Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 59746/299/2014
Dosar nr._
(789/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 499
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. N.
JUDECĂTOR: A. B. R.
GREFIER: A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul – inculpat L. F. împotriva sentinței penale 34/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de avocat O., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. A., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosa, lipsă intimatul – persoana civilă G. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, apelantul – inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză, urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului – inculpat solicită admiterea apelului având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta; de asemenea, solicită să se dea mai multă eficiență circumstanțelor atenuante ale inculpatului care suferă de o boală gravă și face tot ce-i stă în putință pentru a achita contravaloarea prejudiciului cauzat prin comitrerea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arară că în prezenta cauză nu a identificat nici o circumstanță din cele prev. de art. 75 N Cod penal care să fie incident in cauză, iar cele șase luni peste minimul prevăzut de lege aplicate de prima instanță se justifică prin faptul că a fost de mai multe ori condamnat pentru fapte similare celor care fac obiectul prezentului dosar, fapta din această cauză fiind săvârșită în stare de recidivă.
D. consecință, în raport de toate aceste considerente, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul – inculpat, personal, având cuvântul,solicită judecarea sa în stare de libertate; solicită să se aibă în vedere că are familie, copil minor în întreținere. În plus, arată că a fost diagnosticat cu hepatică tip C și . și nu suportă detenția.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.34/27.01.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București l-a condamnat, în baza art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.a C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. și art.396 alin.10 C.p.p., pe inculpatul L. F. (fiul lui T. și F., născut la data de 23.09.1990 in mun.Roșiori de Vede, jud.Teleorman, CNP-_, domiciliat în ., ., jud.Teleorman), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie. În baza art.399 alin.1 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului iar conform art.72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 05.11.2014 la zi. În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată G. I. și obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei către aceasta, reprezentând daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19.10.2014, în jurul orei 12.55, inculpatul L. F., în timp se afla în trenul IC 346 CE care urma să plece din Gara de Nord în direcția Budapesta, a sustras un laptop de la persoana vătămată G. I..
Situația de fapt a fost reținută de către prima instanță pe baza coroborării mijloacelor de proba administrate în cursul urmăririi penale: plângerea și declarația persoanei vătămate; proces-verbal de depistare; declarații martori; declarații inculpat; procese-verbale de recunoaștere și planșe foto; fișa de cazier judiciar; procese-verbale de vizionare înregistrări video și suporturi optice tip C.D.
Astfel, s-a reținut că la data de 19.10.2014, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Secției Regionale de Politie Transporturi București - Biroul de Poliție T.F. Gara de Nord au fost sesizate prin plângere de către persoana vătămată G. I., despre faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 12,55, persoane necunoscute i-au sustras geanta tip laptop de culoare neagră în care avea un laptop marca Toshiba, în timp ce se afla în trenul IC nr.346 staționat în Gara de Nord, profitând de faptul că și-a lăsat pentru scurt timp bagajul nesupravegheat.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat căîn ziua de 19.10.2014, în jurul orei 12,30, persoana vătămată G. I. a venit în Gara de Nord cu trenul, cu scopul de a călători în direcția B. cu trenul IC nr.346, tren care avea ca oră stabilită de plecare, ora 13,00. Asupra sa, persoana vătămată avea mai multe bagaje printre care și o geantă tip laptop de culoare neagră, care conținea un laptop marca Toshiba model Satelite C300, un mouse, un încărcător pentru laptop și o cutie cu 5 C.D.-uri neînregistrate. În jurul orei 12,45, persoana vătămată a mers la peronul liniei nr.9, unde se afla garat trenul IC nr.346, apoi a urcat în tren, punându-și bagajele deasupra banchetei, pe suportul de bagaje. În continuare, persoana vătămată a coborât pentru scurt timp din tren, pentru a sta de vorbă cu prietena sa, lăsându-și bagajele nesupravegheate. De această situație de fapt a profitat inculpatul L. F. care și-a însușit geanta tip laptop și a coborât imediat cu aceasta din tren pe partea opusă peronului.
După aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, inculpatul a mers la casa de amanet aparținând firmei S.C. GLOBAL BIZ GROUP IFN S.R.L. din imediata apropiere a gării, unde a amanetat bunurile sustrase contra sumei de 250 de lei. A doua zi, inculpatul a revenit la casa de amanet revendicându-și bunurile amanetate, plătind în acest sens suma de 255 de lei.
Cu privire la cele întâmplate, persoana vătămată a sesizat organele poliție, care, pe baza indiciilor furnizate de sistemul de supraveghere video aparținând Stației CF București Nord precum și S.C. GLOBAL BIZ GROUP IFN S.R.L. - urmare a vizionării imaginilor surprinse, organele de poliție l-au identificat pe autorul faptei în persoana inculpatului L. F.. De asemenea, în urma vizionării înregistrărilor surprinse de sistemul de supraveghere aparținând firmei S.C. GLOBAL BIZ GROUP IFN S.R.L., persoana vătămată și-a recunoscut bunurile amanetate de către inculpat ca fiind cele care au făcut obiectul sesizării.
În cauză, au fost identificați și audiați martorii V. I., B. M.-C., G. T. și B. A.-M.-E.. Cu ocazia efectuării unor recunoașteri de pe planșa foto, martorii au recunoscut persoana la care au făcut referire în declarațiile lor, ca fiind inculpatul L. F.. Activitățile desfășurate au fost materializate prin procese-verbale și planșe foto .
