Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1591/192/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(115/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 258/A
Ședința publică din data de 17.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de partea civilă O. P. SA și inculpații T. R., Z. L., C. C., E. M. împotriva sentinței penale nr. 101/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria B. V..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art. 391 alineat 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare la 17.02.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr.101 din 04.12.2014, Judecătoria B. V. a dispus încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpaților C. A. C., E. S. M. și Z. M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 47 C.pen., rap. la art. 228-229 alin.1 lit.d C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen., și față de inculpatul T. M. R. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 47 C.pen., rap. la art. 228-229 alin.1 lit.d C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen., deoarece a intervenit împăcarea părților.
În baza art. 399 alin.1 C.proc.pen. raportat la art. 241 alin.1 lit.b C.proc.pen., a constatat că a încetat de drept măsura preventivă a controlului judiciar aplicată inculpaților prin încheierea pronunțată la data de 25.07.2014.
A constatat prejudiciul acoperit.
În baza art. 275 alin.2 lit.d C.proc.pen. i-a obligat pe inculpați și partea civilă la plata către stat a câte 20.000 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 719/P/2014 din 18.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. reținându-se următoarea situație de fapt:
În ziua de 13.05.2014, organele de poliție au fost sesizate de numitul Z. R. cu privire la faptul că de lângă pădurea Căscioreanca se sustrage conductă metalică.
Din cercetarea efectuată la fața locului la fața locului, a rezultat că în marginea pădurii Căscioreanca, pe latura de sud a pădurii, se află un drum agricol iar pe o distanță de circa 1.700 metri, între drumul agricol și pădure se află excavat un șanț având o lățime de 1,30 metri și o adâncime de 1,60 metri din care conducta a fost sustrasă. La fața locului au fost găsite abandonate 5 butelii de oxigen, o butelie de aragaz, o instalație tip aparat de sudură formată din două furtunuri de circa 43 metri fiecare conectat la un capăt la un pistol de sudură tip autogen iar la celălalt capăt unul dintre furtunuri era conectat la butelia de aragaz iar celălalt la o butelie de oxigen, o șufa din material textil lungă de 4 metri, un pistol aparat tip autogen, 4 mănuși, mai multe chei fixe.
Din acest moment în cauză au fost demarate cercetările în vederea identificării autorilor astfel că s-au efectuat verificări la mai multe depozite de colectare a fierului vechi. În ziua de 15.05.2014, la centrul de colectare a deșeurilor metalice ce aparține S.C. Core Mataliat Exim S.R.L., societate ce deține două puncte de lucru situate la . în București, au fost identificare 55 bucăți de țeavă având lungimi cuprinse între 10-16 metri fiecare, care prezentau caracteristici asemănătoare celei sustrase din pădurea Căscioreanca. Întrucât administratorului depozitului numitul P. M., nu a putut prezenta documente legale de proveniență, organele de poliție le-au lăsat în custodia S.C. Core Mataliat Exim S.R.L., atrăgându-se atenția ca acestea să nu fie înstrăinate.
Au fost audiați angajații firmei și s-a solicitat Judecătorului de Drepturi și Libertăți luarea măsurii de supraveghere tehnică a persoanelor bănuite.
În timp ce se desfășurau aceste activități inculpatul C. C., a luat măsura ca țevile pe care organele de poliție le-au identificat la S.C. Core Mataliat Exim S.R.L. să dispară din acel loc, transportându-le și ulterior vânzându-le numitului B. C. V., patronul S.C. GE Con ..R.L. Pentru a crea o aparență de legalitate inculpatul C. C. a întocmit mai multe facturi fiscale pe care le-a înmânat numitului B. C. V.. Graba cu care acestea au fost întocmite din dorința ca țevile să dispară cât mai repede și astfel să nu mai existe nici o probă palpabilă împotriva vinovaților, l-a determinat pe acesta să atribuie același număr unor facturi, să le antedateze, să ateste livrarea acestora în chiar momentul în care lucrătorii de poliție le descoperiseră și țevile încă se aflau la S.C. Core Mataliat Exim S.R.L.
În urma percheziției efectuate la data de 22.05.2014, la punctul de lucru ce aparține S.C. GE Con ..R.L. au fost identificate din nou țevile sustrase și întrucât inculpații puneau la cale ca acestea să dispară, acestea au fost păzite de organele de poliție până a doua zi când reprezentanții persoanei civile le-au ridicat.
Din coroborarea tuturor probelor s-a stabilit că inculpații C. C., E. M., Z. L. zis L. și T. R. au avut informația că la marginea pădurii Căscioreanca, cuprinsă între zona localității Malu Spart și Crevedia M., trece o conductă metalică ce aparține S.C. O. P. S.A. prin care se alimentau pe vremuri sondele cu apă. Conducta era dezafectată de mulți ani însă materialul feros putea fi valorificat la centrele de colectare a fierului vechi și putea constitui o sursă importantă de venit.
În condițiile în care s-au sustras aproximativ 1.700 metri liniari de țeavă, iar un metru liniar cântărea circa 100 kg, la un preț al fierului vechi de 0,85 lei /kg, rezultă că „afacerea" a valorat circa 150.000 lei, bani de care inculpații au beneficiat.
Inculpatul C. C. a fost cel care a închiriat de la .. Găești buldoexcavatoml marca New Holand pe care lucra numitul D. N. A., a asigurat transportul și desfacerea țevii, celelalte scule necesare precum și forța de muncă necesară.
Activitatea de decopertare și comercializare efectivă a materialului feros rezultat a început la jumătatea lunii aprilie 2014. În principal activitatea infracțională se desfășura în următoarele condiții: - în zona în care se acționa a fost transportat buldoexcavatoml pe care lucra D. N. A. și care săpa șanțul pentru a decoperta țeava. După ce se săpa un șanț suficient de lung pentru a asigura un transport, venea numitul C. V., fratele inculpatului C. C., cel care cu ajutorul aparatului de sudură tăia țeava în bucăți în lungime de 10-13 metri. Țeava era trasă din șanț cu ajutorul buldozerului până la cantonul pădurarului T. R., unde rămânea depozitată. De aici era încărcată în camion de numiții D. N. A. și C. V.. Un număr de 5 transporturi au fost efectuate, în aceste condiții, de conducătorul auto N. Fănuș D., angajat al firmei S.C. Core Mataliat Exim S.R.L., cea la care se vindea fierul vechi însă așa cum acesta avea să declare, au mai fost efectuate înainte transporturi și cu un alt șofer. Se pare că inculpații au fost nemulțumiți de activitatea prestată de celălalt șofer întrucât, spațiul de manevră fiind foarte redus iar drumul foarte accidentat, presupunea ca cel aflat la volan să dea dovadă de abilități sporite.
Buldoexcavatoristul D. N. A. a notat într-o agendă principalele activități desfășurate pentru a justifica patronului său orele lucrate, agendă ce a fost ridicată cu ocazie percheziției efectuate în ziua de 23.06.2014 la punctul de lucru din localitatea P. ce aparține .. Așa cum avea să declare acesta cu ocazia audierii sale de procuror, la sugestia inculpatului C. C., nu a trecut în agendă toate transporturile efectuate.
Înainte ca țeava să fie încărcată în camion, la fața locului veneau inculpații C. C., Z. L., E. M. și T. R., și asistau la măsurarea acesteia pentru a ști ce cantitate a fost și ce bani le reveneau din fiecare transport.
Activitatea în zonă se desfășura zilnic, exceptând sărbătorile religioase sau zilele ploioase din cauza cărora, zona fiind destul de greu accesibilă, conducea la stoparea activității.
La unul dintre transporturile de țeavă ce a avut loc în luna mai, conducătorul auto N. Fănuș D. a fost oprit la control de organele de poliție care i-au cerut să îi însoțească la sediu numai că, urmare a intervenției inculpatului Z. L., acesta a aranjat ca șoferul să își poată continua drumul.
