Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Hotărâre din 05-03-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 7155/2/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (4133/2014)
SENTIȚA PENALĂ NR. 40/F
Ședința publică din 05.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. L.
GREFIER – T. S.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE fost reprezentat prin procuror E. A..
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulate de contestatorii S. G. și S. C. - L..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit contestatorii, pentru care răspunde apărător ales P. E. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că a fost depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare de către contestatori, după care, nefiind alte cereri sau excepții, Curtea acordă cuvântul asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu la termenul din 05.02.2015.
Apărătorul ales al contestatorilor solicită instanței, în ipoteza în care se consideră competentă să soluționeze cauza, admiterea cererii și restituirea sumei consemnate, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale, apreciind Curtea de Apel București ca fiind competentă să soluționeze cauza. Pe fondul contestației la executare, solicită instanței respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere că nu este o cauțiune consemnată în timpul procesului penal. Mai arată că, prin decizia penală nr. 2083 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din 13.06.2013, a fost soluționată o cerere similară, în sensul admiterii recursului Ministerului Public, nefiind incidente dispozițiile art. 528 C.p.p.
Apărătorul ales al contestatorilor, având cuvântul în replică, arată că s-a precizat la termenul anterior de judecată că, cererea nu este o contestație la executare, ci o cerere de restituire a sumei de bani consemnate la dispoziția instanței. Cererea a fost calificată ca fiind contestație la executare de către instanță.
Reprezentantul Ministerului Public arată că și temeiul de drept invocat de contestatori este inadmisibil.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
La data de 27.11.2014 a fost înregistrată sub nr._, cererea formulată de petenții S. G. și S. C. L., calificată drept contestație la executare, prin care au solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 77.400 lei, consemnată la dispoziția acestei instanțe, prin recipisa CEC nr._/1/21.06.2010, emisă de CEC BANK.
În motivarea cererii au arătat că au formulat o cerere similară în luna septembrie 2014, prin care au solicitat restituirea recipisei nr._/1/21.06.2010, emisă de CEC BANK, în vederea recuperării sumei de 77.400 lei, consemnată la dispoziția Curții de Apel București. Întrucât recipisa a fost eliberată pe bază de semnătură și nu prin încheiere, nu au putut recupera suma consemnată, argumentul CEC BANK fiind acela că lipsește o încheiere emisă de instanță în acest sens.
S-a mai arătat de către petenți că au avut calitatea de inculpați în dosarul nr._ și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.627/29.02.2012 au fost condamnați, iar pe latură civilă s-a confiscat de la fiecare petent suma de câte 38.700 lei și s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 22.03.2010 asupra imobilului situat în municipiul Călărași, ., județul Călărași.
După rămânerea definitivă a deciziei au achitat sumele menționate, având în vedere somațiile primite de la A.N.A.F. – A.F.P. Municipiul Călărași, sume depuse la Trezoreria Municipiului Călărași cu chitanța . nr._ din 14.05.2012 pentru suma de 38.700 lei pentru S. G. și cu chitanța . nr._ din 09.08.2012 pentru suma de 38.700 lei pentru S. C. L..
S-a mai precizat că în faza de judecată, la instanța de fond a fost depusă suma de 77.400 lei cu recipisa nr._/1 din 21.06.2010, iar prin încheierea din data de 10.06.2010 s-a ridicat sechestrul asupra imobilului, suma menționată urmând să acopere prejudiciul în caz de condamnare.
În această situație, s-a constatat că au fost achitate obligațiile privind confiscarea sumelor de câte 38.700 lei și se impune restituirea sumei de 77.400 lei ce a fost consemnată inițial la dispoziția instanței și ridicarea sechestrului.
La dosar au fost depuse copii de pe chitanțele menționate.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.539 C.pr.civilă.
Examinând actele dosarului Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.444/F din 08.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția necompetenței materiale ridicată de către P..
În baza art.461 alin.1 lit.d C. pr. pen. a fost admisă contestația la executare formulată de petenții S. G. și S. C. L. cu privire la decizia penală nr.627/29.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a dispus restituirea către petenți a sumei de 77.400 lei plătită cu recipisa nr._/1/21.06.2010, emisă de CEC Bank și consemnată la dispoziția Curții de Apel București.
S-a dispus radierea sechestrului asigurător luat prin ordonanța procurorului din 22.03.2010 și menținut prin decizia penală nr.627/29.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra imobilului situat în Călărași, ., având nr. cadastral 2254/1 și înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Călărași, constatând că s-au achitat sumele confiscate de câte 38.700 lei de la fiecare petent.
S-a reținut că petenții S. G. și S. C. L. au formulat contestație la executare cu privire la decizia penală nr.627/29.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (care a modificat sentința penală nr.106 din 10.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală) prin care au solicitat restituirea sumei de 77.400 lei RON plătită la CEC Bank cu recipisa nr._/1/21.06.2010 și consemnată la dispoziția Curții de Apel București, cu titlu de prejudiciu material și radierea sechestrului asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 22.03.2010 și menținut prin decizia penală nr.627/29.02.2012.
Se mai arată că, deși petenții au indicat ca temei al contestației dispozițiile art.461 lit.c, în realitate, din susținerile acestora rezultă că este vorba de art.461 lit.d C. pr. pen., respectiv un incident ivit în cursul executării.
Curtea a apreciat că nu este întemeiată solicitarea Parchetului de a fi trimisă cauza la instanța civilă, nefiind vorba de aspecte privind confiscarea averii, și așa cum s-a arătat este un incident ivit în cursul executării, cauzat de faptul că prin încheierea din 24.06.2010 s-a indisponibilizat suma de 77.400 lei la dispoziția instanței și s-a dispus ridicarea sechestrului.
Încheierea menționată deși poate fi atacată cu recurs potrivit art.168 C. pr. pen., nu a fost contestată de reprezentantul parchetului.
Se mai arată că, întrucât petenții au făcut dovada că au achitat prin chitanța . nr._ din 14.05.2012 și chitanța . nr._ din 09.08.2012, sumele confiscate prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind executată această hotărâre, trebuie să li se restituie acestora suma de 77.400 lei, pusă inițial la dispoziția instanței și indisponibilizată prin încheierea din 24.06.2010.
Este vorba și de o măsură echitabilă, petenții nu pot fi executați de două ori pentru aceeași sumă, în condițiile în care au făcut dovada că au plătit sumele confiscate.
Ținând cont de faptul că sechestrul asigurător are scopul asigurării recuperării pagubei și având în vedere că petenții au achitat sumele confiscate, făcând dovada în acest sens, se impune ridicarea sechestrului asupra imobilului.
Prin decizia penală nr.2083/13.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală s-a admis recursul Parchetului, a fost casată sentința penală nr.444/F/08.11.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală și a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare.
În motivarea acestei decizii se arată, în esență, următoarele:
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Directla Națională Anticorupție, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate.
Potrivit disp. art. 461 lit. d Cod procedură penală, "contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grație rea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării".
Conform prevederilor art. 118 lit. e Cod penal, "sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia."
De asemenea, potrivit disp. art. 163 Cod procedură penală, "măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii".
Din analiza textului de lege rezultă faptul că rațiunea disp. art. 118 Cod penal intitulat "confiscarea specială", iar în speță lit. e a acestui articol, este tocmai aceea de a fi confiscate bunurile dobândite prin săvârșirea faptei penale și care nu sunt restituite persoanei vătămate și nu servesc la despăgubirea acesteia.
Petenții au arătat în cererea de contestație, că prin hotărârea de condamnare, pe latură civilă s-a confiscat de la fiecare suma de câte 38.700 lei și s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 22.03.2010 asupra imobilului situat în municipiul Călărași, ., județul Călărași.
În această succesiune logico-juridică s-a constatat că sumele de bani au fost confiscate fără ca ele să servească la despăgubirea persoanei vătămate.
Exprimarea imperativă a legiuitorului, în sensul că "sunt supuse confiscării speciale" lucrurile enumerate limitativ în cuprinsul art. 118 C. pen. nu lasă niciun echivoc în ce privește obligativitatea acestei măsuri, obligativitate determinată de prezumția legală a existenței stării de pericol generată de rămânerea pe mai departe a acestor bunuri în deținerea infractorului.
Astfel, lucrurile ce intră sub incidența prevederilor de la lit. e a art.118 Cod penal au o existență anterioară comiterii infracțiunii și intră în stăpânirea infractorului prin săvârșirea faptei ce constituie infracțiune. Spre deosebire de redactarea anterioara a textului similar, reglementarea actuală nu mai prevede cerința ca lucrurile să fie dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii.
Pentru a se putea dispune această modalitate de confiscare specială este necesar să fie întrunite doua condiții: bunurile să fie dobândite prin săvârșirea infracțiunii și să nu fie restituite persoanei vătămate sau în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Or, în cauza de față ambele cerințe sunt întrunite, astfel încât ne aflăm sub incidența textului de lege menționat.
În cazul bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiuni, în doctrină s-a apreciat corect că pericolul social al faptului deținerii unor asemenea bunuri este prezumat absolut.
D. urmare, confiscarea specială este o sancțiune penală prin care se dispune confiscarea în folosul statului a anumitor bunuri, în speță a sumelor de câte 38.700 lei de la fiecare inculpat.
