Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 1343/116/2014
Dosar nr._
4765/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.26/A
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul C. N. împotriva Sentinței penale nr.185 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul inculpat C. N., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. R., în baza delegației nr._/2014, emisă de Baroul București (atașată la fila 14 din dosar) și intimatul persoană vătămată C. N., personal (legitimat cu C.I. . nr._, eliberată la data de 20 septembrie 2010), lipsă fiind intimata parte civilă C. V. (minoră), care a fost reprezentată juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. N., în baza delegației nr._/2014, emisă de Baroul București (atașată la fila 33 din dosar) și intimatul parte civilă C. P.-T. (minor), care a fost reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. B., în baza delegației nr._/2014, emisă de Baroul București (atașată la fila 32 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat împrejurarea că s-a luat legătura telefonic cu numita A. E. I., în calitate de reprezentant legal al intimaților părți civile C. V. și C. P.-T. (minori), care a comunicat că are cunoștință de termenul de judecată stabilit în cauză la data de astăzi, însă nu se poate prezenta în fața instanței de apel, întrucât este plecată din țară.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, afirmând că își menține declarația de recunoaștere a faptei, formulată în fața primei instanțe și că solicită să i se aplice o pedeapsă mai mică.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, reducerea duratei pedepsei închisorii, având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră a acestuia, vârsta înaintată, starea de boală, care a condus la pensionarea lui medicală și împrejurarea că este tatăl a trei copii.
Apărătorul din oficiu al intimatei parte civilă C. V. solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul din oficiu al intimatului parte civilă C. P.-T. solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, apreciind că toate criticile invocate, inclusiv cea referitoare la legitima apărare, nu sunt pertinente.
Intimatul parte vătămată C. N. arată că nu este de acord cu admiterea apelului declarat de inculpat, ci solicită majorarea duratei pedepsei închisorii, în raport cu gravitatea infracțiunii comise.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în cauză, s-a realizat o justă individualizare a duratei pedepsei închisorii, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat (omor), comiterea acesteia prin folosirea unui cuțit și valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin infracțiunea respectivă (dreptul la viață al unei persoane). În consecință, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate de acesta, ca fiind legală și temeinică.
Apelantul inculpat C. N., personal, în ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de ceea ce a făcut, regretă fapta comisă și își cere iertare de la întreaga familie. Solicită să se aibă în vedere că nu are antecedente penale. Precizează că a lucrat ca buldozerist.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. Sentința penală nr.185 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul Călărași – Secția Penală a hotărât astfel:
A admis cererea inculpatului C. N., de judecare a cauzei conform procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea vinovăției.
A respins cererea inculpatului, de achitare în temeiul art.16 alin.1 lit.d teza I din Codul de procedură penală, pe motivul legitimei apărări, prevăzută de art.19 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.188 alin.1 din Codul penal cu aplic. art.374-375 și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. N. (fiul lui D. și A., născut la data de 25 iulie 1961 în ., CNP_) la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, f, h, k din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani.
A interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea acelorași drepturi.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus prevenția acestuia, de la data de 09 martie 2014 până la zi.
A luat act partea vătămată C. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpat, în favoarea fiecăruia dintre minorii C. P.-T. (născut la data de 03 iunie 1998) și C. V. (născută la data de 04 iunie 2002), copiii victimei infracțiunii, la plata unei prestații lunare, în sumă de 200 lei, începând cu data de 08 martie 2014 și până la majoratul fiecăruia.
A dispus confiscarea, în folosul statului, a obiectelor corpuri delicte aflate în plicul nr.1, sigilat cu sigiliul MI nr.42/45, conform procesului-verbal din data de 11 martie 2014, depuse la Tribunalul Călărași.
A dispus restituirea obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei C. D., aflate la Tribunalul Călărași în coletele 1, 2 și 3, sigilate cu sigiliul MI nr.42/45, conform procesului-verbal din data de 11 martie 2014, către tatăl acesteia, numitul C. N..
A obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei a reprezentat onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru copiii minori ai victimei infracțiunii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul (sesizat prin Rechizitoriul nr.129/P/2014 din data de 28 iulie 2014 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă) a stabilit următoarea situație de fapt:
Inculpatul C. N. locuia într-un imobil din ., județul Călărași, împreună cu soția sa, martora C. N. și avea o relație bună cu cumnatul său, victima C. D. (fratele soției), în vârstă de 40 de ani, în sensul că acesta din urmă venea aproape zilnic la locuința celor doi soți, pentru a-i ajuta la treburile gospodărești.
La data de 08 martie 2014, inculpatul, împreună cu soția, au organizat, la domiciliu, parastasul de 9 zile al mamei sale, iar victima s-a aflat, pe parcursul zilei respective, la locuința acestora.
