Codul anterior de procedură penală, apreciindu-se că termenul de exercitare a căii de atac a expirat, motiv pentru care în acest mandat figurează mențiunea - definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2013.

La data introducerii contestației de către petentul-condamnat hotărârea de condamnare nu era încă definitivă, însă în prezent sentința penală contestată a rămas definitivă prin decizia penală nr.741/27.05.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție-Secția Penală.

In ceea ce privește deducerea prevenției s-a constatat că prin toate hotărârile pronunțate s-a dispus deducerea reținerii din 14.12.2010 și a arestării preventive de la 15. 12. 2010 la 12.06. 2011.

Conform verificărilor efectuate s-a constatat că pe parcursul procesului penal față de P. I., prin Ordonanța nr. 270/14.12.2010, ora 9.30 a fost luată măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 ore, cu începere de la 14. 12.2010, ora 9.30 până la 15. 12.2010, ora 9:30 ( în dosarul de urmărire penală nr. 80D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție-D.-Structura Centrală).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată în dosarul nr._/3/2010 s-a respins ca neîntemeiată propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală privind pe inc. P. I. (si alți inculpați), iar în baza art. 149 ind. 1 alin. 12 c.p.p. rap la art. 145 ind. 1 C.p.p. s-a dispus luarea față de acest inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv teritoriul României, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15. 12.2010 și până la data de 13. 01.2011 inclusiv. Această hotărâre a rămas definitivă prin Încheierea nr. 537/R/30.12.2014 a Curții de Apel București prin care s-au respins ca nefondate, recursurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție-D. și inculpații C. Vladislav, P. C., D. C., B. D., G. Vitalie și Emad Sh. M.Al. Abdallat ( proces-verbal încheiat de grefierul de ședință la data de 20.04.2015, filele 91-92 dos.inst.și copii încheieri anterior menționate, pronunțate privitor la măsurile preventive în cauză-filele 93-136 dos. inst.).

S-a constatat, așadar, existența cazului de contestație prevăzut de disp. art. 598 alin. 1 lit. c C.p.p. atât sub aspectul emiterii a două MEPI împotriva aceleiași persoane condamnate, cât și al deducerii unei perioade de prevenție necorespunzătoare datelor reale, astfel cum a rezultat din actele și lucrările dosarului.

Astfel, s-a apreciat că aceste aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, inclusiv cel referitor la deducerea prin hotărârea de condamnare a unei perioade de timp mai mare decât cea a prevenției efective, pot fi rezolvate pe calea contestației la executare, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat ( Înalta Curte de Casație si Justiție, decizia nr. 167/12.01. 2006).

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, inculpatul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Contestația a fost motivată în scris și depusă la dosarul cauzei, dar și oral, la data pronunțării, ocazie cu care apărătorul din oficiu al inculpatului a arătat că solicită admiterea contestației la executare formulată de condamnat, învederând că inculpatul nu a fost arestat timp de 6 luni, astfel cum se menționează în decizia penală nr.314/31.12.2014 și decizia nr. 741/27.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A mai învederat că persoana condamnată a fost arestată de la 13.12.2010 până la 14.12.2010, fiind reținut 24 de ore, până la 15.12.2010, susținând faptul că acesta a fost ținut pe holul Parchetului o lungă perioadă de timp, fără să existe ordonanță de reținere, ci doar în baza unui mandat de aducere.

S-a mai arătat faptul că în mod eronat s-a strecurat în cuprinsul sentinței nr.611/09.07.2012 o perioadă de deducere de la data de 15.12.2010 la data de 12.06.2011, precizând că în această perioadă s-a aflat sub măsura obligației de a nu părăsi țara.

S-a mai făcut precizarea că, pronunțând decizia nr.314/31.12.2013 în judecarea apelului, Curtea de Apel București nu a emis un mandat de arestare, acesta fiind emis de Tribunalul București și că, după o perioadă de timp, la data de 23.07., s-a pronunțat o încheiere de îndreptare a erorii materiale care, însă, nu a fost comunicată nimănui.

A mai arătat că la acest moment au fost emise două mandate de executare pentru aceeași hotărâre, invocând autoritatea de lucru judecat.

Examinând actele dosarului și sentința contestată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.255/2013, modificată prin OUG nr.116/2013, Curtea constată și reține următoarele:

Tribunalul a evaluat corect atât particularitățile obiective ale cauzei, cât si situația personală a petentului condamnat și a concluzionat just în sensul că, în temeiul disp. art.598 alin. (1) C.p.p., a admis contestațiile la executare formulate de către petentul condamnat P. I. și respectiv Biroul Executări Penale al Tribunalului București Secția I Penală, prin judecător delegat, împotriva sentinței penală nr. 611 din 09.07.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 741 din 27.05.2015 a ÎCCJ.

A modificat dispoziția privitoare la deducerea detenției pentru inculpatul P. I. în sensul că:

A computat din durata pedepsei pronunțate reținerea din data de 14.12.2010, precum și perioada executată până în prezent, respectiv de la 03.01.2014 la zi.

De altfel, în motivarea contestației petentul P. I. invocă aspecte care au condus la promovarea de către Biroul Executări Penale a Tribunalului București a prezentului demers judiciar, respectiv înlăturarea erorilor procedurale din cuprinsul celor două mandate de executare a pedepsei cu închisoarea.

În mod pertinent prima instanță a reținut că deducerea prin hotărârea de condamnare a unei perioade de timp mai mare decât cea a prevenției efective poate fi rezolvată pe calea contestației la executare, fără însă a se pune în discuție probleme de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se în mod constant și invariabil în sensul celor arătate.

În ceea ce privește solicitarea de deducere a perioadei în care a fost sub puterea mandatului de aducere de cca.24 de ore, Curtea apreciază că această susținere nu are suport legal pentru a proceda în consecință, și anume, fiind vorba de o însoțire administrativă a inculpatului de către organele statului, ce nu poate face obiectul computării, în sensul art.72 Cod penal.

Așa fiind, Curtea și-a format convingerea că sentința penală nr.1211/23.07.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală este legală și temeinică, fiind pronunțată după o temeinică și judicioasă analiză a stării de fapt și a instituțiilor de drept ce operează în cauză.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge contestația ca nefondată și va obliga contestatorul condamnat P. I. la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de cate 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile MJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat P. I. împotriva sentinței penale nr.1211/23.07.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Obligă contestatorul condamnat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2015

Președintele,

A. S. N.

Grefier,

Victorița S.

Red:A.S.N./06.10.2015

Tehnored:V.D./5 ex./06.10.2015

T.B.S1 – jud..G.B.E.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 447/2015....		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1132/2015. Curtea de... →

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 518/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI