Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 159/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 7632/1748/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (3647/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 159/A
Ședința publică din 03.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CORNETU și inculpatul L. M. împotriva sentinței penale nr. 450/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că:
Prin sentința penală nr.450 pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 25.09.2014 în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
Prezenta hotărâre a fost comunicată, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov care a procedat potrivit disp. art. 97 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu D. F., în cuantum de 200 lei, conform împuternicirii nr._/09.01.2014, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției .
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2014 instanța a constatat din oficiu că în minuta și dispozitivul sentinței penale nr.450/25/09.2014 s-a strecurat o eroare materială, în sensul că s-a omis consemnarea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 alin.1 C.pen din 1969 reținută în beneficiul inculpatului L. M..
Astfel a admis sesizarea formulată din oficiu.
În baza art. 279 alin. 1 Cod procedură penală îndreaptă omisiunea vădită din dispozitivul și minuta sentinței penale nr. 450/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în sensul consemnării în temeiul condamnării inculpatului L. M. a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 reținută în beneficiul acestuia, respectiv:
“În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală”, celelalte dispoziții rămânând neschimbate.
În baza prezentei încheieri se fac mențiunile corespunzătoare în actele menționate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.4943/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.12.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 29.09.2012, în jurul orelor 23,00, inculpatul L. M. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6 din orașul B., județ Ilfov, sub influența băuturilor alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În ședința de judecată din data de 18.09.2014 inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, respectiv: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care a rezultat că, la data de 29.09.2012, în jurul orelor 23,00, inculpatul L. M. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6 din orașul B., județ Ilfov, sub influența băuturilor alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal din care a rezultat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; declarațiile martorului T. F. care a atestat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice; declarațiile inculpatului L. M. în care a recunoscut comiterea infracțiunii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 29.09.2012, în jurul orelor 23,00, inculpatul L. M. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6 din orașul B., județ Ilfov, sub influența băuturilor alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța a apreciat, în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul L. M..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului L. M. care, la data de 29.09.2012, în jurul orelor 23,00, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6 din orașul B., județ Ilfov, sub influența băuturilor alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspect subiectiv inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal din 1969 și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială referitoare la regimul circulației rutiere; gradul de pericol social al faptei pe care instanța l-a apreciat ca fiind mediu, raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea și împrejurările în care aceasta a fost comisă - prin refuzul de recoltare după ce a condus pe o stradă intens circulată, în timpul nopții, sub influența băuturilor alcoolice); relațiile sociale încălcate referitoare la siguranța circulației rutiere; persoana și conduita inculpatului – acesta este în vârstă de 35 ani, cetățean român, studii 10 clase, este recidivist, iar raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea infracțiunii.
S-a avut în vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier de natura celei săvârșite de inculpat, în ultima perioadă de timp au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Instanța a apreciat necesitatea aplicării unei pedepse pentru infracțiunea săvârșită, orientată spre minimul special prevăzut de lege, redusă cu o treime potrivit art. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În plus, s-a apreciat din înscrisurile depuse la dosar că inculpatul s-a prezentat benevol în fața autorității, împrejurare care a fost valorificată de instanță potrivit disp. art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Astfel, în baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, reținând și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
Pedeapsa este executată în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal din 1969, având în vedere antecedența infracțională a inculpatului (starea de recidivă) și gravitatea infracțiunii pe care a săvârșit-o inculpatul, instanța a apreciat că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, Judecătoria a constatat că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În consecință, dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege se va aplica și în privința pedepsei complementare și accesorii.
Astfel, în aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța i-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpatul L. M., care au criticat soluția dispusă de instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de contestație, P. critică soluția instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, prev. de art. 87 alin. 5 O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală., în condițiile în care pedeapsa minimă ce putea fi aplicată inculpatului era de 1 an și 4 luni închisoare.
P. a apreciat că instanța nu putea să rețină circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969, după momentul pronunțării sentinței. Omisiunea aplicării unor texte de lege care vizează fondul cauzei, respectiv cele referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante nu constituie erori materiale și nu pot fi îndreptate conform art. 279 alin. 1 Cod procedură penală. Acestea sunt erori de judecată și pot fi îndreptate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita încadrare juridica a faptei și netemeinicia individualizării pedepsei.
Inculpatul a învederat că legea penală mai favorabilă inculpatului o constituie noul Cod penal, în ipoteza în care acestuia i se aplică o pedeapsă îndreptată către minimul special, cum este cazul în speță.
De asemenea, inculpatul a criticat individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelurile declarate ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Astfel, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, care nu a fost de altfel contestată nici de parchet și nici de inculpat, care în fața primei instanțe a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, solicitând judecarea sa conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C.proc.pen.
Probele administrate în cauză (procesul-verbal de depistare în trafic a inculpatului, procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, fișa de prezentare la unitatea spitalicească, declarațiile martorului T. F., precum și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei) duc la concluzia că la data de 29.09.2012, în jurul orelor 23.00, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6 din orașul B., județ Ilfov, sub influența băuturilor alcoolice, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
Curtea observă însă că prima instanță a stabilit eronat legea penală mai favorabilă inculpatului și, totodată, a aplicat acestuia o pedeapsă nelegală, sub minimul special la care se putea ajunge fără aplicarea circumstanțelor atenuante.
Tot nelegal a procedat instanța și când a reținut inculpatului circumstanțe atenuante prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 30.09.2014. în mod evident, raportat la disp. art. 279 C.proc.pen., în procedura de îndreptare a erorilor materiale nu se pot acorda inculpatului circumstanțe atenuante care nu au fost menționate în cuprinsul minutei hotărârii.
Astfel, în ce privește legea penală mai favorabilă inculpatului, Curtea de Apel reține că, potrivit art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, refuzul de recoltare a probelor biologice se sancționa cu pedeapsa închisorii între 2 și 7 ani.
Conform art. 337 C.pen., aceeași infracțiune este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar conform art. 43 alin. 5 C.pen., starea de recidivă postexecutorie a inculpatului atrage majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă (dispoziție care nu exista în Codul penal anterior, care sancționa diferit, doar prin majorarea maximului special, recidiva postexecutorie), acestea devenind așadar 1 an și 6 luni închisoare – 7 ani și 6 luni închisoare.
În aceste condiții, atâta timp cât instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă către minimul special, nu se poate observa motivul pentru care aceasta a considerat OUG nr. 195/2002 mai favorabilă inculpatului decât noul Cod penal. De altfel, prima instanță nici nu a motivat acest aspect, afirmând doar că legea veche este mai favorabilă inculpatului.
În mod evident, astfel cum a arătat și parchetul în apelul declarat, pedeapsa minimă ce se putea aplica inculpatului conform legii vechi era de 1 an și 4 luni închisoare, în timp ce, conform legii noi, această pedeapsă ajunge la doar 1 an închisoare (în ambele cazuri după reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a aplicării procedurii simplificate de judecată).
Curtea observă și că inculpatului nu i se pot reține circumstanțe atenuante, în raport de situația sa de recidivist și de specificul faptei săvârșite (opunerea la recoltarea de probe biologice).
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și de inculpatul L. M..
Va desființa în parte sentința penală nr. 450/25.09.2014 a Judecătoriei Cornetu și în totalitate încheierea de îndreptare a erorilor materiale din data de 30.09.2014.
Rejudecând:
În baza art. 386 C.proc.pen. rap. la art. 5 C.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. M. din infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 în infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
În baza art. 337 C.pen. cu aplic. art.396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 43 alin. 5 C.pen. va condamna pe inculpatul L. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 67 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și k C.pen. pe o durată de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și k C.pen. până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu și de inculpatul L. M.. Desființează în parte sentința penală nr. 450/25.09.2014 a Judecătoriei Cornetu și în totalitate încheierea de îndreptare a erorilor materiale din data de 30.09.2014.
Rejudecând:
În baza art. 386 C.proc.pen. rap. la art. 5 C.pen. dispune schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. M. din infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 în infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen.
În baza art. 337 C.pen. cu aplic. art.396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 43 alin. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul L. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 67 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și k C.pen. pe o durată de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și k C.pen. până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-4 ex
J.Cornetu – jud..M.N.C.
| ← Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