Audiat în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpatul L. F. a recunoscut fapta comisă, declarând faptul că, într-o zi din cursul lunii octombrie 2014, nu mai reține data, în jurul prânzului, în timp ce era în Gara de Nord, a urcat într-un tren ce urma să plece și la un moment dat, a profitat de faptul că lângă o geantă de culoare neagră care era așezată sus pe un suport de bagaje și în care era laptop, nu era nicio persoană, astfel că, a sustras-o, coborând cu ea din tren și apoi, ieșind din gară. De asemenea, inculpatul a mai declarat că, după aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, a mers la o casă de amanet de lângă Gara de Nord, unde a amanetat bunurile sustrase (geanta tip laptop, laptopul, un mouse și un încărcător de laptop) cu suma de 250 de lei. Totodată, inculpatul a mai declarat că a doua zi a mers la casa de amanet, răscumpărându-și bunurile amanetate cu banii dați de o persoană pe nume I. A. - patronul magazinului AMI din Gara de Nord, bunuri pe care i le-a vândut apoi acestuia. Inculpatul a mai menționat că i-a spus numitului I. A. despre proveniența infracțională a bunurilor pe care i le-a vândut, arătând totodată că a mers la casa de amanet împreună cu un angajat al firmei numitului I. A., pe nume M. R., întrucât numitul I. A. se temea să nu-i sustragă banii.
Cele două persoane indicate de inculpat au fost identificate ca fiind numiții I. P.-A. și M. R.-A..
Cele afirmate de inculpat cu privire la numiții I. P.-A. și M. R.-A. nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă administrate în cauză, cei doi negând orice implicare privind cumpărarea de bunuri ce provin din comiterea vreunei infracțiuni de la inculpatul L. F..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L. F., constând în aceea că la data de 19.10.2014, în jurul orei 12.55, a sustras un laptop de la persoana vătămată G. I. în timp se afla în trenul IC 346 CE ce urma să plece din Gara de Nord în direcția Budapesta, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1 – art.229 alin.1 lit.a) C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen.
Instanța a reținut agravanta prev.de art.229 alin.1 lit.a) C.pen., întrucât din mijloacele de probă administrate a rezultat că inculpatul L. F. a sustras bunurile aparținând persoanei vătămate într-un mijloc de transport în comun - trenul IC 346 CE.
În cauză s-a reținut și aplicabilitatea art.41 alin.1 C.pen. întrucât inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, executând anterior pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.11/13.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia nr. 461/02.03.2012 a Curții de Apel București, fiind liberat la termen la data de 25.10.2013, astfel cum a rezultat din fișa de cazier a inculpatului.
Totodată, judecătorul cauzei pe fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta prin scoaterea sistemului de alarmă, devenind incidentă agravanta prevăzută în dispozițiile art.229 alin.1 lit.e Cod penal.
La individualizarea și proporționalizarea sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului evaluate în raport de împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din acest punct de vedere judecătorul fondului a constatat că inculpatul a mai fost anterior condamnat definitiv de mai multe ori pentru săvârșirea de fapte similare, atât în minorat cât și după ce a devenit major iar infracțiunea care face obiectul cauzei a fost săvârșită în stare de recidivă, inculpatul fiind liberat la termen la data de 25.10.2013.
Totodată, s-a reținut că inculpatul L. F., în vârstă de 24 de ani, este cetățean român, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, fără ocupație, fără loc de muncă, având studii 4 clase, fiind lipsit de o sursă licită de venit, acesta asigurându-și cele necesare traiului prin însușirea de bunuri pe nedrept, dovedind astfel perseverență în săvârșirea acestui tip de infracțiune. În mod evident, reține judecătorul cauzei pe fond, condamnările definitive repetate nu au avut un impact major asupra comportamentului acestuia, rolul educativ și preventiv al pedepselor nefiind atins.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este necesar a fi executată în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă, instanța constând că în cauză a fost săvârșită o faptă ilicită, a fost produs un prejudiciu persoanei vătămate și există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, a apreciat acțiunea civilă formulată de persoana vătămată G. I. ca fiind întemeiată și, pe cale de consecință a dispus obligarea inculpatul la plata sumei de 1.500 lei către aceasta, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat apel inculpatul L. F., fără a arăta - în scris - motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – personal și prin apărătorul desemnat din oficiu – a criticat sentința apelată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei stabilite.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul L. F. (apelant în speță) a comis infracțiunea de furt calificat, prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.a) C.pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 1 și 5 ani, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei. Mai mult, toate aceste probe coroborându-se cu declarația de recunoaștere a faptei, de către inculpat.
Pedeapsa pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de inculpatul L. F. și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului, modificarea modalității de executare nefiind posibilă față de starea de recidivă postexecutorie reținută.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L. F..
În baza art.72 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 05.11.2014 la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L. F., împotriva sentinței penale nr.34 din 27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art.72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 05.11.2014 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 obligă apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. N. A. B. R.
GREFIER,
A. P.
Red.R.A.B./Th.red.C.V.M.-ex.5/11.05.2015
Jud.sect. 1 București – jud.T. G.
| ← Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 474/2015.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Hotărâre din... → |
|---|