Acest aspect a confirmat faptul că inculpatul Z. L., prin prisma funcției ocupate, anume aceea de consilier local în cadrul Consiliului Local B. V., dispunea de influență și cunoștea persoane care îi puteau asigura protecție în activitatea infracțională desfășurată.
Inculpații C. C. și Z. L. au comis infracțiunea bazându-se în principal pe poziția pe care aceștia o ocupau în societate și protecția pe care o puteau asigura și care li se putea asigura. Astfel, s-a reținut că inculpatul C. C. este consilier în cadrul Consiliul Local Perșinari, este patronul unor firme care au ca obiect de activitate colectarea fierului vechi și se pare că pe plan local se bucura de bunăvoința polițiștilor, dovadă în acest sens stând convorbirile telefonice în care relata discuțiile pe care le-a avut cu „ăsta al meu" referindu-se la un polițist din cadrul Postului de Poliție Perșinari. De altfel, s-a constatat că între inculpații C. C. și Z. L. discuțiile se purtau, referindu-se la polițiști, la maniera „aia ai tăi" și „ăia ai mei" (relevante în acest sens fiind procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din datele de 21.05.2014 ora 9,33 - convorbire C. C. cu Z. L., 21.05.2014, ora 9,27-convorvire C. C. cu Z. L., 21.05.2014, ora 10,29- convorbire C. Comei cu Z. L.)
S-a mai constatat că inculpatul Z. L. este consilier în cadrul Consiliului Local B. V. și așa cum a rezultat din probele administrate, urmare a relațiilor pe care acesta le-a avut în rândul polițiștilor a reușit să salveze unul din transporturile de țeavă ce ar fi condus la descoperirea mai din timp a infracțiunii.
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice a rezultat cum inculpații C. C. și Z. L. au încercat și pentru moment au și reușit să facă să dispară o parte din țevile sustrase, acțiune ce a fost însă dejucată de organele de poliție.
Din convorbirea telefonică pe care inculpații C. C. și Z. L. din data de 21.05.2014, ora 9,33, a rezultat că cei doi aveau informații în ceea ce privește persoanele ce urmau să instrumenteze cauza, întrucât într-adevăr prin ordonanța din 19.05.2014 procurorul a dispus ca la efectuarea urmăririi penale să participe și un alt lucrător de poliție al cărui prenume este N., „R.", fiind șeful Secției de Poliție Roata de Jos - Z. R., cel care coordona cercetările. De altfel, nemulțumirea celor doi inculpați legată de activitatea șefului de secție a fost reluată și într-o altă convorbire, respectiv cea din data de 23.05.2014 în care chiar au discutat despre schimbarea acestuia.
Inculpatul T. R., pădurar în cadrul Ocolului Silvic B., cel care răspundea de zona de pădure în care se făceau săpăturile și de unde se sustrăgea țeava, i-a ajutat pe inculpați asigurându-le în curtea cantonului un loc sigur de depozitare a țevilor și unde să fie parcat buldoexcavatorul în condițiile în care în mod normal avea obligația să sesizeze de îndată situația respectivă.
De altfel, inculpatului T. R. nu îi era străin acest procedeu de sustragere și în acest sens a fost atașată la dosar copia ordonanței din 18.06.2012 emisă în dosarul penal nr. 1582/P/2011, dosar în care fiul său T. R. a fost cercetat pentru o faptă asemănătoare.
Inculpatul E. M., om de afaceri, patronul mai multor firme printre care și cea care execută lucrările de canalizare în orașul B. V., fost director la P., era omul cu influență ce asigura protecție dinspre persoana civilă. Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că inculpații mizau pe împrejurarea că S.C. O. P. S.A. nu-și va asuma calitatea de proprietară a conductei și astfel vor putea sustrage liniștiți conducta.