În cursul după-amiezii, inculpatul, împreună cu soția sa, dar și cu victima, au consumat băuturi alcoolice, respectiv vin.
În jurul orei 1830-1900, în bucătărie, în timp ce inculpatul se afla pe o canapea, iar victima era la masă, împreună cu sora sa, inculpatul a avut o discuție în contradictoriu cu soția lui, referitoare la împărțirea sarcinilor în gospodărie, reproșându-i acesteia inclusiv faptul că a consumat băuturi alcoolice în exces.
După ce martora C. N. a ieșit din acea încăpere, mergând în curtea locuinței, enervat de faptul că inculpatul îi adresa cuvinte jignitoare surorii sale, victima a sărit în apărarea ei, moment în care, sub imperiul impulsului, inculpatul a luat de pe masă un cuțit și i-a aplicat cumnatului său, în zona inimii, o singură lovitură, care a condus la decesul acestuia.
Ulterior, realizând ce s-a întâmplat, după ce a stat o perioadă scurtă, pentru a se liniști, în dormitorul situat vis-a-vis de bucătăria unde se afla victima și auzind-o pe soția lui țipând foarte tare „l-ai tăiat”, inculpatul a ieșit afară și a mers la poarta locuinței, cerându-le persoanelor care se aflau la magazinul din fața imobilului respectiv să apeleze serviciul de urgență 112 și să anunțe ambulanța și organele de poliție despre incident.
Fiind audiat, cu ocazia primelor cercetări, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, descriind în amănunt modalitatea de comitere a acesteia.
P. raportul medico-legal de necropsie nr.906/A3/83 din data de 25 iunie 2014, întocmit de S.M.L. Călărași, s-a stabilit că moartea victimei C. D., în vârstă de 40 de ani, a fost violentă, datorându-se hemoragiei acute, predominant internă, urmare a unei plăgi înjunghiate penetrante toracice, cu interesarea lobului superior pulmonar drept, a feței anterioare a pericardului și a aortei ascendente. S-a mai stabilit că leziunea de violență de la nivelul cutiei toracice a putut fi produsă prin înjunghiere cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțitul corp delict prezentat de către organele de anchetă și a avut o legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei. De asemenea, s-a precizat că traiectul canalului plăgii a fost oblic, de sus în jos, de la dreapta la stânga și dinspre anterior spre posterior. În sfârșit, s-a arătat că moartea victimei poate data din 08 martie 2014 și că sângele recoltat de la aceasta conținea 2,20 g/l alcool.
În cursul urmăririi penale, față de înscrisurile medicale prezentate de inculpat, din care rezulta că acesta a fost diagnosticat cu „tulburări mentale și de comportament, datorate folosirii alcoolului, cu sindrom de dependență” și avându-se în vedere declarația acestuia, în sensul că la data săvârșirii faptei consumase băuturi alcoolice, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în ceea ce îl privește.
P. raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr.Al/5621/2014, întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici” din București la data de 24 iulie 2014, s-a stabilit că inculpatul nu a prezentat tulburări psihice, de natură să-i afecteze capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care era cercetat.
În cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul a învederat, în scris, că își recunoaște vinovăția și că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate.
În cursul judecății, cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că recunoaște fapta de care este acuzat, în materialitatea ei și a precizat că este de acord cu plata unei prestații periodice lunare, în favoarea celor doi copii minori ai victimei.
Cu prilejul dezbaterilor, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea sa, în temeiul art.16 alin.1 lit.d teza I din Codul de procedură penală, invocând fie o cauză justificativă, și anume legitima apărare, prevăzută de art.19 alin.2 din Codul penal, fie o cauză de neimputabilitate, respectiv excesul neimputabil, prevăzut de art.26 din Codul penal, sens în care a susținut că victima l-a ștrangulat și l-a determinat astfel, din cauza temerii, să riposteze. De asemenea, inculpatul a solicitat, în subsidiar, reținerea circumstanței provocării, prevăzută de art.75 alin.1 lit.a din Codul penal, cu motivarea că riposta lui a fost determinată de o acțiune violentă anterioară a victimei.
Tribunalul a constatat că niciuna dintre aceste cereri nu este fondată, întrucât, la momentul săvârșirii faptei, nu a fost prezent niciun martor care să confirme cele afirmate de inculpat, iar, în plus, la acel moment, victima se afla într-o stare de beție extrem de avansată (având o îmbibație alcoolică în sânge de 2,20 g/l, aproape de comă), situație care face greu de crezut că aceasta se putea ține pe picioare și era capabilă să exercite asupra inculpatului un atac atât de violent cât să-i creeze celui din urmă o stare de temere sau tulburare aptă să-i justifice acțiunea. Tribunalul a arătat că nivelul ridicat al alcoolemiei victimei o indică pe aceasta a fi fost, în momentul conflictului, o persoana lipsită de echilibru fizic și neputincioasă să susțină un act de agresiune de o asemenea intensitate încât înlăturarea pericolului să nu se fi putut realiza de către inculpat decât prin înjunghierea ei cu cuțitul.
Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 alin.1 din Codul penal, pentru care a pronunțat condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei principale, Tribunalul a avut în vedere limitele speciale din norma de incriminare (reduse cu o treime, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală), împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, rezultatul acesteia și conduita procesuală a inculpatului.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 20 noiembrie 2014) inculpatul C. N. (printr-o cerere formulată în numele acestuia de apărătorul ales, care a precizat că hotărârea primei instanțe este criticată sub aspectul încadrării juridice a faptei și, respectiv, sub aspectul duratei pedepsei închisorii).
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 27 noiembrie 2014.
P. încheierea de la termenul intermediar din data de 15 decembrie 2014 (definitivă), Curtea, în temeiul art.208 alin.2, 4 din Codul de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului apelant.
Conform motivelor scrise de apel, înregistrate la prima instanță în data de 02 decembrie 2014 și transmise apoi acestei Curți (filele 7-10, d.a.), avocatul ales al inculpatului apelant a reiterat apărările privind incidența în speță a cauzei de neimputabilitate prevăzute de art.26 alin.1 din Codul penal (excesul neimputabil) sau, în subsidiar, a stării de provocare, în reglementarea art.75 alin.1 lit.a din același cod și a solicitat acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.
Apărătorul respectiv, fiind înștiințat telefonic despre termenul fixat pentru judecarea apelului (fila 4, d.a.), nu s-a prezentat însă în fața Curții, deși își confirmase participarea, iar, în lipsa acestuia, inculpatul apelant, care a beneficiat, cu acordul său, de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, nu a mai invocat criticile anterior menționate, ci a solicitat, în dezbaterile orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), doar reducerea duratei pedepsei închisorii, precizând, în prealabil, că nu dorește să dea o nouă declarație, dar că își menține declarația anterioară, formulată în fața primei instanțe, de recunoaștere a faptei.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în susținerea căii de atac deduse judecății, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, pe care, în declarația din fața instanței respective (fila 95, d.f.), inculpatul însuși a recunoscut-o, ca atare, fără a contesta vreuna dintre probele administrate în faza de urmărire penală și, respectiv, fără a solicita probe noi, sub acest aspect.
În aceste condiții, Curtea constată că apărările formulate de avocatul ales al inculpatului, nesusținute de cel acuzat, sunt lipsite de fundament, întrucât niciuna dintre probele cauzei nu dovedește nici teza excesului imputabil (la invocarea legitimei apărări chiar avocatul respectiv a renunțat), nici teza provocării.
Astfel, la momentul săvârșirii acțiunii de lovire a victimei, cu un cuțit, într-o zonă vitală (torace), de către inculpat, nu a fost prezent niciun martor care să confirme că acțiunea respectivă (necontestată în materialitatea ei) ar fi fost precedată de un act violent din partea persoanei lovite, iar susținerea inculpatului, în sensul că, înainte de a o lovi pe victimă, aceasta s-a repezit asupra sa, l-a luat de gât și a încercat să-l ștranguleze (filele 57-60, d.u.p.), este infirmată de probatoriul cauzei.
Sub primul aspect, Curtea constată că martora C. N. (soția inculpatului și, respectiv, sora victimei) nu a fost prezentă în încăperea unde s-a consumat acțiunea de omor, pe care a părăsit-o cu 4-5 minute înainte, pe fondul jignirilor adresate de soțul său, care au generat o dispută verbală între acesta și victimă, astfel cum rezultă din declarația acelei martore, necontestată de inculpat (filele 78-82, d.u.p.).
D. urmare, declarația martorei G. R., fiica inculpatului, în sensul că mama sa i-ar fi spus că victima a sărit la gâtul tatălui ei, iar atunci acesta a acționat impulsiv și a înjunghiat-o cu cuțitul aflat pe masă (filele 87-91, d.u.p.), nu este credibilă, fiind formulată în susținerea subiectivă a apărării părintelui său, câtă vreme martora C. N. (mama martorei respective) nu a confirmat această situație de fapt, ci, dimpotrivă, chiar a negat prezența sa, atât la momentul lovirii victimei, cât și în momentele care au precedat acea acțiune.