Împrejurarea învederată de către recurenții condamnați în sensul că S. G. a depus o dată la CEC Bank la dispoziția Curții de Apel București, suma de 77.400 lei prin recipisa de consemnare nr._/1/21.06.2012, reprezentând foloase materiale necuvenite (dosar nr._ ), iar altă dată, prin 2 chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții către Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Călărași primindu-se de la S. G., respectiv S. C. L. sumele de câte 38.700 lei la datele de 14.06.2012, respectiv 09.08.2012, nu conduc la concluzia instanței că sumele care au fost supuse confiscării de câte 38.700 lei au fost plătite de doua ori, impunându-se astfel ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului din Călărași,
În această ordine de idei, analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte a constatat că prin sentința penala nr. 106 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București Secția a II-a penală s-a dispus restituirea către inculpatul S. G. a sumei de 77.400 lei, consemnată la CEC cu recipisa nr._/1 din 21.06.2010, astfel că este cupla exclusivă a recurentului condamnat dacă până la această dată nu și-a ridicat suma consemnată la dispoziția Curții de Apel București, urmând ca acesta să-și rezolve situația cu unitatea bancară la care a depus acești bani, respectiv CEC BANK SA – Sucursala Călărași.
Cât privește ridicarea sechestrului, instituit tocmai ca o garanție, având în vedere că faptele au fost săvârșite de inculpați în cursul anului 2007, iar imobilul în cauză a fost dobândit în baza contractului de vânzarecumpărare autentificat sub nr. 3469/08.08.2007, nu se poate dispune ridicarea sechestrului pe calea contestați ei la executare.
Această măsura a fost corect menținută de către instanța de recurs, constatând vinovăția inculpaților și aplicând disp. art.118 lit. e Cod penal, în vederea confiscării de la fiecare inculpat a sumei de câte 38.700 lei, reprezentând folosul obținut prin activitatea infracțională.
Având în vedere faptul că cei doi recurenți condamnați au achitat către Ministerul Finanțelor Publice Trezoreria Municipiului Călărași sumele supuse confiscării, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi pusă în executare, rămânând fără obiect, fără însă a se impune înlăturarea sechestrului, urmând ca într-o eventuală procedură de începere a executării aceștia să prezinte chitanțele de achitare a sumelor de bani la care fuseseră obligați.
Așa fiind, Înalta Curte a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 461 alin. 1 Cod procedură penală, nefiind vorba despre niciun incident la executare, contestatorii îndeplinindu-si obligațiile impuse prin hotărârea de condamnare nr. 627 din 29.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod greșit procedându-se la restituirea sumei de 77.400 lei către petenți și la radierea sechestrului asigurător instituit.
În cauza de față instanța a fost învestită cu o cerere de restituire a cauțiunii întemeiată pe dispozițiile art.539 Cod procedură civilă.
În discuție fiind o măsură dispusă printr-o hotărâre penală definitivă, cauza de față a fost calificată drept contestație la executare, mai precis o contestație privind executarea unei dispoziții civile dintr-o atare hotărâre.
D. urmare, devin incidente dispozițiile art.600 alin.3 C. pr. pen., potrivit cărora: „Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile”.
Cum judecătoria are, potrivit art.94 C.pr. civilă, plenitudine de competență în materie civilă, iar în cauză este vorba despre o cerere ce presupune o procedură necontencioasă, rezultă că este abilitată să se pronunțe pe fondul cererii judecătoria în a cărei rază teritorială își au domiciliul contestatorii, respectiv Judecătoria Călărași.
Împrejurarea că au fost invocate dispozițiile art.539 C.pr. civilă, care conferă „instanței care a dispus acea măsură” atribuția de a se pronunța asupra „cererii de eliberare privind sumele de bani sau alte valori ori titluri, consemnate (…)” nu poate conduce la concluzia că ar aparține competența Curții de Apel București – Secția civilă, întrucât, potrivit art.713 C.pr.civilă „contestația se introduce la instanța de executare”, aceasta fiind, conform art.650 alin.1 din același cod „judecătoria (…)”.
În același timp, nu poate fi ignorat nici faptul că această instanță (Curtea de Apel București – Secția a II-a penală) a eliberat recipisa privind suma consemnată, pe bază de semnătură, astfel că nu ar putea fi pusă problema obligării ei printr-o hotărâre a unei instanțe inferioare.
Prezintă relevanță în acest context și considerentele deciziei nr.2083/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, care fac vorbire despre rezolvarea situației - privitoare la suma consemnată – dintre contestatori și unitatea bancară.
Așa fiind, Curtea va admite excepția de necompetență materială și în conformitate cu art.50 C. pr. pen. va declina, în favoarea Judecătoriei Călărași, competența de soluționare a contestației formulată de contestatorii S. G. și S. C. – L..
Văzând și disp. art.275 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială.
Declină în favoarea Judecătoriei Călărași competența soluționării cauzei privind pe contestatorii S. G. și S. C. – L..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2015.
PREȘEDINTE,
D. L.
GREFIER,
T. S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./19.03.2015
| ← Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel... | Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 389/2015. Curtea de... → |
|---|