La termenul din 20 noiembrie 2014, primul termen de judecată, inculpații și partea civilă au declarat că s-au împăcat, depunându-se la dosar dovada achitării prejudiciului către partea civilă S.C. O. P. S.A. de către inculpați. S-au depus în acest sens la dosar: foaie de vărsământ în sumă de 89.223 lei, procura autentificată sub nr. 420/29.05.2013 de Biroul Notarial Libertas, procura autentificată sub nr. 421/29.05.2013 de Biroul Notarial Libertas, adresa nr.4235/04.09.2014, emisă de Departamentul Juridic al O. P. S.A., din care rezultă că partea civilă O. P. S.A. s-a împăcat cu inculpații întrucât, aceștia au achitat integral prejudiciul în cuantum de 89.223 lei.
Potrivit art. 231 alin.2 Cod penal, în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 47 C.pen., rap. la art. 228-229 alin.1 lit.d C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen. (C. C., E. M. și Z. L.), și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 47 C.pen., rap. la art. 228-229 alin.1 lit.d C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen. (T. R.).
S-a reținut că împăcarea este posibilă numai în cazurile explicit prevăzute de lege pentru infracțiunile la care acțiunea penală se exercită din oficiu.
S-a apreciat că împăcarea trebuie să fie personală, explicită, totală, necondiționată, definitivă și să intervină până la citirea actului de sesizare al instanței (art. 159 alin.3 C.pen.) și poate fi realizată oral sau în scris în fața organelor judiciare, în prezența apărătorului, când asistența juridică este obligatorie.
Instanța a constatat că toate aceste condiții anterior enumerate, în cauza de față sunt îndeplinite, astfel că, având în vedere că împăcarea are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită, constituind, totodată, și un impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale, iar în situația în care împăcarea intervine în cursul judecății, instanța dispune încetarea procesului și constată stinsă acțiunea civilă.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare, văzând că toți inculpații au contestat suma de 100.000 lei solicitată prin rechizitoriu de Ministerul Public, s-au reținut următoarele:
Prin notele scrise depuse la data de 28.11.2014 de către procurorul de caz, s-a arătat că suma de 100.000 lei, este justificată în faza urmăririi penale prin aceea că, a fost necesară pentru identificarea autorilor, luarea unor măsuri de supraveghere tehnică constând în interceptarea convorbirilor telefonice astfel că pe parcursul a două luni, au fost emise mai multe mandate de interceptare, ceea ce a contribuit în mod definitoriu la stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare.
S-a mai arătat că un minut de înregistrare, implică un cost de 2,57 lei, așa cum a rezultat din adresa anexată notelor scrise, emisă de IGPR – Direcția Operațiuni Speciale nr._/CG/27.11.2014.
Instanța a apreciat, astfel, că, cheltuielile indicate de Ministerul Public în actul de inculpare, sunt cheltuieli necesare și efectiv făcute față de numărul interceptărilor convorbirilor telefonice, față de complexitatea dosarului (chiar dacă urmărirea penală nu a durat mult), și nu sunt exagerate sau făcute din șicană, cum au încercat inculpații să insufle.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, inculpații C. C., E. M., Z. L., T. R. și partea civilă O. P. SA, apelanții criticând sentința exclusiv sub aspectul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina acestora.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele devoluate, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază fondate apelurile declarate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Preliminar se impun a fi făcute anumite precizări cu privire la susținerile reprezentantului Ministerului Public referitor la legalitatea împăcării intervenite între părți, în sensul că împăcarea nu a intervenit între inculpați și reprezentantul părții civile, dar și că aceasta nu ar fi necondiționată atâta timp cât partea civilă contestă obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.
Cât privește calitatea de reprezentant al părții civile, Curtea constată că împăcarea a intervenit între inculpați și Zona de Producție IV Moesia Sud –sucursală a O. P., aceasta din urmă în calitate de comitent, se prezumă existența unui mandat de reprezentare. Mai mult, în condițiile în care partea civilă nu a atacat hotărârea și sub acest aspect, apare evident că a validat actul prepusului său, astfel încât nu se susține critica parchetului sub acest aspect. De altfel, art. 159 al. 5 prevede posibilitatea ca împăcarea să se realizeze de persoana desemnată în locul reprezentantului legal sau convențional în cazul persoanei juridice.