Sub cel de-al doilea aspect, Curtea constată, pe baza mențiunilor din procesul-verbal de cercetare la fața locului, a fotografiilor judiciare anexate acestuia și a concluziilor formulate în raportul medico-legal de necropsie, toate necontestate de inculpat (filele 6, 21 și 105, d.u.p.), că victima a fost lovită în piept, deasupra sânului drept, de sus în jos, de la dreapta la stânga, dinspre anterior spre posterior, ceea ce exclude, în mod normal, posibilitatea ca, la momentul aplicării acelei lovituri, ea să se fi aflat în poziția de ștrangulare a inculpatului (foarte aproape de acesta, față în față cu el și cu mâinile în jurul gâtului său), iar cel din urmă să se fi înarmat, la întâmplare, cu un cuțit aflat pe masă, pe care, cu mâna stângă, l-a înfipt în victimă (fără a preciza regiunea anatomică), astfel cum inculpatul a susținut, în declarația din faza de urmărire penală (filele 57-60, d.u.p.).
Acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința coborârii duratei pedepsei principale sub 6 ani și 8 luni închisoare, până la limita minimă de 4 ani, 5 luni și 10 zile închisoare, în condițiile art.79 alin.1 din Codul penal rap. la art.76 alin.1 din același cod și la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, nu este justificată, întrucât, în speță, nu se identifică nicio situație dintre cele prevăzute în art.75 alin.2 din Codul penal, în condițiile în care consecința infracțiunii săvârșite (decesul victimei) este de neînlăturat, iar împrejurări care să diminueze într-atât gravitatea acesteia sau periculozitatea inculpatului nu există.
În schimb, Curtea, reținând, în prealabil, că limitele pedepsei principale aplicabile inculpatului sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare (minimul) și, respectiv, 13 ani și 4 luni închisoare (maximul), ca urmare a acordării beneficiului prevăzut de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, constată că durata acelei pedepse, stabilită de prima instanță, de 12 ani închisoare (apropiată de maxim), este excesivă, fiind prea severă în raport cu circumstanțele reale de comitere a infracțiunii.
Astfel, Curtea constată că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul stării de ebrietate în care se aflau, deopotrivă, inculpatul și victima, după ce consumaseră, împreună, în exces, băuturi alcoolice, cu ocazia organizării unui parastas la locuința celui dintâi, pentru comemorarea mamei sale, că, anterior, între aceștia (cumnați), au existat relații apropiate și de într-ajutorare aproape zilnică, fără conflicte care să anticipeze un deznodământ violent pentru vreunul dintre ei, că, la originea acțiunii de omor, a stat un motiv banal (disputa verbală generată de jignirea de către inculpat a soției sale, sora victimei, accentuată de starea bahică în care ambii bărbați, dar și femeia respectivă, se aflau), că a lipsit orice formă de premeditare a acelei acțiuni (comisă în mod spontan, în bucătărie, cu un cuțit care, în mod firesc, se afla într-o astfel de încăpere) și că, imediat după ce a conștientizat consecința faptei sale, inculpatul a regretat-o, „punându-și mâinile în cap”, astfel cum a declarat martora C. N. (fila 82, d.u.p.) și, de asemenea, și-a asumat responsabilitatea acesteia, fără a încerca să se sustragă.
De asemenea, Curtea constată, din examinarea fișei de cazier judiciar (fila 55, d.u.p.), că inculpatul, în vârstă de 53 de ani, nu are antecedente penale de nicio natură, astfel că nu se poate reține, în mod obiectiv, în sarcina sa, o predispoziție spre acte de violență, în pofida sindromului de dependență pe care l-a dezvoltat ca urmare a consumului cronic de alcool și că, în tot cursul judecății, acesta a recunoscut, în totalitate, fapta imputată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, apărările formulate inițial de către avocatul ales fiind realizate independent de poziția sa procesuală, iar în apel nemaifiind susținute de el.
Raportat la toate aceste aspecte, Curtea apreciază că o pedeapsă principală situată la nivelul mediului limitelor speciale anterior menționate, cu o durată de 10 ani închisoare, este proporțională cu gravitatea concretă a infracțiunii comise și, totodată, adecvată pentru justa sancționare a inculpatului.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul C. N., va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai cu privire la durata pedepsei principale aplicate în temeiul art.188 alin.1 din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, va hotărî reducerea acesteia la 10 ani închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de reformare.
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 09 martie 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru acesta, precum și onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru intimații părți civile minori C. P.-T. și C. V., să fie acoperite din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C. N. împotriva Sentinței penale nr.185 din data de 13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată, numai cu privire la durata pedepsei principale și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.188 alin.1 din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul C. N. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 09 martie 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat, în cuantum total de 300 lei, precum și onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru intimații părți civile minori C. P.-T. și C. V., în cuantum de câte 150 lei, fiecare, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. O. R.-N.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 17 februarie 2015
T.Călărași - jud.A.H.
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.).... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