Referitor la precizarea părții civile că nu înțelege să suporte cheltuielile judiciare, Curtea apreciază că aceasta nu echivalează cu lipsa împăcării, chestiunea cheltuielilor judiciare nefiind un aspect asupra căruia părțile să negocieze, împăcarea nefiind condiționată de vreo „acceptare” din partea părții civile de a achita cheltuielile judiciare avansate de stat, ci reprezintă o consecință legală a împăcării.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligate părțile, Curtea constată întemeiate criticile apelanților.
Astfel, amintim că în procesul penal, obligația suportării cheltuielilor judiciare are un caracter complex, teoria culpei procesuale ce caracterizează procesul civil completându-se cu specificitatea procesului penal, cheltuielile judiciare fiind imputate inculpatului și în baza temeiului juridic al culpei infracționale.
De aceea, apreciem că obligația de a suporta cheltuielile judiciare revine în principal inculpatului aflat în culpă infracțională, săvârșirea infracțiunii fiind cauza declanșatoare a procesului penal și a efectuării cheltuielilor judiciare, obligația celorlalte părți fiind una subsidiară, intervenind doar atunci când cheltuiala respectivă nu cade în sarcina inculpatului, și limitată exclusiv la cheltuielile provocate din culpa procesuală a părții.
În cazul împăcării însă, art. 275 al. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală statuează în sensul că aceste cheltuieli sunt suportate de inculpat și persoana vătămată, temeiul obligării inculpatului fiind tot culpa procesuală în contextul în care nu s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că fapta constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, deoarece împăcarea lasă o incertitudine în ceea ce privește culpa infracțională.
Prin urmare, la stabilirea cuantumului acestor cheltuieli, instanța nu poate face abstracție de acest temei al culpei procesuale atât în ceea ce privește partea civilă, cât și în ceea ce-i privește pe inculpați.
În privința părții civile, culpa procesuală se concretizează în cheltuielile efectuate de instanță, în vederea soluționării cauzei până la intervenirea împăcării, cheltuieli ce urmează a fi suportate împreună cu inculpații, dar nu și alte cheltuieli în condițiile în care urmărirea penală se efectuează din oficiu pentru infracțiunea pentru care au fost cercetați inculpații.
În ceea ce-i privește pe inculpați, acestora le pot fi imputate în temeiul unei culpe procesuale inclusiv actele de urmărire efectuate ulterior aducerii la cunoștință a infracțiunilor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, moment de la care aceștia având cunoștință de procesul penal aflat în derulare au avut posibilitate împăcării cu partea civilă.
Cum cheltuielile necesare punerii în executare a autorizațiilor de interceptare nu fac parte din aceste acte, în mod eronat prima instanță le-a avut în vedere în stabilirea cuantumului cheltuielilor ce urmează a fi suportate de inculpați, cu atât mai mult de partea civilă.
Suportarea cheltuielilor avansate de stat în vederea stabilirii răspunderii penale și a identității participanților, nu poate avea alt ca temei decât cel al „culpei infracționale”, or, așa cum am arătat, în cauză, prima instanță nu a statuat asupra răspunderii penale, intervenind o cauză care înlătură răspunderea penală și împiedică continuarea acțiunii penale puse în mișcare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelurile declarate, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond, va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina părții civile ., la suma de 150 lei și cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpaților la câte 2500 lei pentru fiecare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta parte civilă . și de apelanții inculpați C. C., E. M., Z. L. și T. R. împotriva sentinței penale nr. 101/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bolinitin V..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina părții civile ., la suma de 150 lei.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpaților la câte 2500 lei pentru fiecare.
Obligă partea civilă și inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare astfel cum au fost reduse.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./ 30.03.2015
Tehnored.V.D./5 ex./16.03.2015
Jud.Bol.V. – jud. C.B.
| ← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 159/2015.... → |
|---|
